În prefața cărții Programul Terra – Un Atentat extraterestru asupra omenirii, Toni Victor Moldovan vorbește despre cele trei corpuri ale ființei umane – corpul somatic, corpul energetic și corpul spiritual. Cum lectura cărții e în curs, o să redau aici fragmente din ea (în cazul de față m-am rezumat la corpul energetic), să le discutăm (o puteți downloada și voi, de aici).
„Corpul energetic, asemenea unui scut protector, imbracă corpul somatic pană la o distanţă de 15-20 cm. Structura sa, bine imbinată cu cea a corpului somatic, realizează la suprafaţa somei un camp protector ale cărui linii de forţă sunt perpendiculare pe somă. Campul poate fi pus in evidenţă electronografic, prin fenomenul Kirlian. Tehnica constă in descărcarea unui curent electric, intr-un sistem viu şi inregistrarea grafică a campului energetic, pe o placă fotografică. Tehnica a fost perfecţionată de mai mulţi autori. In Romania, dr. ing. Ioan Mămulaş are o contribuţie esenţială in dezvoltarea tehnicii şi in interpretarea datelor oferite de electronografie. Metoda se foloseşte cu succes, in diagnosticul diverselor afecţiuni, la Centrul de Acupunctură Bucureşti.”
“Un alt fapt devine însă extrem de important: să respectăm ceea ce chinezii vechi ştiau de milenii. Ei spuneau: “nu este medic cel ce cunoaşte numai medicamentele, după cum nu este medic cel ce cunoaşte numai acupunctura, ci doar cel ce le practică pe amândouă”. Cu alte cuvinte, întotdeauna terapia somatică trebuie însoţită de cea energetică. Pe de altă parte, o bună terapie energetică poate fi profilactică şi astfel boala, nu afectează soma. Aşa înţelegem de ce acupunctorii antici chinezi erau plătiţi de comunitate atât timp cât toţi membrii ei erau sănătoşi… În cazul de faţă rezultă două idei:
-
Corpul energetic este activ imediat după moartea somei, răspunsul somatic la stimularea energetică fiind condiţionat de viabilitatea ţesuturilor, determinată de toleranţa fiecăruia la lipsa acută de oxigen.
-
Resuscitarea cardio-pulmonară trebuie să cuprindă întotdeauna pe lângă respiraţia artificială, masajul cardiac extern, defibrilare, droguri (terapie somatică) şi terapia energetică practicată simultan. Aceasta va oferi suportul energetic necesar obţinerii unui rezultat superior. Sunt sigur însă, că va mai trece mult timp, până la introducerea terapiei energetice în algoritmul de resuscitare cardio-pulmonară şi în protocoalele medicinei de urgenţă în general, deoarece lumea medicală nu este receptivă la informaţii ce se află dincolo de baza informaţională a medicinei occidentale.”
“[…] cât timp după moartea corpului somatic se păstrează reflexele de ac? Învăţăturile orientale ne informează că aşa-zisul corp energetic colabează progresiv după moartea somei în aproximativ 40 de zile. Creştini au şi ei la 6 săptămâni un parastas, despre care eu cred că semnifică acelaşi lucru. Colabarea corpului energetic cred că are loc în timp după o curbă exponenţială, prăbuşirea având loc brusc în primele ore, apoi lent. De fapt fiecare ţesut, organ va avea propria curbă de colabare energetică,în relaţie directă cu rezistenţa la lipsa acută de oxigen. Anoxia (lipsa oxigenului) ucide celulele diferenţiat în timp în funcţie de ţesutul din care face parte (celula nervoasă moare 5 minute, miocardul în 20 minute, ţesutul renal în 120 minute ş.a.m.d.)”
Ce spune biserica despre cele 40 de zile de la moarte până la parastas?
„Parastas – Termenele acestor parastase dupa deces sunt: la 3 zile; la 9 zile si la 40 de zile ; in unele parti si la 21 de zile, sau la trei saptamani; apoi la 3 luni, 6 luni, 9 luni si un an. Mai departe, in fiecare an – in ziua decesului – pana la 7 ani, fiecare din aceste date avand semnificatia ei.
Acestor soroace li s-au dat diferite explicatii : simbolice, analogice si fiziologice sau naturale. Astfel, pomenirea a treia zi dupa moarte ar aminti pe de o parte invierea Domnului a treia zi, precum, si Sfanta Treime ; parastasul de 9 zile inseamna ceasul al noualea, in care Mantuitorul Si-a dat duhul pe Cruce (Matei, 27, 46 ; Ioan, 19, 30), dupa ce spusese talharului din dreapta : “astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca, 23, 43), cum si partasia celor 9 cete ingeresti, sau cele ale sfintilor ; pomenirea la 40 de zile sau sase saptamani se face in amintirea inaltarii Domnului Hristos la cer la 40 de zile, pentru ca si sufletul mortului sa se inalte la cer.” Sursa
Până pe la pagina 30, unde am ajuns cu cititul, sunt de acord cu ce spune autorul, totul are sens, se leagă. Însă întrebarea care îmi vine acum în minte (și căreia sper să îi găsesc răspunsul continuând lectura) este asta: dacă există o ființă supremă, creatoare – de ce a complicat lucrurile inventând moartea, de ce nu ne-a dat șansa unei vieți continue, infinite, în care să evoluăm și, acceptând ipoteza reîncarnării, să învățăm din greșeli, să reparăm, să plătim datoriile morale etc.? De ce moarte și, mai ales, de ce mai multe morți? Singurul răspuns ce îmi vine acum în minte e că moartea în sine este avantajoasă, cumva, acestei ființe creatoare.
178 Comments
Pe mâine!
Având la dispoziţie eternitatea, am putea deveni la fel de puternici ca fiinţa creatoare, ar avea miliarde de rivali. Ne-am şi plictisi unui de alţii, n-ar fi loc pentru noile generaţii, n-ar mai exista funcţia de reproducere şi, implicit, plăcerea actului sexual -- mă rog, s-ar găsi în schimb alte plăceri.
De ce mai multe morţi? Poate că nici nu sunt mai multe, poate reîncarnarea e un simplu mit. Sau, dacă nu e, poate că numărul sufletelor create e finit, aşa că trebuie plimbate dintr-un corp material în altul -- şi trebuie să-şi uite experienţele trecute, pentru că amintirea ar echivala cu nemurirea, iarăşi am avea la dispoziţie eternitatea pentru a dobândi puteri similare cu ale creatorului.
De ce are fiinţa creatoare nevoie de noi? Probabil îi place să se joace, suntem păpuşelele ei vii, pe care le ţine în frâu cu bau-baul numit moarte şi cu cel numit judecată de apoi, sau ispăşire a păcatelor într-o viaţă viitoare. Probabil diversele religii sunt experimente -- pentru găsirea celui mai eficient mijloc de control. Se găsesc mijloace de control şi pentru atei -- au şi ei idolii lor, de plidă “political correctness”.
Astea sunt trăsnăile care mi-au trecut prin cap pe moment.
N-am răbdare să citesc cărţi de genul celei aduse în discuţie. Le citeşte bărbatu-meu şi mă pune la curent cu diverse speculaţii şi teorii -- dintre care multe îmi ies, evident, pe urechea cealaltă.
Prefer să citesc romane -- mai ales SF(ficţiune speculativă). Fiindcă autorii nu încearcă să-şi vândă speculaţiile şi elucubraţiile drept realitate şi mai au şi grijă să le insereze într-o poveste de obicei captivantă. (Poate că sunt superficială, dar mă simt bine aşa. 😀 )
Vero, nu cred că ființa creatoare se joacă cu noi, nu cred că întreține lumea noastră ca parte dintr-o activitate recreațională. Sau dacă am accepta asta, ideea de joacă divină, ar însemna că dumnezeu are foarte multe în comun cu animalele (pentru că și câinii, pisicile, urșii etc. se joacă) și că dumnezeu învață, se relaxează, evoluează prin joc. Eu cred că suntem mai mult decât jucării.
Am spus că am înşirat trăsnăile care mi-au trecut prin cap pe moment. 🙂
Eu nu sunt Dumnezeu, eu mă joc. 🙂
Dar, dacă D-zeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui lui nouă ne place să ne jucăm, înseamnă că şi lui îi place. Ceea ce nu înseamnă neapărat că jucăriile lui suntem noi. Dar jucăria soartei” e totuşi o expresie destul de des întâlnită,
În filosofia orientală creația este privită, uneori, ca un joc al lui Dumnezeu. Nu este o viziune exclusivistă: creația este, de exemplu, și un sacrificiu divin. Dar există și perspectiva aceasta de joc.
Eu, spre rușinea mea, nu cunosc nici o religie care să se fi schimbat la sugestia unui filosof. Prin urmare, eu nu aș aduce un filosof ca argument în materie de religie.
Despre religiile orientale, iarăși, nu cunosc mare lucru. Tot ce știu este că au multe mituri despre creație și zei de la mulți (în China și Japonia) la milioane (în India). Mi-au scăpat referirile la un Dumnezeu cu literă mare, singurul zeu posibil. Ești tu amabil, rogu-te, să ne trimiți la un text religios asiatic ce vorbește despre Dumnezeu cu literă mare și despre crearea lumii ca un joc?
Ketherius, eu cred că discuția este despre Dumnezeu și spiritualitate la modul general, nu strict despre religie. Să nu uităm că în titlul articolului figurează Toni Victor Moldovan, care nici el nu cred că poate fi folosit drept reper religios.
Despre o unică divinitate hindusă am mai vorbit, atunci când am spus că se numește Brahman și că toți ceilalți zei și zeițe sunt, de fapt, ipostaze ale ei. Citez (toate citatele din acest comentariu sunt de pe Wikipedia):
Mai mult, acești zei și zeițe au la rândul lor multiple ipostaze. De exemplu, unul dintre cei mai importanți zei din panteonul hindus, Shiva, apare în scripturile indiene cu peste 1000 de nume, adică ipostaze. Astfel, Bhairava este Shiva într-o ipostază supremă și teribilă, Nataraja este Shiva în ipostaza de dansator cosmic iar Pashupati este Shiva în ipostaza de păstor, ca să numesc doar trei.
Aceste ipostaze sunt totodată zei separați, care apar în scripturi cu numele lor, nu cu numele lui Shiva. Mai mult, unele au la rândul lor alte ipostaze subordonate. Și, ca să fie ghiveciul complet, Paramashiva (parama = suprem) de exemplu este chiar Brahman, adică Dumnezeu.
În sfârșit, despre joc:
Vero, nu mă înțelege greșit, nu am certitudini și mulțumesc pentru că înșiri din “trăsnăile” ce-ți trec prin cap. Am dus trăsnaia cu jocul mai departe după ce a traversat capul meu. 🙂
Nu înţeleg greşit, Cudi. 🙂
Voiam doar să subliniez că nu ţin cu dinţii de ceea ce am afirmat, sunt doar nişte ipoteze care mi-au trecut prin cap, bineînţeles sub influenţa a tot ce am auzit sau citit pe tema asta. Nici eu nu am certitudini.
Observ că mai sus am scris cu greşeli. Mă luase somnul. 🙂 Chiar am adormit cu comentariul nesalvat pe monitor, gândindu-mă dacă să mai adaug ceva sau nu.
(Pe vremuri adormeam uitându-mă la televizor, acum adorm cu nasu-n laptop, mai ales de când am un fotoliu f, confortabil. 🙂 )
Dacă există Dumnezeu, atunci El este perfect și deci nu-L avantajează și dezavantajează nimic. Dacă ar depinde în vreun fel de noi atunci ar fi un Dumnezeu imperfect, ceea ce-i o contradicție în termeni. Ar fi altceva decât Dumnezeu.
Nu același lucru se poate spune și despre noi, care suntem avantajați de acest cadru al încarnărilor succesive. Într-o singură viață de 1000 de ani nu am putea experimenta atât de multe contexte sociale și personale pe câte putem experimenta în 10 vieți a câte 100 de ani. De exemplu, nu am putea să formăm atâtea relații de prietenie și mai ales nu am putea să le aprofundăm sub toate fațetele. Dacă în viața 0 ne căsătorim cu X, în viața 1 e posibil ca X să ne fie părinte, sau frate, sau fiică, și în acest mod să avem posibilitatea să explorăm toate formele de afecțiune posibile dintre noi și X. Acest lucru ar fi imposibil dacă am avea o singură viață. Apoi, reîncarnarea ne permite să experimentăm situația omului bogat, situația omului sărac, precum și să ne dezvoltăm diverse fațete ale minții și personalității. De exemplu, într-o viață putem decide să ne facem sculptori, în timp ce în alta ne putem dedica studiului matematicii, lucru care ne va permite să ne dezvoltăm multilateral ființa, nu într-o singură direcție. Vom avea profesii diferite, familii diferite, situații de viață diferite, iar asta ne va permite să învățăm mai mult, să devenim mai înțelepți, mai bogați lăuntric, mai plenari.
Pe de altă parte, din perspectiva reîncarnării, viața noastră este continuă, pentru că noi suntem spirite, nu corpuri materiale. În timpul morții noi ne părăsim corpul fizic și ne continuăm existența într-un plan astral, pentru a reveni ulterior pe Pământ (sau poate pe o altă planetă din planul fizic). Ideea de ruptură sau de discontinuitate o avem doar aici, în starea de ignoranță în care nu ne percepem esența noastră nemuritoare, în starea în care ne identificăm cu corpul, dar, de fapt, ar fi mai potrivit să spunem că viața noastră este dinamică, nu discontinuă. Ciclul morților și al renașterilor nu este unul discontinuu, pentru că discontinuitatea apare doar la nivelul învelișului nostru fizic, pentru noi, care suntem conștiință, viața continuă, așa că acest ciclu este mai degrabă unul al schimbării. Cum ar fi să porți mereu aceleași haine, să nu le schimbi niciodată? Aici fac o analogie între corpul fizic și hainele noastre. Cum ar fi să nu ieși niciodată din orașul tău, de pe strada ta, din locuința ta? Aici fac o analogie între oraș, stradă, locuință și contextul pe care ți-l dă o nouă viață. Asta propui tu, să rămânem permanent cu aceleași haine și în același oraș, în numele continuității? Tu te-ai mutat din România în Canada; poți spune că viața ta nu a fost continuă datorită acestei schimbări de domiciliu? Că a fost o chestie negativă, că trebuia să rămâi aici?
În afară de asta, unele fapte rele pe care le-am făcut în trecut ne-ar putea afecta negativ evoluția viitoare prin traumele pe care ni le lasă. Poate uneori e mai bine, mai terapeutic să uităm cine am fost și ce-am făcut, să o luăm de la zero. Plus că acest context al renașterilor este mult mai potrivit răsplătirii în oglindă a faptelor bune sau rele din trecut. De exemplu, dacă am violat o fată într-o anumită viață, ne putem naște, într-una viitoare, ca fată, unde vom putea și noi experimenta efectele negative pe care le lasă un viol asupra noastră, învățând astfel pe propria piele lecția de care avem nevoie pentru a nu mai viola niciodată. Și, nu în ultimul rând, când ai pornit într-o anumită direcție, uneori e mai greu să te oprești. Renașterea poate fi o șansă nesperată pentru un suflet pierdut care merge din rău în mai rău și care, renăscând și uitând tot, va avea șansa de a o lua din nou de la zero și de a face alegeri mai inspirate.
Pe scurt, Lotus, spui că e greșită presupunerea că ființa supremă ar avea ceva de câștigat de pe urma morților noastre, cei avantajați fiind tot noi. Dar dacă nu ai crede în reîncarnare, dacă n-ai fi auzit niciodată de reîncarnare, cum ai combate ideea că moartea noastră oferă avantaje lui dumnezeu?
Habar n-am!
Probabil aș începe prin a te întreba în ce constau acele avantaje, pe principiul că e mai greu să combați ceva ce nu cunoști. Dar nu știu cum și dacă le-aș putea combate, după ce ai dezvolta puțin teoria cu avantajele.
Sau poate mi s-ar aprinde un beculeț și aș realiza, pentru prima dată, că există reîncarnare.
Dar întrebarea ta e lipsită de importanță pentru mine. Deoarece pentru mine reîncarnarea este o axiomă, la fel ca bunătatea și perfecțiunea divină. A mă întreba cum aș combate ceva în lipsa reîncarnării e ca și cum m-ai întreba cum aș combate ceva în ipoteza că Dumnezeu ar fi rău. Păi nu știu, dar realitatea mea include un Dumnezeu bun, nu unul rău. Ce mă pui tu e să explorez o ficțiune.
