(Continui din acest punct)

Cu inima sărindu-i în piept de mândrie, Calmy alerga pe uliţele satului fericit: zâmbea nevoie mare turor femeilor ce-i ieşeau în cale, mai sigur ca niciodată pe el. Se duse şnur spre biblioteca satului, unde frumoasa Matilda se pregătea să închidă.

 – Calmy, ce este cu tine aici, la ora asta, s-a întâmplat ceva?, întrebă ea cu cheile bibliotecii în mână.

 – Am nevoie de ajutorul tău, răspunse Calmy zâmbind larg şi încântat să o revadă pe frumoasa bibliotecară. Caut ceva ce doar tu îmi poţi oferi, continuă el cântărind-o din ochi, apoi se apropie de ea şi îi şopti ceva la ureche.

Drept răspuns, Matilda îi zâmbi larg şi, apucându-l de mână, îl conduse într-o încăpere dosită a bibliotecii.  După jumătate de oră, cu feţe mirate şi fericite, priveau imaginea salvatorului Titanicului – nimeni altul decât Calmy în ziarele vremii.

 – Nu în testicule stă bărbăţia, Calmy, concluzionă admirativ Matilda.