Nu doar m-a amuzat acest articol de pe Dilema Veche, ci mi-a și amintit o veche dilemă proprie. Cât de autentic să fie un regim alimentar de post, la pachet cu motivații de ordin religios, dacă optezi pentru înlocuitori cât mai fideli ai cărnii, ai cașcavalului, ai brânzei și așa mai departe? Adică ce fel de post e acela în care mănânci șnițele din soia, crenvurști din soia, salam din soia afumat, cașcaval vegetal, pateu vegetal, sarmale de post, salată de icre de post, negrese de post, cozonac de post? Respectiv diverse surogate ale preparatelor „de dulce”, identice ca formă și apropiate ca gust celor din produse animale? Unde e efortul postului alimentar dacă farfuria ta arată și miroase fix ca în restul anului? Dacă ți-e poftă de un cozonac cu lapte și ții post, e simplu, cumperi un cozonac de post și-l mănânci alături de un pahar de lapte vegetal – de migdale, de cocos, ce-o fi, ca un bun credincios ce ești. Despre asta este vorba – despre postul motivat religios și ținut cu astfel de mâncăruri similare celor cu proteină animală, despre ipocrizia unui asemenea regim.
Noi ținem post când ne-apucă, și nu din considerente religioase (puteți deduce că nu ne spovedim), ci pentru sănătate. Avem zile când nu mâncăm carne și atunci gătesc o fasole frecată sau o varză călită, iar în rest ronțăim legume – morcovi, ardei, castraveți etc.
Și că tot am deschis subiectul postului, voi mergeți la biserică pentru sfânta taină a împărtășaniei? Pe mine m-a dus bunica de vreo două ori, în urmă cu vreo 25-30 de ani.
62 Comments
Într-un mare post, mama a făcut șnițele de soia. Bunică-mea, care nu avea decât vreo 97 de ani și era patologic cusurgioacă la găteala maică-mii, a luat un dumicat. S-a strâmbat. A mai luat unul, că bucătăreasa era fii-sa nu vreo străină. Pe urmă, a întrebat:
-- Câte ouă ai folosit la șnițele astea?
-- Două, a recunoscut mama.
-- Păcat de ouă, a conchis bunică-mea și a împins farfuria de dinaintea ei, cu gestul ăla bine-cunoscut care o scotea pe maică-mea din sărite.
Ultima oară m-am împărtășit la 4 ani. Pe urmă am descoperit că poți bea vin, pe furiș, și cu alte ocazii.
:)) Cam așa era și bunică-mea cu mama.
Legat de șnițele, am mâncat și eu câteva la alții în vizită și trebuie să recunosc că n-au fost rele la gust. Aveau crusta făcută dintr-un maglavais de apă minerală, făină, ceva condimente și muștar. Am gustat și sarmale cu soia și nuci, nici alea n-au fost de lepădat. Exclamam, ca țăranu’, “zici că-i carne!”.
Mai știu eu o bunică, pioasă și cuvioasă și stâlpul bisericii din cartier, care ținea post cu cașcaval “de post” și parizer “de post” și toate alea gustoase și desfătătoare de limbă, dar de post.
Când i-am arătat că pe cașcavalul de post era trecută la ingrediente și cazeina -- care se extrage din lapte și nu crește în pomi și nici prin sinteză industrială nu se obține -- s-a oprit din mestecat trei secunde, apoi a continuat să mănânce explicându-mi, cu calm, că pe etichetă scrie “de post” -- adică păcatul e al cui a scris că e de post, nu al ei. Nu a contat nici că de acum știe și păcătuiește voluntar. Nu, pe etichetă scrie că e de post, ea e absolvită.
Keth, orice făină ambalată, inclusib cea vrac destinată fabricilor de panificație conține (pe lângă cenușa discutată într-un articol anterior) și enzime (dar pe pungă, păcat că nu pot atașa și o poză 🙂 nu scrie de care enzime).
“Enzimele tehnice sunt produse din trei surse diferite: plante, animale şi microorganisme. Producerea enzimelor din surse microbiene oferă un spectru larg de enzime. Nu toate enzimele sunt folosite sau permise în alimente. Siguranţa alimentelor şi a aditivilor alimentari este apărată prin reglementări guvernamentale.”