Acum, să-ți întorc și eu întrebarea: cum ai putea să-ți argumentezi sau să întreții mai departe ideea cu aceste avantaje, dacă ai presupune că există reîncarnare și că Dumnezeu este bun?
Fumam o țigară astăzi pe treptele casei și mă uitam lung la un mic petec de pământ bătut de soare, că-n rest încă nu s-a topit zăpada și totu-i alb. Și tot uitându-mă lung la pământul ăla, am început să cuget la ce e pământul ăsta de fapt. La câte animale și câți oameni s-au descompus în el de-a lungul miilor de ani, pământul e cadavre și-n cadavre îmi îndes eu degețelele atunci când plantez ceva într-un ghiveci.
Toate sunt cu un rost în natură.
Ce rost să fie ca dumnezeu, de o înțelepciune extraordinară și o bunătate infinită, să creeze așa, ca din neant, niște ființe care se înmulțesc, al căror parcurs să-l urmărească și să le reîncarneze până ce acestea vor face cum spune el și-și vor merita nemurirea? Ce rost este în a le privi chinuidu-se, evoluând? Nu prea are sens. Dar ar avea sens ideea că aceste ființe n-au apărut chiar din neant și, dacă e adevărată teoria reîncărnarii, li se ascunde deliberat adevărata esență a lor. Poate că, experimentând moartea, noi oferim ceva acestui cuiva divin, poate că dumnezeu recoltează ceva roade din moartea noastră. Dacă reîncarnarea există, cu atât mai bine -- mai multe morți = mai multe roade.
Cât despre bunătate, asta e o virtute de-a noastră. Presupunând că una dintre virtuțile noastre, ale pământenilor (n-am zis “oamenilor” că și animalele pot fi bune, sufletiste, iertătoare, iubitoare), i se aplică lui dumnezeu, înseamnă că și alte însușiri de caracter comune nouă l-ar putea caracteriza pe dumnezeu -- cum ar fi gelozia, trufia, ipocrizia etc. Cum? Nu putem atribui lui dumnezeu astfel de însușiri? Păi atunci s-o lăsăm mai moale și cu alea pozitive, gen bunătatea.
Asta e a câta oară când te rog să te lași de țigări? :))
Da, Dumnezeu a creat pământul care este un sterilizator universal. Transformă cadavrele și le descompune și le reintroduce în circuit. Hrănește viața sub pământ a insectelor și a acelor mici viețuitoare. Ciclul se repetă, pământul hrănește plante, planta e rumegată de ierbivore, în timp ce un prădător se satură cu ierbivorul, omul ochește animalul de pradă din luneta puștii pentru frumoasa-i blană sau trofeul său de vânător. We all have an expiration date. And an experience, too!
Zici că bunătatea e o virtute a noastră, a oamenilor? Nu ai aflat până acum de existența nici unui criminal în serie? De nici un violator machiavelic? Nici de femei abuzate care fac parte din rețele de trafic de carne vie și sunt supuse fără voia lor la tot felul de perversiuni de oameni răi și urâți la suflet? Vreau și eu în bula ta magică! Eu cred că noi trebuie să evoluăm. Și că Dumnezeu, la cât de diabolici am fost și-a arătat Bunătatea cu vârf și îndesat de ne-a creat acest spațiu al evoluției, ne-a dat această șansă. Poate noi toți acum când ne credem “buni”, la început eram mai rãi decât cei puși în lanțuri acum și acuzați de violență, crimă, etc.
Cudișor, acum serios: orice ți-aș putea răspunde, tu vei vedea lucrurile într-un anumit fel, pentru că tu rezonezi cu altceva. Acea rezonanță este partea de credință din „crede și nu cerceta”. După cum vezi, și ateul crede, chiar dacă zice că nu crede, pentru că el rezonează cu ipoteza inexistenței divinității. Asta este credința lui. De rezonanță (credință) nu scapă nimeni și ei i se circumscriu apoi gândurile și argumentele noastre, pentru că oricât citim și oricum o dăm, vom ajunge tot la teoriile care ne erau sădite în suflet de la bun început.
Ce vreau să zic, cu alte cuvinte, e că având aceleași date și informații la dispoziție, eu le voi interpreta într-un fel și tu în altul, pe baza acestor dacă nu certitudini, atunci măcar predispoziții interioare, teorii la care suntem înclinați să aderăm, mai mult sau mai puțin. Așa că nu vom ajunge la un consens. Eu voi zice ceva și chiar dacă ce voi zice eu are sens din punct de vedere logic, tu vei fi înclinată să nu crezi ceea ce spun eu. Vei spune că este doar o opinie sau o variantă dar tu nu crezi așa ceva. Sau, cum ai spus atunci? Că este o explicație convenabilă.
Uite și un exemplu: acolo unde eu nu înțeleg ceva, acolo unde îmi dă cu virgulă, îmi spun întotdeauna că mintea mea încă nu a reușit să pătrundă acel lucru. În schimb, tu îți spui că ai găsit încă un semn de întrebare care planează asupra lui Dumnezeu. De ce? Amândoi putem raționa, amândoi putem lega două idei, amândoi avem același lucru în față, dar eu plec de la premiza (și de fapt certitudinea) că există Dumnezeu și că el este bun în timp ce tu pleci de la o altă premiză. Logica nu ne va duce nicăieri, că o vom răsuci oricum fiecare în favoarea noastră, de fiecare dată.
Acestea fiind zise, să mă refer puțin și la gândurile pe care le-ai enunțat mai sus.
E adevărat că pământul în care-ți îndeși degetele este o sumă de cadavre descompuse. Ce ar fi de combătut aici? Nu justețea afirmației, ci perspectiva ei. De exemplu, ce este un cadavru? Toată materia, indiferent de cum se manifestă ea, e compusă din atomi. Și orice atom e compus din protoni, neutroni și electroni. La fel cum orice imagine digitală, film sau program stocat într-un calculator este un șir foarte lung de 1 și de 0, orice element chimic, orice corp fizic, orice obiect material este o configurație gigantică de protoni (+), electroni (-) și neutroni (0). De notat că aceștia nu diferă între ei de la un element chimic la altul. Aceiași electroni, protoni și neutroni îi întâlnim în cazul fierului și în cazul apei -- diferă doar modul cum sunt dispuși sau configurați. Atât. Dar la bază, toată materia, vie sau moartă, proaspătă sau descompusă, este o colecție de elctroni ce se rotesc foarte rapid în jurul unor nuclee compuse din protoni sau protoni și neutroni.
Din punctul meu de vedere, materia este sacră. Pentru că acești atomi sunt condensări de energie, iar această energie nu poate proveni decât din Dumnezeu, pentru că la început nu exista nimic în afara lui Dumnezeu. Am zis mai sus că creația implică un sacrificiu, și asta deoarece Universul este Dumnezeu coborât în materie. Așadar, perspectiva mea o îmbracă pe a ta și spune că, chiar și în cazul acelor viermi care animă cadavrele, materia este sacră.
Hai să presupunem că, la un moment dat, un demon ar dori să revină pe calea cea dreaptă, să zic așa. Cum ar putea Dumnezeu să-l salveze? Poate că proiectându-l într-o lume în care trebuie să uite de el și să renască, viață după viață, ignorant. Sigur, e doar o idee, dar e o posibilitate. Citește cartea aia de Jakob Lorber.
Scopul vieților nu este să ajungi să „faci cum spune el” ca să-ți meriți nemurirea. Tu deja îți meriți nemurirea. Mai mult, tu deja ești nemuritor! Tu deja ești pur și perfect la nivel esențial, profund, la nivelul Sinelui. Scopul încarnărilor este tocmai să-ți revelezi acest sine. Adică eul tău real. Faptul că ești muritor și că suferi este un fel de iluzie. Scopul oricărei căi spirituale este să te facă să sfâșii această pânză iluzorie și să vezi adevărul. Și nu Dumnezeu este cel care te împiedică s-o faci, ci propria ta ignoranță, sau mai bine zis faptul că încă alegi să fii ignorant. Dumnezeu vrea și el să-ți revelezi Sinele. Scopul creației este ca creatura să-l descopere pe creator. De ce au fost aruncate aceste spirite în creație și făcute să uite de ele, pentru a se regăsi mai târziu? Nu știu. Ce știu este că aproape toți sfinții care vorbesc de iluminare sau eliberare o descriu ca fiind o contopire în divin. Găsindu-și sinele, îl regăsesc, în același timp, pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este diferit de esența ta, pentru că Dumnezeu te-a creat ca o scânteie din el. La nivelul sinelui o să descoperi legătura profundă pe care o ai cu Dumnezeu. Și ăsta e scopul oricărei religii și căi spirituale.
Iar Dumnezeu este fericire, chiar beatitudine; suferința este doar o iluzie.
Dacă am fost creați după chipul și asemănarea Lui, atunci evident că dacă noi iubim, și Dumnezeu poate să iubească. De unde provine iubirea, este o simplă creație a omului? Este o stare a omului, o capacitate a lui, o chestie care-l caracterizează. Dar omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Da, am zis asta de câteva ori în comentariile din zilele precedente. Dar asta nu trebuie citit mot-a-mot. Faptul că omul urăște sau înjură nu înseamnă că Dumnezeu se manifestă identic. Că are toane. Ci că sentimentele, că energia care animă orice sentiment provine de la Dumnezeu. Omul poate folosi această energie în bine, iubind, sau o poate modula în rău, disprețuind, dar energia de la baza oricărui sentiment este de proveniență divină. Și chiar și ura sau disprețul sunt doar modulări ale unei energii pure. La fel cum în orice cadavru o să descoperi energia sacră care animă fiecare atom, în orice sentiment, oricât de rău, se află ocultată o energie divină pură. Doar că modulată greșit. Așadar, să nu crezi că Dumnezeu manifestă ură sau dispreț, pentru simplul fapt că unii dintre noi o fac. Sau că iubește anemic, așa cum iubim noi. În schimb, ar fi mai adecvat să privești lucrurile în felul următor: ar putea oare o conștiință complet rece, insensibilă, un fel de robot gigantic, să creeze un univers în care există emoție și sentiment? Eu văd sentimentele ca o dimensiune a acestui univers, la fel cum este spațiul. Și dacă Dumnezeu a creat o dimensiune pe care oamenii să se poată exprima prin sentimente, înseamnă că această dimensiune nu-i este străină lui Dumnezeu. Și deci că el poate fi privit și apelat foarte bine ca un Dumnezeu personal, la care să ne rugăm cu iubire, așa cum ni-l descriu diferitele scripturi. Că nu este un Dumnezeu rece, chiar dacă complexitatea universului probează în primul rând o minte extraordinară. Dar faptul că omul are atât minte cât și inimă arată că și Dumnezeu prezintă acești doi poli. Iar dacă mintea lui Dumnezeu este nelimitată, atunci și inima lui trebuie să fie infinită.
Este că nu crezi lucrurile de mai sus? Nu pentru că n-ar avea o logică, sau n-ar putea fi, teoretic, adevărate, ci pentru că tu rezonezi cu altceva.
Dar ești măcar dispusă să-i dai o șansă perspectivei mele? Ești dispusă să rămâi deschisă față de ea și cel puțin să o accepți ca fiind posibilă?
Lotus, n-am spus că n-ar fi posibilă perspectiva cea mai des întâlnită asupra divinității și în care tu crezi. Însă la fel de probabile pot fi și alte perspective.
Nu cred ci știu.
Eu sunt de cealaltă parte, Lotus, tot ce știu eu e că nu știu.
Și noi, înșine, prin toți atomii noștri care nu sunt hidrogen, suntem părticele de cadavre de stele…
Cudi, știu și asta (că tu încă nu ai nici o certitudine). 🙂
Cudi, referitor la reîncarnare aș vrea să-mi explici de ce unii adulți și copii s-au născut cu amintiri din alte vieți relatând pãrinților/cunoscuților fapte și detalii de o acuratețe uimitoare, care au fost verificate. Publicitate? Acest lucru se întâmplă de mulți ani în urmã de pe vremea când oamenii erau numiți nebuni dacă relatau astfel de lucruri care țin de paranormal. Din contra ele au fost prea puțin mediatizate și numai în revistele de specialitate.
Ai fi vrut o viațã extrem de lungă? Și dacă te accidentai cu flexul sau în luptă, aveai un accident și te mutilai? Ai fi vrut să avem puteri magice și mâncând de exemplu o ceapă să ne crească mâna, piciorul, ochiul la loc?
Și lecția binelui și răului “Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii. ” Ev.Matei, sau legea karmei cum să se fi realizat? Tu ești un tată violent și nu te implici deloc în creșterea copiilor, ba mai mult îi trimiți la cerșit, cum vei plãti și înțelege răul făcut dacã nu vei mai fi și tu o dată copil ca să te naști într-o familie cu un tată cum ai fost tu? Cum vei înțelege trauma unui copil? Răul făcut unui copil e mai aspru decât unul făcut unui adult. Psihicul unui copil e mai fragil.
E clasat în păcate strigătoare la cer asuprirea orfanilor, copiilor, văduvelor, etc.
Elena, uite, la partea cu reîncarnarea două chestii nu-nțeleg: cum să îndrepți relele din altă viață dacă tu, de la naștere, ai mintea tabula rasa (presupunând că exemplele cu copiii care își amintesc dintr-alte vieți sunt adevărate, ele oricum sunt excepții)? Și doi: Înainte de ciclul reîncarnărilor, ai plecat de undeva. Și rostul vieților ăstora e să te întoarcă tot acolo. Să zicem că ai dat o palmă cuiva într-o viață trecută și, în viața asta, urmează să o primești înapoi. E ceva de genul -1+1=0. Păi era 0 și înainte de prima palmă. În decurs de cinci vieți, faptele bune vs îndreptarea lor ar putea fi traduse așa: -1+1-2+2-3+3-4+4-5+5=0. Oricum erai 0 înainte de tot ciclul ăsta! De aia zic, poate murim și cu alt rost, nu în beneficiul nostru, ci într-un scop independent de noi.
Teoria bărbatului meu: în fiecare viaţă (fie ea unica ta viaţă sau nu) trăieşti o experienţă, care, după moartea ta, ajunge în planul astral, cum îi spune Lotus, unde îmbogăţeşte un fond comun, un spirit comun, care e, zic eu, Dumnezeu însuşi.
Astfel stând lucrurile, Dumnezeu nu e rău dacă îţi e sortit să mori la cinci ani, sfâşiat de câini, sau dacă îţi mor copii, sau orbeşti, sau îţi duci viaţa într-un scaun cu rotile etc. Pur şi simplu trebuia să trăiască cineva şi experienţele astea,
Mi se pare foarte rezonabil ca fiecare experiență, din fiecare viață, să se acumuleze în afara existențelor ăstora, undeva unde ne putem aminti tot. Dar ideea că cineva trebuia să trăiască tot mi se pare un pic neplăcută. Are sens, dar tot nu îmi place.
Cudi, eu am răspunsurile la întrebările pe care le pui aici, dar nu știu dacă voi reuși să ți le explic limpede, pentru că ele implică un alt mod de a privi lucrurile, o altă abordare. Nu se poate răspunde la ele din perspectiva ta, pentru că perspectiva este greșită, întrebările sunt puse greșit.
La prima e mai simplu totuși: chiar dacă tu nu ești conștientă de experiențele din alte vieți, ele se adună cumva, la nivelul celor mai elevate părți ale ființei tale, la nivelul corpului cauzal. De exemplu, dacă faci un rău și pe urmă ți se „întâmplă” un rău similar, după care iar mai faci un rău și iar mai primești o palmă, și tot așa, la un moment dat când vei fi în situația de a face din nou rău ceva-ceva te va face să te oprești, pentru că ai acumulat suficientă experiență ca să realizezi că, totuși, nu e bine să faci rău. Deci această memorie inconștientă se va păstra. Ca o analogie simplă, gândește-te la cum acționează sugestiile subliminale.
