9:39 A.M.

Mă tot gândesc de vreo oră ce prăjitură sau tort să-i fac lui Mihai de ziua numelui. Nu-mi pot scoate din cap următorii numitori comuni: mascarpone, biscuiţi, pişcoturi. Să fie tort tiramisu, să fie o prăjitură inventată de mine, cu biscuiţi, cu pişcoturi, cu mascarpone amestecat cu frişcă şi vanilie, apoi toată chestia rezultată să o învelesc în nutella? Şi să scriu în cremă albă un patetic „La mulţi ani!”? Sau, mai bine, să desenez o inimioară? Căcat. Deja a început lumea să-i trimită mesaje, să-l sune pentru a-l felicita. Eu nu am putut, încă, să-i zic „La mulţi ani!”. Nici nu cred că voi putea. E ca şi cum i-aş zice „dumneavoastră” sau „bună ziua”, e prea protocolar, cred că şi el s-ar simţi ciudat să mă audă cu dintr-astea, apoi, neştiind cum să reacţioneze, m-ar îmbrăţişa doar cât să ne ascundem feţele unul în umărul altuia şi să depăşim astfel, fără să ne privim în ochi,  penibilul moment. Mai bine nu-i zic „La mulţi ani!”. Cu atât mai mult, mai bine nu-l pun să mănânce, literalmente, un „La mulţi ani!” scris stângaci cu cremă albă pe nutella. Sunt antitalent la decorat chestii.

Pe de altă parte, nici nu cred că îşi doreşte un desert cremos. Mai degrabă, l-ar face fericit o plăcintă cu brânză, ca la ţară, pe care să-şi întindă dulceaţă. Dar nu cred că-i o idee bună să-i fac plăcintă cu brânză, că poate vine cineva şi nu tuturor le place brânza sărată cu zahăr vanilat şi ou. Şi, oricum, mai festiv ar arăta un tort.

9:53 A.M.

Am fumat două ţigări şi tot nu m-am decis. Ştiu! Mă urc în maşină şi merg la Superstore, mă foiesc printre rafturi şi mă decid la faţa locului. Dacă ăia nu au pişcoturi ca-n România (uneori au, alteori le înlocuiesc cu ceva similar – lady fingers le numesc ei, dar n-au aceeaşi textură, nu-s bune de tiramisu. Şi nici de altceva.). Partea bună e că în frigider mai este o sticlă aproape plină de muscat, cu ăla alunecă pe gât orice. Ura! (Îmi impun acum să nu mă ating de el, dar mă răzbun deseară.)

9.59 A.M. Yuhuuu! Mail nou pe contul anticariatului. Pffuu, nu e ce credeam, cineva îşi face publicitate propriei cărţi, dar e ok, înseamnă că avem oarece vizibilitate dacă s-a obosit tipa să ne contacteze. Ultima carte am dat-o săptămâna trecută, un dicţionar englez cumpărat de o biserică din Vancouver. Hai că se poate. Gata, fug la budă. Apoi la Superstore.

11:16 A.M

Oh, soarele meu. În drum spre Superstore m-am tot gândit că o plăcintă cu brânză l-ar bucura mai mult, că şi aşa nu prea e el cu dulcegăriile. Aşa că am luat şi ce mi-ar fi lipsit pentru plăcintă, şi cele necesare unui tiramisu. Bine, a fost un moment când am zis că mai bine le dau dracu pe toate, iau o îngheţată şi încă un vin. N-am luat mascarpone, ci brânză Philadelphia. Pentru că Mascarpone e 10 dolari cutia de 500 g, iar Philadelphia 3 dolari cutia de 250. Am luat trei cutii. Nu ştiu ce tiramisu va ieşi, zău. Nici esenţă de rom nu am găsit. Dar am rom de la mama lui în casă, vreo două degete rămase în sticla de Havana Club. Vreo 50 de ml de tărie disipată în tiramisu nu cred că dăunează piticei, în cel mai rău caz va vorbi încontinuu.

Tocmai mi-am amintit că azi trebuie să fac şi pâine, că mai avem nici o treime din ultima. Iar în 3 ore trebuie să plec după pitică. Partea bună e că Mihai merge la dentist de la 5, deci suntem în cărţi. Acum voi pune ibricul mare de cafea la foc, să am să însiropez pişcoturile. Şi mă tot frământă o chestie, care e diferenţa dintre Philadelphia Original şi Light în materie de deserturi? Urăsc când improvizez în materie de prăjituri, bine zice Mihai că a prepara un desert e chimie curată, trebuie respectată întocmai reţeta. Dar şi să dau 10 dolari pe o cutie de mascarpone nu prea e ok. Mă rog, acum e 11 şi 25, mă pun pe treabă.

I-am trimis mesaj: „ce preferi, plăcintă cu brânză sau tiramisu”? Ştiind sigur că va răspunde plăcintă, doar îmi cunosc jumătatea ca-n palmă. Răspunsul lui: „TIRAMISUUUUU!”. Oh, fuck it! De ce naiba n-am luat mascarpone?!

