Nu ştiu ce se întâmplă prin alte oraşe, dar sirenele pentru alarmare publică din Hunedoara mă bagă-n boală. Am ajuns să mi se-nmoaie picioarele săptămânal din cauza lor şi mă deranjează faptul că testările nu sunt mediatizate, aduse la cunoştinţa locuitorilor într-un mod mai eficient (dacă autorităţile mişcă ceva în sensul ăsta). Singura testare despre care am aflat ceva, căutând pe net, a fost cea din 20 martie. Astăzi m-am uitat pe pagina de FB a primăriei şi am găsit printre postările mai vechi ştirea asta:

https://www.youtube.com/watch?v=rSFE6e925J0

Nu ştiu câţi urmăresc postul TV cu pricina, din punctul meu de vedere era mai de bun simţ să lipească afişe prin tot oraşul, astfel încât babele slabe de inimă ca mine să nu experimenteze din lipsă de informare palpitaţii şi accese inutile de panică. În altă ordine de idei, ştirea de mai sus m-a făcut să râd puţin: „alarma aeriană va răsuna joi, în municipiul Hunedoara, […] pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative rezultate în urma unei inundaţii”. Cred că au vrut să spună alarmarea acustică, mă rog, ce mai contează, ştim cu toţii că un necaz nu vine niciodată singur. După cum spuneam, acesta a fost singurul test despre care am aflat ceva în media online. Însă, în urmă cu vreo două ore, sistemul de avertizare publică din cartierul meu a fost pus în funcţiune din nou. Obişnuită deja cu sirenele astea apocaliptice, m-am întrebat care-i primul pas ce trebuie să-l fac: să mă alarmez… sau să caut din nou pe net? Am făcut şi una, şi alta. Ideea este că în afara testelor anunţate, semnalele de alarmare publică trebuie tratate ca fiind reale, nu? Se pare că nu.