Practic, tu nu pierzi nimic din ce înveți sau experimentezi într-o altă viață. Nimic nu se pierde, totul se adună la un anumit nivel foarte profund, numai că tu, fiind încă ignorantă, nu-ți amintești. Deci asta că uităm nu-i o regulă, ci o consecință a stării noastre spirituale deplorabile. O ființă foarte evoluată spiritual își amintește. Are clarviziune. Are percepții de natură subtilă. Comunică cu îngeri și cu alte entități din planuri subtile. Se poate dedubla la voință etc. Dar chiar și așa, neamintindu-ne (deocamdată), aceste experiențe se adună și au un anumit efect cumulativ. Și asta funcționează nu doar în ce privește răsplata pentru faptele rele. De exemplu, dacă într-o altă viață am studiat intens pianul, în viața curentă ne vom naște cu o anumită afinitate față de muzică și ne va fi foarte ușor să cântăm la pian încă de mici. Deci noi nu pierdem, la modul esențial, nimic din ce acumulăm în aceste vieți.
La întrebarea a doua e mai dificil să-ți răspund. Pentru că scopul reîncarnărilor nu este o compensare matematică a plusului cu minusului, chiar dacă se poate descrie în modul ăsta, ci o trezire spirituală a noastră din ignoranță. Iar ceea ce ne ține în acest plan fizic, ceea ce ne face să ne reîncarnăm (cu sau fără voia noastră) este tocmai ignoranța (și în particular dorințele impure pe care le avem). Faptul că, la un moment dat, îți dorești o mașină, te va ține prizioniera lanțului de reîncarnări până când vei avea acea mașină sau până când îți vei arde cumva acea dorință. De fapt, mai corect spus, până când acea dorință se va compensa într-un fel. Problema e că până când ajungi să ai mașina, deja ai manifestat un milion de alte dorințe. Arderea lor se face printr-o trezire a ta, printr-o ridicare pe verticală, prin accesarea straturilor profunde ale conștiinței, iar pentru asta fiecare cale spirituală îți pune la dispoziție diverse tehnici și procedee, ca ritualul, asceza, rugăciunea și meditația. Noi la ora actuală trăim într-o lume oarecum iluzorie, pentru că așa o vedem noi, și ne simțim limitați, muritori, mici, neputincioși. Această percepție este falsă, noi nu suntem limitați, mici, neputincioși. Scopul oricărei căi spirituale este să realizăm asta la modul practic, nu doar să-l înțelegem mental, teoretic. Să ne revelăm adevăratul sine sau eu.
Moment în care vom constata că până și reîncarnarea este, într-un fel, iluzorie.
Ketherius: mai simplu spus ar fi că se acumulează la nivelul anumitor straturi profunde ale inconștientului.
Nu ar fi deloc mai simplu. Ar fi mult mai complicat, pentru că ar trebui să înțelegi ce este inconștientul și să demonstrezi că inconștientul este în legătură cu celelalte existențe.
Well, reîncarnarea este o teorie propusă de Orient. Să dăm cuvântul Orientului, dară:
Leaves an imprint in the deeper structure of his mind, iar această imprimare nu este conștientă, că nu ne amintim de viețile anterioare. Mai departe:
Lotus, o încerci pe-aia cu iuțeala de mână și nebăgarea de seama?
Citatele spun că tot ce facem, gândim și pregătim lasă o urmă în noi, în conștient sau în inconștient. Foarte de acord cu asta, psihologia spune același lucru.
Apoi într-o frază meșteșugit creată, ne zăpăcești amestecând engleza cu româna și faci o afirmație ce vrei să credem că este din citate:
această imprimare nu este conștientă, că nu ne amintim de viețile anterioare. Pe mine nu mă păcălești, citatele nu pomenesc nimic de vieți anterioare, numai de urma lăsată de acțiuni.Apropo, nu e interesant că scripturile indiene ne vorbesc, încă cu mii de ani în urmă, printre altele, despre straturi diferite ale minții, despre ego, despre intelect, despre subconștient, despre tendințe subconștiente, despre tipare psihologice ale oamenilor, despre supraconștient, despre diferite faze și niveluri de profunzime ale somnului, despre corpurile subtile ale omului, despre nadisurile sau canalele energetice care le străbat și care corespund, în cazul corpului eteric, cu celebrele meridiane din acupunctură, etc, în timp ce Biblia ne prezintă omul ca fiind… fiul lui Dumnezeu și cam atât?
Ketherius, nu abordezi discuția în modul cel mai inspirat. Ți-aș aduce aminte că ai început prin a spune că:
pentru ca acum să îmi răspunzi din poziția unui cunoscător.
În fragmentul citat de mine mai scrie că samskara e un concept fundamental din teoria karmei. Ori teoria karmei implică reîncarnarea:
Când am sugerat că Orientul afirmă că păstrăm în inconștient amintirea vieților precedente, m-am referit la faptul că Orientul afirmă că păstrăm în inconștient amintirea vieților precedente. Dacă nu mă crezi, poți studia.
Eu am citit citatele puse de tine și pagina de Wikipedia la care ai lăsat link -- nu am găsit nici o referire la reîncarnare. Nu toți oamenii asociază karma cu reîncarnarea.
Ketherius, pe de-o parte, nu are importanță că unii oameni nu asociază karma cu reîncarnarea, pentru că samskara nu este un concept al unor oameni, ci al unor școli filosofice ca hinduismul și budismul. Așa că ar trebui să te întrebi dacă aceste școli filosofice asociază karma cu reîncarnarea, deoarece în contextul lor apare samskara ca piesă fundamentală al puzzle-ului karmic.
Pe de altă parte, n-o să poți studia aceste filosofii de pe Wikipedia.
Lotus, nu noi, ci tu ai citat de pe wikipedia.
Da, dar cu titlu introductiv, ca să vă suscite interesul, nu cu titlul de documentație exhaustivă.
Elena, degeaba înțelegi într-o viață drama de a fi un copil abuzat, dacă în următoarea nu îți amintești. Degeaba simți ce înseamnă suferința, dacă în următoarea viață nu îți amintești și perpetuezi abuzul.
Deci, dacă abuzurile se întâmplă și nu ne amintim de ele, ce rost are să se întâmple? Pentru cine se întâmplă? Cine le vede? Cui folosesc, că nouă nu ne pot folosi, că nu ni le amintim.
Keth, dacă ți-ai aminti suferința creată altuia, ai mai trăi propria-ți dramă cu aceeași intensitate cu care a trăit-o victima ta în alte vieți? Sau crezi că nu te-ai victimiza? Sau poate ai încerca să nu pui suflet și așa să nu arzi karmic răul făcut. Când renunți să mai faci un anumit rău deși ești ispitit la maxim să îl faci și chiar te simți îndreptățit să răspunzi cu acel rău cuiva, atunci nu vei mai plăti karmic pentru fapte din trecut de acel gen (cred eu că așa am interpretat un citat biblic). Și la ce bun să-ți amintești? Sunt atâtea cazuri de oameni care au făcut un anumit rău altora și nu numai că li s-a părut ok “că așa a meritat, zică mersi că a scăpat cu atât” iar când li se întoarce răul de la altul exact la fel ridică mâinile spre cer și întreabă “De ce Doamne mi-ai făcut asta?” Sufletul își amintește, conștiința noastră de om nu își amintește. Iar sufletul ne poate transmite prin vise anumite lucruri din alte vieți.
Durerea unui om ajunge până la suflet dar amintirile sufletului nu ajung până la om.
Eu mă întreb ce rost are reîncarnarea, dacă nu ne amintim nimic din viețile anterioare?
Uite, Ketherius, îți răspund și eu. Nu că aș cunoaște răspunsul, dar e prima chestie care mi-a venit în minte. Le spunem vieți anterioare, dar asta nu înseamnă că s-au desfășurat într-un trecut temporal. Poate ar fi mai corect să le spunem vieți simultane. Poate că se desfășoară toate în același timp, pe n planuri, în lumi alternative.
Keth, e o întrebare bună. Cred că merită reflectat asupra ei. Pentru că, în mod cert, din simplul fapt că nu ne amintim aceste vieți nu rezultă în mod necesar că ele-s fără rost. Visele ni le amintim?
Iti explic eu, Elena, desi m-am jurat ca nu ma mai bag in discutii de gen ! Eu imi amintesc relativ putine amintiri din vietile anterioare si ceva fragmente din silicon Era a planetei si ceva vieti ale unui animal saltaret ( senzatiile sunt foarte vii )
. Insa imi amintesc exact , cu detalii si precizie cine eram si unde ma aflam inainte sa cobor in universul asta si sa-mi asuma incarnari aici in Matrix. Atat de exact imi amintesc cum era ” dincolo” si cine era in celalat univers ( mai exact, multivers ), incat a fost un soc sa ma trezesc in viata asta in societatea umana, pentru ca incontinuu comparam cum era in celalat univers cu cum este aici pe Pamant si ma ingrozeam, nu puteam accepta mizeria de aici, nu intelegeam si eram terorizata de faptul ca oamenii nu sunt si nu se comporta ca Flames of Fire din celalat univers pe care mi-l aminteam eu ca fiind acasa. Inevitabil comparam si mi-a luat vreo 20 de ani pana sa accept ca sunt capturata aici si nu ma pot intoarce acasa. De comparat, mintea mea compara si acum, inevitabil se intampla asta.
Cnd m-au dus la gradinita nu voiam sa ma apropii de majoritatea copiilor, pentru ca spuneam ca nu au luminita ca mine. La fel ma feream si de adultii fara luminite si ma lipeam doar de cei cu ” luminita”.
In fine, ideea era ca in momentul in care am decis sa intru in Matrix, mi-am repetat insistent sa nu cumva sa nu uit, sa nu uit de unde vin, sa nu uit unde e acasa si cum e acasa. Si nu am uitat. In viata asta, mi-am amintit inclusiv cum imi repetam robotic ” sa nu uit, sa nu uit asta, sa nu uit “. Si nu am uitat.
So, Elena, asta poate fi un motiv pentru care unii oameni isi amintesc. Desigur, pot fi si alte motive, ca fiecare om si le are pe ale lui, insa asta este unul dintre ele.
Interesant, Fire! Am mai întâlnit persoane care se credeau un suflet care nu aparțin acestei lumi și erau oameni de bine, cu funcții, astfel încât ii ascultam mută cu ochi de melc. Poate au fost prinși în capcana aceasta a reîncarnării pentru că au avut o curiozitate să se apropie prea mult de acest sistem perfect al evoluției unor spirite rele. Nu știu. 🙂
Eu nu CRED in suflet, Elena, ci IMI AMINTESC. Nu suntem “prinsi” in capcana reancarnarii din curiozitate, ci din cu totul alt motiv, mult mai maret si mai spectaculos, insa trebuie sa intelegi si sa descoperi singura.
Fire, mulțumim că ai revenit printre noi.
Te întreb, dacă vrei răspunzi, dacă nu, nu-i bai. Cum îi recunoști pe cei cu luminiță?
Cudi, cand ma intalnesc cu unul din asta luminos, e senzatia ca ma uit in oglinda … e ca mine ! Are ochii vii ( restul au ochii stinsi ca niste zombi ) si niste caracteristici anatomice specifice, pe care numai luminitele pot sa le aiba ( nu vreau sa se isterizeze nimeni pe aici daca s-ar recunoaste din descrierile mele ca e printre zombi ). N-am nici un chef de circ pe aici.
Iti spun, cand merg pe strada e asa cum vezi in filmele cu zombi … e plin de oameni morti, goi pe dinauntru, agenti ai Matrixului. Problema cu oamenii fara luminte, este ca ei nu stiu ce sunt … sunt ferm convinsi ca au flame of fire si bla-bla.
Cand eram copil ma uitam la ceilalti copii fara luminite si ii studiam ca pe gandaci cand eram la scoala si la gradinita si tot nu puteam intelege de ce se comporta ca niste salbatici, ca niste primitivi ? Prin comparatie cu ce imi aminteam eu de acasa, aici pe pamant e university of pure terror, iar sufletul planetei ( ea e vie si vine de acasa ca sa ne ajute ) e scaparea noastra.
Fire, sper ca Freddie Mercury să fi avut luminiță.
Și e fascinant tot ce ne povestești. Cel puțin pe mine mă pui serios pe gânduri. Acum tind să intru într-o bulă cu depresie, la gândul că foarte probabil sunt un zombie.
Cudi, uite, mi-am amintit ceva care s-ar putea sa iti foloseasca mai mult decat ti-am zis pana acum :
1. Hypatia din Alexandria spunea ca va veni o vreme cand oamenii nu vor mai putea face deosebirea intre un om cu luminita si un om fara luminita ( bioroboti si alieni deghizati, in limbaj contemporan ), dar ca ei ii deosebesc pe cei cu luminite, pentru ca au aura mai mare si mai luminoasa. Vremurile alea au venit deja.
2. Cand stai de vorba cu un biorobot, o sa constati ca se comporta … ca un computer ! Niciodata un biorobot nu are mintea complet libera, ci gandeste doar in limitele softului cu care a fost programat. Daca incerci sa ii expui ceva care depaseste limitele softului personal, o sa ai big surprize, ca nu va intelege si va respinge vehement , chiar daca e un intelectual, un inteligent si bla-bla, iar tu nu vei intelege ce se intampla cu el, de ce nu poate intelege o chestie atat de simpla. Toti biorobotii au limite de gandire, absolut toti.
Unei luminite poti sa ii expui orice teorie, oricat de tampita ori de fantezista ori de revoltatoare, ca luminita va fi bucuroasa ca afla ceva nou si o ia si o suceste pe toate partile, o analizeaza si o admite ca ar putea fi o teorie valida pana la proba contrarie. Biorobotul niciodata nu va fi capabil sa faca asta, ci va accepta -gandi-intelege doar in limita softului cu care a fost programat.
Sorrry to say, Freddie Mercury nu era nici luminita, insa mai rau … nu era nici biorobot ! Da’ canta bine, ce-i drept.
Am vazut mai demult al 13-lea etaj si expune exact realitatea holografica pe care mintea noastra o percepe ( in loc sa vedem realitatea organica ). Cea mai interesanta informatie din film a fost aia cand tipul se duce … in desert, ca sa iasa din holograma si acolo o vede prima oara. Ring a bell ? ( Soare + Pamantul )
Fire, eu știu de ce sunt aici și vreau să evoluez. Am momente când aș întoarce nu celălalt obraz pentru o altă palmă ci simt cum îmi pleacă direct pumnul și am o fire care ar lupta până la ultima suflare chiar și cu un adversar mult mai puternic. Nu sunt un om bun, evoluat. 🙂 Nu cred în teoria ta pentru că simt că nu e așa. Dar îți respect punctul tău de vedere, e dreptul tău la a fi diferită, la a alege. Să știi că ai mici frânturi cu care rezonez, cum ar trebui veni frânturi de adevăr care sunt însă prinse într-un neadevăr mai mare. E ca un puzzle greșit făcut teoria ta pentru mine, cu unele piese inventate, pentru că nu le-ai găsit pe cele reale. Tabloul final nu e cel real deși unele piese sunt reale. 🙂
Elena, dacă știi, ne împărtășești și nouă?
Eu cred că viețile astea, ale noastre, în realitatea în care ne-am întâlnit, sunt doar niște imersiuni ale ființei reale (spirituale, sufletești, cum vrei să îi spui) într-o realitate virtuală. Așa cum iau eu controllerul în mână și intru într-o lume îndepărtată și trăiesc printre oameni, animale băștinașe, monștri și roboți, așa eul nostru adevărat se imersează în lumea asta. De ce? Nu știu -- entertainment, relaxare, cercetare, pedeapsă. Chiar așa, de ce nu ar fi stagiul aici o pedeapsă? Ca Stallone în Demolatorul -- corpul este ținut în suspensie, iar mintea… mintea trăiește o altă existență.
Keth, eu nu știu așa cum zic unii că știu tot încât pot și pe alții să îi ghideze cu certitudine. Eu simt anumite lucruri ca și cum îmi transmit ceva și citind din cărțile sfinților pricep anumite sensuri mai altfel, sau din Biblie, dar dacă întâlnești un om îmbunătățit cu adevărat, preot cu har sau călugăr, simți o pace imensă și în ochii lui o bunătate infinită, iar când îți mai citește sufletul ca pe o carte, pricepi că el e pe drumul corect și tu prinzi fluturi alergând după alte fericiri iluzorii pe pământ. Dar acești oameni sunt extrem de rari. Eu am întâlnit așa un om. Ceea ce zice Lotus uneori îmi pare foarte ok alteori simt cum bate câmpii cu Brahma lui și tot. Dar fiecare e liber să creadă în ce vrea, să citească ce vrea, să facă ce vrea. Dumnezeu îți întinde mâna, îți oferă șansa, dar tu o poți refuza, nu e acesta semn de bunătate că îți dă dreptul să alegi și să fii ateu, yoghin, satanist, ce vrei tu și să spui atâtea despre El? Trist e că uneori de abia după ce pierdem ceva ne dăm seama ce-am pierdut și ne pare rău…
Fire, eu nu știu dacă sunt convins de reîncarnare sau nu. Știu, totuși, că aș vrea să îmi amintesc, dacă ar fi ceva de amintit. Pentru că eu vreau să știu, vreau să înțeleg, mă roade când nu știu sau nu înțeleg. Dacă e ceva de știut, TREBUIE să aflu și să înțeleg. Și nici o ipoteză nu este prea mult pentru mintea mea, doar că cele prea conformiste mă plictisesc.