Deci dacă e enzime de proveniență animală, pâinica e de frupt?
Sursa citatului: https://foodnews.ro/utilizarea-enzimelor-in-panificatie-i/
Da.
“Oare acesta este postul placut Mie; sa-si chinuiasca omul sufletul o zi ? Sa-si plece capul ca un pipirig si sa se culce pe sac si cenusa ? Acesta numesti tu post si zi placuta Domnului ?
Iata postul placut Mie: dezleaga lanturile rautatii,deznoada legaturile robiei,da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug; împarte-ti pâinea cu cel flamând si adu în casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol,acopere-l,si nu întoarce spatele semenului tau.
Atunci lumina ta va rasari ca zorile si vindecarea ta va încolti repede; neprihanirea ta îti va merge înainte si slava Domnului te va însoti.
Atunci tu vei chema,si Domnul va raspunde,vei striga si El va zice: “Iata-Ma !”Daca vei îndeparta jugul din mijlocul tau,amenintarile cu degetul si vorbele de ocara,daca vei da mâncarea ta celui flamând,daca vei satura sufletul lipsit,atunci lumina ta va rasari peste întunecime si întunericul tau va fi ca ziua în amiaza mare.
Domnul te va calauzi neâncetat,îti va satura sufletul chiar în locuri fara apa si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata,ca un izvor ale carui ape nu seaca.” (Isaia 58: 5-11)
Iosif, ai nimerit-o bine de data asta.
Cudi draga,Cuvântul lui Dumnezeu este absolut,doar ignoranta si perceptia noastra este relativa,subiectiva !
Io-s ortodox, da’ m-am spovedit prima dată la catolici. Bunica din partea mamei era catolică.
Am mai făcut-o odată la ortodocși din cauza unui preot pe care l-am respectat îndeajuns încât să-mi permit a-l încărca cu păcatele mele.
Post nu țin. Asta se vede în analizele mele! :))
Klaus, nu prea fac eu recomandări de lectură, dar dacă tot ai pomenit de un preot pe care l-ai respectat, las aici link spre unul dintre articolele unui preot ce mi-a câștigat și mie respectul -- https://ioanflorin.wordpress.com/2016/08/30/jurnal-scotian-un-pian-pe-muntele-ben-nevis/
Vă invit și pe ceilalți să citiți articolul de mai sus, vă asigur că nu e pierdere de vreme.
* analizele medicale
Acest dr. nutriționist le explică cel mai bine și repede:
https://youtube.com/watch?v=cz3zTGrFuWA
Și acest video e interesant, mai puțin moderatorul emisiunii, după părerea mea:
https://youtube.com/watch?v=Eqy0RSbusu4
Geez. De ce scopul postului ar trebui să fie supunerea celui care postește la un efort? De ce Dumnezeu ar avea nevoie de niște adoratori masochiști, în locul unora fericiți?
Din punctul meu de vedere, postul are rolul de a te armoniza mai mult cu legile morale divine și este o expresie a unui respect mai profund față de viață (în sensul reducerii numărului de sacrificii animale).
Dacă ai posti tot timpul, la un moment dat ai ajunge să-ți placă noua ta hrană și să-ți displacă vechile obiceiuri alimentare. Dar ăsta nu e un lucru rău, dimpotrivă, e un lucru bun.
Să presupunem că oamenii de pe planeta Pământ se înjură, se bat și se înșeală unul pe altul zilnic. Și atunci Dumnezeu le dă un sfat, ca măcar 40 de zile pe an, înainte de Paște, să se abțină de la așa ceva. Lor le este, desigur, foarte greu, mulți nici nu țin cont de această recomandare, dar există și câteva excepții, în persoana unor tineri care nu au impulsuri negative și nu simt nici o greutate în a se purta frumos cu ceilalți. Și atunci apare Cudi care spune: tinerii ăștia sunt farisei, ipocriți, fățarnici, pentru că nu transpiră ca noi, nu depun nici un efort vizibil, sunt chiar calmi, relaxați! Lor chiar le place să se comporte frumos! Deci care-i sacrificiul lor, dacă ei se simt chiar bine „postind” de la fapte rele? Huo!!
