Citeam ieri într-un articol despre „operele” ştiinţifice scrise în spatele gratiilor, respectiv despre numărul celor care şi-au scurtat drumul spre libertate prin nobila ocupaţie a scriiturii. Ce m-a uimit este că potrivit statisticilor oferite presei, majoritatea scriu lucrări ştiinţifice. Şi din exemplele date, mulţi, urmând exemplul lui Don Corleone aka Adrian Năstase, se axează pe politologie. De unde deducem evidenţa că o mare parte dintre luceferii întemniţaţi într-ale noastre închisori au fost implicaţi în cazuri de corupţie cu rădăcini politice.

Acum. Pe cine dracu interesează cartea “Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne şi europene”, care i-a micşorat autorului Adrian Năstase pedeapsa cu 45 de zile? La lucrarea asta a lucrat efectiv 30 de zile şi potrivit declaraţiilor obţinute de Mediafax de la purtătorul de cuvânt al ANP, la fiecare două zile de muncă deţinutul a primit o reducere de pedeapsă cu trei zile. Să speculăm, zic. Un zidar de meserie munceşte în fiecare zi de-i sar capacele, rodul muncii sale este palpabil, el zideşte, nu poate fura o bucată de zid gata făcută şi s-o adauge pe o fundaţie clădită de altul etc. Nu poate face cum a făcut micul Titulescu aka Victor Ponta cu a sa lucrare de doctorat acuzată de plagiat şi care premier actual îl are ca model politic pe Adrian Năstase. De unde ştim că chestia aia ce-a elaborat-o dânsul într-o lună de zile nu este decât o sumă de conspectări preluate ad literam de la alţii şi închegate cât să nu bată la ochi, de ce a fost eliberat pentru comportament ireproşabil când era evident că un om de o asemenea maturitate dar corupt va avea o conduită exemplară după gratii? Din punctul meu de vedere, ţine de propria demnitate să te abţii a publica astfel de lucrări „ştiinţifice” din sfera politicului, câtă vreme ai încălcat legea prin luare de mită, şantaj şi corupţie. Aşa cum condamnatului definitiv nu-i şade bine la catedra universitară, nici lucrarea încropită într-o lună de zile n-ar fi trebuit să influenţeze durata pedepsei ori să aducă apreciere şi cinste autorului. Însă unii sunt mai egali decât alţii. De menţionat că  lucrarea a fost publicată de o editură acreditată pe lângă Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.

Celor care încă visează a fi publicaţi de o astfel de editură, celor care au investit ani la rândul pentru o singură lucrare şi nu reuşesc să o aducă la lumina tiparului, celor care resimt o minimă frustrare, acestora le răspund în locul prolificului autor: don’t take it personal, it’s only business.