Daca TREBUIE sa afli si sa intelegi, e perfect ! Ramane cum am stabilit, informatia e solutia, studiul individual. E un puzzle pe care fiecare il rezolva si il intelege singur atunci cand e pregatit ( nu merge cu puzzle-ul gata rezolvat de altii si livrat ).
Alchimistii spun asa ( pe mine m-au convins ), ca omul are la dispozitie tot ce are nevoie pentru a se elibera, insa nu binevoieste sa faca efortul de a cauita -- informa- intelege cum se face. Cumva e ca si cum am sta cu painea si cutitul in mana si am continua sa ne vaietam de foame. Ei spun ca e un drum personal de intelegere si nu merge decat daca experimentezi singur, nu merge altfel si totul de[pinde doar de noi. Si daca omul refuza sa invete sa manance, lectia se repeta again and again, pana cand se va satura de foame si suferinta si va renunta la ideile salvationiste ( sa ne invete cineva, sa ne arate cineva, etc. ) in favoarea a ” ma apuc sa invat / experimentez cum sa ma salvez singur “. Insa de foarte mare ajutor este informatia.
Anticii stiau foarte bine treburile astea, informatia deja exista, nu inventam noi roata.
Un film foarte mișto -- poate l-ați văzut. Dacă nu, merită.
https://www.youtube.com/watch?v=UQcOLSaDd1w
Cudi, am citit pe undeva, cred că o carte dar demult, că pe evrei în vremea holocaustului s-au făcut diverse experimente dubioase direct pe oameni. De exemplu, îmi amintesc vag că unul era cu flash-uri de lumini puternice și rapide (cam cum sunt astea din film de te dor ochii și capul de la rapiditatea imaginilor și luminilor, cam așa sunt toate știrile senzaționale date, nu știu la ce ajută această strategie jurnalistică) și evreii respectivi deveneau docili, erau vlăguiți de forțe fizice și psihice. Și multe alte experimente. Eu am avut întotdeauna o preferință spre cărți de psihologie, psihologia criminalilor și alte cărți care îi făceau pe unii să se uite chiorâș la mine. De fapt eu aș fi vrut să studiez psihologia dar cică nu era de viitor pe atunci. Antonie Basarab are un articol pe blogul lui, foarte bine documentat, despre filme cu imagini de genul, influența tv-ului asupra copiilor, adulților, etc. E interesant dar acum nu mai googălesc după articolul lui, dacă nu-l găsiți și îl vreți, just tell me. 🙂
Elena, psihologia n-a fost niciodată “de viitor” (din păcate). O să caut mâine articolul de care vorbești, sper să-l găsesc. Apropo de trailer, pe baza filmului are și HIM un videoclip la Join me in death. De ce vă recomand Al 13-lea etaj? Mie mi s-a părut mai bun decât Matrix și am impresia că e făcut înaintea lui.
https://www.youtube.com/watch?v=Bdp4a3HUx60
*Anatolie Basarab -- e numerologul ăla faimos care a lucrat în Chișinău la un Centru de cercetare ceva legat de fenomene paranormale&co. E mereu invitat prin emisiuni care discută teme cam ca acestea de la disecăm noi acum pe blog. 🙂
Știu melodia, îmi place. 🙂
Mai bun decât Matrix și făcut înaintea lui este și Dark City, pe care însă tu l-ai abandonat. 🙂
“Unei luminite poti sa ii expui orice teorie, oricat de tampita ori de fantezista ori de revoltatoare, ca luminita va fi bucuroasa ca afla ceva nou si o ia si o suceste pe toate partile, o analizeaza si o admite ca ar putea fi o teorie valida pana la proba contrarie.”
Dar aici deja discută două… entităţi care nu expun teorii, ci certitudini. (NU CRED, CI ŞTIU.) Şi cine sunt eu, ca să mă pun la vorbă cu atotştiutorii? Zic pas, sau nu mai zic nici pâs -- aşa cum am mai promis. Sper că acum o să fiu în stare să mă ţin de cuvânt.
Excelentă teoria soțului tău privind utilitatea reîncarnării. Pe mine m-a emoționat.
Făcând abstracție de contextul discuției, dacă și numai dacă (eu doar sper) că ne reîncarnăm spre a ne îmbogăți sufletul cu noi experiențe (deși nu suntem conștienți, nu avem amintiri), ca, la un moment dat el să fi trăit aproape toate scenariile posibile pentru a fi rezolvat cât mai multe teme de viață umană, atunci până și răul e un bine.
Eu aş putea spune că, printre altele, m-am îndrăgostit de teoriile lui. 🙂
Acum mulţi ani, când l-am cunoscut, îşi avea propriile răspunsuri (poate corecte sau poate nu, poate fanteziste sau poate nu, dar asta nu contează) la toate întrebările fără răspuns pe care mi le puneam eu atunci. Şi părinţii mei aveau răspunsurile, dar ale lor erau dintr-o carte sau alta, părerea unui filozof sau a altuia -- mesajul era: “citeşte, nu mai întreba degeaba, s-au gândit alţii mai deştepti la asta înaintea ta, lasă baltă speculaţiile”.
Vero, eu am spus că știu și nu cred, deoarece pentru mine reîncarnarea este o certitudine, nu o supoziție, la fel ca existența unui Dumnezeu bun, însă am mai precizat că aceasta este realitatea mea, adevărul meu. Dacă pășești în el, o să gădești câteva certitudini, dacă nu, poți rămâne în afara lui și discutăm supoziții, mă pot plia la a discuta variante și posibilități, însă pe blogul unor prieteni am făcut un pas suplimentar și mi-am expus o parte din universul mei interior.
universul meu* interior
Vero, asta e forma elegantă prin care Lotus îți prezintă certitudinile lui. În forma mai puțin elegantă, mie mi-a spus că mă rog cam degeaba, că știe el că eu nu am credință, lui Ketherius și lui Fire le-a spus că debitează tâmpenii, să se ia de mână și să se arunce în ocean. :)) Asta susținând cauza adevărului biblic. Apoi a susținut, cu același șarm, cauza poliamorului și infidelității. N-ai ce să-i faci, ăsta e Lotus.
Nu ai dreptate, Cudi. În primul rând, nu ai înțeles decât parțial comentariul meu, din păcate. În al doilea rând, nu am zis deloc că te rogi degeaba, ci fix invers, că chiar și așa, rugându-te unei conștiințe universale nedefinite, diferită de Dumnezeul clasic, tot e bine. Dacă vrei, caută pasajul respectiv și o să vezi că exact asta am spus. În al treilea rând, faptul că nu crezi este o chestie pe care nu trebuie să o spun eu, câtă vreme suntem în definiția pe care i-am dat-o eu credinței. Crezi că Dumnezeu este perfect, bun, infinit și că el apare într-o formă sau alta în cam toate scripturile lumii? Că este același Dumnezeu la care face referire Biblia? Păi nu crezi, tu singură spui asta, nu eu. Crezi că a crede e mai important decât a cerceta? Păi nu crezi, ai reiterat de nenumărate ori că opinia ta este exact opusă, că tu susții că e bine să cercetezi înainte de a crede. Deci nu eu spun că nu crezi, tu o spui, cu gura ta, în fiecare articol pe tema asta. Cum adică eu spun că nu crezi? În al patrulea rând, dacă formularea asta îți sună mai bine, da, consider că Fire debitează tâmpenii pe bandă rulantă, și-mi asum această convingere. În ultimul rând, poliamorul este un subiect prea vast și complex pentru a fi tranșat aici, în două rânduri. Din punctul meu de vedere, el nu contravine cu nimic unui cod moral și etic autentic, de factură spirituală.
A pomenit Fire ieri de Hypatia din Alexandria, o să îmi rezerv timp zilele următoare să citesc mai multe despre ea. Dar, uite, am citit ieri o chestie foarte mișto spusă de Hypatia și cu care rezonez mai mult decât cu setul tău de certitudini:
“Reserve your right to think, for even to think wrongly is better than not to think at all.”
Iar te-ai întors la poliamor?
Nu contravine chiar deloc unui cod moral, da, e bine să ne împreunăm ca șerpii într-o mare spumă cu toții. :-)))
Dar sunt planuri diferite în care aceste afirmații au sens. Sunt perfect de acord cu afirmația lui Hypatia, dar domeniul credinței este altul. Cele două planuri nu se întâlnesc.
Ce zici de afirmația mea că există o ocultă mondială care urmărește să subjuge oamenii de pe această planetă? Sau că puternice interese financiare au creat o adevărată blocadă pentru tratamente care ar fi putut de mult să vindece cancerul? Sau că sistemul de educație este în așa fel gândit, încât să te prostească? Privești cu aceeași deschidere și aceste afirmații ale mele, în virtutea libertății de gândire?
Nu prea e ok să rupi ipostaza Hypatiei de credință, dat fiind faptul că a sfârșit măcelărită într-o biserică de un grup de credincioși înfocați, pentru că a refuzat să se supună dogmei religioase.
Tot ea a spus:
“Fables should be taught as fables, myths as myths, and miracles as poetic fantasies. To teach superstitions as truths is a most terrible thing. The child mind accepts and believes them, and only through great pain and perhaps tragedy can he be in after years relieved of them.”
“In fact men will fight for a superstition quite as quickly as for a living truth -- often more so, since a superstition is so intangible you cannot get at it to refute it, but truth is a point of view, and so is changeable.”
Ce ziceam eu nu are legătură cu modul în care a sfârșit Hypatia, iar prin credință nu mă refeream la credința oarbă și dogmatică, care, într-adevăr, e opusă deschiderii minții. Credința autentică, înfiorând adâncurile inimii, și dogmatismul rigid seamănă pe dinafară, dar nu trebuie confundate.
Tot credința dogmatică pare a fi și subiectul citatelor de mai jos. Pentru că ce altceva dacă nu credința oarbă și fanatismul te pot împinge la a măcelări pe cineva, și încă în biserică, sau la diverse acte de terorism? Dar eu când spun „credință” nu la asta mă refer. Și când spun „certitudine” nu la asta mă refer.
Cu citirea miturilor religioase ca pe niște metafore, ca pe niște fabule, ca pe niște basme, am fost de acord întotdeauna. Exact pe tema asta mă contram cu voi la articolul dedicat genezei, pentru că voi vă încăpățânați să citiți acele pasaje ca și cum ar fi dintr-un manual de istorie. Sigur, voi nu sunteți bătuți în cap, iar această citire ad-literam nu a generat, în cazul vostru, reacții de fanatism sau de terorism. Dar v-a făcut să îl priviți cu suspiciune pe Dumnezeul biblic, pentru că n-ați înțeles acel mit al genezei, și altele, pentru că nu le-ați privit ca pe niște metafore, pentru că le-ați citit într-o cheie prea serioasă, prea ad-literam.
Singurul lucru cu care nu sunt de acord din acele citate e partea de final: „ and only through great pain and perhaps tragedy can he be in after years relieved of them”. Autoarea pare convinsă că, de fapt, miturile și religia sunt doar o poveste frumoasă, de care la un moment dat va trebui să ne eliberăm. Cu partea asta, că ar fi o simplă poveste, nu sunt de acord.
Tu însuți ai spus, la un articol anterior, să aruncăm mintea la coș și să credem. Dacă punem acel îndemn lângă ce ai zis mai sus, reiese că ne îndemnai, mai deunăzi, la credință oarbă și dogmatică, nu crezi?
Impresia mea, cimentată de tine și de ceilalți care insistă să nu gândesc, ci să cred ce spun ei, este că nu există decât un tip de credință -- acela ce îți impune să nu gândești, adoptând, în schimb, ideile oficiale. Cum ziceai că se cheamă, oarbă și dogmatică?
Nu să crezi ce spun eu, ce spune X sau Y, ci să crezi. Adică să descoperi în interiorul tău acea realitate de natură spirituală despre care îți vorbește Biblia, Coranul sau Vedele.
Până când nu o vei descoperi, poate cea mai bună analogie pe care o pot face este cu iubirea. Iubirea este într-un plan separat de cel al minții. Iubirea nu are nevoie de rațiune, nu urmează căile rațiunii. Nu-ți poți programa inima să se îndrăgostească de cineva pe baza unor argumente coerente și nu poți discuta rețiunile inimii prin prisma logicii argumentative. Sunt planuri separate.
Și pot coexista, mintea cu inima. Dar, dacă tu nu ți-ai trezit niciodată inima, dacă nu ai simțit niciodată nimic, și auzi că există inimă, o vei căuta, logic, cu mintea. În acel moment eu îți voi spune să arunci mintea la coș, nu pentru că mintea n-ar fi folositoare, ci pentru că nu cauți inima în direcția bună. Odată ce o vei descoperi, vei vedea că nu se contrazice în nici un fel cu mintea, pentru că cele două au fiecare domeniul lui de acțiune și manifestare.
La fel e cu credința. Nu se contrazice cu mintea, dar, până când nu ai descoperit-o, vei fi tentat să o cauți în planul minții, iar acolo nu o vei putea găsi.
Nu știu dacă am fost cât de cât clar.
Lotus, ai fost clar și mi-ai plăcut, de data aceasta. Ai dreptate referitor la inimă și minte. În sprijinul explucațiilor date de tine ar veni și rugăciunea inimii. Căutați cele 7 feluri de rugăciune, dacă sunteți interesați. 🙂
Păi știu că atunci când nu vorbesc de poliamor, îți plac. 🙂 Încep să cred că ești interesată de o relație strict platonică cu mine. 😀
Cudi, dacă mă gândesc bine, cred că Lotus e un personaj necesar printre comentatorii unor articole de genul acestuia şi al celor care l-au precedat. Ca să aibă discuţia haz, trebuie să contrazică cineva restul trupei (fără să-şi ia argumentele din “Matrix” & comp.). 🙂
Am văzut că îţi place să discuţi şi despre “variante şi posibilităţi”, Lotus. 🙂
Şi poate că odată şi odată, când o să am mai mult timp, o să-ţi cer un ghid de călătorie prin realitatea ta. Oricum, teoria reîncarnării îmi place, nu m-aş supăra dacă ar coincide cu realitatea noastră, a tuturor.
Deocamdată mă gîndesc cum s-o amestec într-o poveste pe care-o clocesc -- presupunând că va ecloza vreodată. 🙂
În altă ordine de idei, mai nou, îmi apar comentariile de pe blogul ăsta în bara aia laterală din wordpress pe care i-ai arătat-o Elenei, dar nu pot să răspund de acolo. Cică nu se poate conecta la blog.
Și mie-mi apar notificări, le-a activat Cudi sau Ketherius. Mie îmi apare și butonul de reply, dar eu nu l-am încercat, pentru că obișnuiesc să răspund direct pe articol.
adică nu butonul; pot lăsa reply din bară, sub notificare, dar nu am încercat.
Da, şi mie îmi apare, am scris acolo, dar nu mi-a luat comentariul (nici ieri, nici azi). Cică să mai încerc, că nu se poate conecta la blogul ăsta.
Cudi,
n-am terminat niciodată cartea lui TVM, deși am început-o de 3-4 ori și, de fiecare dată, am parcurs ceva mai mult decât anterior. Asta pentru că, într-o asemenea abundență de date nu doar noi, dar și complet diferite de bagajul meu (redus) de informații și experiență, am tot simțit nevoia să conspectez cu creionul pe hârtie. Ori, ca să faci conspecte din 600 de pagini fără motivația că dacă nu, pici un examen, e destul de complicat.
