Pentru început, vă invit să urmăriți asta:
https://www.youtube.com/watch?v=v_Ebm-4PfyQ
O interpretare a imaginilor de mai sus ar fi că educația este singura cale ce poate transpune din teorie în practică concepte democratice precum egalitatea de șanse și oportunități. Poate, dacă fata din imagini ar fi fost o elevă/studentă eminentă, parcursul său profesional ar fi fost mult mai bun. Totuși, autorul acestor imagini – Toby Morris, surprinde “inocența” tuturor personajelor – astfel încât, deși tinzi să empatizezi cu condiția fetei, băiatul și părinții lui nu sunt personaje negative, ei doar duc, mai departe, un set de privilegii de care se vor bucura, foarte probabil, și nepoții lor.
E un proverb românesc care spune: “Ziua bună se cunoaște de dimineață”. În lumina poveștii Paulei și a lui Richard, putem reformula proverbul astfel: “Viața bună se cunoaște din fragedă copilărie”.
Tot așa și cu “Meseria este brățară de aur.”
Privilegiul este aur.
134 Comments
Nu există egalitate de șanse și oportunități. Educația te ajută doar să candidezi la șanse și oportunități proporționale cu genul tău de pregătire, nu și cu nivelul tău de pregătire.
Ca să ies din teorie și să fiu mai clară: copilul unor avocați de succes, cu poziție socială recunoscută, chiar dacă a fost un student la drept mediocru, va deveni stagiar într-un mare birou de avocatură, unde patronul e prieten cu părinții. De-aici încolo, viitorul îi aparține. Șeful de promoție, ai căror părinți sunt fermieri, va ajunge, în cel mai fericit caz, juristconsult la o instituție de stat și de -acolo seva și pensiona. Ăsta e modelul românesc. Poate modelul canadian e altul.
p.s.: Am revenit fiindcă aseară am avut o reacție infantilă. Dacă la locul de muncă m-aș purta cu toți pacienții care au simptomatologia lui Fire așa cum am reacționat la Fire a voastră, probabil că ar trebui să mă autodenunț patronului -- închide, bre, prăvălia, că nu mai e nevoie de noi!
N.B. pentru Ketherius: singura modalitatea de administrare de doze enorme de acid ascorbic e calea intravenoasă. Cu necroze nasoale la locul injecției și cu dezechilibru metabolic greu de compensat. Mi-e teamă că toți propovăduitorii unor metode alternative de vindecare/viață, vor să facă prozeliți și atât. Așa cum popii, în post, rod la copănele de pui la ceaun de-i înjură ficatul de mamă. 🙂
Renata, ceea ce ai spus tu, într-o altă formă:
https://www.youtube.com/watch?v=2KlmvmuxzYE
Mă gândesc că pentru cei mai din spate, treaba cu privilegiile și faptul că nu există, cu adevărat, egalitate de șanse, este evidentă. În schimb, probabil că foarte puțini dintre cei din primul rând sunt conștienți de propriile avantaje.
Cudi, cei din primul rând ar pierde primul rând dacă ar fi conștienți de avantaje, Toată lumea driblează bine, doar unii trag la coș.
Norocul nostru, al jucătorilor de fund, e că ăia care nu trag niciodată la coș sunt foarte convinși, prin metode de manipulare specifică, că trepăduiala lor permanentă e plină de sens. „Fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal” e nada perfectă.
Nu pot să cred că modelul nu e valabil peste tot, în orice tip de societate omenească. După părerea mea, “lanţul slăbiciunilor” există pretutindeni, a existat şi va exista.
Dar şi excepţiile există peste tot. De exemplu, eşti foarte bun în meseria ta şi o conjunctură favorabilă te ajută să te faci remarcat de cineva care te poate propulsa -- şi care e interesat să o facă.
Sper că nu am lăsat de înțeles modelul n-ar fi aplicabil peste tot. Dimpotrivă, eu cred că urmașii liderilor de ieri sunt cei care au puterea azi și așa mai departe.
De acord și cu norocul unora mai din spate.
A, nu, Cudi, dar Renata a spus că nu ştie dacă modelul se aplică şi în Canada. Ca răspuns la asta am zis că, după părerea mea, e valabil peste tot.
Bine ai revenit, Renata! 🙂
Cam ai dreptate.
Bine te-am regăsit, Eleno!
Nu mor caii când vrea Fire! 🙂 🙂 🙂
Pai Fire nu a vrut nimic de la tine, Renata, fapt pentru care te-am ignorat cu gratie. Tu singura ai zbierat si ai dat din picioare pe aici, pentru ca n-am vrut sa iti fac pe plac.
Ia cu mama o pastila de magneziu sa te linistesti !
Din păcate, la fel este și în Canada, poate chiar mai rău ca în România. Ceea ce știi și poți contează numai când nu este nici un candidat recomandat. Iar joburile bune se dau la cunoștințe, în ordine, în funcție de poziția celui ce cunoaște și recomandă.
Keth, îmi spui că în Canada e concursul pilelor? Cum era în anii 80 în România?
Spune-mi că nu!
Fiindcă eu, în anii 90, am angajat oameni pe bune, cu psiholog care să-mi traducă interviul de angajare, plătit și el, fiindcă toate C.V.-urile erau sclipitoare.
Este, desigur, dacă postul este destul de interesant.
Renata, diferența notabilă dintre Canada și România, la capitolul favoritisme, e că în Canada nu se dă șpagă. Canadienilor, greșesc?
Nu greșești. Șpagă nu doar că nu se dă, în primul rând nu se ia.
Ba mai mult, un post ce ar fi plătit $10 pe oră, nu este publicat și angajata primește $17 pe ora. Știi de ce? Pentru că tati este director “la centru”.
Când un angajator are în față două CV-uri similare, îl va alege pe cel “recomandat” sau “rudenia”/prietenii lui.
Când ține la firma pe care o reprezintă (poate chiar e a lui) și bonusul lui e determinat de calitatea echipei sale, își va alege oameni pe care el îi considerã foarte buni sau atunci când mizează mult pe încrederea în respectivul angajat -- pe o eventuală recomandare din parte unei alte persoane “de încredere”.
Dar cum în România totul e un troc de interese, dă-mi, ia-ți…și firma nu-i a lor (mai ales în cazul instituțiilor de stat), ei oricum luându-și leafa, de ce să nu scoată și ceva pe lângă? Așa că uneori fiecare joc “are prețul lui” și la figurat dar de cele mai multe ori și la propriu. 🙂
Important nu este să ai o echipă bună. Important e să ai pe cine să dai vina când nu merge bine și să fii crezut de superiori când o faci.
*job (nu joc, deși și cu jocul e același lucru)
Chiar și firmele private angajează contra unor “prețuri” în favorizări sau servicii persoane “recomandate” pe care le înglobează printre alți oameni buni ca să compenseze neștiința sau lenea lor.
Exemple de favoritisme am destule, unele demne de atenția DNA-ului, dacă s-ar fi întâmplat în România.
Eu am și exemple personale. Subiectul acesta mă atinge pe răni. 🙂
Cu vreo 10 ani în urmă angajau la poliție funcționari publici, am participat și eu la concurs. Am trecut de niște triaje prealabile, apoi a venit momentul când trebuia să completăm un anume formular. Unul dintre câmpurile formularului cerea ultima instituție de învățământ absolvită. Era cineva care supraveghea atent cum și ce completam noi în formular. Eu deja apucasem să trec facultatea terminată, așa că mi-a luat formularul și mi-a dat unul nou: “aici treci liceul!”, mi-a explicat el.
