Urmând exemplul cercetătorilor Spitalului Mount Sinai din New York, menţionat în The Guardian, care au demonstrat că traumele victimelor Holocaustului au fost transmise generaţiilor următoare, specialiştii români au rulat, în paralel, un studiu similar, menit să arate că traumele românilor afectaţi de foametea din anii 1946 – 1947 au dus la schimbări genetice ce afectează chiar şi urmaşii acestora. În lumina noilor descoperiri ştiinţifice, cele mai comune obiceiuri alimentare ale românilor capătă noi valenţe şi justificări de ordin genetic.

Pasiunea pentru ceafă de porc la grătar, direct proporţională cu pierderea de masă cerebrală

Politica regimului sovietic precum şi seceta au fost principalele cauze ale foametei din 1946, soldată cu circa 200.000 de morţi şi numeroase cazuri de canibalism. Un asemenea episod traumatic ar duce, în mod normal, la cumpătare şi moderaţie în uzarea resurselor alimentare pe viitor, însă realitatea actuală contrazice o evoluţie sănătoasă a mentalului colectiv român. Mania grătarelor în aer liber, în cazul cărora ceafa de porc ocupă un loc privilegiat, este explicată de cercetători printr-o modificare genetică moştenită de la înaintaşii noştri, cu efecte nefaste pe termen lung. Potrivit studiilor, urmaşii victimelor foametei din ’46 tind să piardă, din cauza stresului întipărit în ADN, masă cerebrală, altfel spus, să prezinte, în timp, o micşorare susţinută a creierului.

Euforia românului resimţită în preajma grătarului încins şi pe care sfârâie ceafa de porc este explicată ştiinţific prin nivelul crescut de cortizol, un hormon steroid produs de glanda suprarenală. Acesta este în creştere în perioadele de stres, însă cronicizarea poftelor alimentare ale românilor se datorează prezenţei în zestrea genetică a fricii de foame şi a groznicei temeri cum că rămânem fără carne. Toată munca şi efortul investite în aprinderea focului şi prepararea grătarului oferă românului un mare confort psihic, cum că, iată, are ce mânca, resursele sunt bogate şi, mai ales, dispune, la discreţie, de carne. Aşa se explică şi popularitatea proverbului “Cea mai bună legumă e carnea” în rândul românilor, popor creştin ortodox care respectă cu sfienţenie cea de-a patra poruncă a decalogului, şi anume :

„Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte cu un grătar.”

Evoluţia pe termen lung a psihicului celor ce poartă în zestrea genetică efectele foametei din ’46 – ’47 este apreciată ca îngrijorătoare de către specialişti, pierderea de masă cerebrală, respectiv micirea creierelor românilor soldându-se pe viitor, cu rezultate catastrofale atât pentru individ, cât şi pentru grup. “Mediocritatea în cultură, mita electorală, asaltul şi promovarea non-valorilor sunt doar câteva exemple de efecte condiţionate de hormonii de stres ce afectează urmaşii victimelor represiunii politice sovietice, indivizi ce îngroaşă audienţa lui Capatos şi sunt genetic orientaţi spre satisfacerea nevoilor umane bazale. Ajutoarele sociale nu sunt singurele revendicări comune celor grav afectaţi de oscilaţiile cortizonului, ci şi arogarea atenţiei publice, considerându-şi propriile interese şi atitudini mai presus de orice. Exacerbarea propriei personalităţi îi motivează puternic în ascensiuni sociale şi politice şi e suficient să analizăm la modul general actuala clasă politică pentru a conclude că, iată, patologia conduce România”, explică Ion Popescu, doctor în Consiliere Genetică şi şef al Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din comuna Spermezeu, judeţul Bistriţa-Năsăud.