Totuși, am citit din ipoteza lui TVM suficient ca să înțeleg că îți pui această întrebare -- de ce trebuie să mai și murim? -- prea timpuriu. În ipoteza lui -- și o voi numi IPOTEZĂ, fiindcă nu m-am repezit ca orbetele să strig, da, acesta e adevărul, măcar din motive sentimentale (e greu să accepți peste noapte că trăiești degeaba, că nu ești decât materie primă etc, așa cum vei constata și tu citind) dumneZeii extratereștri, pluralul e esențial, sunt ingineri geneticieni APROAPE perfecți, care asamblează codoni în configurații genetice cu aceeași îndemânare cu care noi facem un puzzle. Ei folosesc corpurile noastre non-fizice (energetice/sufletești) care sunt umbra identică dar nepalpabilă a corpului somatic -genetic vorbind, ca materie primă pentru a se perpetua. De aceea am zis „aproape” perfecți, fiindcă, așa evoluați cum sunt, se pare că au nevoie de un incubator de sinteză a ADN.
Ori prelevarea de corp energetic se poate face numai prin moartea corpului fizic. Cu cât corpul fizic (și oglinda lui energetică, implicit) este mai pur genetic, mai simplificat, cu atât tehnica de selectare a fragmentelor utile lor e mai ușor de stăpânit.
Din toată bâiguiala asta de explicație se nasc sute de întrebări.
Dacă citești, totuși, ipoteza TVM până la capăt, fă-o, măcar pe alocuri, cu creionul în mână și cu o legendă a acronimelor utilizate de el în text. O legendă dublă, de fapt. Ex: PV = Pomul Vieții = rezervorul de corpuri energetice.
La fel, ca să te poți racorda la această teorie, e necesar să-ți speli creierul de tot ce știai sau bănuiai că nu poate fi decât așa.
O persoană adânc religioasă, care ȘTIE apriori că TREBUIE să existe un DUMNEZEU unic, fără început și sfârșit deasupra Lumilor/Lumii/Universului/Multiversului nu va găsi decât aberații în text.
Tot așa, adepții încrâncenați ai teoriei reîncarnării, care privesc călătoria unui suflet prin timp în nenumărate „costume” corporale, vizitând ba evul mediu, ba perioada interbelică, ba secolul 22, vor găsi numai fracturi logice.
TVM susține că ar trebui să privim istoria civilizației umane și evoluția ei din punctul LOR de vedere, al acestor super ingineri geneticieni, exclusiv în interesul lor, și nu din poziția noastră care încercăm să ne explicăm sensul vieții fie prin intermediul voinței Divinității, fie prin intermediul ideii că noi suntem buricul lumii vii.
Prin analogie, să zicem că un microbiolog însămânțează o cultură de bacterii pe X medii de cultură, în X plăci Petri (acele farfurioare de sticlă în care se toarnă mediul de cultură, o supiță propice înmulțirii și hrănirii microorganismelor) și apoi introduce câte o pastiluță de antibiotic, diferit, în fiecare dintre aceste medii, așteptând un număr standard de ore să măsoare raza cercului excentric picăturii de antibiotic în care bacteriile au murit, după care calculează eficiența acestor substanțe față de microbul respectiv, deci cât de repede și cât de multe microorganisme sunt distruse de o substanță în comparație cu alta (ăsta e principiul antibiogramei). Pe microbiolog asta îl interesează în testul lui. Ar fi absurd să se întrebe în timpul cercetării lui „Ce-o fi simțit/crezut prima unitate formatoare de colonii rămasă vie, dincolo de cercul sterilizat, despre camarazii răpuși de antibiotic? S-a speriat, s-a pus pe bocit, s-a hotărât să se răzbune?”
În același fel poți traduce, în 2 moduri diametral opuse, holocaustul:
-- un genocid absurd, plin de cruzime
-- o prelevare masivă de ADN energetic dintr-o populație ceva mai pură genetic (homozigotată) decât altele, evreii.
Ai dreptate, din punctul meu de vedere aceste lucruri sunt aberații. Pe de altă parte, de ce, dacă admiți posibilitatea unor „dumneZei extratereștri”, n-ai putea-o admite și pe aceea a unui Dumnezeu clasic? Sau o admiți și pe ea? Adică e posibil să fie mai mulți și mai machiavelici așa, în evoluția lor, în aproape-perfecțiunea lor, decât unul singur, perfect? A, că se leagă unele lucruri din teoria lui? Apucă-te de orientalism, de unde Tony a preluat o mulțime de idei, și o să vezi că se leagă și mai bine. De fapt, totul se corelează, fiecare punct al hărții cu fiecare punct, și pe orizontală, și pe verticală, și îți dă o perspectivă piramidală, care se adâncește în profunzime, nu doar una plată, care explică lucrurile pe un singur plan, cum este -- prin comparație -- teoria lui TVM. 🙂
Renata, sunt de acord cu tine, cartea asta trebuie rumegată pe-ndelete, cu creionul în mână. Tu, prin educația ta apropiată mediului medical, înțelegi mult mai ușor și mai bine decât mine multe aspecte din carte, chiar și așa, ai spus, te-ai apucat de ea în repetate rânduri. Citindu-ți comentariul, brusc nu mi-a mai fost așa rușine că am reușit să parcurg doar 30 de pagini. Și astea în mai bine de două ore de lectură.
Se simte miros de creier ars si sinapse carbonizate,iar Adevarul Absolut,din ce în ce mai departe nu doar în dezbaterile voastre virtuale ci si în superdotatele laboratoare,conduse de sisteme-nselatoare,platite sa duca lumea în eroare,si sa deraieze pe panta încrederii în “reîncarnare”! Cea mai puternica arma de a spala creerele ‘arse’ ale maselor înselate si amagite de milenii de “sarpele” simbol al medicinei si pseudocercetarilor bioingineriei genetice controlate de “Mamona” puterilr financiare tinute de câteva familii de sionisti inteligenti (illuminati) ce conduc cu inteligenta artificiala omenirea prostita de falsitate si minciuni sfruntate !…
Acum că a venit și Iosif, diversitatea de păreri și adevăruri e maximă :)))
:))
Măi, Elena, știe el ce știe…
Iosif, bine ai venit! Înainte de a scrie acest comentariu am căutat pe net cine, ce e “Mamona”.
MAMONA ebr. māmon „lume”, „cîștig lumesc” (Enc. brit). Aga Ienachi – (Sd XXII 117); – Lascăr, grec. (Hurm XIII); – Alex., 1633 (Fil C 273); Maman, por. ard. (Viciu 34).
Nu știam.
Ceva-ceva știi tu, dar cam încurci personajele.
TVM vorbeste doar despre exploatarea corpului eteric/ astral si o parte a mintii, partea disposabila a fiintei umane dupa moarte. Insa el spune clar ca zeii nu stiu ( insa vor ) cum sa controleze Flame of fire, nu o pot reproduce si chiara dmit asta prin textele indienilor.
Exista mai multe parti ale Programului Terra, insa TVM a descoperit doar o particica pana la momentul la care a scris cartea. Nu am nici o indoiala ca acum stie muuult mai multe, insa tacerea e ca mierea.
Lotusica, Lorzii Karmei cine sunt ? Ca e plin de descrierile alienilor prin textele indiene si tibetane … Bardo Thodol descrie cu amanunte cum alienii pazesc sferele planetare construite si controlate de ei si interzic Flame of fire sa se reantoarca in multivers si le intorc inapoi in holograma din Matrix . Daca citesti basmele rusesti, si astia spun fix acelasi lucru, cu sferele. La fel spun si gnosticii, dar cu cea mai mare acuratete.
Uite,pe Lorzii Karmei care mor de gelozie pe oameni, ii si loveste damblaua cand om om se apuca de cautat adevarul si descopera cine este ( ca e Flame of Fire, de unde vine, etc. ), pentru ca alienii pot controla Flame of fire ( DOAR cata vreme omul nu a descoperit cum sa se apere ), cum spun gnosticii, archonii fura sufletul omului si ii rapesc ( fix ce descrie si Corrado ).
Postez continuarea in comentariul urmator, ca iarasi nu ma lasa cu postare mai mare
Deci dragutii tai de Lorzi ai Karmei sunt loviti de nebuneala cand un om descopera cum sa se apere impotriva lor ( descopera cat de neputinciosi sunt in fata a Fame of Fire ) : ” The alien powers do not see those who are clothed in the perfect light, and so they are not able
to restrain them. By the rite of sacramental union, one is ensheathed in this light.” (Gospel of Philip, passage 70 ) “
Fire, ne spui și nouă câteva din aceste secrete de “autoapărare”, please?
elena : Le-am spus de atatea ori pe blogul asta, am pus si linkuri, nume, texte ( vezi mai sus cu ghilimele solutia pe scurt ), insa stii cum e .. cine are urechi de auzit, sa auda. Cine nu … se impiedica de adevar, se ridica, isi scutura hainele si merge linistit mai departe.
Fire, dacă îți răspund în două cuvinte, iar se supără lumea pe mine. 🙂 Hai să îți răspund pe larg: dacă ești atât de versată în cărțile tibetane, despre care spuneai nu demult că sunt apă de ploaie (traduceri trunchiate și parțiale ale alchimiei rusești, ca de altfel tot restul sistemelor filosofice de pe mapamond), ca și în basmele rusești, pe care eu recunosc că nu le-am citit, te provoc să-mi expui câteva pasaje din ele, în sprijinul afirmațiilor făcute mai sus. Cât despre „lorzii karmei” este prima dată când aud expresia asta. Eu știam că lordul este un titlu nobiliar englezesc.
In Bardo thodol nu e folosita expresia de Lord al Karmei, ci de zeu-zeita care paseste poarta si nu lasa Flame of fire sa treaca. Daca ai citit cartea, stii foarte bine despre ce vorbesc. Daca nu ai habar, ma provoci pe mine sa iti povestesc. No thanks, fiecare sa isi faca singur lectiile !
A, deci „Lorzii Karmei” este expresia ta.
Te provoc să îmi dai un citat din Bardo Todol, unul singur, pe care să-l discutăm, ca să vedem dacă într-adevăr el susține ceea ce spui tu că susține. La fel, te provoc să îmi citezi un fragment dintr-un basm rusesc, pe care iarăși să îl discutăm.
Ai făcut niște afirmații, te provoc să le probezi!
Eu cred ca sunt mai multi care cunosc aceste “taine” însa daca ar publica tot ar însemna ca s-au saturat de aceasta viata,sinucidere curata,deoarece sistemul minciunii si inselaciunii “sarpelui” în care omenirea se zbate din legendarul si metaforicul “Eden”,se zbate din rasputeri sa tina lumea intreaga sub control prin toate mijloacele posibile emise de mass media cu ajutorul puterilor financiar-bancare”Mamona” cea mai puternica arma a “lor” împotriva *IUBIRII ABSOLUTE* ,singura care va demola si distruge acest sistem al nedreptatii sociale mondiale. Cei ce se vor ‘înarma’ cu aceasta “armatura a lui Dumnezeu” vor fi învingatorii sistemului raului mondial,pâna atunci va îndemn si va chem la dragoste neconditionata unii fata de altii si veti fi învingatori…GARANTAT 100% !(:
Lotusica, sa iti vorbesc pe limba ta, de Pho-Wa ai auzit ? Exact asta fac calugarii tibetani, isi proiecteaza Flame of Fire in sferele planetare pentru a exersa cum sa treaca de alienii care pazesc poarta, ca sa se asigure ca dupa moarte alienii nu mai au puterea sa ii intoarca inapoi in Matrix, ci le va fi permis sa se reantoarca acasa in multiversul organic , sau Pleroma, cum ii spuneau gnosticii.
Dar iti suna cunoscuta construirea de antahkarana, sau rainbow body, diamond body, the stome a alchimistilor sau a corpului de lumina amintit de gnostici in citatul din comentariul meu de mai sus ? Dupa cunostintele tale in ale orientalisticii,cu ce scop se construieste chestia asta si de ce ai nevoie de el ca sa te reantoarci in universul organic de acasa ? Ca am inteles ca informatia din Bardo Thodol iti este necunoscuta, da’ ca yoghin ar trebui sa stii cu ce se mananca rainbow body .
Fire, nu ai dreptate, nu asta fac călugării tibetani. Vino cu un citat în sprijinul afirmațiilor tale!
Lotusica, pune mana si citeste scriptul de la Pho-Wa si te lamureste ! Cauta si pe Youtube ca exista cu calugari tibetani care au obtinut si verificarea ca a functionat Pho-Wa ! Pune mana si studiaza, nu ma trimite pe mine sa iti aduc informatia pe tavita de argint !
Fire, ai făcut niște afirmații, nu mă pune pe mine să mă documentez despre niște ficțiuni pe care le-ai zis. Tu le-ai zis, tu să le documentezi! Există clipuri pe YouTube? Păi atunci e simplu, arată-ne unul! Să vedem autenticitatea lui, să vedem cine l-a postat și mai ales să vedem dacă susține ce zici tu.
Altfel, pot și eu să-ți zic că Dumnezeu nu este Fire God, ci Moon God, adică Dumnezeul de apă al lunii. Și dacă zici că nu-i adevărat, te trimit să te documentezi! Dar n-o să găsești nimic, pentru că, evident, nu există nici un text care să susțină că Dumnezeu este un Dumnezeu De Apă Al Lunii, asta e o invenție de-a mea. Așa că dacă eu am făcut-o, eu trebuie să o probez, nu să te trimit pe tine după cai verzi pe pereți! La fel și tu: ai descris Phowa? Demonstrează că ai descris-o corect, nu mă trimite pe mine să caut cai verzi pe pereți.
Esti varza, Lotus. Ca yohinita ce te pretinzi, ar fi trebuit sa stii cu de-amanuntul cu ce se mananca Pho-Wa, nu sa imi ceri mie sa iti epxlic cum si de ce. Ia si te uita aici cum verifica calugarii tibetani daca au reusit in Pho-Wa :
https://www.youtube.com/watch?v=9pvcZE_141E&feature=youtu.be
https://www.youtube.com/watch?v=9pvcZE_141E&feature=youtu.be
Că sunt varză -- tot ce e posibil, deși nu rețin unde m-am pretins „yoghinita”.
Am urmărit clipul cu interes. Totuși, nu am reușit să găsesc în el nici o referință la Flame of Fire sau la alienii pe care-i menționai în descrierea procedeului Phowa. Ești bună te rog să îmi indici tu la ce minut și secundă să mă uit, că, de bună seamă, mi-or fi scăpat mie?
Lotus, filmul are 2 parti pe care le-am pus in comentariu, insa nu s-a publicat decat partea a doua.
Serios, Lotusica ? Faci pe niznaiul ca sa scoti mai multe info de la mine ? Uite, eu nu vad rostul unei discutii in care partenerul face pe prostu’ ca mvai, el nu pricepe decat daca scrie negru pe alb “alien” .Daca ii zice zeu, el nu pricepe. Si tot asa.
Aha, deci nu scrie negru pe alb. Am înțeles. Dar mi-ai putea arăta un alt text, în care scrie negru pe alb ce zici tu? Sau cum, nicăieri nu scrie? Chestiile ăstea cu alienii, cu Fire Gode, cu Flames of Fire nu apar nicăieri, în nici un sistem filosofic oriental? Sunt doar deducții ale tale?
Dar bine, Phowa, ok, budismul, e prea îndepărtat de noi. Și, în plus, ai zis că toate religiile lumii sunt transcrieri parțiale ale alchimiei rusești. Mi-ai putea arăta atunci un basm rusesc, dintre cele la care te refereai mai sus, în care ideea de Fire God și ideea de aliens să țâșnească ca apa dintr-o fântână arteziană?
Adică, să probezi în vreun fel că respectivele textele filosofice (sau basmne) chiar zic ceea ce susții tu că zic, nu că-i o simplă interpretare (fantezistă, aș zice eu) de-a ta?
Lotusica, eu nu fac lectii in locul nimanui, pentru ca sunt mult prea buzzy sa-mi fac lectiile mele. Am o gramada de chestii de studiat, carti de citit , etc.
Prin urmare, aici discutam in mare, mai punem un link, o idee, etc. Daca intelegi despre ce se discuta bine, daca nu iarasi bine. Nu vine nimeni sa iti dea gata dumicat ori sa iti completeze lacunele informationale, ca e jobul tau sa te autoeduci, nu am nostru.
Si oricum nu functioneaza chestounea, pentru ca fiecare intelege doar atat cat e pregatit sa inteleaga. Daca esti curios, nu ai decat sa cauti informatia mai departe de cat s-a pus aici pe blog : te apuci si sapi si aprofundezi subiectul sau … nu. Sa stii ca Sfantu’ Google ajuta foarte mult !
