Am în lista de facebook vreo 45 de persoane. Pe unele dintre ele nu le cunosc personal, cel mai probabil sunt bloggeri care-mi plac şi pe care-i citesc. Să nu fiu înţeleasă greşit: îmi place fb-ul, am o filă în browser deschisă mare parte din timpul când sunt online. Nu am o afacere de promovat, nu sunt „available” relaţional, sunt apolitică, nu fac fapte bune online, nu intenţionez să salvez lumea şi nici blogul nu prea are de câştigat trafic de pe urma promovării pe fb. Am pagină separată pentru acesta, însă din vreo 300 de fani câti are, fb îmi raportează pentru fiecare postare, în medie, 50 people „reached”. Dintre care, îmi indică Jetpack-ul, vreo două, trei intrări propriu-zise pe blog. După cum v-am povestit, m-am băgat în mai multe grupuri fb cu şi pentru bloggeri, ca să dau sfoară-n ţară despre minunatul nostru concurs. Acum trebuie să intru pe fiecare grup în parte şi să bifez „leave group”. 😐
Am văzut la mai mulţi că vor să se facă “auziţi” în online. Tind spre recunoaştere, prestigiu virtual. Iar ei traduc traficul şi like-urile prin atingerea celor două scopuri. Ce să mai zic? Vorba aceea: “muzică, nu zgomot”.
Legat de partea de bussines a fb-ului, de câştigul firmelor ce investesc bani si energie in activitatea de pe platformă nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea, mi-e greu sa estimez ce profituri le aduc fanii în cauză (pe langă ideea de promovare, vizibilitate). Şi restrâng aria discuţiei tot spre bloggeri. La ce ajută propriu-zis promovarea asiduă în grupurile dedicate de pe fb? Şi mai mult, cu ce-i ajută pe bloggerii care scriu bine efortul ăsta? Postările de pe blog nu intră în vreo competiţie a like-urilor, şansa de a primi un feedback de calitate din grupurile respective e mică, dacă e vorba de o postare neinteresată (nu concurs, nu advertorial) – traficul nu mai este important. Chiar şi astfel, tot nu prea înţeleg însemnătatea traficului, câtă vreme nu te citeşte măcar un specimen openminded care să înţeleagă ideea ta, chiar dacă nu o va duce mai departe, printr-un comentariu sau alt tip de feedback. Dacă postezi pe 15 grupuri fb un articol, butonul de „like” sau cel cu „recommend” va contoriza 15 aprecieri. La fel şi pentru 123. Altfel spus, acestea sunt false like-uri, fiind posibilă indicarea acestor numere în subsolul articolului fără ca nimeni, dar absolut nimeni, să fi citit postarea. Şi să zicem că ai 1000 de unici într-o zi, veniţi de pe fb. Dintre aceştia se vor cerne majoritatea, urmând să intri în contact, prin comentarii, cu 20, să presupunem. E măgulitor să comunici prin intermediul blogului cu orişicine, indiferent cât l-ar ajuta tărtăcuţa în legarea câtorva cuvinte?
Pentru mine, chiar nu e. Îmi cunosc prietenii blogului, mai puţini decât degetele membrelor superioare. Unii vin de pe pagina mea de profil, alţii pur şi simplu intră zilnic. Încă mă mai bântuie şi cei revoltaţi de faptul că am scris că Litere Stacojii n-are talent şi e penibilă. De cine îmi pasă, oare?
Cam asta-i cu fb-ul şi potopul de grupuri, cu facebook friends şi traficul parazitar, cu comentariile degeaba. Nu au relevanţă.
https://www.youtube.com/watch?v=PWcZKrP2sDU
13 Comments
Promovarea pe grupuri are potențialul de a ajuta bloggerii mici care scriu advertoriale SEO, la modul că-i posibil ca Google, văzând pagina distribuită la greu, să considere textul ca fiind natural, editorial. Adică scade riscul penalizărilor pentru vânzare de linkuri. 😆
Altfel, numărul de like-uri false nu cred că ajută pe nimeni, exceptându-i desigur pe Mark Zuckerberg și pe „experții social media” care primesc bani pentru a crește pagina unui brand. Din contră, probabil că pentru brandul în sine, fanii de umplutură atârnă ca o piatră de moară.
https://www.youtube.com/watch?v=oVfHeWTKjag
Imi place cum explica Veritasium asta. Multumesc, e prima data cand vad filmuletul.
Eu mai dau click pe reclamele de pe Facebook. Banuiesc ca cam pe acolo se invart de fapt banii din FB.
Si greu m-am prins care e treaba cu multele like-uri care atarnau de vreun articol. Eu mai pun articole in grupuri ca sa-mi ridice moralul :)). Cand vad acolo 2 sau 3 in loc de 0, ma simt mai citita. Aici nu stiu cat e greseala blogarilor, cat a celor care au deschis sute de grupuri tocmai in scopul contorizarii, nu al citirii reciproce.
Dar ce ai de la un timp de ti-a casunat pe blogosfera?
Nu e nimic nou de la un timp incoace. Sa inteleg ca ar trebui sa ma cenzurez putin, exagerez? Si in urma cu un an spuneam acelasi lucru (atunci s-a suparat internetul pe mine, in frunte cu Sonia). Sau acum cateva luni. Si ar mai fi exemple. Gresesc?
Eram doar curioasa, atata tot. Daca tu crezi ca poti schimba ceva, continua. Dar pana cand companiile nu-si vor schimba cerintele, nu se va schimba nimic. Daca firmele si companiile cer povesti se vor da povesti, daca ele cer review-uri obiective se vor da review-uri obiective. Si din cate vad eu se cer povesti.
Nu incerc sa schimb nimic, nu asta e “calea” mea, scriu si eu ce gandesc. In alta ordine de idei, mi-a inflorit gardenia si asta e un lucru mare (pour les connaisseurs… :p).
Mie mi-a iesit ceapa, are 20-30 cm si nu m-am abtinut sa pap o cepsoara azi la pranz 😀
Sa-ti traiasca!
Da, FB e un fel de parasuta, sa ai impresia ca cazi pe moale. Scuzati cacofonia. Dar mai sunt si exceptii. Totusi, meteahna FB -ului este ca a instaurat lectura in diagonala. Sau si mai rau, lectura titlului. Si gata like-ul. Sau nici atat.
Corect, mai sunt si exceptii. Oameni care scriu foarte bine si ale caror contorizari de like-uri ar merita sa fie reale, nu false.
Falsul de real nu se distinge, odata amestecate, amalgamul prinde. Ramanem fiecare cu ceea ce am fi vrut sa fie.
eu sunt pe facebook într-un singur grup. acolo promovez ceea ce scriu şi citesc ceea ce se promovează. regula nescrisă o ştiu toţi: fără advertoriale. dar am şi “amici” care dau like la fiecare respiraţie a mea. recunosc, uneori postez tâmpenii doar ca să le văd promptitudinea… şi mă bate gândul să scriu despre ei, doar ca să văd cum dau like la un text în care îi dau de pământ! hihihi!
în rest, chiar de ne ştim de puţină vreme, cred că ai văzut: mă lasă fix rece orice, dar absolut orice indicatori. pentru că… 🙂
Psi, în privinţa ta m-a frapat şi am admirat faptul că prin natura ocupaţiei tale ai fi cu un ordin de magnitudine deasupra celor care vând chestii pe propriul blog. Şi totuşi, nu o faci.
pentru mine blogul este casa sufletului meu. să-mi vând sufletul? 🙂 mulţumesc frumos… prefer să scriu degeaba, deşi ştiu că e mai mult de atât.