🙂
Lotus, ești în alt film. Mai citește o dată articolul.
Nu-mi dau seama ce n-ai înțeles la comentariul meu, dar, în fine, mai citește-l și tu o dată.
Rețetele de pe linkul recomandat de tine par delicioase și am să le încerc. 🙂
Și eu aveam combinații trãsnite care erau gustoase. Cu soia fiartă -- o dată am cumpărat soia de cel puțin doi ani și era tare dar am rezolvat-o cu o linguriță de bicarbonat la fiert. O dată foartă o poți blenda și folosi în diverse variante pentru că e chiar gustoasă, din ea dacă ai aparat poți face și lapte f delicios chiar în care poți pune la hidratat semințe de chia, tărâțe de psyllium, miere și fructe confiate tăiate gen merișoare, prune, stafide, etc. E bun la gust și sănătos.
O rețetă rustică f delicioasă: cartofi de lună sau cartofi mov (îi găsești și în lidl deși cam scumpi -9,9 lei per kg- dacă nu pe un grup de agricultori) la cuptor cu sos de avocado (lămâie, ulei măsline, sare, un cățel de usturoi cu sau fără smântână sau brânză, un ardel roșu tocat mărunt). 🙂
Lotus, ideea era asta: nu mănânci carne de bun ce ești, să nu faci rău animalelor, să te apropii de dumnezeu, cum spui tu. Atunci care este sensul în a găti plantele în forme ce imită consistența, gustul cărnii și a brânzei? Cum te dezveți de carne dacă tu mănânci iarbă cu gust de carne?
Cui îi pasă? Poate îți este greu să te lași de carne. Sora mea s-a lăsat de țigări naturale fumând țigări electronice, un înlocuitor. Ok, nici ălea nu-s chiar bune, dar ideea e că astfel i-a fost mai ușor. Ce importanță are că mănânci praz verde sau șnițele din soia? Important e să nu consumi produse animale. În rest, consumă și soia în formă de carne umană, ce contează?
Ai spus sau nu ai spus următorul lucru:
Care este importanța efortului în ecuația postului? Ar trebui să existe un efort? Scopul postului este să te supună la un supliciu? Nu, scopul postului (în opinia mea) este cel pe care l-am exprimat în comentariul precedent. Și atunci, de ce discutăm despre postul fără efort ca și cum ar fi unul fake?
Ce contează că optezi pentru acești înlocuitori?!? Ei sunt doar înlocuitori. Gustul de carne nu e carne și nu implică sacrificarea unui animal. Iar proteinele vegetale sunt hrănitoare.
De ce ar fi ipocrit acest regim, numai tu știi. Important e să nu mănânci carne. Nu contează cum o faci.
Spui că între păpușa gonflabilă și o parteneră vie este o diferență de la cer la pământ, dar consideri că între șnițelul de soia și cel de carne nu-i chiar așa de mare diferență, nu? Păi judeci cu dublă măsură. Este exact aceeași diferență.
Scopul postului nu-i ca farfuria ta să nu arate la fel ca în restul anului. Scopului postului e ca farfuria ta să nu conțină carne. Atât.
Lotus, tu redefinești întreaga religie după cum ți se năzare ție. De fapt, postul este un efort de voință, este o dovadă, către Dumnezeu, că suntem vrednici de a ne numi creștini, de a ne împărtăși.
Părintele Constantin Necula, doctor în teologie, spune așa:
Deci scopul postului este tocmai efortul de a renunța.
Tu, în schimb, nu renunți la nimic, tu îndoi religia pe ideile tale, tu îndoi Biblia pe ideile tale, tu vrei asceză, dar fără renunțarea la sex.
Înțelegem că nu toți pot, dar nu spune acum că postul este despre altceva decât renunțare.
Recitește primul meu comentariu -- mai ales ultimul paragraf. Pentru acei oameni, sigur că postul poate fi definit ca un efort de voință. Dincolo de asta, efortul de voință este secundar. El este asociat postului de către majoritatea oamenilor, dar nu constituie scopul final al postului.
Pentru tine postul e un efort de voință. Pentru fata spre care am pus link ieri, este un mod de viață. Pentru părintele Necula este un mod de a nu se prosti. Pentru un om care nu își uită natura liniștită, cuminte și așezată în Dumnezeu (merg acum pe definiția lui), nu mai este un efort de voință.