Aha, deci, trăgând linie, mi-ai arătat un clip, după care, când ți-am zis că acel clip nu îți susține afirmațiile, nu ai mai vrut să prezinți nici un alt text sau material în sprijinul teoriilor tale, invocând faptul că nu ai timp și chef, deși până acum ai lăsat zeci, dacă nu sute de comentarii pe acest blog, în care susții cam aceleași chestii, lucru care denotă că ai atât timp cât și interes pentru această tematică.
Ok.
Uite, Lotusica, da click pe pozele astea si vezi cu ochii tai cum arata steagul oficial al orasului Cusco si vezi daca ring a bell http://imgur.com/gallery/ob7Nu
Tips ; pana sa invadeze spaniolii, Cusco era orasul inchinat Flame of fire ( simbol soarele ), iar alchimia era invatatura de baza ( cum sa iti construiesti rainbow body scut si simplu , fara alte inflorituri cum au orientalii ) despre cum sa iesi din Matrix. Steagul s-a pastrat pana in zilele noastre … cam atat s-a mai pastrat dupa ce spaniolii au distrus totul.
Fire, Soarele este un simbol central în foarte multe sisteme filosofice. De aici și până la a arăta că teoria ta cu Fire God este validă e cale lungă.
Eu aștept în continuare citatele din Bardo Thodol și basmele rusești, ca să discutăm pe ceva concret, nu pe steaguri și aluzii.
Da, da si eu ard si ma mistui de narabdare sa vad citatele din basmele rusesti, sa ma lamuresc si eu pe ce texte pline de semnificatii am adormit toata copilaria. Oricum de mult banuiam ca Baba Yaga e alien si Vaniuska Durak e razboinicul luminii.
:-)))
In primul rand multumesc pentru linkul de download. Am citit un pic din evolutia autorului si mi s-a parut chiar fascinanta.
Mi-ar placea sa gasesc fizic cartea, dar daca nu voi incerca si electronic.
Chiar daca poate nu aduce prea mult subiectului acestei postari, citesc acum o carte ce m-a uimit putin. Este scrisa tot de un medic: Melvin Morse -- Uluitoarea conexiune divina. A studiat experientele la granita dintre viata si moarte. Si a ajuns la concluzia ca “lobul temporal drept, in afara faptului ca ne ajuta sa auzim, sa simtim si sa gustam, este capabil sa ne ofere perceptii mistice despre Dumnezeu, precum si alte calitati spirituale, cum ar fi clarviziunea si capacitatea de dedublare in lumi subtile paralele”. Copiii studiati de el, care au trecut prin astfel de experiente, au dobandit un fel de “constiinta largita”, au capatat anumite calitati speciale si chiar orizontul cunoasterii lor s-a largit extraordinar. Nu am terminat cartea, dar ma gandesc ca poate moartea este pur si simplu o metoda de a “avansa” spre o alta etapa de evolutie.
Poate nu e prea interesant punctul de vedere, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, unde deja este un roman fluviu de comentarii! 🙂
Toate cele bune!
Suzana, mulțumesc pentru bunul simț și toleranța care răzbesc dincolo de cuvintele tale. În ciuda diferențelor de opinii, cred că toți am vrea ca moartea să fie un pas frumos în evoluția noastră.
Cudi,
ești sau nu un pic de moderator al discuției?
Ai pus o întrebare. Cumva, oarecum, câte unul dintre participanții la talk show au încercat să răspundă. Pe urmă a intrat Fire, a preluat frâiele, dă cu „Lotusică” de pereți (a diminutiva un nick e echivalentul unei mici și drăgăstoase înjurături, mai ales dacă dialogul curge pe o divergență de opinii), îl tot asmute dând cu bățul prin gard, am sărit de 110 comentarii (tot atâtea linii de dialog într-o masă rotundă) și n-am progresat măcar un milimetru în răspunsul la întrebarea ta, perfect justificată, de ce mai trebuie să și murim, dacă spiritul are drept scop rafinarea? N-ar putea trăi 300 de ani în același corp, experimentând enșpe mii de situații care să-l „purifice”?
Un forum e interesant pentru un cititor ”extern” dacă poate urmări firul conducător al discuției. De șaptezeci de cm reali, tot rulând imaginea pe monitor, Fire îl pune în genunchi pe coji de nucă pe Lotus. Demersul cititorului devine aproape inutil.
Îmi permit să-i amintesc lui Fire că, undeva, în trecut, i-am pus o întrebare meschin de tehnică la care n-a vrut să-mi răspundă.
Revin cu întrebarea: poate că 20 -- 40 de grame de acid ascorbic pe zi sunt salutare pentru sănătatea corpului omenesc; cum se calculează doza, la substanță pură sau la substanță plus excipienți?
Întreb în calitate de ipotetic fan al acestei metode de „viață lungă”, făcând abstracție de tot ce am învățat la cele 17 discipline de chimie din facultate.
Renata, cu tot respectul, din unghiul meu se vede puțin altfel: Fire e ciuca bătăii și mă simt aiurea față de ea din cauza asta. Nu-l compătimesc pe Lotus pentru că îl consider viclean și știu că descurcă foarte bine în a se scoate basma curată din orice. Dacă nu vă convine faptul că nu mă raliez și eu contra lui Fire, luând apărarea sărmanului și inocentului Lotus, plecați și nu vă mai întoarceți.
Cudi, viclean sau nu, în disputa de aici cu Fire, Lotus are dreptate. Dacă vrei să fii crezut când faci o afirmaţie, vii tu cu dovezi în sprijinul ei, nu-i trimiţi pe alţii să le caute în lumea largă, cu menţiunea că au orbul găinilor dacă nu le găsesc. Fire face ca-n povestea cu hainele împăratului, ne spune că suntem proşti dacă nu le vedem, şi cu asta basta,
M-am băgat iar în vorbă de dragul obiectivităţii, nu ca să iau apărarea lui Lotus. (Oricum se poate apăra singur, după cum ai subliniat mai sus.)
Cudi, eu pot să plec oricând și să nu mă mai întorc. Probabil că asta o să și fac.
Dar Lotus nu e viclean, e prizonierul propriilor sale certitudini, pe care trebuie să și le autocertifice permanent. Lotus e, doar declarativ, sigur pe Zeul lui. Autenticii fideli crezului lor sunt mai degrabă ca Iosif: indiferent cum decurge discuția, el are un scut asumat, de axiome. Iosif nu vrea să convingă. Lotus vrea.
Fire e convinsă în bula ei (poate chiar deține adevărul-adevărat și o invidiez!), dar nu discută,aplică bobârnace. Fire are certitudini dincolo de orice și argumentează cu tupeul certitudinii izvorâte din nimic. Fire nu e o victimă, e un călău al gândurilor neconforme cu gândurile ei,
Aici ne despărțim, Cudi, Fire conduce discuția din poziția privilegiată de neînțeleasă. Fire se poziționează pe o pozițiea INCOMPARABILĂ, nesuperpozabilă. Fire, la grădiniță, luminiță… Dacă Vero a capitulat din cauză de luminiță, eu o înțeleg. Fire face un pseudo-dialog, alege să ignore întrebarea care nu-i convine. Scuze! Încă, Fire nu mi-a răspuns la o întrebare de bun simț.
p.s.: dacă deranjez, cu adevărat, dă-mi un microsemn și mă supun fără resentimente. Adică dacă mai vii în Gară, discuția asta nu devine balast pentru o comunicare ulterioară, pe alt palier.
Renata, Lotus e prizonierul certitudinilor lui -- interesantă alegere a cuvântului, nu? Ca prizonier este o victimă și trebuie apărat.
Fire are certitudinile ei, dar ea trebuie condamnată, pentru că … chiar, de ce? Că zice că nu o înțelegem? Și Lotus a spus asta. Pentru că folosește diminutive în adresare? Primul care a făcut-o a fost Lotus, când a zis “Cudișor”. Pentru că este sigură de ceva? Și Lotus este sigur. Pentru că nu ți-a răspuns ție la o întrebare? Nici Lotus nu mi-a răspuns mie la întrebări, după cum ai remarcat chiar tu.
Deci, ce face Fire atât de condamnabil, lucru pe care să nu-l fi făcut și Lotus?
Dacă amândoi fac același lucru, de ce Lotus e victimă, iar Fire agresor? Îi judecăm cu aceeași măsură, sau nu judecăm deloc.
Cudi este omul care nu vrea să se certe și, întotdeauna, e de partea victimei; întâmplător, azi am uitat să luăm țigări…
The truth will set you free, but first it will piss you off.
Ketherius, poate greșesc eu că citesc comentariile tuturor „cu interpretare”, adică îmi sună vocea omului care scrie în cap.O aud. Și pe Fire o aud mai înțepată, și pe Lotus mai puțin înțepat. E chestie de interpretare sau am deja boala aia în care aud voci?! 🙂
Fire zice undeva:
„Exista mai multe parti ale Programului Terra, insa TVM a descoperit doar o particica pana la momentul la care a scris cartea. Nu am nici o indoiala ca acum stie muuult mai multe, insa tacerea e ca mierea.”
Vezi? NU AM NICIO ÎNDOIALĂ!
I-aș fi spus că a scos o a doua ediție, adăugită, chiar și o a treia, omul ăsta studiază permanent texte vechi, mii de ore, mii de pagini, și fiecare nouă decriptare/înțelegere o adaugă în ediția următoare.
Nu ține pentru el ce-a mai aflat nou, pe unde și-a mai schimbat ipotezele… Dar Fire i-a făcut un proces de intenție.
Zic că i-aș fi spus lui Fire… dar n-am făcut-o fiindcă nu vorbește cu mine. 🙂 De când cu scandalul vitaminei C 🙂 🙂 🙂
Renata, nu am sugerat nimănui că deranjează aici, dimpotrivă, vă respect și vă admir, scriitoarelor!
Elena, cu toate că și tu ai certitudinile tale, nu te-am contrat pe-aici, ai observat? Și știi de ce? Pentru că modul în care explici, modestia și umilința care răzbat dincolo de cuvintele tale sunt dezarmante. Tu și cu Lotus vorbiți de același dumnezeu. Atunci când nu o dai cu păcatul malahiei și nu știu ce cărți de rugăciuni e perfect -- mă uit la tine cu drag. Când spune Lotus aceleași lucruri frumoase despre dumnezeul clasic, îmi crește tensiunea. Tu îmi pari autentică, Lotus nu. La fel și în cazul lui Fire. Ce spune ea e atât de nou, de ciudat, e erezie. Dar nu o simt falsă.
Îmi pare rău dacă v-am supărat mai sus.
Mi-am condiționat finalul apoteotic astfel: “Dacă nu vă convine faptul că nu mă raliez și eu contra lui Fire” -- așadar, dacă îmi acceptați și mie chestia asta, e minunat. Dacă nu puteți accepta, e nasol, că eu o să tind a mă pune scut pentru Fire. Și nu pentru că Fire ar avea nevoie de mine -- e isteață și spontană, se descurcă. Ci pentru că așa simt.
Multumesc, Cudi, apreciez !
Ce spun eu nu e deloc nou, ci foarte vechi, antic si de cand lumea, doar ca nu se invata la scoala si nu se face publicitate. Dimpotriva, agentii Matrixului nu stiu cum sa le mai doseasca pentru ca oamenii sa nu afle si sa nu se prinda cine sunt si ce pot face, sa ramana ca pana acum, anesteziati in Matrix.
Erezie da, dintotdeauna sistemul a considerat adevarul o erezie si l-a infierat in toate modurile posibile : arsul pe rug si Inchizitia au fost inventate special pentru a impiedica ( prin moarte ) gnosticii sa continue sa spuna adevarul.
Partea funny e ca multi gnostici incarnati pe aici, au inceput sa isi amintesca gnoza si sa vorbeasca, sa scrie despre asta. Eu stiu cel putin 3 persoane pe net care si-au amintit Gnoza cap-coada, iar doi au scris carti despre asta. Eu am convingerea ca in timp, din ce in ce mai multi oameni isi vor aminti si vor vorbi despre asta.
Plus manuscrisele de la Nag Hammadi care impreuna fac sens si descriu istoria fascinanta a Flame of Fire veniti din Pleroma si incarnati aici in Keroma ( Matrix ) si … dau solutii cu subiect si predicat despre cum se iese de aici. Da, archonii nu sunt ingroziti de nimic, ci doar de Flame of fire care s-a trezit din somn. … so … erezie, blasfemie si ridiculizare, oamenii trebuiesc indepartati de adevar si spalati pe creier cu religia ( in interesul impostorului biblic ).
Cudi, am observat că nu m-ai contrat deși aș fi preferat să o faci, pe lângă faptul că m-aș fi simțit băgată în seamă cât de cât acolo, aș fi vrut să ne argumentăm fiecare punctul de vedere ca să ne facem cât mai bine înțeleși și să eliminăm neclaritãțile din context, decât să mă simt o tolerată pe aici. Nu sunt supărăcioasă, deși la faza de ieri cu “puteți pleca și să nu vă mai întoarceți” aș fi plecat nu pentru că m-am supărat ci pentru ca sã-ți respect dorința. Nu îmi place să rămân acolo unde nu sunt dorită.
Cât despre “păcatul malahiei” e preluat din scrierile sfinților, așa cum și tu aduci citate din T.V.Moldoveanu, și eu aduceam idei din ce citisem. Malahie e un arhaism religios care înlocuiește masturbarea. Din contra, desi au același sens cuvântul masturbare mi se pare mai grosolan, mai urât, de parcă te ții de un pikamer când îl pronunți.
În plus eu nu am nici o problemă cu arhaismele, regionalismele, neologismele atâta timp cât transmit clar o idee.
Limbajul academician, deși uneori greoi, nu te face mai deștept dacă te folosești de el pentru a transmite non-sensuri și lucruri incomprehensibile, unor oameni care dau politicos din cap ca și când te-ar înțelege și te privesc cu respectul cuvenit unui deștept, geniu, dar care nu înțeleg o iotă din ce le îndrugi.
Sau cu regionalismele, deși bănățenii folosesc cuvântul botă în loc de bâtă sau ciomag, nu mă deranjează și nici nu îi consider mai inferiori sau din contra, mai superiori. Sau moldovenii care spun la cartofi, barabuli sau la varză -- curechi. Fiecare se exprimă cum poate, important e ce exprimă, după mine.
Când la un moment dat mi s-a pus întrebarea “De unde venim și încotro ne îndreptăm?” sau ” De ce ducem această viață, în ce scop și de ce unii se nasc în familii de miliardari iar unii simt foamea de la vârste extrem de fragede și se luptă cu sărăcia și marginalizarea socială, de ce unii se nasc bolnavi și neîngrijiți de nimeni, în timp ce unora le este admirată frumusețea, excesul de vivacitate și veselie, de ce unii sunt privelegiați și unii nu? De ce unii se nasc genii iar alții retardați mintal?” atunci am început să caut răspunsurile intuitiv în religia în care m-am născut, frunzărind abia alte religii, pentru că m-am gândit că poate nu întâmplător m-am născut creștin-ortodoxă, și poate nu întâmplător mama mea e credincioasă. Urmând ca după ce termin cu religia mea să mai văd și alții ce spun. Sfinții au fost persoane bune la suflet, care au făcut fapte bune de s-au transmis până astăzi, dacă cauți să devii mai bun, de ce să nu citesc despre bunătatea lor și să încerc să îi înțeleg? Ce e rău în asta? Lotus diferă de credința mea pentru că el are mai multe influențe orientale, dar ne asemănăm într-o măsură destul de mare. Eu încă caut răspunsuri și înțelesuri, deși în mare parte le-am primit.
Și dacă religia mea te incomodează, mă voi strădui să nu îmi mai exprim “certitudinile religioase” pe acest blog. 🙂
Elena, m-ai înțeles greșit. Eu ți-am subliniat niște calități în comentariul de mai sus. Iar faptul că eu menționez că suntem în poziții diferite -- tu credinciosă, eu mai puțin, nu înseamnă că m-aș situa deasupra ta. Dimpotrivă. Îmi placi și m-ai surprins de atâtea ori cu comentariile tale, dovedind că înțelegi foarte bine subtilitățile. Nu incomodezi cu nimic, absolut deloc. E o bucurie să te avem aici.
Elena, și prin partea mea de Ardeal se spune „botă”, „bâtă” nu folosește nimeni. Tot ei spuneau „baraboi” la cartofi, în timp ce ceilalți bunici, tot ardeleni, foloseau termenul „napci” (de la „napi”). De „părădaise” sau de „țucăr” ai auzit? 🙂
Se pare că mi-a sărit a doua propoziție pe undeva. Ziceam că bunicii mei spuneai „cureci” la varză.
