E oarecum nostalgic faptul în sine de a apăsa în acelaşi timp Shift şi Alt pentru a trece pe româna cu diactrice, aici, acum. Iată, am şi zâmbit. Aici, atât de departe de casă, deşi şi aici, acum, este acasă, ninge viscolit şi sunt -10 grade. Am înţeles, în cele din urmă, de ce un oarece pliant îşi învăţa cititorii canadieni să umple cutii de carton cu zăpadă, tasată bine, pentru ca mai apoi, după două, trei zile, să folosească conţinutul pentru sculptarea, din cuţit, a oamenilor de zăpadă. Răsfoind pliantul, pe-atunci, m-a luat râsul şi mi-am spus că lasă, le arătăm noi deştepţilor ăstora cum se fac oamenii de zăpadă. Mi-am urnit familia în faţa casei într-o seară, hotărâtă să rostogolim bulgări uriaşi de zăpadă, dar neaua era prea uscată pentru a se aduna după cheful nostru. Şi-am rămas fără oameni de zăpadă.
Sărbătorile le-am petrecut leneş prin casă, împărtăşind vecinilor vegetarieni, prin aburii hotei, miros de sarmale, cozonac, fripturi cu afumătură ş.a.m.d. Ne-am uitat la Singur Acasă şi alte filme + desene de sezon, construindu-ne propria dulce limitare ProTV-istă aici, în aşa zisa nelimitată parte a lumii. Răstimp în care am devenit şi mai fascinată de globurile pământeşti, de toate globurile pământeşti ce le văd prin magazine şi pe care le răsucesc obsesiv dinspre malurile vestice ale Mării Negre spre vestul Canadei, trasând traiectorii scurte între puncte şi fiind convinsă, absolut convinsă, că îmi scapă o rută şi mai scurtă.
Pitica a visat că i-am spus că, în cele din urmă, cu toţii murim. Între timp, la trei luni de la plecarea noastră, a murit şi Esca. Şi de fiecare dată când mă întristez ca acum, îmi spun mutându-mi gândul şi privirea într-alt punct aparent bine focalizat că, fir-ar, iar îmi vine ciclul. Premeditat îmi focalizez gândurile spre filme, că l-am citit şi pe Lotus vorbind despre.
Obişnuiesc să ţin cont de sugestiile lui Daniel Urdă, ale cărui recomandări au fost mereu ok, dar cu Babadook nu ni s-au aliniat gusturile. Filmul ăsta ne-a irosit timpul degeaba. În schimb foarte bune s-au dovedit Glory şi Drive, filme pe care vi le recomand din tot sufletul să le vedeţi.
În rest, ultima noastră creaţie online o reprezintă bookishcorner.com, un site încă nedefinitivat, prin intermediul căruia vrem să vindem cărţi folosite. Un anticariat online. Mai avem de adăugat produse în stoc şi de finalizat aspecte birocratice, de adăugat un forum, articole, de aşezat home page-ul într-o formă satisfăcătoare (cum arată acum nu ne mulţumeşte nici pe departe).
Cum spuneam mai sus, afară ninge viscolit, iar cineva trebuie să cureţe aleile din faţa casei. Din câte am înţeles de la Mihai, dacă cineva îşi rupe piciorul, spre exemplu, pe trotuarul necurăţat din faţa casei noastre, ne poate da în judecată şi pretinde despăgubiri serioase. Cu spirit civic astfel motivat, vă doresc şi eu un an minunat, noroc şi spor, şi bani, şi fluturi în stomac.
Shift Alt.
11 Comments
Eu n-am fost deloc sedus de Drive, în 2012, când l-am văzut. Am scris despre el aici. Tu zici că-i bun sau doar că ți-a plăcut? E o diferență, poate te-ai identificat parțial cu fata, poate ceva din traseul unui personaj s-a suprapus peste povestea ta, spusă sau visată.
Cred că puțini dintre noi avem șansa să murim, căci asta presupune să fi trăit cât de cât înainte, ori dacă privești în jurul tău, vezi foarte mulți oameni care își duc viața într-un mod superficial și mecanic. Ale căror acțiuni nu te inspiră cu nimic, din ai căror ochi nu răzbate nici o lumină, din ale căror cuvinte, scrise sau rostite, nu distingi decât zgomot de fond.
