Am un talent îngrozitor de a categorisi oamenii. Dintotdeauna am fost predispusã la exigenţã în ceea ce-i priveşte pe cei care se cred buni şi am fost tolerantã cu cei care se percep slabi. Celor din prima categorie le intuiesc (uneori eronat) defectele, celorlalţi calitãţile. Condamn obsesiv imperfecţiunile celor ¥deştepţiµ, privesc cu maximã admiraţie exerciţiile de minim progres ale celor ¥proştiµ. Mi-e indiferentã conduita ireproşabilã, mecanicã, ale celor care fac lucrurile exact cum au fost fãcute şi cum au fost învãţaţi sã le facã, mã amuzã şi mã încântã stângãcia şi toate cele ce pot fi imputate pentru strãduinţa celorlalţi de a face ce trebuie, însã fãrã a imita şabloane anticipate. Nu-mi plac rockerii care urãsc maneliştii, cred cã-i prefer pe cei din urmã, câtã vreme n-au nimic de reproşat primilor. Apreciez modestia, mã exaspereazã aroganţa. Şi involuntar, caut mereu rãul în bun şi viceversa.
Cât despre mine… sunt slabã. De înger.
6 Comments
Era o vorba de prin Japonia cã noi venim pe lume goi, fãrã nimic, în groapã ne întoarcem goi, dar important este ce e lãsãm în urmã… restul e cancan…
Şi mai e o vorbã, care îmi place, tot din zona aia.
“Câmpul de luptã e acum o o mare de trupuri neînsufleţite; cei hotãrâţi sã moarã, vor trãi; cei ce sperã sã scape cu viaţã vor muri”.
In spiritul acestor principii… aroganţa şi eu o taxez, prostia încerc sã o ignor…
“Prostia” e un subiect controversat, un atribut interpretabil, depinde din ce unghi o privesti. Eu nu m-am gandit la pitipoance, dobitoci si alte alea… Pe astia si eu ii ignor.
Pe mine alte vorbe, tot din aceeasi directie japoneza, m-au atins “invata sa bei ceai dintr-o ceasca goala” si ” tot timpul sa-ti pastrezi ceasca goala”.
In legatura cu aroganta si modestia eu le consider pe amandoua doar niste jocuri. Ambele sunt alese pentru a atrage atentia : aroganta (datorita neincrederii si nevoii de a ataca primul pentru efectul de soc) si modestia (tot datorita neincrederii si a nevoii de aprobare, de a-i face pe altii sa se concentreze pe partile tale pozitive). Nu cred ca trebuie sa fi cumva, sa joci un rol. Daca nu esti nici arogant nici modest, atunci cum esti?
Nora, cunosc oameni modesti care nu interpreteaza nici un rol si aroganti la fel de autentici. Nu ma refeream la cum sunt, ci la cum ii percep eu. Si da, multe “ar trebui”… 🙂
Eu prefer oricand un om destept, chiar si imperfect. Pana la urma, imperfectiunea este tot o stare subiectiva 😉 Poti incerca sa lucrezi numai cu partea care iti place si astfel obtine oricand mai multe rezultate decat cu un om slab.
Interesant cum ai punctat la final -- “om slab”. Cunosc multi “slabi” foarte inteligenti. 🙂 Multumesc pentru vizita, iar in aceasta seara voi onora leapsa. 🙂