Marcu Dimitrie Jura. Parafrazându-l, pãmântul nu-i al lui, dar el este al pãmântului. Am aflat din Evenimentul Zilei cã este cãsãtorit, are o fetiţã şi locuieşte în Jieţ, lângã Petroşani. A urmat cursurile a trei facultãţi, a început un doctorat, scrie poezii, cântece populare şi are 130 de oi şi 40 de capre. Plus o gaşcã de câini credincioşi. Este cioban, poet, etnolog, filosof şi blogãr. Însã probabil ştiaţi deja asta.

Ars poetica
Fiecare vers
E un Crist
Rãstignit
Între mine
Şi eu
Doi tâlhari
Dintre care
Se va mântui
Numai unul

Poezia de mai sus este doar un exemplu de creaţie literarã semnatã de momârlanul Marcu Dimitrie Jura şi postatã pe blogul sãu http://decebaluirea.blogspot.com/, (Decebãluirea — “Vechi cuvânt românesc rareori utilizat astãzi la momârlani, a se decebãlui are sensul de a se întrema. Este folosit în cazul oamenilor sau animalelor care suferã de afecţiuni cu cauze necunoscute şi care nu rãspund tratamentelor consacrateµ). Dacã nu aţi auzit încã de el în mass-media, vã recomand acest articol. Şi, fireşte, vã invit în colţul sãu de lume, cu toate cã s-ar putea, prea poate, sã-i tulburãm liniştea. Însã luând aminte la ce face şi cum face, am putea învãţa atât de multe de la cel care “îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigãtele niciunui stãpân; 8. El strãbate munţii, locul sãu de pãşune, şi umblã dupã orişice verdeaţã.µ (Cartea lui Iov) Iatã un om stãpân pe viaţa lui. Sã luãm exemplu, aşadar, şi sã ne decebãluim cât om mai putea.

Sursa foto