Ceea ce nu-i cazul la tine. Îți doresc cât mai multe alturi & shifturi în anul în care-am intrat!
Spun despre Drive că este un film bun pentru că mi-a plăcut (partea subiectivă), m-a surprins şi nu m-a dezamăgit cu un sfârşit previzibil (partea oarecum obiectivă, în raport cu alte filme văzute). Aduce, pe undeva, cu stilul Tarantino. Nu cred că e vorba despre identificarea cu vreunul dintre personaje. Încep să cred că avem gusturi destul de diferite în materie de filme. Apropo, No Country for Old Men a fost şi mai bun decât Drive. Ambele sunt filme bune.
Putem tranșa chestia cu gusturile în mod simplu. Uită-te la Dark City de la început până la sfârșit, pe îndelete, și zi-mi dacă ți-a plăcut.
Nici nu mai rețin cum se termină Drive. Lista filmelor de care-mi aduc aminte include, printre altele: Braveheart, La Vita e Bella, Schindler’s List, Jesus of Nazareth, Dances with Wolves, The Man Without a Face, Contact, Enemy of the State, The Matrix, Pay it Forward, Cube, L.A. Confidential, The Devil’s Advocate, Passion Play (de văzut până la sfârșit), Spy Game, Sphere, Iron Doors. Majoritatea sunt expresii ale genului epic. La genul liric trec Primăvara vara etc.
PS: Sunt curios ce părere ai de Prometheus: https://www.youtube.com/watch?v=RBaKqOMGPWc
Am văzut o parte dintre filmele care îţi aminteşti şi mi-au plăcut. Nu am văzut Prometheus, Passion Play, Spy Game, nici Iron Doors şi nici exemplul liric. Din suma filmelor faine văzute de mine şi de care nu ai amintit îmi mai vin în minte, aleator: The Intouchables, Pulp Fiction, The Talented Mr Ripley, Forrest Gump, The Shawshank Redemption, The Green Mile, Inception, Fight Club, A Clockwork Orange, Inglorious Bastards, Interstellar, Pursuit of Happyness, The Thirteenth Floor, Philadephia, Dead Poets Society, The Shining, A beautiful mind, In the name of the father, 12 monkeys, Groundhog Day, Casino Royale etc. etc. etc.
P.S. Akismet-ul te-a băgat la moderare din cauza link-urilor, cred.
WordPress-ul, nu Akismetul. Nu-i nimic, știam că o să te uiți și o să mă scoți. Ca și comentariul ăsta, de altfel.
Prometheus seamănă din anumite puncte de vedere cu Interstellar. Similarități: motivul unei nave trimisă departe în spațiu, existența unor forme de inteligență artificială, o anumită atmosferă pe care ambele filme reușesc să o creeze (nu sunt flick-uri cu acțiune non-stop). Ambele te fac să-ți pui întrebări, dar spre deosebire de Interstellar, Prometheus nu-ți oferă răspunsurile. Finalul sugerează probabilitatea unei continuări. Deși o dă pe chestii mainstream, cu forme de viață extraterestră care încearcă să… mănânce echipajul sau pe-acolo, Prometheus mi-a lăsat și el o stare mișto.
Passion Play l-am văzut prima dată la job. 🙂 Am zis că nu mă uit acolo la un film bun, că n-am condițiile să-l vizionez în liniște, așa că am luat unul care nu promitea, și nici după ce m-am uitat o vreme la el nu pot zice că m-a dat pe spate. Dar finalul m-a făcut să-mi schimb complet percepția. Iar când l-am revăzut, am descoperit noi simboluri și înțelesuri. Eu zic că merită.
SpyGame l-am văzut pe HBO. Toată acțiunea din film are loc în circa 24 de ore. S-ar putea să îți placă sau nu (nu-i perfect); mie mi-a plăcut mult pentru arhetipul întruchipat de Robert Redfort, al ghidului, al maestrului, al mentorului, și pentru cum reușește el să se descurce în acea situație în care s-a trezit, în ultima lui zi de lucru la CIA.
Iron Doors e un film cu buget scăzut, german, cu doar două personaje, interesant.
