Nu citesc Aguritza’ Blog, dar se întâmplă că mi-e cunoscut numele autoarei – Maria Agurita Ignat, după ce am văzut-o lăicuind sau comentând pe facebook la mai multe postări ce mi-au atras atenţia (la modul negativ). Iar astăzi am dat click pe minunatul ei blog. M-am oprit în a răsfoi doar primele două pagini ale site-ului, printre care, dacă îmi amintesc bine, am identificat un singur articol personal. În rest, doar articole publicitare – advertoriale sau participări la concursuri, ce-or fi ele, că nu mi-am bătut capul citindu-le. Am aruncat, însă, o privire peste tag-uri şi categorii – nici pomeneală de „A”, „P”, „PUB”, „Concurs”, „Reclamă”, „Publicitate” sau alte indicii materialiste. Widget-ul Facebook al paginii ne indică peste 3.200 de fani, în topul BlogalInitiative figurează pe locul 144, în ultimele două luni cumulând 10 articole înscrise în campaniile Chinezului. Doamna Maria pare a nu rata vreo competiţie, fie aceasta organizată de Blogatu, Orkestra sau aferentă maratonului SuperBlog. Asta-mi aminteşte de o colegă din facultate care nu chiulea de la nici un curs şi care, până la sfârşitul primei sesiuni, ne-a lăsat impresia că ne va băga pe toţi în buzunar la examene. S-a dovedit că nici măcar nu era atentă la ce dicta profesorul, scria pe bandă rulantă perle în caietul de curs, pe care, mai apoi, le memora mecanic şi le reproducea ad litteram în foaia de examen. Cred că nici acum nu înţelege diferenţa dintre funcţia expozitivă a sociologiei şi cea “explozivă”, cum a învăţat ea din propriile-i notiţe.

Revenind. Am citit ultimul articol de pe blogul lui Aguritza (?!), o compunere de clasa a VII-a despre AVBS, broker de credinte bancare. Aflăm portretul clientului clasic – mioriticul Ghiţă, trist, măcinat de gânduri şi căruia „nimeni nu-i înţelege focul ce-i umbreşte chipul brăzdat de ridurile vârstei”. Cam atât cu stilizarea literară, urmează reclama de rahat imaginată de Maria Agurita Ignat şi pusă în gura unui prieten care „la nevoie se cunoaşte”. Explică ea, cum un credit simplu ca „bună ziua” prin AVBS rezolvă problemele existenţiale ce-l macină pe Ghiţă, de altfel, aflat la un pas de a se însura cu… Maricica. Genial, nu? Să nu insistăm şi asupra detaliilor gen: virgulă între subiect şi predicat, punctuaţie varză, alba-neagra cu diacriticele, persuasiune comercială ieftină etc.

Sărim peste detalii şi căutăm deasupra şi prin subsolul acestei imbecilităţi de articol tag-ul păcătos al reclamei. Nici o surpriză, acesta lipseşte cu desăvârşire, pentru că smerita autoare a învăţat că astfel de sperietori SEO nu trebuie inserate pe minunatul ei blog. Lotus, mulţumesc că mi-ai permis să inserez ilustrativul tău screenshot (luaţi aminte cine dă like şi câtă “revoltă” în rândul comentatorilor):

Revenind la minunăţii, Emil Călinescu i-a luat cu ceva timp în urmă interviu bloggeriţei Aguritza, din care am selectat următoarele:

Mai mult decât probabil, Maria Agurita Ignat este mai frumoasă şi mai rafinată decât subsemnata, însă această postare n-are a face cu invidia, ci cu prostia, absurditatea, comercialul şi minciuna articolelor de doi lei (nefiind semnalizate corespunzător – drept publicitare). În SuperBlogul de primăvară, Maria Agurita Ignat s-a clasat pe locul patru, în condiţiile în care au încheiat competiţia 98 de finalişti. Înaintea sa a urcat inepuizabila bloggeriţă cu Litere Stacojii, pe a treia treaptă a podiumului. Noroc cu Cami, care a ocupat locul doi – de departe cea mai bună din top 15 – şi care, prin rezultatul obţinut, inspiră încredere celor care încă mai cred că talentul, argumentul şi originalitatea au câştig de cauză în faţa nulităţilor.

Din nou, nu este vorba de “artist”, ci despre “creaţie”. Şi mă întorc la retorica întrebare: „Cum este posibil?!”

Un bun răspuns ar fi că alde Aguritză îşi închipuie că toţi suntem fie proşti, fie copii.

https://www.youtube.com/watch?v=T-A1AqR3pQ0