Dacã ai ceva important de fãcut, sau chiar dacã n-ai, nu te obosi sã citeşti cele de mai jos. Închide pagina. Ai fãcut-o? Nu? Bine, îmi plac trişorii.
Aici sunt eu, autentica. Şi ca o parantezã în aceastã înşiruire dezlânatã: nu m-a deranjat sã mi se spunã într-un fel sau altul, dar la faza asta cu lipsa de autenticitate, tare mã-nfierbânt. Scriu de-mi sar capacele. Reformulez: învãţ sã scriu. Capacele îmi sar oricum. Scriu pentru bani, împodobit, ticluit, cu multe adjective, în stilul ãla ce m-a consacrat în generalã, dar nu l-am putut dezvolta nici în liceu, nici în facultã. Învãţ sã scriu şi, Cerule, multe mai am de învãţat. Printre altele, sã fiu mai cu bãgare de seamã la cele ce mi le doresc.

Partea nasoalã e cã nu mã pot concentra corespunzãtor, pentru o productivitate adecvatã. Sunt dezorganizatã, şi cred cã asta-i printre întâiele mele caracteristici. Pe de altã parte mã simt ca-ntr-o colivie. Imagineazã-ţi universul, Caleea Lactee, Pãmântul, Europa, România, Transilvania, Hunedoara, un sãtuc limitrof, o curte, o casã, o camerã, un calculator şi iatã-mã, în toatã neputinţa mea. În pijamale la ora celei de-a doua cafele, fãrã a avea pe cine şi pentru ce suna, cu o listã de messenger de opt contacte şi un facebook la fel de pestriţ. Nu mã plâng, doar constat. Într-una din serile trecute cãutam un chat random şi am tastat pe gugãl ceva cu oameni deştepţi. M-am redescoperit în culmea prostiei şi am zis: stop! eşti o penalã. Ai o fetiţã minunatã, ce puii de cloşcã îţi mai trebuie?! Ai toate motivele reunite într-unul sã te recondiţionezi, pornind de la faza cu ¥dezorganizatãµ. Ok, e timpul sã-mi trãiesc visul şi sã fiu ce mereu am pretins sã fiu: autenticã. Asta e singura chestie care leagã în mine ceva de altceva, asta-i porţia mea de adevãr, regimul meu. Autenticã, şi voi fi fiind cum musai trebuie sã fiu. Respectiv cum sã o suport mai eficient pe cea din oglinda metaforicã.

De altfel, pijamalele sunt ale naibii de confortabile. Şi am mai observat cã dacã nu mã pieptãn foarte des, dupã spãlare pãrul are mai mult volum. Şi dacã ar fi sã vreau sã fiu undeva, tot un loc limitrof şi-ascuns aş alege. Şi cã orice mi-ai da, nu mã mulţumesc pe deplin. Sunt autenticã, în tot rahatul şi splendoarea ce mã scald. Aceastã pauzã s-a vrut a fi una de ¥aerµ, mai puţin poluat de-acum o sãptãmânã şi ceva, rãstimp în care-am decretat cã ţigãrile-s nocive. Bugetului. C’est moi! Normalitate. Mulţumesc. Am încheiat.

Mã duc sã fur o nenorocitã de ţigarã. Sau nu. N-o fur. O iau de-a dreptul, cã doar sunt autenticã, cu mici majuscule, la naiba! Ba nu, n-o iau, n-o fur, n-o vreau. Mother of god, publish and turn off!