11.41 A.M.

Băi, deci sunt idioata lumii. Am uitat să iau zahăr. Acum trebuie să fac o plăcintă cu brânză şi un tiramisu din juma de kil de zahăr, cât mai am în borcan. FUCK, FUCK, FUCK.

12:21 P.M.

Sunt Dumnezeul tiramisului. Philadelphia e mai gustoasă decât mascarponele, uraaaa! Bag tortul la frigider, m-am scos, dacă vin musafiri deseară o să-i dau pe spate cu desertul meu! Timp investit în tiramisu, 25 minute, deci am avans. Timp ce trebuie investit în spălarea vaselor murdărite pentru crearea inegalabilului desert, 20 minute. Urmează plăcinta cu brânză, mai am vreo trei linguri de zahăr, sper să se-ajungă. Plus două plicuri de zahăr vanilat. Iupiii.

12:51 P.M.

N-am spălat vasele, am pus la topit margarina cu care voi unge foile de plăcintă şi am pregătit amestecul de Philadephia Original cu brânză telemea de vacă, ouă, zahăr vanilat şi două linguri de zahăr. Vreo 5 minute le-am investit în mutarea acestui text din Word pe blog. I-aş da publish de pe acum, dar nu ştiu ce va gândi Mihai citind astea. Probabil că el acum tot caută pe BBC ştiri cu alegerile din S.U.A., sigur asta face sau despre asta vorbeşte cu colegii lui. Nu cred că intră pe blog. Şi dacă intră… ce? Ştii doar că mă spetesc să fac ceva de ziua numelui tău. Dacă e să mai avem vreun copil, nici să nu te gândeşti la un nume de sfânt.

1:25 P.M.

Am băgat în cuptor plăcinta cu brânză. Am cam obosit. Cred că e cazul să spăl vasele, că e potop în urma mea. Ar trebui să pregătesc şi maia pentru pâine, să se umfle cât spăl eu vasele. Mai întâi, pauză de o ţigară.

2:00 P.M.

M-am aşezat pe scaun cât să-mi trag sufletul. Am spălat mai bine de jumătate din ce aveam de spălat prin bucătărie şi am frământat aluatul de pâine.

În jumătate de oră trebuie să-mi trag blugii, să-mi pieptăn părul şi să-mi rezerv 5-7 minute pentru căutarea cheilor (maşină, casă), portofelului, telefonului şi pentru verificarea cuptorului (mă uit să nu fie pornit, mă îndrept spre uşă, mă întorc să-l mai verific o dată, plec şi după aia stau cu morcovul în cur tot drumul că poate, POATE, n-am văzut bine şi l-am uitat pornit). Ideea e că la 3 şi 20 termină orele pitica. De regulă, ajung cu 10 minute înainte, răstimp în care mă uit şi eu ce mai e nou pe facebook şi ascult radio în maşină).

2:22 P.M.

Am terminat de spălat tot prin bucătărie şi am măturat în urma mea, cu aspiratorul dau după ce mănâncă pitica. Curăţ litiera lui Simon, arunc gunoiul apoi mă pregătesc să plec după Bobo=Pitica=Alexandra=8FCalgary). Ce vremuri cu ASL, PLS.

3:45 P.M.

Plăcinta cu brânză e gata, aluatul de pâine a crescut, bobo e plină de elan, vorbeşte mult şi adulmecă pofticioasă mirosul de vanilie.

Îi încălzesc acum trei sarmale, ultimele rămase din meniul de weekend. Înainte de a pleca după ea la şcoală, am scos din congelator o bucată de ştiucă (au fost băieţii la pescuit duminică). Ştiu că aniversatul e tot cu gândul la ea şi am zis să-i mai fac o bucurie. N-am mai făcut ştiucă la cuptor, am înţeles că merge bine cu condimente, ceapă, piper boabe, puţină lămâie, dafin şi ceva vin. Mă doare capul, pe bune.

Mail nou pe contul anticariatului. Cineva a cumpărat “Calculus of a single variable – Fifth Edition”. Asta e foarte bine, dar sunt cam ruptă de oboseală. Nu cred că am timp să scot factura, să o împachetez şi să ajung la Fedex până la 5. O împachetez azi şi mâine o duc la Fedex. Unde rămăsesem? Bobo, pâinea şi ştiuca.

4:20 P.M.

N-am ştiut că ştiuca are solzi atât de mari şi greu de înlăturat. 🙁 Am solzi pe bluză şi-n păr. Dacă o să vină cineva în vizită, mă voi remarca drept o gazdă… solzoasă. Solzii ca solzii, dar ce mucus pe peştele ăsta. Iarăşi trebuie să curăţ bucătăria. Nu cred că am timp de-un duş, aşa că o să îmi spăl părul pângărit în chiuvetă – la cât de lung e, îl pot spăla ca pe rufe (spălarea asta de urgenţă nu include şi scalpul).

Este posibil ca pâinea să prindă miros de peşte la cuptor, dar sunt în criză de timp şi… nu cred că ei vor observa. Huh. Pauză de o ţigară. Acum chiar că sunt obosită.

4:55 P.M.