Pe lângă hrană, postul implică și o componentă mentală: să nu înjuri, să nu dai curs pornirilor instinctive inferioare, să ai gânduri frumoase în perioada postului. De ce crezi că Dumnezeu cere aceste lucruri: pentru ca oamenii să-și călească voința sau pentru a-și asimila, treptat, un mod de gândire superior? Sigur că cei care mai mereu înjură vor ține un astfel de post cu greutate, dar asta-i din cauză că au rezonanțe grosiere.
Postul implică și o alimentație din care s-a exclus carnea. De ce crezi că Dumnezeu cere asta: pentru ca omul să-și călească voința sau pentru a trece, treptat, la un regim alimentar mai pur și care să nu implice sacrificarea animalelor? Dacă e vorba de voință, de ce nu ne cere Dumnezeu să stăm într-un picior în zilele de post? Sau să călcăm desculți pe cărbuni încinși?
Nu redefinesc postul, ci îl privesc la nivel de esență. Sigur că el implică, pentru marea majoritate a oamenilor, un efort, dar acest efort este canalizat într-o anumită direcție și nu în alta, iar direcția este întotdeauna ascendentă. În cazul minții, trebuie să te abții de la gânduri negative, bârfă, injurii, și nu de la a citi cărți sau a discuta despre matematică, de exemplu. În cazul trupului, trebuie să te abții de la consumul produselor animale și nu de la dulciuri, de exemplu. Faptul că pe lângă aceste restricții, care au fost definite așa și nu altfel dintr-un anumit motiv, adaugi tu altele, cum ar fi să nu consumi produse care seamănă și miros la fel cu carnea, este nota ta suplimentară. Dacă vrei să procedezi așa, foarte bine, nu te oprește nimeni, dar nu spune că cei care fac ca tine nu postesc.
Cât despre mine, fiind vegetarian tot timpul, nu țin postul Paștelui sau al Crăciunului. Dar de un an și ceva postesc cel puțin o dată pe săptămână, zi în care nu mănânc nimic (doar beau apă) până noaptea târziu sau până a doua zi. Dar asta e separat: postul creștinesc implică să nu mănânci carne. Restul, cu soia și ce ziceți voi, sunt aiureli.
erată: dar nu spune despre cei care nu fac ca tine că nu postesc
Lotus, nu era necesar să explici ce presupune postul, că știm cu toții. Noi vorbim de postul alimentar aici. Fii și tu mai concis. Iar postul alimentar nu implică doar renunțarea la carne, ci și la ouă și brânzeturi, alimente pe care tu spuneai că le consumi. Înțelegem că nici tu nu ții postul, dacă nu ți-ai schimbat obiceiurile alimentare față de restul anului.
În concluzie, tot se află o notă de ipocrizie în mândria celor care spun “o, vai, eu postesc!”, dar mâncarea lor este aleasă astfel încât să semene și să aibă gustul preparatelor cu proteină animală.
Cudi, în comentariul la care am dat reply Ketherius mă contrazicea tocmai pe ce presupune postul, în timp ce tu scrii ditamai articolul în care concluzionezi că postul cu înlocuitori ai cărnii este o ipocrizie. Așadar, eu nu cred că ați înțeles cum trebuie, nici tu și nici Ketherius, ce este postul. Prin urmare, a fost necesar să explic. Și un lol aici la ideea că eu îl redefinesc, în timp ce de abținerea de la șnițele de soia nu scrie nicăieri în biblie.
Postul alimentar este doar o componentă a postului religios. Eu credeam că vorbiți de postul religios, nu de o cură de slăbire.
Da, sensul acelei fraze era că având restricții alimentare permanente, nu am considerat necesar să țin postul Paștelui. De fapt, eu nu consider că o alimentație de post este în mod semnificativ superioară spiritual unui regim ovo-lacto-vegetarian, așa că nu țin post niciodată. Dar ăsta e alt subiect.
Cei care se laudă cu postul, indiferent că mănâncă sau nu soia ori alți înlocuitori ai cărnii, comit păcatul mândriei. Cei care nu se laudă, nu comit nici un păcat, indiferent că mănâncă sau nu soia ori alți înlocuitori ai cărnii.
