…este dificultatea de a face parte dintr-un popor de indecişi.
Subiectivã, predicativã sau atributivã? Prefer sã îmbrãţişez suveranitatea subiectului, resemnatã acum, cã am înţeles de ce aşa şi nu altfel. Într-o ţarã în care Curtea Constituţionalã trebuie sã decidã cine ne reprezintã la Bruxelles, într-o ţarã în care Ministerul Educaţiei admite cã o propoziţie este deopotrivã subiectivã şi predicativã (albã, neagrã, whatever… ), într-o ţarã în care hoţul prins tot premier cinstit rãmâne, într-o ţarã guvernatã de orgolii bolnave şi vanitãţi plagiate, în care limba fagure de miere a ajuns un remix babilonic perpetuat de majori fãrã bac, într-o ţarã în care alocaţia unui copil este aproape de 10 ori mai micã decât cea pentru hrana unui câine, într-o astfel de ţarã nu are sens nici mãcar sã te revolţi. O astfel de ţarã trebuie reconstruitã, abia dupã ce îi vom da un straşnic TURN OFF.