Cred că de pe Mediafax am ajuns pe articolul ăsta, care m-a pus niţel pe gânduri tulburi. Dincolo de titlul promiţător „Cele mai sexy maşini din ultimii 100 de ani”, am citit un articol din care am intuit, de la o poştă, pasiunea pentru maşini cu „sex-appeal” a autoarei şi efortul acesteia, oarecum voalat şi transpus în expresii aparent nestudiate, de a-şi etala cunoştinţele probabile în domeniu.

În a doua jumătate a articolului promite că încetează cu cele de mai sus şi revine la subiectul enunţat în titlu. Dar n-o face, alegând să ne explice cum arată barele de protecţie „seducătoare” şi poliloghiind cu pasiune despre „maşinile alea care invită la fantezii urcate pe pereţi” (?). În cele din urmă, ajungem la finalul lecturii şi dăm click pe galeria foto, adresată exclusiv bunilor cunoscători, respectiv acelora care recunosc modelul şi anul de fabricaţie în cazul fiecărei fotografii, altfel aceste informaţii ar fi venit în ajutorul neştiutorilor, gen me and myself.

Articolul abundă în cuvinte, expresii precum: „sexy”, „obraznice”, „senzuale”, „fantezii”, „tentaţia drăcească”, „sălbatice”, „vibrante”, „sex-appeal”. Mon cher, eu nu pricep o iotă. Sau, hai că exagerez, înţeleg aluzia, cum că ar fi foarte mişto maşinile astea, dar de aici până la „sexy” e cale lungă. S-ar spune că frigiderul meu e gelos. La fel şi mixerul, maşina de spălat rufe şi cea de tocat carne. „Ce, noi nu îţi oferim autonomie?”, m-ar întreba tv-ul. „Ba da, doar că cu voi nu mă pot afişa pe stradă, lăsând gură cască vecinii, potenţialii parteneri sexuali, necunoscuţii, societatea”. „Aha, deci te fâţâi cu maşina aia şmecheră pentru imagine, iar lor le spui că e pasiune… şi ei te vor considera rafinată, rasată, cultivată şi realizată”, îmi raţionează uscătorul de păr. „Ceva de genul…, continui eu, e un fel de cocălăreală social acceptată, rulată de la cei cu nivel mediu de trai, în sus.” Aragazul, clipind des din ochiuri, mă întreabă şoptit şi emoţionat: „Adică eu nu sunt senzual, sau cum?!”. Îl liniştesc şoptindu-i pe sub hota atentă: „tu eşti fierbinte de-a dreptul…”.

Logica mea îmbârligată îmi spune că dacă o maşină poate fi sexy, este pasibilă de a fi şi contrariul, strict ca şi sens, nu ca valoare de adevăr. De ce nu spune nimeni, atunci, că McLaren F1 este lipsită de senzualitate sau că Lamborgini Diablo arată ca o frigidă pe tocuri? Ah, nu sună bine, chestiile astea se aplică în cazul laudelor, sport naţional neoficial al dătătorilor cu părerea şi-n ale cărui sferturi de finală doar ce mă aflu.

Pe când titluri bombastice, gen: „Fii fericită pe două roţi. Topul bicicletelor ce te echilibrează hormonal!”, „Best 100 romantic drills!” sau „Top 100. Cele mai erecte modele de drujbe”?

Să-i spună careva autoarei că, atunci când vezi airbag-urile alea “obraznice”, cel mai probabil ai nasul deja spart, un ochi vânât şi o buză sângerândă.

Gata, mă culc, mon cher.