Iar explicația pe marginea postului interior, al gândurilor, a fost necesară pentru a vă arăta că aceasta se face cu un anumit scop și nu ca un simplu exercițiu mental (se cere să ai gânduri bune, nu să practici niște exerciții de memorie sau concentrare). Și dacă în cazul componentei interioare, mentale, așa stau lucrurile, atunci înseamnă că și în cazul componentei alimentare așa stau lucrurile, și deci se cere un post alimentar nu pentru efort în sine, ci pentru a nu exista carne la voi în farfurie. Și deci nu-i nici o problemă dacă există înlocuitori ai cărnii, câtă vreme nu este carne.
De aceea am făcut referire la acea componentă a postului, chiar dacă voi nu ați scris despre ea. De altfel, am explicat. Dar pur și simplu explicațiile mele cad ca o piatră-n apă.
Cu alte cuvinte, nu gustul și mirosul cărnii sunt problema. Problema este că e carne. Așa că nu mai mânca carne. În rest, dacă îți poți lua aceleași gusturi și mirosuri din altă parte, foarte bine. Bucură-te de toate gusturile și mirosurile din lume, dacă îți plac. Postul nu-i despre cum să suferi cât mai mult. Postul este despre cum să nu mănânci carne. Dacă reușești să gătești la fel de delicios chiar și în post, bravo, înseamnă că ești inteligent!
șterge comentariul de mai sus, că l-am resris corect.
Lotus, puneam, în articol, accentul pe motivarea religioasă a postului. Dacă postul alimentar îndeamnă credincioșii la a se îndepărta de produsele animale, renunțând la carne, lapte și ouă, a consuma mâncăruri similare ca formă, consistență și gust, precum cele menționate în titlul articolului, este o respectare ușor ipocrită a interdicțiilor. Dacă postul este un mijloc de înfrânare a poftelor trupești, dacă postul este renunțare și virtute, atunci -- da, nu am greșit pomenind de un efort depus pentru a-l ține. Cu asemenea surogate, efortul înfrânării poftelor trupești este minimalizat, renunțarea nu mai este renunțare și virtutea e tot mai puțin virtute. Repet, vorbesc despre o ușoară ipocrizie când mă refer la cei care motivează religios postul alimentar și consumă cu precădere alimente ce seamănă și au gustul cărnii, brânzei.
Eu consider că simplu fapt că folosești un subtitut care poate fi similar ca formă și gust deși nu e chiar la fel, inclusiv faptul că după tabel carnea se digeră în 4 ore ceea ce “punga proastă”-stomacul simte plinul și nu declanșează sentimentul de foame pe când leguminoasele sau orice altceva se digeră în 30 min-2 h maxim, sau că ție creierul îți dă sentimentul de poftă de și te abții sau vezi pe cineva că mănâncă de frupt iar tu te abții -- se consideră efort. Că nu e la fel de mare ca atunci când îți refuzi orice altă plăcere gastronomică e altceva. Poți compensa prin post negru- care e și o metodă terapeutică- sunt tratate de specialitate, articole și clinici care aplică metoda postului terapeutic.
Dar cel puțin lumea devine mai bună prin faptul că mai puține animale sunt sacrificate pentru a ajunge în farfurie. 🙂
Elena, da, ai dreptate, este un efort și să ții post consumând surogate ale mâncărurilor de dulce, doar că mai mic, părerea mea. Pe principiul și cu pula în cur, și cu sufletul în rai, Lotus zice mai sus că postul nu presupune efort, ceea ce e de înțeles din punctul lui de vedere, că tot el voia și asceză cu sex.
Unde am zis eu că vreau asceză cu sex? Faci afirmații false. Iar postul nu presupune efort decât pentru cei care sunt atașați de carne și produse animale. Ți-am dat ieri un link spre o tipă cu o alimentație vegană: crezi că pentru ea postul implică efort?
Ideea e că nu efortul e scopul în sine al postului, ci o alimentație mai pură, care să nu implice sacrificii animale. Cum ajungi la ea, cu efort mai mult sau mai puțin, asta ține de tine. Iar un șnițel din soia este o hrană mai pură, care nu implică sacrificii animale. Așadar, bifează toate cerințele postului.
