Sunã telefonul, fixul. Fumez. O voce masculinã, protocolarã, mã anunţã cã titularul abonamentului a câştigat, în urma unei tombole organizatã de Radio Zu şi sponsorizatã de Gigi Becali, o sumã de bani — fix 6000 de euro. Premiile acordate variazã între 1000 şi 10000 de euro, în funcţie de vechimea abonamentului, ca sã ne-nţelegem. Mai trag un fum. Simulez o bâlbã, o emoţie, dar îmi iese jalnic. Tipul mã atenţioneazã cum cã suntem înregistraţi. Scrumiera e dezarmant de departe. Mã roagã sã rãmân pe fir, el trebuie sã rãspundã la alt telefon, e apelat de ¥Comisia de validareµ. Ţigara mea! Revine. Îmi readuce în atenţie seriozitatea discuţiei, repetã poezia. Numãrul nostru de telefon a fost extras alãturi de alte 24, din toatã ţara, din toate judeţele. Cred şi eu. Premiul trebuie livrat azi. Musai. Pentru a intra în posesia lui, trebuie sã mã duc la prima unitate bancarã de pe uliţã şi sã livrez 60 de euro, ce vor fi utilizaţi pentru crearea unui cont-puşculiţã în care latifundiarul Becali urmeazã sã-şi reverse pomana. Fabulos. Sau sã optez pentru varianta curierat rapid, prin intermediul Cargus. Şi îmi explicã cu ce se ocupã Cargus. Ascult şi nu prea. Ok, replic eu, daţi-mi un numãr de cont în care sã virez cei 60 de euro. Nu, îmi explicã, nu e nevoie sã viraţi suma în absolut nici un cont, ci prin Western Union, pe numele Mocanu Ileana (sau Iuliana, Liliana?!), din Bucureşti. Şi dupã, ce fac? Simplu, am grijã maximã de chitanţa ce mi-o dã banca şi îi sun rapid pentru a le comunica datele înscrise pe dânsa. 6000 de euro! Şi tipul îmi redã suma în lei, clar, rãspicat, calculatã la cursul valutar de ieri. S-a stins ţigara, s-a stins şi cheful. Mã iscodeşte, câţi ani are tata, aaa, 60? Pãi mai bine rezolv eu toatã treaba, cã am ani pe jumãtate şi mã mişc mai cu talent. Alooo, alooo, nu vã aud, voi mã auziţi?! Aloo… (1, 2, 3… gata) şi închei sictiritã. Aprind altã ţigarã. Intrã tata. Cine a fost?, întreabã. Nimeni… Unul, cum cã ai câştigat 6000 de euro şi e musai sã le dai mai întâi tu, alţi 60. Din nou, telefonul. Rãspunde titularul (tata). Bããã!… şi ce a urmat a durat mai puţin de-un minut. Tipul de la celãlalt capãt al firului n-a avut nici o şansã. Victorios, tata cere încuviinţarea unanimã a familionului cum cã l-a pus la punct pe individ. Scurt!, explicã el, tu de ce stai la taclale cu toţi şarlatanii? Pãi, am şi eu subiect de blog…
P.S. Am uitat sã menţionez numãrul de mobil pe care tipul mi l-a dat pentru a-i suna imediat dupã ce am virat cei 60 de euro, şi anume — 0784839166. Al cui o fi, pe drept, nu ştiu, cã n-am sunat.
P.P.S. Nici o secundã n-am pus botul, ceea ce e trist, nu-mi strica puţin optimism necultivat…