Și stai liniștot cu DNA-ul sau denunțul.
Corb la corb nu-și scoate ochii, ci o mână spală pe cealaltă. 🙂
Sistemul piramidal prin care este condusa omenirea de când exista (homo sapiens) pe Terra, va ramâne valabil si neschimbat pâna când Dumnezeu Tatal va interveni si va demola acest sistem al nedreptatii,în care asuprirea si apasarea celor din vârf “Illuminati” este din ce în ce mai grea,aproape stivitoare,peste multimile aflate la baza si mijlocul piramidei. Daca nu era furata si tradata,furata libertatea constiintei Bisericii lui Hristos (pimara) de catre religia imperiala asociata cu iudeii crestini tradatori si vânzatori ai propriilor frati,care au ‘socializat’ într-un complot ce dureaza de doua milenii,noi ,generatiile actuale si multe alte zeci de generatii dinainte,traiam azi cu totii,în “Raiul lui Dumnezeu” etern fericiti si NEMURITORI ! 🙂
Egalitatea de șanse și oportunități ar transforma un univers multicolor într-unul gri. În primul rând, scopul omului pe Pământ nu este să obțină o anumită funcție, ci să învețe o anumită lecție. În al doilea rând, ce te faci cu un tractorist care aplică la un post de director al unei firme de IT? Și când zic tractorist nu mă refer la un om care a condus tractorul, ci la un elev care are genele de tractorist și pe care egalitatea de șanse l-a adus în situația de a da examenul respectiv.
Dacă voi credeți că într-o lume ideală egalitatea de șanse i-ar da șefului de promoție posibilitatea să devină director de corporație și asta ar fi foarte bine, atunci vă înșelați, pentru că respectiva corporație ar fi cel mai probabil condusă foarte prost.
Nu există egalitate de șanse în sensul propus de democrație, iar asta e foarte bine, pentru că lucrurile sunt perfecte așa cum sunt.
Zicala „meseria este brățara de aur” era, evident, o metodă de a înregimenta masele în comunism.
Lotus, îți voi răspunde mai târziu la acest comentariu, că acum trebuie să fug cu pitica la control. Doream doar să îți zic că ți-am comentat și eu la articolul cu asceza, dar nu îmi apar comentariile. Verifici, te rog, spamul?
În spam și era, alături de un comentariu mai vechi, al lui Iosif, și de alte trei spamuri pe bune. Nu sunt obișnuit cu Akismetul, pentru că nu-l folosesc, așa că n-am verificat lista de spam până mai devreme.
Lotus, faza cu scopul omului pe pământ e dintr-alt film.
Legat de exemplul tractoristului care candidează pentru un post în IT, la fel, e dintr-alt film.
Spui că lipsa egalității de șanse în democrație e un lucru bun -- că lucrurile sunt perfecte așa cum sunt. Nu sunt de acord cu asta. Nu văd ce poate fi ok în faptul că oameni buni, harnici și capabili sunt ținuți mai în dos, în favoarea altora privilegiați, născuți în familii bogate. Chiar dacă ar fi urmat același parcurs educațional cu Richard, băiatul din imagini, Paula n-a avut minima șansă de a dovedi dacă este mai capabilă decât el, profesional vorbind. Obstacolele întâmpinate de Paula n-au fost rezultatele alegerilor ei. Iar jobul primit prin intervenția tatălui său, nu este meritul lui Richard.
Eu ziceam că democrația este proastă cu totul, dar în sfârșit.
Ca să ajungi de exemplu într-o funcție de conducere, ți se cere mai mult decât să fii bun profesionist. Știi cum zicea Bill Gates, că a avut un coleg de facultate foarte bun la ce făcea, care a mers mai departe cu studiile, în timp ce el (Bill Gates) s-a oprit? Și foarte bine că s-a oprit, pentru că acum fostul lui coleg lucrează pentru el, la Microsoft. Eu sunt de acord cu Papa când zice că dacă ai calitățile necesare, vei reuși. Vei reuși indiferent de conjunctură, de părinți, de restul. E ușor să dai vina pe alții pentru propriile eșecuri, dar nu e niciodată o soluție înțeleaptă.
Fiecare om se naște cu anumite aptitudini și posibilități. Unii sunt dotați pentru muncă fizică, alții pentru muncă intelectuală. De aici lucrurile se stratifică mai departe. Unii iubesc chimia, alții versifică foarte frumos dar nu-i chip să rețină formula acidului sulfuric. Unii au în gene sau în stele posibilitatea de a face mulți bani. Alții nu o au. Unii pot deveni pictori de geniu. Alții doar contabili. Și alții politicieni. Nu ține atât de mult de mediu.
Da, există și oameni care au de toate, pentru că s-au născut în familii privilegiate. Acesta este destinul lor. Este treaba lor, cu ce te deranjează pe tine? Nu din cauza lor nu ai tu un anumit lucru.
Universul e perfect pentru că șansele trebuie să fie cât mai echilibrate în raport cu tine, cu menirea ta, cu ceea ce trebuie să faci mai departe, cu ceea ce visezi, cu lecția pe care trebuie să o înveți, și nu în comparație cu vecinul sau colegul. Fiecare om cu lecția și cu viața lui. E din alt film dar e din același film.
Lotus, știi de ce Bill Gates s-a lăsat de școală și și-a făcut companie, iar colegul lui nu?
Pentru că părinții lui Bill Gates erau milionari și i-au dat bani pentru companie, iar părinții colegului, nu.
Și știi de ce calități au nevoie oamenii pentru a reuși în afaceri? Vorbim de afaceri la scară continentală, nu la o alimentară de cartier, să ne înțelegem.
Eu nici măcar nu-l apreciez pe Bill Gates, dar citatul ăsta se face că e relevant pentru ce voiam să zic, de aia l-am și dat.
Deci lumea e rea pentru că nu poți ajunge șeful unei afaceri multicontinentale? 😆
Încerci să faci pe deșteptul. Nu vreau să fiu ce zici tu, pentru că vreau să fiu normal, nu psihopat.
21% din CEO sunt psihopați. Proporția de psihopați în populația generală este de circa 1%.
Psihopații sunt cel mai des întâlniți la nivelele înalte ale organizațiilor de tip corporatist.
Păi și atunci? Dacă ai calitățile necesare, toate porțile ți-s deschise. Undeori nu de la început, uneori trebuie să bați puternic în ele, de cele mai multe ori va trebui să depui un efort considerabil, dar dacă ai aptitudini, vrei și îți dai silința, și persiști, reușești. Sigur, nu ai șanse chiar la fel de mari să ajungi șef de companie multicontinentală -- obiecția ta -, dar nici nu-i o țintă dezirabilă asta. Și atunci de ce mai obiectezi?
Și eu cred cam la fel ca Lotus vizavi de ce a zis el în commentul de mai sus. 🙂
Inteleg ca Morris a creat animatia, dar in mod sigur Vladimir Ilici e autorul moral.
Hai s-o luam da capo. De ce erau parintii aluia bine situati si ai fetei trageau mita de doua cozi?
Problema pe care o am cu socialismul asta multilateral nedezvoltat e ca diferentierile care apar la un moment dat au fost generate de faptul ca unii au muncit pe rupte si pe Tirnave, pe cind ceilalti au preferat sa stea pe welfare (ajutor social). Evident ca mai e si situatia in care unii invata si ajung avocati sau mai stiu eu ce, iar ceilalti prefera sa lucreze la McDonald iar cind decid sa-si traga ceva progenituri, evident ca apare decalajul, ca nimeni nu-si va lasa copilul sa sufere.