Ideal ar fi ca aceste sacrificii animale să nu se facă niciodată, caz în care, după un timp, oamenilor nu le-ar mai fi greu să fie vegetarieni sau să postească, pentru că asta ar deveni a doua lor natură. În această situație, cu toate că nu le-ar fi greu deloc să nu consume carne, neconsumând niciodată, deci n-ar depune vreun efort, ei ar fi într-o situație net superioară celor care postesc azi. De aia am și dat în primul comentariu acel exemplu analogic, cu o lume în care toți se bat.
(Sursa: https://quodixit.wordpress.com/2017/02/14/ascetii-trecutului/)
Păi simplificând în termenii ăștia și presupunând că aș fi vorbit despre mine, acolo am zis că vreau sex. Am zis că omul modern are nevoie de o cale care să-i permită o viață sexuală activă. Dacă va urma o astfel de cale, atunci ea nu va mai fi o cale ascetică. Nu se va pune problema de asceză, dacă face sex.
Unde am zis că vreau asceză cu sex?
Faptul că eu spun un lucru absolut în regulă iar voi citiți acolo o perversitate se numește în termeni psihologici proiecție. Căutați perversitatea în altă parte, nu la mine. Celălalt e, de multe ori, oglinda.
Eu cred că nu este efort. Pentru că postul nu îți restricționează cantitățile, numai ingredientele. Nu te împiedică postul să mai mănânci odată.
Bine, Ketherius, dacă zici că nu-i efort, te aștept cu un lighean de salată la prânz. Și la cină. Și mâine. Și poimâine. 40 de zile!
Salată cu gust de bacon? YEEEEEEEESSSSS!!!
Cudi, are dreptate Keth. Nu numai salata e de post. 🙂
După regulă postul nu e cum îl credem noi și e de mai multe feluri. Cine vrea sa aprofundeze:
https://youtube.com/watch?v=us-xaB2mrQ0
Partea 1 și 2 apare la sugestii
Și părerea unui preot de la o mănăstire de lângă Iași, are șlujbele înregistrate și e apreciat:
https://youtube.com/watch?v=us-xaB2mrQ0
Primul link s-a luat eronat:
https://youtube.com/watch?v=4cn1sv7bBTE
Da, m-a luat valul și am întors-o drastic cu salata. Dar întrebarea pentru Ketherius rămâne în picioare: dacă susține că postul alimentar nu presupune vreun efort, atunci îl provoc să îl țină, cu fasole, cu varză, cu salată, cu humus, cu tocană de legume, ciorbe fără carne etc.
P.S. Preotul începe cu păcatele împotriva Duhului Sfânt dar de la jumătate-ncolo e fix pe tema produselor substitut de post. 🙂
Tocmai că postul nu este un mijloc de înfrânare a poftelor trupești. Înfrânarea de la poftele trupești este un mijloc de a ține postul. Motiv pentru care nu ai dreptate când vorbești de ipocrizia celor care consumă alimente cu gust și miros de carne.
Pregătirea pentru examenul de bac implică de regulă un efort, dar nu efortul este scopul acestei pregătiri, și nici înfrânarea de la bătut mingea. Așa că, dacă ești un elev excepțional, vei putea să-ți iei bacul bătând mingea toată ziua, no problem. Iar asta nu te face cu nimic inferior celui care învață pe rupte din punct de vedere al luării bacului. Se poate spune că respectivul a depus un efort mai mare, dar nu ăsta era scopul pregătirii. Efortul era mijlocul prin care celălalt elev putea să-și ia bacul. Singurul lui mijloc.
Scopul postului nu este efortul, ci efortul de a face ceva. Sau nonefortul, după caz. Cel care mănâncă salam vegetal posibil să nu depună un efort la fel de mare ca tine, așa că poți spune că uite, tu te-ai efortat mai mult, dar strict din punct de vedere al realizării postului, și el ține postul la fel ca tine, așa că nu poți spune că e ipocrit.
Lotus compară acțiunea de a ține post cu acțiunea de a învăța pentru examen.
La prima vedere, pare că este ok -- sunt două acțiuni, două verbe, două eforturi pe care aleg oamenii să le facă. Simplu, nu, ce poate fi greșit aici?