Renato, stai puțin, că nu-i de ieșit de pe blog. Poate să dea Fire cu mine de pereți cât dorește, nu-i problemă și nu mă deranjează.
Acum îmi crește tensiunea numai la gândul fugar că Renata va fi influențată de insistențele tale, cum că nu-i de ieșit de pe blog. Lotus, nu mai repeta asta aici, nu fă lobby pentru mine că și dacă-l faci, eu tot o să cred că l-ai făcut doar să te pui tu într-o lumină bună și nobilă. Mi-am cerut scuze, nu sunt rău intenționată, Renata a înțeles ce-am vrut să zic și nu e nevoie să o influențezi.
E, de data asta poate să-ți crească tensiunea, pentru că, necomentând eu cu intenția pe care mi-o atribui, nu mă prea interesează ce crezi despre comentariul meu.
Dar apreciez faptul că ai ținut cont de rugămintea mea cu semnalizarea și te rog să ții cont și pe viitor.
Renata, și eu am observat atacul fin și diplomatic la nivel psihologic a lui Fire, sub forma diminutivului “Lotusică”, sau “yoghinică”. Știm ce înseamnă cu toții, dar asta nu înseamnă că dacă adultul Lotus se aventurează în luptă conversațională cu Fire și e bărbat, nu copil, și știe când să se oprească și când nu, sau ce presupune această discuție în contradictoriul. Dacă uneori iese ușor ciufulit și nu de jigniri directe ci mai subtil așa, noi de acum crezi ar trebui să formăm vreun zid de apărare contra lui Fire, să ne adunăm cu mic cu mare ca să punem reguli ceaușiste/comuniste, să venim cu cenzura, ca noi (în special văd că femeilor te adresezi) să-l apărăm pe bărbatul Lotus (parcă bărbat zicea că e și se lăuda cu simbolul lui falic de la avatar) ca nu cumva să fie jignit și pus pe coji de nuci ( cu implicarea lui- că nu l-a pus nimeni să o provoace pe Fire) de Fire, care îl dă practic cu capul de pereții blogului. Atâta timp când pe acest blog comentează adulți nu trebuie să păzim pe nimeni. Cudi, poate ar trebui să afisezi bulina “a se comenta cu acordul părinților. Se poate va acest articol și implicit comenturi să conțină un limbaj licențios cu un puternic impact emoțional care ar putea dăuna grav inocenței masculine și poliamorului”.
Ete cu m-am pricipitat și am strecurat greșeli în text. Sper că se înțelege ideea totuși. 🙂
Elena, un fir conducător în discuție nu e o probă de comunism. N-am zis că ar trebui să-l apere Cudi pe Lotus, am zis că ar trebui să pună niște gărdulețe de protecție împotriva ieșirii totale în decor din subiect.
Dar nu eu sunt gazda, ci Cudi. 🙂
Recte: la orice temă, eu aș putea să vă scriu un lanț de reacții chimice și să vă expediez la Chimia lui Nenițescu sau la manualul de-a zecea de chimie și să vă sictiresc, ulterior, că n-ați parcurs chimia de-o viață în patru ore.
Ceea ce deosebește un geniu de un intelectual suficient e că geniul poate ține o prelegere pe înțelesul unor textiliste dintr-o fabrică de confecții, pe orice temă complicată și să stârnească interes, în vreme ce intelectualul suficient încearcă să explice un nimic, făcându-l de neînțeles, greu, plicticos, într-o aulă de academicieni.
@Suzana
“Uluitoare conexiune divina” este metamorfoza corpului fizic,(moartea),cel mai superb si de dorit eveniment al celor ce au cunoscut Adevarul Absolut,cei care,prin asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu în ei,au fost modificati genetic,facându-se “copii ai lui Dumnezeu” având o noua identitate elevata de “nasterea din apa si Duh”,iar moartea reprezentând pentru ei,plecarea acasa ,la autentica viata elevata,eliberati de perceptia celor cinci simturi primare,înaltati de cel de-al saselea simt (spiritual) traind yotal diferit de restul omenirii într-o noua perceptie tainica,contopiti cu Hristos în Dumnezeu !
Dealtfel înainte cu patru secole de Hristos,Aristotel spunea ca autentica viata începe abia dupa moarte !(:
Multumesc pentru idei! Astept cu nerabdare sa termin cartea si poate voi mai avansa un picut pe drumul
fascinant al lucrurilor esentiale. Asa il vad eu.
Văd că în ultima vreme am devenit subiect de discuție în comentarii.
@Cudi
Ai dreptate, nu sunt o floricică în bătaia vântului, care să aibă nevoie de mediu steril. Dar în articolul ăsta eu nu am atacat-o deloc pe Fire. Dacă o să revezi comentariile o să observi că am ignorat-o, până când nu ai adus-o tu în discuție și până când nu m-a abordat ea. Iar când i-am răspuns, am făcut-o elegant, practic rezumându-mă la a-i cere dovezi în sprijinul afirmațiilor pe care le face. Și, chiar dacă nu mă deranjează când sunt înțepat, nu am putut să nu remarc chiar și eu tonul ei. Mă rog, poate că mi se întoarce, de la articolele în care i-am zis că spune prostii, dar notează te rog că rolurile s-au cam inversat. De exemplu, eu n-am văzut-o nicăieri pe Fire victimă în articolul ăsta. Victimă a cui? Că nu s-a legat nimeni de ea. Chiar nimeni.
Am citit cu tristețe că mă consideri viclean și că îți crește tensiunea când îmi parcurgi comentariile. Poate, în virtutea prezumției de onestitate, data viitoare o să-mi punctezi exact comentariul sau fragmentul de comentariu pe care-l consideri mincinos, animat de intenții viclene sau mai știu eu cum, astfel încât măcar să am șansa unei auto-analize și să văd dacă greșesc eu. Tu ți-ai schimbat opinia despre mine acum câteva luni, și de atunci o ții tot așa.
Elena
„Cudișor” nu era înjurătură. 🙂
Renata
Nu-i de ieșit de pe blog, stai liniștită. Așa. Și ți-aș mai zice că te înșeli în evaluarea pe care mi-o faci. 🙂 Dar ți-aș zice-o cu altă ocazie și în alt context, că și așa am discutat prea mult despre niște lucruri personale, într-un context care a încetat să mai fie armonios, dacă a fost cândva.
Legat de întrebarea lui Cudi, eu am încercat un răspuns. Și anume că ciclul reîncarnărilor este de natură să ne faciliteze o mai mare variație a experiențelor prin care trecem, comparativ cu o singură viață infinită. La asta Cudi mi-a răspuns prin a ridica sub semnul întrebări reîncarnarea. După care n-am mai avut ce să-i zic, pentru că răspunsul meu include reîncarnarea. Dacă la o problemă matematică soluția este X = 2 și eu găsesc această soluție, iar cel care a formulat întrebarea nu dorește să o accepte și îmi cere o altă soluție în afară de 2, păi n-am de unde să i-o dau. Uneori nu există decât o singură soluție.
Altfel, eu pot discuta despre orice, no problem.
Fire
În articolul ăsta și eu am fost solicitat să aduc câteva citate în sprijinul afirmațiilor mele, și le-am adus și comentat.
Ketherius
Păi întreabă-mă acum, să nu lăsăm lucruri în aer. O să încerc să-ți răspund.
Eu de obicei încerc să scurtez un nume (ca de exemplu Keth) nu să îl lungesc ca să scriu mai mult dar pentru a părea ca un alint sau mângâiere pe creștet sau a te “micșora” într-un fel.
Ți-am zis o singură dată Lotusică ca reply la Elenush, Măi ca reply la Mei și atât. 🙂
Și încă ceva, Cudi: zici că nu o simți falsă pe Fire când spune ceea ce spune. După atâtea discuții, și eu concluzionez că Fire e sincer convinsă de teoriile pe care le susține. Cu alte cuvinte, ea nu are un scop malefic, să ne convertească la ceva religie satanistă, nu dorește să ne inducă în eroare, ea crede cu toată puterea în lucrurile pe care le spune. Nu știu exact dacă asta înseamnă să nu fii fals, dar dacă da, sunt de acord cu tine că Fire nu e falsă.
Dar simplul fapt că ești convins de niște lucruri pe care le susții nu înseamnă și că acele lucruri sunt și adevărate. Tu poți să fii convins, să le expui din toată inima, să nu fii fals, și să te înșeli! Eu nu o contest pe Fire ca persoană, eu contest valoarea de adevăr a teoriei pe care, fragmentat, ne-a expus-o.
Lotusica, eu nu sunt aici sa conving pe nimeni, ci am spus incontinuu ca fiecare in parte trebuie sa gandeasca cu mintea lui si sa se documenteze singur ( desigur, asta nu exclude schimbul de carti, linkuri si opinii ).
Am mai spus ca daca vrei sa afli adevarul, trebuie sa cauti ghidarea in interiorul tau ( Man, know thyself ! ) Flame of Fire te va conduce catre informatia de care ai nevoie si catre intelegerea ei . Ca sa intelegi, ai nevoie de activarea etajului superior al mintii, partea aceea eterna, nedisposabila dupa moarte a mintii. Unii ii spun higher function of mind, evreii in Kabala o numesc Kether. Cand ai contactat Kether, ai la dispozitie un nou instrument al mintii cu care poti intelege la un nivel superior cum e cu adevarul ( superior intelegerii rationale si superior intelegerii intuitive ). Instructiuni despre cum sa facoi asta, exista. Cine cauta, gaseste.
Fire, dar eu am căutat, am încercat să aflu adevărul, și am ajuns la alte concluzii decât ai ajuns tu. Am citit și am găsit alte sensuri decât cele extrase de tine. Atunci cum facem? Tocmai de aceea ți-am zis să luăm un text concret, și te-am lăsat pe tine să-l alegi, și să discutăm pe marginea lui. Eu îmi spun părerea, tu îți spui părerea, eventual și alții își spun părerea. Dar tu nu ai dorit să îmi furnizezi nici un text care să sprijine ceea ce susții. Nici măcar atunci când gazda ne-a oferit un text în articol (geneza biblică) nu ai comentat pe acel text, ci ai spus, ca și acum, în mare generalități, și ne-ai trimis să căutăm la Fire God în praznic. În schimb, eu am comentat textul prezentat de Cudi, am scris chiar un articol cu o interpretare a primului capitol.
Deci eu sunt dispus să facem acest dialog pe text. Dar strict pe textul pe care-l avem în față, nu să spunem generalități. Dar tu nu pari dispusă la asta.
Altfel, și eu pot să îți spun fix ce îmi spui tu acum: Fire, nu ai dreptate, du-te și mai citește, că învățătura spirituală nu-i pentru oricine. În realitate există Dumnezeul biblic, Fire God este o prostie, așa că tu trebuie să mai citești, pentru că nu ai înțeles cum stă treaba cu Dumnezeu.
Uite cum facem, Lotusica : fiecare merge pe drumul sau, pentru ca oamenii sunt diferiti si se afla in etape diferite de intelegere si experimentare. Flames of Fire nu au venit toate in acelasi timp in Matrix ( inca continua sa vina ), motiv pentru care incarnati aici suntem pe diferite nivele de evolutie.Cu ce scop suntem aici, am scris mai demult pe aici, nu o sa repet.
Tu ai nevoie sa intelegi o chestie, vei merge in directia care te ajuta in acest moment. Dupa ce experimentezi, o sa iti dai singur seama daca esti pe drumul bun sau a fost o eroare.
Insa am si eu o intrebare : ai ajuns la concluziile la care ai ajuns, urmand drumul aratat de Flame of Fire si dupa ce ai accesat Kether, ori ba ? Numa zic, nu e nevoie sa-mi raspunzi.
Păi dacă fiecare merge pe drumul lui și toți suntem diferiți, ce rost mai are să dialogăm? Ce rost mai are să mă iei la întrebări, mai sus, despre Karma Lords, pentru ca, atunci când eu vin și sunt dispus să începem un dialog serios, să îmi spui că fiecare pe drumul lui? Atunci ce rost mai are să comentăm?
Lotus, după ce că mi-ai adresat doar un singur rând, și acolo mai confundat?
“Elena
„Cudișor” nu era înjurătură. ”
Ha? Nu am zis așa ceva!!!
Scuze! Probabil voiam să i-o scriu lui Ketherius. 🙂
Că tot e moartea și avantajele de pe urma ei subiectul discuției, mi-am amintit acum de un film care mi-a marcat copilăria. Povestea era proiectată într-un viitor sumbru, în care oamenii mergeau de bună voie într-un fel de centre de eutanasiere. Acolo, în ultimele clipe ale vieții, urmăreau pe ecrane mari imagini cu pământul în perioada sa de glorie. Ulterior, în secret, cadavrele lor erau transformate într-o hrană verde. Filmul se numea Soylent Green.
https://www.youtube.com/watch?v=yOV8mBjHHYg
https://www.youtube.com/watch?v=CynvwDMSPYQ
Era cumva hrana aceea verde mâncarea lor de bază, despre care nimeni nu știa că provine din cadavre umane? Dacă da, l-am văzut, dar eu îl rețin foarte vag, mai deloc.
Da, ăla-i filmul.
Da, vag îmi amintesc că l-am văzut și eu sau am citit un S.F. cu tema asta?! Cert e că parcă îți vine să nu mai mănânci niciodată nimic. Cine știe ce înghițim în hrana procesată?
A, că mi-am adus aminte: în interviu zice TVM, undeva, că momentan, adică de vreo câteva sute de ani ne aflăm la stadiul de gunoi genetic, din pricina alimentației. Zeii extratereștri ne-au lăsat în pace, un mic respiro de vreo 100 de ani, înaintea marii curățenii. Alimentația e totuși pe planul doi. Toată munca lor de selecție de linii genetice pure s-a dus dracului, de când omenirea are vederi largi, albii se încrucișează cu negrii, evreii (care erau singurii mai puri) aceptă căsătorii cu neevrei, de orice culoare.
Discuția asta mi-a amintit că la evrei dacă mama e evreică și tatăl nu, copilul care se naște e acceptat ca evreu. Mi-am explicat asta prin ponderea mai mare de ADN pe care o aduce ovulul față de spermatozoid. Ovulul e o celulă babană, cu multă citoplasmă, deci vine și cu ADN citoplasmatic. Tătuțul e mai firav. 🙂
Probabil că această credință își are originea în dorința de-a salva cât mai mulți copii în poporul ales.
Ciudat, acum nu-mi mai sună enervant sintagma „poporul ales”. Așa e: datorită religiei mozaice ei și-au impurificat spre deloc genomul.
Așa a vrut și Hitler să scoată o rasă pură, de blonzi cu ochi albaștri (gena pt. ochi albaștri e recesivă, nu se manifestă fenotipic (în aspectul fizic) decât dacă e homozigotată,
Hitler, criminalul mizerabil, primise un implant telepatic de la Inginerii cei Mari. Nu era din proprie inițiativă atât de ticălos! Două teme îi vârâseră în cap: pe deoparte să le livreze o producție imensă de evrei pe hornurile cuptoarelor și în camerele de gazare, pe de alta să se apuce de un program de purificare el însuși, pentru a înmulți rapid rasa ariană, superioară. Probabil că și doctorul Mengele a fost implantat de Ingineri, fiindcă i-a reușit. După război s-a refugiat în Brazilia, parcă, și a scos acolo o minoritate destul de semnificativă de blonzi cu ochi albaștri, inducând femeilor, prin tratamente hormonale, frecvență sporită de sarcini gemelare cu dubleți și tripleți.
Probabil că, în timpul războiului, mai multor medici li s-a aplicat tratamentul implantării de informație științifică de către EI, pentru că saltul enorm pe care l-a făcut cercetarea medico-farmaceutică și-a avut leagănul în lagăre, unde deținuții erau material de experiment, Știința medicală și farmaceutică n-a avut decât de câștigat după război. Poate că n-am fi avut nici azi tratamente hormonale de substituție și antibiotice deștepte care țin piept septicemiilor.
Da, n-am plecat! 🙂
Admirabil ,Renata ! Esti bine informata si…curajoasa,calitati din ce în ce mai rare ! 🙂
Primii crestini au fost gnosticii essenians din Egypt, (prigoniti si acolo ), aia de si-au ascuns manuscrisele cu informatie la Nag Hammadi. ” Primii Crestini : este o denumire improprie, pentru ca ei nu erau crestini ci alchimisti, iar terminologia folosita de ei ( Isus, Crist, Fecioara Maria, etc. ) este SIMBOLICA si tine de procesul alchimic.