Dar, cu tot decalajul respectiv si pilele aferente, daca pilosul e bou, nu se va mentine, pe cind amarita respectiva, daca e tare, va fi remarcata si promovata. Cum spun, clipul e o tipica propaganda dinspre stinga rosie. 😉
Poate într-o companie în care pilosul chiar trebuie să facă ceva și subalternii chiar au nevoie de el pentru a-și face treaba nu se va menține. Dar în companiile și instituțiile de stat, mai ales cum merge treaba la noi, pilosul va merge cu valul și doar cât de prost poți să fii să nu prinzi și tu ceva din zbor o dată cu experiența?
Alții sunt eliminați din faza embrionară deși poate s-ar dezvolta mai frumos și ar ieși niște exemple mai bune. 🙂
Am detaliat mai jos pentru o mai buna intelegere. Oricum, pe tine te-as fi angajat si fara pile 😆
Mă simt flatată. 🙂
Dar eu nici măcar nu știu să zâmbesc frumos. 🙂
Chiar ai face tu asta pentru mine? 🙂
(Cred că deja am o pilă la Papa. Iuuupi!)
Stai asta ca trebuia sa tragi o concluzie si anume ca sexapilul unei candidate poate fi mult mai determinant decit o pila, in vederea angajarii. Evident, cu conditia sa nu fie tuta.
Asa ca sexapilul poate constitui un resume atragator, dar nu neaparat determinant.
De fapt am o cunostinta care si-o trage cu seful, asa ca n-am preluat ideea din biblie 😆
Uitasem că tu ai fost în vacanță cât eu îmi exprimam părerile despre poliamor, dar sunt sigură că dacă le citești îți trece tot sexappeal-ul, ba chiar o să începi să mă urăști cu patimă mai ceva ca pe Iosif. :)))
Uf, și eu care credeam că îmi făcusem rost de-o pilă pe bune. Rămân deci cu asta de unghii care îmi e mereu fidelă. 🙁
Elena,
Tu citesti comment-ul inainte sa raspunzi? Nu de alta, dar sexapilul n-are cum sa-mi treaca ca nu-i raceala si nici nu-i al meu, iar cind l-am pomenit, luasem in consideratie parerea lui Iosif despre aspectul tau super hot, ca n-am de unde sa-ti stiu apilul. Pe de alta parte am spus ca te-as angaja si fara pile, nu ca ti-as fi eu pila la vreo angajare. Iar tu trebuia sa fi inteles cam cum merg angajarile in Canada. Got it?
Papa, eu am citit ce ai scris, dar tu nu mai citi mesajele mele mot-a-mot. Mă așteptam la mai mult de la tine citindu-ți poeziile metaforice și articolele tale care abundă în formulări atipice dar totodată extrem de amuzante/comice. Și acum și tu și HaremChina vreți ca eu să mă aliniez unor norme de formulare, fără nici o abatere, sunteți niște mici critici literari, numai că vă risipiți talentul inutil cu mine. Eu nu sunt o scriitoare. Dacă nu ai înțeles mesajul meu probabil nu mă exprim pe înțelesul tău și pe viitor când te voi mai aborda voi folosi o abordare mai formală ca să mă supun rigorilor.
Credeam că voi stârni măcar un zâmbet mic de tot acolo, căci eu nu cer prea mult și mă mulțumesc deseori cu puținul. 🙂
Și acum dacă tot te-ai luat de mine, cum aș putea să nu ți-o întorc câtuși de puțin? Dar nu din răutate, ci din pură curiozitate. 🙂
Ai afirmat:”De fapt am o cunostinta care si-o trage cu seful” în text ducându-ne ușor cu gândul că pe lângă angajarile pe merit din Canada, uneori șefii și-o mai trag cu subalternele și mă întreb așa în neștiința mea dacă acest lucru îi face pe șefi să le favorizeze în vreun fel la job și să le facă munca mai ușoară dar evident că cu prețul de a le îngreuna munca altor angajate care nu și-o trag cu șeful poliamorez…Cum e de fapt? 🙂
Elena, trageţi-o şi tu cu şefu’, să vezi dacă te favorizează sau nu. 😛 Că doar asta nu se practică doar în Canada.
Erată: trage-ţi-o
HaremChino, bănuiesc că ești bineintenționată și îți mulțumesc totuși pentru sugestia de “a mi-o trage cu seful”, dar eu când sultanul își caută cadâne, prefer să fiu cea mai urâtă din urbea mea.
Dacă șeful ar fi vreun frumușel singurel și ar știi să-mi trezească impresii/emoții bune și să mă facă să visez frumos, să fie curtenitor și cuceritor, aș fi de-a dreptul fericitã să-i cad în brațe. Dar se obicei șefii care se preteazã la așa ceva sunt însurați, trecuți de o anumită vârstă, libidinoși, nițel obsedați sexual și te trateazã ca pe un mijloc de a-și satisface poftele sale, un obiect sexual uman.
Dupã ce îi acorzi toate drepturile de șef la job, și te prostituezi intelectual, culmea ar fi în viața privată să te prostituezi și pe bune și să-i fii un fel de păpusă gonglabilă umană.
Șefu-i șef și îl respect în aria profesiei lui. La job e la job, în viața privata șefia nu se pune, e om ca și mine și atât. Magnetismul -sexappealul? Iubirea e ca un magnet însă uneori polaritatea mai și respinge. 🙂
Ilenuţo, cunosc un tip care susţine că, la femei, produsul frumuseţe x inteligenţă e constant.
Dacă are dreptate, înseamnă că tu eşti de o frumuseţe rară.
Hai, pa.
HaremChina, nu înțeleg de ce părerea mea sinceră te-a făcut să reacționezi așa de ofensator în loc să te bucuri că îți rămân mai mulți șefi cărora săsă le-o tragi tu. Nu putem fi toți și toate la fel. 🙂
O femeie căsătorită de 20 de ani și încă foarte îndrăgostită precum te declari tu, îmi e greu să-mi imaginez că ar putea scrie așa comentarii. Scenariul tău nu bate cu trasul șefului, poliamorul, eterul și dezinteresul pentru progeniturile care rezultă din poliamor, scumpete. 🙂
Ori ești un scenarist neinspirat ori ești un actor prost. Sau ambele. 🙂
Nu mă mir că nu înţelegi, Ilenuţa. M-aş fi mirat dacă înţelegeai.
Definim și exprimăm diferit iubirea și îndrăgosteala. Vorbele tale nu denotă sentimente pozitive, frumoase. Ci frustrare, revoltă, contratac, defensivă, teamă și neasumare. 🙂
Dar nu mă aștept să fiu pe placul tuturor și nici nu mă chinui să spun ce vor ceilalți să audă. 🙂
Dar e doar părerea mea, o simplă anonimă, un suflet din cele 7,3 miliarde de suflete de pe Terra. 🙂
Harlechino, cred și io că prea te iei de Elenuța. Ea a luat în serios sugestia ta și ți-a răspuns tot în cel mai serios mod. Și are dreptate, cam așa sunt șefii, libidinoși, uneori grași, adică dacă e să discutăm serios pe tema asta, a cedării în fața șefului, cam are dreptate.
Lotusicuță, mulțumesc de intervenție! Apreciez mult, să știi. 🙂
Lotusule, din partea ta mă aşteptam să citeşti cu mai multă atenţie.