Ei bine… dacă le pui în contextul în care se întâmplă cele două acțiuni, treaba stă un pic altfel:
Învățarea este un mijloc prin care un om promovează un examen.
Postul este un scop în sine. Scopul este să ții postul.
Diferența dintre scop și mijloc este mică și adeseori nebăgată în seamă, dar suficientă pentru a răsturna o argumentație.
Păi postul este scop în sine în măsura în care a ține postul înseamnă a nu mânca carne. Doh. Că așa îl definește Biserica. Deci ăla e scopul.
Dacă lui X nu-i prea place carnea (o mănâncă când i-o pune nevasta în farfurie dar nu o cere în caz contrar) și ține postul, se pune că a ținut post? Că lui nu-i place și n-a făcut nici un efort să se abțină de la ea.
Ba poate îi displace, și abia așteaptă perioada postului, ca să nu mănânce. Se pune că a ținut post?
Postul înseamnă să nu mănânci carne. Nu contează că în farfurie e apă, mămăligă sau salam vegetal. Dacă nu sunt produse animale, atunci e post. Mai simplu de atât nu-ți pot explica.
Nu-mi dau seama cum de, atunci când susțineți o aiureală, sunteți amândoi pe aceeași idee.
N-ai răspuns la întrebarea de ce, dacă efortul ar fi scop și nu mijloc, nu ne pune Dumnezeu să stăm în frig sau să facem flotări în loc de a mânca anumite alimente.
Dacă un miliardar credincios ține post continuu, dar, pentru că are bani, consumă doar delicatesuri fine, tot felul de mâncăruri (pe bază vegetală) de-ți lasă gura apă, în timp ce un om sărac se târâie de pe o zi pe alta cu o pâine cu salam și slănină râncedă, fără să țină post, care dintre ei o să beneficieze spiritual, să zic așa, mai mult de pe urma postului?
Eu pariez pe miliardar.
Lotus, chiar dacă mănâncă slană cu pită, dar nu este un om rău, săracul are cel puțin aceleași șanse ca bogatul să treacă prin ipoteticul filtru divin. Părerea mea.
Înțeleg că tu ai o altă părere, că nu ești de acord cu ce am zis eu și alții, e ok.
Ba sunt de acord cu ce zici tu, dar nu asta am întrebat.
Ești de acord că pierzi pariul? Wow.
Lotus, când am zis că înțeleg că ai o altă părere, că e ok, eu o am pe a mea și x-ulescu pe a lui, nu mă refeream la exemplul cu săracul carnivor și miliardarul vegetarian, ci la părerea ta, în general, legat de subiectul articolului, legat de orice. Zici că spun aiureli, perfect, uneori la fel zic și eu despre tine. Nu țin să conving pe nimeni de adevărul perspectivei mele.
Legat de întrebarea ta -- tocmai faptul că mulți cu regim vegetarian se amăgesc cu mâncăruri leite ălora din carne arată că și ei se chinuie postind, că le e dor de cărniță, de sarmale adevărate, de cozonaci și șnițele. Chiar nu mai mănâncă nimeni în lumea asta salată orientală?! Glumesc.
Lotus, dacă le-ar fi ușor să țină post, n-ar ține să imite gusturile mâncărurilor cu carne. Iar dacă mai pui la socoteală că se chinuie cu concesia surogatelor în cauză tocmai pentru avantaje de ordin spiritual, că postul, că purificare și că dumnezeu, își cam fură singuri căciula, se păcălesc pe ei înșiși.
Și a zis domnu’: nu carne, nu ouă, nu brânză. Iar oamenii, de buni credincioși ce erau, au gătit soia în forme de fleici, cârnați și tocături, făina au închegat-o ca pe-o omletă și tot din soia făcut-au brânză, albă ca telemeaua. Iar domnului i-a plăcut tare!
Păi să nu te apuce râsul? Asta e ipocrizia de care vorbeam.
Sunt de acord că și săracul are șanse de a ajunge în rai (după cum ziceai), dar eu întrebam strict de efectele spirituale ale postului. Pe care consider că în exemplul meu doar miliardarul le are.
