“Comisia pentru revizuirea Constitutiei a votat pentru a interzice unei persoane fără religie să poată fi preşedinte, prim ministru, ministru sau secretar de stat în România”, scrie deputatul Remus Cernea pe contul său de Facebook, citat de Realitatea.net.

Numai o persoană religioasă care are o credinţă monoteistă poate deveni secretar de stat, ministru, premier sau preşedinte în statul român, conform votului Comisiei de revizuire a Constituţiei, şi-a exprimat nemulţumirea deputatul Remus Cernea pe Facebook.

“Amendamentul propus de mine pentru a permite şi jurământul de credinţă fără formula religioasă “Aşa să îmi ajute Dumnezeu”, dar jurând pe onoare şi conştiinţă a fost respins cu largă majoritate, primind doar un vot pentru, din partea reprezentantului UDMR”, s-a plâns Remus Cernea pe reţeaua de socializare. Sursa

Sunt genul care se prezintă în cabina de vot pentru a aplica mai multe ştampile pe acelaşi buletin. Deci nu mă număr printre susţinătorii vreunuia sau altuia, cu atât mai puţin a lui Remus Cernea. Dar vine omu’ ăsta cu nişte propuneri care mă pun pe gânduri. Să ne amintim de povestea cu finaţarea cultelor religioase. Acum Cernea revine propulsat de un nou şut, amendamentul propus de el  pentru votul fără „credinţă” primind o singură aprobare, şi aia din partea reprezentatului UDMR. Interesantă chestie.

Pe scurt, ateii nu au acces în structurile de decizie, nu pot ocupa funcţii înalte în stat. Pentru că ei ar minţi cu „Aşa să îmi ajute Dumnezeu”. Ar putea, nu, să se convertească şi să-şi asume public un astfel de jurământ, să se alinieze convenţiilor sociale şi religioase, cu riscul de a fi suspectaţi de ipocrizie. Care ipocrizie nu poate fi, vorba vine, pusă pe seama unui om cu credinţă, iar băncile din parlamentul românesc sunt ocupate unanim de cei mai curaţi dintre noi, cinstiţi, corecţi şi loiali binelui poporului. Practic, un ateu poate ajunge ministru, secretar de stat sau preşedinte doar dacă minte.

Închei cu o aducere aminte ancorată în anul domnului 1996, când avea loc marea confruntare televizată dintre canditaţii la preşedinţie Emil Constantinescu şi Ion Iliescu.

„ E.C.: Credeti in Dumnezeu, dle Iliescu?

I.I.: Dle Constantinescu, eu m-am nascut intr-o familie de oameni evlaviosi, am fost botezat in Biserica Ortodoxa Romana si am aceasta calitate. Sigur, in evolutia mea intelectuala s-au produs anumite deplasari, dar am ramas patruns de elementele fundamentale ale credintei si ale moralei crestine. Eu sunt mai crestin si mai credincios decat multi altii care isi etaleaza in public aceasta credinta, cu care eu cred ca nu trebuie sa se faca nici comert, nici propaganda politica. “Crede si nu cerceta!”

E.C.: Ati declarat ca sunteti liber-cugetator. Asta inseamna necredincios, deci om fara Dumnezeu.

I.I.: Nu, asta nu inseamna necredincios.

E.C.: Asta inseamna. Orice dictionar…

I.I.: Asta inseamna respect fata de…

E.C.: Dle Iliescu, cu limba romana nu poate fi… Cand ati mintit, atunci sau…” Sursa

În procedurile de judecată, jurământul martorului fără confesiune este: “Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Iar cei care din varii motive nu doresc să depună jurământ rostesc: “Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Dacă se dovedeşte că mint se cheamă infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani. Pentru că adevărul contează, nu religia.

P.S. Eşti virgină? Io?! Daaa! Jur pe ochii fiului meu!