Ilenuţa şi-a exprimat următoarea nedumerire:
“…uneori șefii și-o mai trag cu subalternele și mă întreb așa în neștiința mea dacă acest lucru îi face pe șefi să le favorizeze în vreun fel la job și să le facă munca mai ușoară dar evident că cu prețul de a le îngreuna munca altor angajate care nu și-o trag cu șeful poliamorez…Cum e de fapt?”
Ca răspuns la asta (idioată şi ca glumă, dacă o bănuim pe Santa Elena de tentativă de ironie şi sarcasm), sugestia mea se traduce, pentru oricine are ochi de văzut şi de auzit, astfel: “Dacă eşti atât de proastă încât nu pricepi cum e de fapt, trage-ţi-o şi tu cu şeful, ca să te lămureşti.” N-are nicio legătură cu înfăţişarea şefului, cu iubirea pură, cu statutul lui de bărbat însurat sau nu, cu poliamorul şi cu tot ce mai îndrugă în răspunsul ei poate sincer, dar cu siguranţă deviat de la subiect. Era vorba despre sex şi favoruri (dar evident nu şi despre numărul şefilor cu care mi-o trag sau nu eu dacă se abţine ea de la astfel de chestii imorale -- o altă deraiere de la subiect a Ilenuţei).
Oricum, fii liniştit, de-acum încolo o s-o ignor de protejata ta. M-am săturat de „hazul” ei.
Totul a pornit de la afirmația lui Papagigli :”De fapt am o cunostinta care si-o trage cu seful” și cum noi vorbeam de cei/cele “priveligiați,e”, favorizați, mi s-a părut foarte în temă pentru o mică dezbatere. 🙂
De multe ori când unora nu le priește subiectul abordat și îi pune într-o lumină defavorabilă sau incomodă, preferă să ignore și să nu răspundă, să se ascundă (ex. F. Iordache cu “Altă întrebare!” x24, evitând răspunsul la întrebările incomode -- dar nu a fost iertat și a demisionat. Greșelile se plătesc. Ce simplu ar fi “hocus-pocus” să ne reparăm greșelile din vorbe, și totodată încurajator pentru a greși în continuare dacă reparația ar putea fi atât de ușoară.) sau se simt atacați și răspund în ofensivă, într-un mod violent (violență verbală), ironic, dezvoltând aversiuni.
HarlemChina se simte de la poliția comentarilor în online și voia doar să mă amendeze, în special e cu ochii pe mine să nu comit vreo abatare sau deviere de la subiect, de restul nu se prea leagă dar eu sunt în vizor, deși de vreo 3 ori m-a amenințat că mă va ignora. E masochist și extrem de sensibil la abaterile mele. Se supără pe cei care gândesc, simt și fac altfel decât vrea el și acționează cu “corecturi”. Numai că în zadar, deși i-am tot spus, recepționează și mestecă greu mesajele mele.
De ironii nu mă disculp. 🙂
Un ulcior spart îl poți lipi dacă chiar nu mai găsești un altul, dar lipiturile îți vor aminti mereu de momentul când era cioburi și nu va mai fi niciodată ca unul nelipit/bun. Mereu îți va lăsa impresia că pe undeva nu e lipit bine și nu vei avea încredere că nu va risipi lichidul din interior din nou ca atunci când era spart. La fel și sforicelile legate, nodurile vor fi vizibile și vor păstra vie amintirea rupturilor. Dar uite așa învățăm și pe viitor vom fi mai atenți să nu greșim când cu adevărat ne pasă. 🙂
Nu este protejata mea, am făcut și eu o remarcă.
Lotus, nici nu ai pe cine de cine proteja, sunt beștelită mai ceva ca Elena Udrea de Badea Mircea intrată în “Gura Presei”. Antena3 e aici? Acest Badea Mircea e badea tuturor româncelor probăseu cărora le-o trage în di-rect în ‘gura presei’, fără nici o sfială sau remușcare în acel moment, apoi când cineva îi arată că a sărit calul prea mult, cere un fel de iertare și se disculpă, după ce a făcut un tam-tam public, cu spectatori și spectatoare. Din această cauză, mai are și procese, dar nu de conștiință. Dar așa-i în presa din România, îți provoacă repulsie și te face să închizi televizorul de la atâta bălăcăreală și treci pe online/net, unde ce să vezi? Badea Mircea e și online. 🙂 Lupul își schimbă părul dar năravul ba. Nu sunt masochistă și nici nu mă victimizez, dar mă amuză teribil. 🙂
@Papa
Interesant cum se apropie unele valori ale democrației de socialism, nu-i așa? 🙂
Lotus,
Nu stiu daca stii, dar Canada e aproape socialista, doar ca refuza s-o recunoasca. Iar legile, reglementarile si taxele sunt gindite sa distruga micile business-uri. Asa ca nu esti departe de adevar.
Dar sunt foarte favorabile companiilor foarte mari. Așa că e departe de adevăr.
De acord!
Cu exceptia distantei 😆
Păi și ăsta e tot socialism. Că-n socialism era avantajat statul, care-i printre altele cea mai mare entitate economică. 🙂
Nu sunt de acord cu tine. Cei care cresc în bani, consideră că aia este normalitatea. Îți reamintesc de acel adolescent american ce a băut și, beat fiind, a condus și a făcut accident și a omorât pe cineva. S-a ales cu o pedeapsă suspendată, pe motiv că, sărăcuțul, a crescut în familie bogată, î s-a permis orice și nu a învățat că greșelile au consecințe.
Închipuie-ți că tu omorai pe cineva cu mașina, beat fiind. Sau copilul tău, Doamne ferește. Crezi că scăpați?
De asemenea, am la serviciu niște manageri ce risipesc milioane de dolari pe contracte pentru familiile lor.. Numărul milioanelor risipite se scrie cu mai mult de o cifră. Și ce crezi că s-a întâmplat? Au promovat!
keth, nu stiu exact cu ce nu esti de acord, pentru ca tu susti ca pe cei plini de bani legile nu-i afecteaza ca pe cei de jos. Nici n-am atins subiectul asta. Era vorba de oportunitatile disproportionate de promovare pe care le au cei veniti din diferite paturi sociale. Eu la tema asta m-am referit pentru ca asta ai propus in post.
Daca e sa vorbim de respectarea legilor, atunci poti aminti si faptul ca fara a avea milioane, dar facind parte dintr-o minoritate, legile sunt mai tolerante, mai ales daca-si baga presa coada. Sau daca esti politician, nu neaparat milionar si asa mai departe.
In privinta milioanelor risipite-ti voi povesti in comment-ul urmator, ca sa-ti dau timp sa-l digeri pe asta 😆
Hai să reformulez, pe scurt, ca să prinzi esența: niște boi și niște vaci, piloși cu toții, se pișă pe banii și pe imaginea companiei și, ca urmare, sunt promovați. Acum e clar unde nu sunt de acord cu tine?
Nu nu e clar si nici n-are cum sa fie. Nu stiu cum se pisa aia, dar eu n-am auzit, pina astazi, de manageri care sa aibe la dispozitie zeci de milioane. Si inca ceva. Compania ta are o cifra de afaceri de mii de miliarde, pentru a putea ascunde zeci de milioane?
Banii ăia au fost bugetați pentru un proiect și au fost cheltuiți conform proiectului. Dar proiectul a implicat subcontractori, overtime, echipe plimbate cu avionul pe tot continentul, pierderi de date, pierderi de productivitate, pierderi de clienți cauzate de pierderile de date și de productivitate, în total, pierderi. Toată treaba aia se putea face cu specialiști din interior, în timpul programului, fără avioane, cazări, mașini închiriate, pierderi de date etc. Dar, la sfârșit, șeful de proiect care a supervizat jaful a fost felicitat și însărcinat cu mai multe asemenea proiecte. Că e prieten cu cine trebuie.
