*
Subtil şi delicat, în căutarea echilibrului. Că răsuflatele şi, uneori, abstractele mele inepţii vă par fără temei, nu-mi pasă. Sunt o fiinţă naivă şi blândă, limbaju-mi alunecă după pofta clipei, alternând într-o ameţeală pe alocuri complicată, sofisticată, moale, caldă, dulce, îngreţoşată. Eu nu pot să nu fiu obositoare, eu nu pot fi limpede. Enunţuri, gânduri, paralizii, toate despre mine. Eu şi doar eu. Cât egoism! Să mă agăţ de cuvinte pentru a ieşi din haos, răstălmăcind epitete şi creând confuzie. Unde e modestia? Mărturisesc că sunt o mincinoasă. Vlăguitoarele intenţii nu-şi află, însă, cuvântul încheierii.

*
Sălile de judecată au bănci ca în biserică. Altarele sunt puţin altfel.