Nu înţeleg de ce ăia cu nume de sfinţi sunt mai cu moţ decât purtătorii de nume lumeşti. Şi de ce trebuie sărbătoriţi. Păi dacă e să ne sărbătorim numele, s-o facem cu toţii, ori invers. Mă rog, e doar un gând fugar, flu-flu, aşa de după aspirat parterul şi spălat podeaua. Am curăţat bucătăria din nou, că iar s-au adunat vase murdare, am curăţat chiuveta de solzi şi mucus de ştiucă, am strâns după Bobo, acum intru în viteza melcului turbat. Mi-e somn, vreau să stau, pur şi simplu. A sunat Mihai, să-mi spună că a parcat în faţă la dentist, că îi e dor de mine. L-am întrebat cu jumătate de voce care e antonimul lui sfânt, răspunsul lui a întârziat, am schimbat subiectul. “Ce e cu vocea ta, s-a întâmplat ceva?”, m-a întrebat. Evident: nu i-am zis că, deh, sunt ruptă de oboseală pentru că am robotit toată ziua în cinstea numelui său. Şi că acum îmi vine să mă târâi spre pat. Nu, l-am întrebat dacă vrea mămăligă şi mujdei lângă ştiuca la cuptor, a ezitat, nici el nu ştie ce vrea. Probabil e sătul, a luat prânzul în oraş cu un coleg român, a făcut el cinste de Sfântul Mihai. Acum trebuie să mă adun, să mă schimb, să mă uit în oglindă şi să îmi dau cu puţin rimel la ochi, să îmi perii părul. Apoi mă aşez cu Bobo pe canapea şi să citim vreo jumătate de oră din cărticelele pentru copii. Iar când el va apărea, să arăt fresh şi să roiesc ca o albinuţă în jurul lui. Să nu uit de mujdei, că mămăligă a mai rămas de la sarmale. Aşa. Şi acum, înainte să urc să mă schimb, o să aprind lumânările parfumate, ca de obicei.

5:48 P.M.

Am citit cu bobo, pâinea e coaptă, ştiuca am mai lăsat-o în cuptor. Încep să-mi mai revin, să nu mă mai simt atât de obosită. Am făcut şi mujdeiul. Când vine îl voi servi cu ştiucă abia scoasă din cuptor, mămăligă, mujdei şi plăcintă de brânză. Voi strânge masa după el şi apoi are undă verde să-şi sune prietenii, să-i invite la o felie de tort şi un pahar de vin. Umează o ţigară pentru mine, sunt în grafic, casa e curată, mare lucru nu mai am de făcut.

6:43 P.M.

Oficial, ştiuca a urcat în topul peştilor preferaţi. E delicioasă la cuptor; am urmat o altă reţetă, foarte simplă: tava se presară cu sare şi piper, bucata de ştiucă se unge cu ulei, se aşează în tavă. Se condimentează şi deasupra cu sare şi piper, apoi se acoperă cu felii de roşii. Se ţine la cuptor cam o oră şi jumătate, din când în când se mai stropeşte cu zeama lăsată. Yummy.

Mihai a bătut la uşă azi, ceea ce a fost dubios. Am deschis şi… tadaam, avea doi trandafiri în mână, unul roşu pentru mine şi altul roz pentru Bobo.

Ne-a făcut knockout cu gestul ăsta. Subit, am început să mă simt prost, aiurea, el a tot lăudat mâncarea, mi-a mulţumit de vreo patru ori pentru “surprize”. Astea nu sunt surprize. 🙁 Din păcate nu am avut bani de un cadou. Un cadou ar fi fost o surpriză. 🙁 A venit şi cu trandafirii ăştia, iar acum mă simt cea mai groaznică soţie. Meanwhile, Bobo inventează un cadou pentru Mihai din două bidoane goale de iaurt şi o sticlă de 2 litri de Cola. Mihai nu e foarte sigur că vrea musafiri în seara asta… Am terminat împreună ultimul pahar de Malbec, apoi ne vom dedica Muscatului, cu sau fără oaspeţi. Pe Bobo o tratăm cu sirop de afine îndoit cu apă şi cuburi de gheaţă, servit cu paiul. Se tot învârte prin zona frigiderului, vrea să ştie că tiramisu e neatins, just in case. Cică Trump conduce detaşat.

8:36 P.M.

N-a venit nici dracu. 😐

A schimbat Mihai câteva sms-uri cu ai lui; au spus că mâine ar fi mai bine pentru ei. Mihai a răspuns politicos (ce i-am dictat eu) că mâine nu mai e cazul, poate altă dată. A fost bun şi tiramisu, actualmente se dau lupte crâncene în stomacul meu. Ne-am uitat în familie la ultimul episod din Once Upon A Time, bând Muscat pe-ndelete. Acum ne retragem spre dormitoare, aproximez că într-o oră va adormi Bobo, după igiena, ritualurile şi rugăciunea de dinainte de nani. Noi avem în plan să mai vedem un episod din Black Mirror, poate două. Abia aştept să fac un duş şi să mă bag sub plapumă.

N-am uitat de carte. Acum o să o caut.

Noapte bună! ♥

Mai bine îi luam un tricou.