Păi bun, da’ e dreptul conducerii fiecărei companii să fie bătută-n cap. Dacă eu îmi fac o firmă în care bonific angajații submediocri care au pile, asta se numește prostie managerială, nu promovare privilegiată a angajaților sau inegalitate de șanse de a promova. Iar angajații care au rezultate mai bune dar nu sunt promovați oarecum își merită soarta, pentru că se complac să rămână în cadrul unei companii consude prostește.
Lotus, compania aia este companie pe acțiuni. Ea nu aparține directorului X sau VP-ului Y. Ea aparține unor oameni care au cumpărat acțiunile companiei. Risipind banii pe asemenea jafuri, managementul jefuiește acționarii. Și, crede-mă, la angajare ți se repetă obsesiv că tu trebuie să faci economii și să muncești pe rupte ca să crești profitul și prețul acțiunii.
Comentariul era pt Keth.
erată: conduse* prostește
Keith, eu pot sa iti confirm ca este exact asa cum spui si nu e caz izolat, ci asta e normalitatea in Canada. Plus spaga care se ia cu milioanele de catre cei din management, doar ca se ia mai cu fereala decat in Romania. E drept ca nu se ia spaga la spital si prin alte chestii marunte, ci se ia spaga doar la nivel inalt si cu ghiotura.
Toti incompetentii sunt promovati in functii, chiar daca fac rahatul pref si pierd bani, nu conteaza. Cata vreme firma are un oarecare profit, totul e considerat a fi in regula.
Lucram acum fo 25 de ani la o companie care preluase un contract “pagubos”, din punctul de vedere al multora. Adica, la fiecare pereche de “cutii” pe care le trimiteam la Boeing, pierdeam o Mazda Miata, ca valoare. Dar ce nu stiau acei multi e ca in contract era prevazut ca dupa un numar de 200 shipments, compania va putea vinde acele cutii direct Airlines-urilor la de zece ori pretul. Altfel spus, in loc de 30k pe pereche, 300k pe aceeasi pereche in conditiile in care compania cheltuia 70k. Asa ca, nestiind care-i treaba la compania ta, mi-e imposibil sa cred ca niste managerasi coconasi pot cheltui zeci de milioane de capul lor. Ca un CEO poate negocia bonusul anual la citeva zeci de milioane, incluzind shares-uri in compania respectiva, cu board of directors, e cu totul alta poveste. Dar CEO-ul respectiv trebuie sa aibe relatii in Wall Street si conectii tari pentru a fi acceptat. Altfel nu vede milioanele respective.
Compania asta e în Fortune 100. Ca să îți faci o idee despre scara la care se lucrează/câștigă/pierde, acum vreo 5 ani avea 1 miliard USD buget de IT.
Nu contează dacă este sau nu așa în compania lui Ketherius. Realitatea răsplătește întotdeauna valoarea. Dacă o anumită companie se sustrage realității și inventează alte reguli, asta nu-i dăunează decât ei. În mod cert nu se schimă realitatea pentru că managerii companiei respective nu se aliniază la ea.
Papa, din câte am văzut în imaginile lui Toby Morris, părinții fetei nu o ardeau pe ajutor social, ci aveau, în parte, câte două joburi.
Avem un vecin român care nu are două joburi, ci trei. Lucrează în toate zilele săptămânii: se trezește la patru dimineața, pleacă la lucru și se întoarce seara, pe la 9. Muncește pe rupte.
Cudi, eu din clipul ăsta -- şi nu numai -- trag concluzia că noi, oamenii, nu suntem mulţumiţi niciodată. Dacă vin socialiştii/comuniştii şi vor să ne facă pe toţi egali şi cu şanse egale, nu e bine. Dacă vin capitaliştii şi ne lasă să ne diferenţiem cât cuprinde şi să profităm care de ce ocazii poate, iar nu e bine. 😀
Sigur, se zice că întotdeauna trebuie s-alegi calea de mijloc, dar, în privinţa asta, eu nu ştiu care e aia. Poate mi-o arată cineva. 🙂
Harlechina, ai dreptate. Nu știu dacă o să apuce vreodată omenirea un sistem economic care să ne mulțumească pe toți. Un sistem economic ideal, corect și complet definit, cum își zicea Lorin Fortună, fie-i țărâna ușoară.
Probabil că ar fi undeva la mijloc între socialism și capitalism.
Renata. Stai sa te lamuresc, ca intimplator am facut o bascula de angajari.
Exista un sir de interviuri, functie de pozitia pusa la bataie. Cei mai tari doi-trei ajung pina la ultimul. Daca unul dintre astia are pile, ia pozitia, dar nimeni nu-si angajaza incapabili pentru ca isi pericliteaza propria pozitie. Daca performanta angajatului e de rahat, se va reflecta in performanta sefului.
Si eu am primit telefoane. Am angajat, ca n-aveam incotro, dar dupa doua saptamini respectivul a fost out.
Cam asa functioneaza pila aici.
Ești într-o organizație mică, se pare. Sau nu te-a sunat de destul de sus. Sau era un job prea puțin interesant.
Pilele serioase sunt pentru posturi de management -- echipă sau proiect și de-acolo nu dai prea ușor afară.
Relativ mica. 50k de suflete in 7 tari 😆
Dintre toți specialiștii în rețele din Canada, cel mai bun și șef peste comunicații a fost angajat băiatul lui CIO. La fel, șef peste security a fost angajat celălalt băiat al lui CIO. Și amândoi și-au luat certificările în timp ce erau deja pe post. Apoi au fost promovați la HQ în State și -- în timp -- unul a fost pus pe liber, că s-a contrat cu un nou VP importat de la altă companie și celălalt tot crește în funcții, într-un an cât alții în 10. Între timp tati s-a pensionat, după ce au ajuns băieții la HQ.
.
Sunt și femei care sunt și frumoase și bune și cu funcții importante care ar spune că sunt și foarte deștepte, deci aproape perfecte. Unele chiar sunt pe merit, de aceea nu e bine să dai cu verdicte fărã dovezi clare în favoarea sau defavoarea nimănui, dar altele ori are un tătic potent, ori un amant potent, dar fiecare cu potențe diferite. 🙂
*au
kath, vorbeai de managerii companiei tale si acum ai sarit la CIO-ul pe Canada? Hotaraste-te, ca nu mai inteleg cine se pisa in compania aia si pe cit. 😉
Adică CIO nu este parte din management?
Hai sa-ti amintesc afirmatia de la care ai pornit si sa-mi spui daca-ti suna a CIO’s
“am la serviciu niște manageri ce risipesc milioane de dolari pe contracte pentru familiile lor.”
CIO era un alt exemplu.
De la nivelul tău, corporația este un organism drept, corect, onest.
De la nivelul meu este corupt și brutal cu angajații.
Poate la nivelul tău se aranjează mai bine sinergiile.
https://www.youtube.com/watch?v=GyV_UG60dD4
Nu, nici asta n-am afirmat. Dar admit ca suntem “denivelati”, probabil 😆
Are you pulling a Lotus?
Ai zis că piloșii rezistă doar două săptămâni, că nu se pot risipi zeci de milioane, că nu există nepotism, că CIO nu e în management.
Ai contrat toate afirmațiile mele despre corporație ca organism corupt și coruptibil. Contrând afirmația că e coruptă sau coruptibilă, afirmi că e invers, adică onestă, dreaptă etc.
keth
N-am spus ca pilosii rezista doua saptamini. Am spus ca pilosii dobitoci
N-am spus ca nu exista nepotism.