Essenienii au venit inspre europa si si-au luat numele de cathars in Franta ( albingensians,bogomils in Bulgaria ) unde au continuat sa expuna gnoza, spre exasperarea Vaticanului si al sistemului, care a inventat Inchizitia si arsul pe rug, ca sa opreasca raspandirea Gnozei, au ars bilibiotecile gnostice ( cea din Alexandria era cea mai mare ), au ars cartile populatiei, si cate un exemplar din manuscrise l-au depozitat in biblioteca Vaticanului unde informatia e tinuta ascunsa de ochii maselor.
Evenimentele istorice nu sunt nici pe dep[arte asa departe , ci mult mai aproape ( Noua Cronologie a lui Formenko, daca e cineva interesat ).
Crestinismul nu a facut nimic altceva decat sa ia invataura alchimica, si din simbolurile ei sa faca personaje pe care le-au prezentat multimilor ca fiind adevarate. Ocazie cu care au macelarit textele originale, au bagat chestii din burta, cum ar fi doctrina salvationista ( virusul alienilor ).
Peste maglavaisul asta faciut de oameni, in Biblie au suprapus codul alienilor, ala pe care l-a decodat TVM.
Apropos de TVM, el spune ca satelitul Black Knight e pus pe orbita ca sa monitorizeze sentimentele si gandurile oamenilor despre … Biblie si religie. Eu am inteles ca satelitul inregistreaza si orice emotie si sentiment transmis satelitului prin … sistemul artificial de chakre. Numai 3 chackre sunt organice, care tin de Flame of fire incarnat … restul de 5 sunt artificial implantate de alinei si cu care nu doar ne monitorizeaza , dar ne si controleaza prin impulsuri de dorinte, patimi, ganduri, etc.
Da. L-am văzut. Bun film
Primii crestini dupa Hristos,au fost acuzati si marginalizati si din cauza ca erau considerati o specie de canibali !
“Cine manânca trupul Meu si bea sângele Meu,are viata vesnica;si Eu îl voi învia în ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si sângele Meu este cu adevarat o bautura. Cine manânca trupul Meu si bea sângele Meu ramâne în Mine si Eu ramân în el .”
” Duhul este acela care da viata,carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus EU sunt duh si viata ;”
Glumă între mine și Mihai, acum vreo 15 minute, ocupați fiind cu periuțele de dinți. Să nu fie cu supărare, e o trăsnaie ce mi-a trecut prin cap și pe care sper s-o gustați și voi.
Eu: dacă Iosif e, de fapt, dumnezeu?
El: (pauză, se uită lung, e clar, nu gustă gluma mea)
Eu: mi s-a părut că e o glumă bună…
El: nu e vorba de asta, problema e că-i plauzibil.
Am tastat de pe telefon, scuze pt greseli. Aici e trecut de miezul noptii, noapte bună.
ha ha ha . am ras cu muci
@nostastela
Tu stii ca iubesc sufletelul tau,însa,daca vei insista sa utilizezi expresiile vulgare obisnuite,dragostea mea pentru sufletul tau obscur,se va raci ! Stiu ca ti-am stârnit un viu interes,însa daca nu vei înceta sa te ascunzi sub nenumaratele masti si sa jignesti alte suflete inocente,vei suferi în continuare arsurile focului dragostei Tatalui meu,care e de o putere absoluta, infinita,capabil sa mistuie toata împaratia infernului lui Lucifer si al slujitorilor sai ! 🙂
@Cudi
Nu,nu sunt dumnezeu,sunt doar un rob netrebnic,nevrednic sa port Numele Sau,însa prin harul jertfei de la Calvar,prin jertfa Sfânta a Mielului fara cusur (perfect,absolut) prin credinta în moartea si învierea Lui Hristos,oricine poate sa se “faca copil a lui Dumnezeu”,prin “nastere din apa si Duh”
“Vântul sufla încotro vrea si-i auzi vuietul,dar nu stii de unde vine,nici încotro merge. Tot asa este si cu cine este nascut din Duhul ;”
Iosif, știi cum e, uneori adevărul în glumă se spune. Oricum, sper că nu te-ai supărat pe mine sau pe nostrastella că am îndrăznit să râdem la gluma asta. Sper că zi zâmbit și tu, măcar, citind-o.
Uite, dacă în gluma mea aș fi presupus că Lotus ar fi dumnezeu, n-ar mai fi râs nimeni. Am fi fost îngroziți.
🙂 🙂 🙂 …super !
Cudi, gura păcătosului…
Și mie mi se pare plauzibil.
Ce personalitate umană și-ar lua Domnul, ca să nu ne șocheze? Iosif mi se pare ideal. Nu se supără niciodată, deși a fost de atâtea ori flituit pentru poziția lui manifestă de „rob al lui Dumnezeu”. A fost tratat în cel mai umilitor și rău-voitor mod: de la blocat pe bloguri, intrări automate la spam, ignorat, la luat peste picior sau la a i se închina câte un scurt manifest pe blog, gen dacă mai comentează Iosif, eu nu mai intru pe blogul ălora care îl primesc.
Orice ființă omenească ar fi clacat, s-ar fi retras, s-ar fi enervat…
Pe Iosif nu l-a părăsit speranța și zâmbetul și, mai mult decât atât, sunt sigură că ar putea susține și teze mult mai profunde decât Dumnezeu e iubire și ne iubește pe toți.
Eu i-am aplicat un adevărat pumn în gură când, foarte mâhnită fiind, am interpretat drept cinism maxim o încurajare de-a lui, transmisă în codul cu care operează. După ce a trecut faza acută a durerii, i-am cerut scuze, într-un fel.
Azi, mă bucur când îl văd semnând un comentariu pe blogul meu și aș sări la bătaie pentru el.
Că nu se știe: poate chiar e EL! 🙂
Și dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, iată un subiect de meditație: Tatăl Nostru, acea rugăciune pe care o știu și ateii, are rol de mantră binefăcătoare. Zici Tatăl Nostru și îți activezi chakrele, primești energie universală.
http://www.acumsiaici.ro/2011/chakrele-si-rugaciunea-tatal-nostru/
Straniu e că și ateii, dacă spun rugăciunea frazând ca în modelul din articol, își optimizează starea generală. Asta o știu de la un psiholog ateu. Am verificat-o și merge, dacă te concentrezi și o repeți de 7-9 ori. Important e să fii relaxat și rupt de realitatea înconjurătoare. Merge și în metrou, în aglomerație, dacă știi să faci abstracție de mediul înconjurător. Eu am folosit-o numai pentru atacuri de panică, când nu aveam pastile. Interesant e că efectul se instaurează mai repede decât cel al pastilei. Rău e că nu întotdeauna criza e medie sau minoră, astfel încât să te poți relaxa mintal.
Mai vrei o ciudățenie?
M-am dus cu câinele meu la un veterinar recomandat. Câinele, un ciobănesc german, nu mai punea piciorul stâng din spate în pământ. Părea o problemă articulară. Doctorul l-a lăsat să șchioapete prin cabinet până m-am umplut de nervi, fără să-l consulte. L-am întrebat dacă nu-l urcăm pe masă. Mi-a zis că nu, că să povestească câinele ce-l supără. M-am gândit că nu e bine să te iei după recomandări, doctorul ăsta era nebun. M-a întrebat dacă are carnet de sănătate, am zis că nu, i-a făcut unul și la data nașterii a scris, fără ezitare, data nașterii. Pe care n-avea de unde s-o știe. L-am întrebat și mi-a zis că s-a uitat la corpul astral. Tratamentul n-a fost cu medicamente, veterinarul m-a rugat să fiu liberă și singură în cameră la ora 10 seara, când ne vom ruga împreună, 15 minute, pentru el. I-am spus că nu știu să mă rog. A zis că nu trebuie decât să verbalizez, timp de un sfert de oră, dorința: depunerile de calciu din articulație să nu-l mai împiedice la mers. Ce zi e azi? Joi, am zis. Vinerea viitoare o să meargă mormal, a zis veterinarul. Și așa a fost.Lachi a murit de ziua lui, în somn, de inimă. Dar n-a mai șchiopătat niciodată.
Renata, dă-mi voie să fiu uimit! Și să te întreb: răspunsul esențial al unui univers ce ne oferă atâtea mistere fascinante este… o civilizație de extratereștri cu intenții malefice, care experimentează pe noi? Las la o parte că, din ditamai Universul, fix pe noi. Dar ăsta e răspunsul la ecuația universului? 🙂
Nu știu. În nopțile alea de rugăciune, Lachi stătea lângă mine, cu urechile ciulite, într-o încordare de nedescris. Habar n-am cine e la celălat capăt al firului. Cert e că a răspuns.
Eu nu sunt uimită pentru că am mai auzit asta. Rugăciunile colective pentru o persoană bolnavă, sau la necaz, cu vreun blocaj, sunt cele mai puternice și dau rezultate.
Chiar facebookul e un astfel de liant, sunt conturi special create pentru rugăciuni colective pentru o anume persoană. Am auzit multe astfel de relatări “ciudate”.
Acest lucru, al rugăciunilor colective care au o forță mai mare se află de fapt și în spatele acatistelor, pomelnicilor, etc.
Numai că a cam deviat și s-a transformat. Inițial omul punea benevol o sumă de bani sau ducea la mănăstire ceva cereale, etc, gândind că cei care se vor ruga pentru ei vor rupe din timpul lor de muncă pentru traiul lor, din timpul lor de rugăciune și voiau să compenseze. Apoi omul voia ajutor gratis și nu mai lăsa nimic la schimb și s-a impus o “taxă oficială per acatist” dar nu în toate bisericile, la unele am primit banii înapoi iar la altele puneai cât voiai. 🙂
Renata, că tot ai adus vorba de rugăciune și atacuri de panică. Am avut o perioadă când mă lua cu palpitații puternice fi când încercam să adorm (n-aveam nici pe dracu ziua, m-apucau pandaliile doar noaptea, când stingeam tv-ul și urma să adorm). Palpitațiile erau într-atât de intense încât îmi provocau o frică imensă, frica asta îmi alimenta palpitațiile și tot așa, mă adânceam în crizele astea și, nu o dată, am crezut că aia e, îmi cedează inima, mă sufoc și mor. Singura chestie care mă reechilibra într-un sfârșit era rugăciunea. Cred că înțelegi ce zic.
Cât despre veterinarul din exemplul tău… sper că te-ai împrietenit cu el, sper că tot la el vei merge cu Mili pentru chestii de rutină. Eu l-aș ține aproape, cred că e un doctor bun și pentru oameni.
Cudi, palpitații numim orice senzație că ne percepem bătăile inimii. Presupun că făceai tahicardii (ritm peste 100/minut) și extrasistole (o pauză urmată de două bătăi rapide). Femeile tinere au tot felul de dezechilibre de-astea ale sistemului nervos vegetativ. Pe urmă trec de la sine. Când spui o rugăciune te concentrezi asupra cuvintelor și îți abați atenția de la starea de disconfort fizic.
Da, chiar m-am uitat pe net, să văd dacă mai are cabinetul acolo unde știam. Așa aș vrea, s-o duc pe Mili la el, deși e foarte departe de casă și tolomaca de Mili nu e încă obișnuită să meargă cu mașina.
E bun și pentru oameni fiindcă îți citește aura și îți spune de ce boli ai suferit și care sunt organele problemă. M-am dus la el pe vremuri cu o prietenă care era însărcinată de 2 săptămâni (test de sarcină pozitiv). O vedea pentru prima oară în viața lui. Ea a pretins că are niște probleme digestive. El i-a spus că e gravidă și i-a mai spus că va naște un băiat perfect normal, chiar dacă ea are un frate bolnav de sindrom Down.
N-a greșit cu nimic. 🙂
E un suflet evoluat veterinarul acesta. Și unii călugări au darul acesta. În special oamenii evoluați sunt înzestrați, o dată cu evoluția redobândesc haruri divine. 🙂
Renata draga,sper sa nu te simti ofensata,însa pot sa-ti spun ca exista ‘miracole’ realizate de ‘fortele raului’ care imita perfect Duhul Sfânt,iar cei ‘lesne crezatori’,lipsiti de “ungerea Duhului” nu sunt în masura sa distinga între original si fals ! Traim într-o lume a înselarii perfecte,într-un sistem fals generalizat la scara planetara,iar religiile monoteiste si credintele politeiste oculte,orientale au fuzionat dând nastere la o confuzie greu de sesizat de catre masele largi,preocupate de subzistenta,ignorând valorile autentice ale iubirii autentice sacrificatoare,manifestate în FIUL omului iar acest lucru este evident doar privind obiectiv starea de instabilitate si anarhie generala mondiala pe toate planurile si în toate domeniile existentei cotidiene…
Iosif, la o privire mai atentă, observi că anarhia generală mondială e controlată și regizată.
Bună ziua!
Vă invit și pe dvs., să citiți:
https://www.seruah.com/entitatile-ce-incearca-sa-te-opreasca-din-evolutie-si-cum-sa-le-combatem-eficient.html
Mult succes cu blogul dvs.!
Maie cineva pe aici?
Mai este cineva pe acest subiect, am vrut sa spun!
Numai să știi, dacă te iei la discuții cu Aldus, trebuie să închizi tu primul. 🙂
Dacă ai ceva de scris, scrie.
Am citit toate comentariile si am o intrebare pentru voi,
Daca @Fire vede luminite la oameni eu vad altceva si asta de foarte mult timp
Sa ma explic:
Daca ma uit la un punt fix sa zicem la 10 metri in fata dupa aproximativ 15 20 secunde apar in campul vizual niste sfere foarte mici cat un bob de mac transparente dar sufucient de luminoase cat sa se perceapa si au un dans cam in toate directiile, iar ca si volum sau numar de ordinul miilor.
Ce o fi asta, ca au o tesatura foarte complexa.
merci anticipat
Sunt de fapt mici zone unde umoarea vitroasa a devenit mai densa, mai gelatinoasa, e ceva foarte obisnuit si nu-s periculoase. Sferele respective sunt o consecinta a difractiei luminii pe structurile astea.
Având în vedere articolul la care comentezi, eu mă gândesc că te întrebi dacă nu cumva în cazul tău e vorba de niște percepții extrasenzoriale. Dacă am ghicit, îți propun un test foarte simplu și banal. Documentează-te cât de cât despre așa-zisul dublu vital sau dublu eteric, aură, corpuri energetice etc (găsești o mulțime de informații atât în ezoterismul occidental cât și în cel oriental -- sunt celebre chakrele și nadisurile din reprezentările indiene ale yoghinilor aflați în meditație) și apoi exersează în direcția asta, încercând să privești defocalizat (pentru că focalizarea te orientează către componenta fizică, materială, vizibilă cu ochiul obișnuit și deci te îndepărtează de ce vrei tu) o altă ființă sau o parte din corpul tău (de exemplu un braț dezgolit). Dacă după un timp de practică constați că începi să observi această aură sau fragmente din ea, și dacă percepțiile se repetă și sunt consistente între ele și cu informațiile citite de tine (și poți cumva proba asta, de exemplu constați că persoanele obosite au o anumită culoare a aurei, spre deosebire de cele vitale și odihnite), atunci ar putea fi vorba de o formă incipientă de clarviziune, caz în care te așteptăm să ne povestești și nouă cum vezi tu lumea. Dacă nu, atunci s-ar putea să fie imaginația ta, o problemă (medicală) la ochi sau un fenomen fizic cât se poate de firesc și explicabil, de tipul celui menționat de Vladimir.
Sau pot fi fosfene: https://en.wikipedia.org/wiki/Phosphene
Adică, mai în limbaj popular, stele verzi. 🙂 Numai că la el transparente. Ca-n bancul:
-- Ce sunt astea?
-- Roșii.
-- Și de ce-s galbene?
-- Pentru că-s verzi!
http://universulspiritual.forums-free.com/corpul-vital-corpul-eteric-dublul-eteric-t22.html
am gasit cate ceva:
Persoanele cu vederea spirituală văd prin aer o puzderie de particule luminoase aflate într-o continuă mişcare sau vibraţie, fiind mai vizibile în zilele cu soare, cu multă luminozitate. Aceste infinite punctuleţe luminoase sunt aglomerări de particule din fluidul magnetic sau vital