Despre „exemplul liric” poți citi o prezentare la Scorchfield. Diferența dintre epic și liric am citit-o, acum câteva zile, aici (de notat că nu subscriu la cronicile de film ale lui M. P., precum nici la multe alte lucruri ale lui, a se consuma deci with a grain of salt).
Pulp Finction l-am văzut demult tare și nu prea l-am înțeles. L-am trecut pe listă, deoarece între timp am găsit numeroase mențiuni la el, zice-se c-ar fi bun (iată, și tu zici).
Forrest Gump, The Green Mile și Dead Poets Society sunt bune. L-aș băga și pe Silence of the Lambs aici. The Shining -- văzut când eram mic și mă uitam la horror-uri. 🙂 Restul din ce-ai scris nu prea știu cum sunt.
În concluzie, adevărații regizori reușesc să creeze capodopere care să ne placă amândurora, în pofida, iată, gusturilor noastre atât de diferite! 🙂
PS1: Dacă zici că ți-a plăcut Ryan Gosling, să te uiți la Fracture.
PS2: La tine nu se pot posta clipuri YouTube în comentarii?
https://www.youtube.com/watch?v=MkpEqtJY4QI
Pare frumos Le Grand Bleu.
Silence of the Lambs nu cred ca are ce cauta intre Forrest Gump, The Green Mile si Dead Poets Society.
La fel si Interstellar cu Prometheus, diferenta de la cer la pamant. Si, daca spui ca Prometheus nu iti da raspunsuri, mai gandeste-te. Trebuie sa il vezi inca odata si sa te gandesti la toate filmele din seria Alien, de la cel din ’79 si trecand pe la AVP. Daca nu ai timp, uite raspunsurile aici: Prometheus explained.
@Cudi
Este.
@Ketherius
Să știi că Silence of the Lambs este mult mai profund decât pare la prima vedere. Îți dau un singur exemplu: ori de câte ori tânăra polițistă îl întreba ceva pe Hannibal, pentru a se edifica cu privire la cazul ei, acesta îi întorcea întrebarea, punând-o să caute răspunsul în ea însăși. Dacă îl privești stricto sensu ca pe un thriller psihologic, în care un fost psihiatru dezaxat se folosește de fata aia ca să scape, atunci îți dau dreptate, nu îl poți pune între cele trei (deși nu-i rău ca realizare).
Există diferențe între Interstellar și Prometheus dar asta e de așteptat. Între oricare două filme e de așteptat să existe diferențe, așa că afirmând că există diferențe, nu spui nimic nou. Pe de altă parte, aceste diferențe nu sunt, cum zici tu, de la cer la pământ. Pentru că cele două filme au multe lucruri în comun (am prezentat mai sus).
Nu am văzut nici un film din seria Alien. Ți-au plăcut?
Pentru mine, Interstellar este despre un parinte care se arunca intr-o gaura neagra pentru a-si salva copiii si nepotii. Pe de alta parte, Prometheus este despre un om extrem de bogat care da un trilion de dolari pentru a incerca sa devina nemuritor. Cum ziceam, de la cer la pamant.
Am vazut toata seria Alien si mi-au placut. In categoria lor, sunt filme de referinta (nu chiar toate, desigur).
Am auzit de ele dar nu știam în ce măsură sunt bune sau doar titluri vechi/cunoscute. Mai mult sau mai puțin horror. Filmele cu extratereștri musai să se încadreze, cele mai multe, la genul horror, pe tiparul cu omul speriat de tot ceea ce nu cunoaște. Pentru mine însă, necunoscutul este fascinant. Dacă există viață în afara planetei noastre, și desigur că există, mă aștept ca civilizațiile foarte avansate să fie ori benefice, ori autodistruse de mult (o concluzie pe care o poți deduce din Stargate). Eu sunt numai bun de material pentru film horror, vine alienul, eu mă apropiu curios de el… 🙂
Mi-au plăcut, pe tema asta, Contact (1997) și Sphere (1998). Probabil le-ai văzut și tu dar dacă nu, ți le recomand.
O să mă uit la seria Alien.
Sphere am vazut si am fost dezamagit. Ca si in cazul Dune, filmul nu poate transmite tot ce gasesti in carte, asa ca dezamagirea este garantata.