N-am spus ca CIO n-ar fi parte din management.
N-am spus ca n-ar exista coruptie in corporatii.
N-am spus ca ar fi oneste.
Ce am spus e ca angajarile se pot face pe pile, dar ca nu rezista daca pilosul e dobitoc sau nepregatit.
Si am mai spus ca un manager nu are zeci de milioane la dispozitie si mai spun ca si daca le-ar avea, nu le-ar putea cheltui pe contracte personale si cind i se scoala. Tu poate nu stii, dar pentru ca un manager sa primeasca un amarit de credit card, are nevoie de aprobari pina la VP. Iar cardul are limita de 5k, nu de zeci de milioane.
Cam asta am afirmat.
Ai dreptate, dar unii manageri de proiect au milioane de spart, dacă conving VP-ul potrivit. Și oalele sparte se trec la cost of doing business, fără penalizări, dacă știi să te ascunzi după leveraging the synergies și să dai vina pe contractori pentru greșeli.
keth,
pot explica si cum e cu contractele, intrucit, am participat la unul cu Airbus-ul. Da capo al fine. Adica de la licitatie, la executie. Si-ti repet, toate cheltuielile sunt prevazute in proportie de 95%. Nimeni nu duce bani acasa. Ca s-ar putea face intr-un alt mod mai economicos, poate, dar mi-e greu sa cred, atita timp cit sunt aprobari peste aprobari si nu de ochii lumii. Poate nu crezi, dar financiarul se uita la fiecare cent cheltuit in parte si daca nu-l justifici, esti cam fiul ploii.
Nu, managerii nu pot fi dati afara foarte usor si fara un pachet important, dar nici nu sunt angajati peste noapte. Plus ca au interviews-uri peste interviews-uri si nu doar cu seful site-ului respectiv. Iar daca lucreaza in head quarters of the corporation, numai God nu-l intervieveaza, in rest, toti sefii pe linie directa.
Cred că voi, gigli și keth, vorbiți despre două lucruri complet diferite. Între o firmă cu 20 de angajați și una cu 2000 de angajați nu se pot face comparații în privința regulilor de selecție la angajare și modului în care se cheltuiesc banii. Niciodată șeful Fiscului sau un ministru secretar de stat nu-l va suna pe directorul/patronul unei firme cu 20 de angajați ca să-l bage pe fii-su acolo. Micul patron/director nu va fi supus niciodată unei mari presiuni, deci e foarte probabil să-și facă angajări pe criterii oneste și chiar să-i dea cu flit nevestei care are o prietenă care are un băiat, absolvent de… și nu-și găsește de lucru.
Pe urmă, ideea că un angajat pe pile, incompetent, nu va promova, ba chiar va fi concediat într-o bună zi, e frumoasă ca Ileana Cosânzeana, dar la fel de fictivă. În realitate, cu cât postul e mai înalt, cu atât incompetența se vede mai greu spre deloc. Există întotdeauna sub impostor o armată de angajați care-i repară și cârpesc prostiile, nu de dragul lui, ci ca să-și păstreze locul de muncă.
Gigli, în marile companii nu se angajează un pilos pe post de director peste noapte?! Cum să nu! Uneori i se creează postul special pentru el.
Eu cred că Papa e o persoană avizată când vorbește de management, ocupând cred o poziție în Middle Management într-o multinațională ceva, o companie mare deci, numai că diferențele apar pentru că noi analizăm cum se vede din afară, iar el cum se vede din interior. Și nu că încerc să-l mângâi pe cucuiele pe care ni le-am făcut ieri în schimbul nostru de replici (The longest distance between two people is misunderstanding, a wise person once said. Sorry Papa for misunderstandings), dar așa văd eu lucrurile.
Apoi e drept că există diferențe de la o companie la alta, care sunt date de o multitudine de factori. Nu putem generaliza decât pe alocuri. Nu putem include orice caz, țară&co. fix în același șablon. Întotdeauna a existat corupția și favoritismul, la orice nivel, mai vizibil sau mai camuflat, mai diplomat sau mai “țărănești” cam pe la noi. Eleganța miroase a civilizație și a țară dezvoltată, și e mai admirată, logic. Când cineva te face într-un mod elegant parcă nici nu îți dai seama, pare legal și e mai ușor de acceptat ca fiind o culpă comună, un joc pierdut.
Mita circulă demult prin contracte păguboase care se traduc printr-un management prost, dictat, bineînțeles.
Când e o multinațională mare, tu ești doar o piuliță din tot sistemul foarte elaborat, ușor de înlocuit uneori, alteori e o piesă scumpă, dar în tot sistemul ăla imens mai încap și piese de o calitate mai proastă care nu vor strica produsul final. Pe când într-o firmă mică format din 5-10 piese, dacă una din piese e proastã celelalte piese simt cum ele trag mai mult ca totul să funcționeze și se uzează mai repede. Gen burnout- boala secolului.
Keth, în S.A.-uri normal că la angajare nu îți va spune nimeni “aici furã doar ãia mari prin contracte păguboase, proiecte și idei dubioase, tu nu ai voie că fură ei îndeajuns”.
Unele multinaționale foarte mari au propria lor școală de management ca ãia să știe mersul. Deciziile mari întotdeauna vin de sus și le executã ăi mai mici, din vârful piramidei până la baza ei. Niciodată nu subestima o idee, un proiect sau contract căci nu știi ce anume se urmărește prin el de fapt. Sau poate știi dar mai bine taci ca să nu deranjezi. 🙂
P.S. Am mai strecurat în comentariul meu câteva dezacorduri si greșeluțe ca să aibă și HarlemChina ce comenta. 😛
Renato, dragostea mea, am spus deja cit de mica-i compania pentru care lucrez. Tu pote de referi la dame de companie, cu 2k de angajate, dar armata care lucreaza sa-l mentina pe pilos, e pura fictiune sau reminiscenta socialista.
Daca job-ul e unul de guvern, da, pentru ca in alea de guvern sunt familii intregi (metrou, salubritate … ), dar la privat pot fi doar mici exceptii, in niciun caz o regula.
Dacă putem considera guvernul României ca fiind o companie, se probează de minune, nu-i așa? Numai că guvernul României este per ansamblu o companie extrem de prost funcțională.
De ex. Romania este condusa la nivel politico-economic si financiar de manelisti si becalisti inculti,însa aroganti,ipocriti si ucigasi de suflete inocente,si asta deoarece în tara functioneaza cea mai perfida lege a mafiei “camora”,iar masele majoritare,cei care i-au votat sunt duse precum turmele la abator de o mâna de tradatori de neam si tara. Treziti-va dragilor din somnul mortal,confortabil indus de drogul democratiei si al libertatii inexistente. DOAR ADEVARUL ELIBEREAZA,iar acesta nu se vede din cauza “luminii obscure” oferita de mai marii vostri religiosi si politici care si-au dat mâna înselându-va cu nesimtire pentru ca vocea maselor nu se aude din virtualul efemer,facebook ! 🙂 🙂
M.Eminescu a fost asasinat de biserica ortodoxa,pentru ca lupta cu “sabia cuvântului” împotriva dictaturii religioase,mai periculoasa decât orice sistem politic a lui “Mamona”. Dealtfel miscarea actuala religioasa ce se realizeaza în spatele ,usilor închise pregatesc aceasta dictatura care va unifica cele trei mari religii,iudaismul,crestinismul si islamismul într-o singura forta mondiala,iar aceasta reuniune se va realiza în Germania,unde a început constructia (templului trinitatii satanice) !
