Cum tot revin asupra volumului de poezii “Amfore de lumină” a lui Ioan N. Roşca, printre puţinele cărţi ce le am aici, la actualul domiciliu, am zis să vă arăt şi vouă una dintre poeziile-mi preferate.
A fi ca într-o pasăre închis
Pasărea avântată în eter,
cu trunchiul drept şi aripi larg deschise,
iat-o căzută pe pământ din cer
cu trupul strâns
sub zodii interzise.
Doar ochii ei albaştri, de mister,
mai spun că în ei mai palpită vise,
că sufletul e încă mesager
al luptei cu strunele indecise.
A fi ca într-o pasăre închis:
a crede în cel mai albastru vis.
Ioan N. Roşca, Amfore de lumină, Editura Floare Albastră, 2010.
2 Comments
Frumos… foarte frumos! 🙂 Să ne mai arăţi şi altele 🙂
Sigur asta vrei? 😀 Am inteles, sa traiti, multumesc.:)