Ce se va întâmpla cu oamenii disponibilizați de automatizarea industriilor, când munca va fi efectuată de roboți? Lucru care deja se cam întâmplă. Când U.E. vine cu proiecte privind eficientizarea companiilor (energeticã, economică, pentru creșterea competivității sau bla bla) și oferă bani nerambursabili în cadrul unor proiecte, are un efect pozitiv că firmele care aplică vor deveni mai eficiente și reducând costurile de ex energetice vor putea oferi un preț competitiv per produs dar și un impact negativ asupra celor care nu vor putea accesa asemenea fonduri din cauza că nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate sau pentru că nu se preocupă de asemenea avantaje și atunci ei nu vor putea supraviețui, fiind în urmă față de celelalte. După mine viitorul nu sună deloc armonios.
https://futurism.com/elon-musk-automation-will-force-governments-to-introduce-universal-basic-income/
Și cum o imagine face cât 1000 de cuvinte…
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=713109125534956&id=352364611609411
Copilasi circotasi, citindu-va comentariile, inteleg ca mai toata lumea e dispusa sa acuze, sa infiereze, sa condamne si sa rastigneasca 😉 furtul altora. Ei bine, eu nu pot, desi nu-l contest. Nu pot pentru ca nu-mi place sa fiu ipocrit. Detest ipocrizia, dupa cum am mai afirmat-o. Din cite tin minte v-am spus si dovedit, ca si in momentul de fata, ca la serviciu fiind, dedic citeva ore bune, blogaritului. Si intrucit aceasta activitate poate fi calificata ca furt cu premeditare si fara scrupule, (scuzati ulimele doua silabe) nu ma pot erija in acuzatorul acestui act impardonabil, dar placut 😆 Cu toate astea nu-mi fac procese de constiinta stiind ca furtul e proportional cu functia si cum am ceva sefi, chiar daca mai putini decit subordonati, ma simt impacat cu furtul meu zilnic, incercind, pe cit posibil, sa-l ignor pe-al altora.
Asa ca, din punctul meu de vedere, desi nu stiu de ce v-ar interesa, cel mai mare hot este guvernul. Dar care o face, nu ca altii, ci in spiritul legii si cu zimbetul pe buze. Ei bine, aflati ca eu pe acest guvern ii urasc, nu pe Iosif dupa cum afirmase in mod iresponsabil si eronat o don’soara mai sprintara si bizara bunaoara 😆
De fapt tema propusa se referea la oportunitati si decalaje, nu la furt, dar intrucit s-a ajuns aici, din aproape-n aproape, pedalam pe mai departe 😉
Papa, una e să îți faci toate treburile la lucru și, totuși, să ai timp să arunci o privire peste blog, să mai răspunzi unui comentariu. Și alta e să-ți folosești influența pentru a pune într-un post bun un apropiat -- rudă, prieten sau mână generoasă, măsluind un concurs pe post.
Eu ii raspundeam lui keth la acuzatiile de hotie aduse mai marilor neamului canadez 😆
Cudi, intru totul de acord cu tine.
Dar, ca vezi tu, e o aprobare cu dar ca nuntile tiganesti 😆 ,Chiar daca-mi fac treaba, sunt platit sa muncesc, nu sa intru la Cudi pe blog si sa ma sparg in figuri. Asa ca, tot un furt e si-i premeditat, ca doar nu intru din greseala sau din intimplare incercind sa-mi update vreun mandatory training 😆 Dar sa stii, miine ma voi duce la HR si le voi spune ca vreau sa fiu platit doar 4 ore pe zi, intrucit structura mea morala nu-mi permite sa-i insel.
Sau mai bine…..neeee! Ia ca-i dau dracu si-i fur in continuare. 😆
Ești mai eficient dacă muncești relaxat? Probabil că ești.
Nu e vorba de eficienta. E datoria de a-i delega pe altii sa-ti faca treaba. Stiu, suna naspa, dar daca-i spun empowering your people sau training your successor, nu-i asa ca e de apreciat. E o calitate pe care orice leader trebuie s-o posede, pentru ca face parte din job description. 😉
De acord, Papa, guvernul e cel mai mare hoţ, dar CE e guvernul? Cred că l-am putea privi ca pe o creatură multicefală, care-şi schimbă periodic capetele -- sau o parte dintre capete. Iar capetele au buzunare, şi banii furaţi se duc în buzunarele alea sau într-ale prietenilor unui cap sau ai altuia. Sau într-ale celor care pot ajuta un cap sau altul să-şi păstreze cât mai mult locul.
Harley, exprimarea mea era incompleta intrucit ii uitasem pe parlamentari 😉
Ei, aşa îmi sună mai bine. 😀
Cum evidențiază al doilea clip pus de Cudi, cei ce stau în față nu se vor plânge că sistemul e nedrept.
Altfel spus, sistemul e bun pentru cei pe care îi avantajează.
keth
Hai ca asta-i inedita! Ce te-ai fi asteptat, coane? Ca sistemul sa fie bun pentru cei pe care-i dezavantajaza? 😆
Deși ketherius intervine rar, pune, mereu, punctul pe „i”.
Renato, punctul e pe “i”-ul respectiv de la comuna primitiva-ncoace. Ce draci de revelatie e asta? Cind a fost un sistem bun pentru cei pe care-i defavoriza? Poate-mi spui si mie sa nu pun, (Domne iarta-ma!), punctul pe b 😆
Gigli, ai și tu dreptatea ta: ca să existe învingători, trebuie să existe învinși.
Un sistem ideal ar include pe toată lumea, cumva, în diferite grade de „favorizare”. Din povestirile bunică-mii, în perioada interbelică sistemul era prietenos cu toată lumea. Chiar și cu băiatul de prăvălie, care „nu era slugarnic, era dedicat”, cum zicea ea. Dar nu-i exclus ca o babă de 90 de ani să fardeze amintirile din tinerețe.
Renata, daca nu te-as iubi, mare taraboi ti-as face, asa insa … m-ai muiat cu bunica (RIP) care probabil avea mare dreptate, dar nu la spusele dumneaei ma refeream eu si nu de sistemul bun pentru toti te intrebam, ci de cel bun pentru cei pe care ii defavorizeaza, ca asta am combatut. 😉
Deci,care ar fi ideea finala ? Ori ramân toate dezbaterile zadarice,fara o concluzie viabila,reala ? Unde este adevarul ? Suntem sau nu liberi pe terra,ori sclavii sistemului coruptiei si al minciunii ? Traim cum vrem ori suntem manipulati ?! 🙂
Iosife, tot eu ma voi invrednici sa te bag in seama. Principiul meu e urmatorul. Hai sa presupunem prin absurd, ca altfel n-am cum, ca tu ai avea dreptate. In cazul asta, asa cum am venit nepregatit pentru lumea asta, pe lumea asta si m-am descurcat, asa vreu sa procedez si cu lumea cealalta. Am o viata si vreau sa mi-o traiesc asa cum inteleg eu in limita posibilitatilor si-a libertatilor ingaduite de societate,ca daca as fi vrut libertate deplina ma duceam dracu-n nordul Canadei si traiam ca animalul, liber. Am fugit de totalitarismul uman si n-am sa ma afund in totalitarismul religios. Mi-e bine!
Apreciez gestul tau de a ma “baga în seama” însa crede-ma,sincer, n-am nici un interes în acest scop. Misiunea mea pentru voi pamântenii ,este sa va ajut,sa vedeti limpede,dincolo de perceptiile voastre primare limitate de cele cinci simturi,relative,efemere,în care va zbatei între viata si moarte,regresând si pierzându-va identitatea si demnitatea de oameni autentici,iubitori de bine si Adevar Absolut,singurul lucru care va poate elibera de sinele arogant,si individualismul EGO-ist,ignorant fata de semenii vostri,diferiti ca nivel de gândire si simtire,stiind ca doar UNITI ÎN IUBIRE NECONDITIONATA unii fata de altii,veti putea supravietuii atacurilor din ce în ce mai puternice asupra intelectului vostru,al fortelor întunericului,pe care nu le percepeti,si care va vor duce la un holocaust mondial inimaginabil,revelat doar celor alesi de Dumnezeul Unic, pe care-l ignorati si care totusi va iubeste la fel ca si pe mine un rob netrebnic,nevrednic de harul ce mi la acordat prin jertfa Mielului Sau,Hristos.
Ti-am spus de nenumarate ori ca eu nu am nimic deaface cu sistemele voastre pamântesti înselatoare politico-religioase-financiare,si ca sunt un anonim,necunoscut nici macar de actuala partenera pamânteasca ! 🙂
Sa fii iubit si fericit,dragul meu !
Mai bine-mi vedeam de traba. Iar ai inceput sa vorbesti de parca ai fi inventat apa minerala si vulcanii noroiosi. Esti ipocrit. Beneficiezi de toate cele pamintesti si cu toate astea le ponegresti. Te invirti printre noi, cu incapatinare, dar te crezi celest si ne subestimezi, desi esti vai de tine. Te-am ponegrit, ti-am vorbit frumos, degeaba. De acum chiar imi iau mina dupa tine.
Iosif, eu mi-am zis părerea: viața e ca un copac plin cu maimuțe: când te uiți în jos, vezi fețe zâmbitoare, iar când te uiți în sus, vezi cururi. Sănătoși să fim, că viața îi dă înainte.
Este punctul de vedere al celor ce cred ca au evoluat din maimute, prin coborârea din copac,mersul biped si competitia pentru cucerirea celor mai avantajoase pozitii, într-o lupta fara sfârsit pentru eliminarea adversarului. Noi,cei ce credem (si avem certitudinea revelatoare) ca am fost creati de un Tata Absolut,creator al universului întreg,atotputernic ,atemporal,suntem într-o singura ,UNICA,competitie cu SINELE,într-o lupta zilnica cu materia si materialismul uman, în care a fost închis sufletul carede la formarea lui din pamânt cauta eliberarea ! Aceasta ELIBERARE ne-a aratat-o doar HRISTOS,iar cine-L cunoaste pe EL si-L crede,Îl urmeaza,traind asemeni Lui,iubind neconditionat,pâna la sacrificiu fizic (daca este necesar),pentru semeni caci merita sa mori,sa pierzi aceste avantaje pamântesti,relative,subiective efemere,pentru obtinerea unei alte forme a perceptiei existentei,elevata de aceasta IUBIRE,SURSA VIETII ETERNE * UNICUL DUMNEZEU AUTENTIC* ! 🙂
Mi-a plăcut asta! Mi-o tot repet în minte că, practic, nu prea mă lasă spondiloza să-mi sucesc capul ba sus, ba jos, că nu sunt Mili!
Fără pretenția de-a produce vreo maximă, uneori, mi se pare că idealiștii țin lumea pe loc. (Idealiștii sunt ăia care refuză să vadă cururi în sus și fețe zâmbitoare în jos, că ei văd invers.)
De acord!
“Imagine there’s no heaven
It’s easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today…
Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace…
Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world…
You may say I’m a dreamer
But I’m not the only one […]”
Superb. 🙂
“Gazing through the window at the world outside
Wondering will mother earth survive
Hoping that mankind will stop abusing her sometime
After all there’s only just the two of us
And here we are still fighting for our lives
Watching all of history repeat itself
Time after time
I’m just a dreamer
I dream my life away
I’m just a dreamer
Who dreams of better days […]”
Jhon Lennon a fost asasinat în floarea vârstei,deoarece în cântecele lui devoala adevarata viata,iar “Fiara” (religia si politica reunite),care tine cu dintii sa controleze constiintele,sa manipuleze omenirea în mod egoist,doar pentru câteva familii “elitiste”,utilizând puterea banului “Mamona” elimina si asasineaza pe oricine nu se supune dictaturii acestui sistem al raului absolut si al mortii,în care se zbat miliarde de suflete,iar azi,cu ajutorul comunicarii virtuale,(televiziune,telefonie,Facebook si WP.)au o putere de control absoluta,localizând si eliminând orice persoana,potential periculoasa care îndrazneste sa marturiseasca ADEVATATA VIATA,aratata de HRISTOS prin moartea în trup si învierea în DUH !
Sa fiti iubiti cu totii, unii pe altii cum va iubesc eu,ar însemna ca “ei,înselatorii” sa piarda controlul asupra constiintelor voastre deoarece DOAR IUBIREA ABSOLUTA SI UNITATEA ÏNTRE “CEI DE JOS”,le va demola sistemul piramidal construit de mii de ani pentru a domina “din cer” masele ignorante,ce se zbat pentru supravietuire între viata si moarte ! 🙂
Lupta mea nu este cu omul muritor ci cu spiritele raului iar arma mea cu care am certitudinea ca voi fi învingator în Numele Domnului,este Cuvântul Sau,Adevarul Absolut, refuzat de cei la care a venit ,însa toti cei ce-L accepta, vor birui “sistemul sarpelui înselator” mondial, care mai are putina vreme si va fi demolat definitiv de CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU,care va judeca vii si mortii si judecata a început,însa putini sunt cei ce o vad,deoarece sunt orbiti de acest sistem umanist materialist,destructiv al valorilor vietii curate ,sfinte,autentice !
Iosif, tu, cel puțin, oferi o definiție nouă asupra Fiarei.
Cunosc un tip care, de când s-a băgat cartela electronică pe transportul în comun, merge 8 stații de autobuz oe jos, ca să ajungă la serviciu și face cale întoarsă, ca pieton, ca să revină acasă. Doar fiindcă e sigur că în codul de bare e Numărul Fiarei, 666. Deocamdată are sub 40 de ani și se descurcă.
Cică cele trei perechi de liniii mai lungi de pe un cod de bare (la început, la sfărșit și la mijloc) ar fi cifra șase. Știu că m-am jucat cu un program de creat coduri de bare ca să verific, dar nu îmi amintesc rezultatul. Presimt că urmează un experiment…
Nu există nici o legătură între codurile de bare și numărul ăla special.
keth
Ca sa ma fac mai bine inteles si sa nu ma crezi vreun rupt de realitate, citeste-mi “puritatea”, rogu-te-as 😆
https://v2valmont.wordpress.com/2016/06/29/puritatea/
Am citit și nu pot să spun decât că-s în acord cu tine. Plus că cineva care apreciază știuca a atins Iluminarea, nu?
Pai,geme internetul de speculatii religioase,de toate culorile,iar liderii lor îsi cheama enoriasii la manifestari ‘pasnice’ împotriva LGBT,care sunt amenintati,tocmai de cei care ar trebui sa-i tolereze si sa-i compatimeasca,deoarece este alegerea lor,iar conform Legii Iiubirii si al liberului arbitru,fiecare cetatean are libertatea de a alege cum sa traiasca, atâta vreme cât nu aduce prejudicii comunitatii careia-i apartine. O lume nebuna,nebuna,de legat ! 🙂 🙂