Am înțeles la ce te referi prin ipocrizie, doar că mi se pare o perspectivă complet alăturea cu drumul. Dumnezeu a zis să nu mănânci carne, ouă, brânză. Dacă nu mănânci carne, ouă, brânză, este ok. Poți să mănânci înlocuitori, ideea e să nu mănânci originalul.
Dacă eu îți zic să nu deschizi Cutia Pandorei, iar tu îți faci o altă cutie, asemănătoare ca formă și culoare, pe care o deschizi, este o problemă? Nu este. Relele din cutia originală au rămas închise. Fă cum vrei, folosește ce metodă vrei, dar nu mânca carne.
Dacă soia ar implica sacrificii animale, atunci ți-aș da dreptate. Altfel, o păpușă gonflabilă, oricât de mult costă, nu va fi niciodată un partener real. Și nici soia nu va fi carne reală. Așa că poți să mănânci.
Dacă eu îți zic să nu omori un om, iar tu îți faci o păpușă în care bagi ace, ajungi la pușcărie? Granted, ai un mod ciudat de a-ți petrece timpul liber, dar ai respectat ce am zis iar oamenii sunt în siguranță în jurul tău.
Cam așa e și cu postul.
Apropo de regimul vegetarian, mie îmi plac de exemplu crenvuștii sau cârnații vegetali (cu toate că îi mănânc destul de rar), dar carnea reală îmi întoarce stomacul pe dos. Deci se poate să-ți placă una și să nu-ți placă cealaltă.
“Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.”…https://biblia.resursecrestine.ro/osea/4
“Daca ati murit împreuna cu Hristos fata de învataturile începatoare ale lumii,de ce,ca si cum ati traii înca în lume,va supuneti la porunci ca acestea:
“Nu lua,nu gusta,nu atinge cutare lucru” ?”https://biblia.resursecrestine.ro/coloseni/2
“Ei opresc casatoria si întrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei care cred si cunosc ADEVARUL. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat,daca se ia cu multumiri.; pentru ca este sfintit prin CUVÂNTUL LUI DMNEZEU si prin rugaciune.”…https://biblia.resursecrestine.ro/1-timotei/4
Elena, dom’ doctor Stroescu vede ca fiind crimă sacrificarea animalelor dar recoltarea unei cepe verzi, nu! Dacă eu eram el nu abordam problematica morții. Filosofia e mai greu digerabilă :).
Despre nutriție se poate discuta la nesfârșit. Să spui doar că fasolea conține mai multă proteină decât carnea, e un fel de bășină. Proteinele sunt un amalgam de aminoacizi, unii dintre ei esențiali. Adică nu pot fi sintetizați de organism. Prin urmare, o analiză cantitativă a proteinei din hrană nu înseamnă DELOC că necesarul de aminoacizi este asigurat. Asta ca să nu mă leg de faptul că tărâțele au cinșpe la sută proteină brută dar îți pică mai bine la mațe din cauza fibrelor. Proteinele, prea bine legate chimic, produc beșini! 😀
eri că dacă planta ar crește -- e vie si o doare siiigurrr.
Nu știu ce am făcut dar mi-a dispărut din comment. Probabil sunt magică. 😛
Din ce am scris inițial:
Ceapa a ajuns la final când e recoltată, practic după va intra în putrefacție dacă e lăsată în pământ. Apoi nu e ciudat să ignorăm faptul că dintr-un animal omorât pentru carne curge sânge ca al nostru și animalul zbiară de durere și să ne gândim în schimb că POATE și plantele simt durere dar nu le înțelegem noi, că sunt vii că doar cresc?
Omitem ceea ce e evident ca să presupunem că de fapt în Biblie Dumnezeu ne-a zis doar inițial să mâncăm vegetal. Putem căuta argumente și contra-argumente pentru orice, citate, etc.
Mă refeream la ceapa verde :))
Mi-ai luat-o înainte 😀
Hmm, tipic masculin.
Consumul excesiv de ceapă [ chiar și verde ] crudã dăunează grav romantismului, v-am mai spus„ cu excepția când e tăiată rondele, marinată și folosită ca decor, BINEÎNȚELES. :)))
Eu v-aș lăsa să mâncați carne cu condiția să asistați la sacrificare și înainte și după să vă povestesc eu câte o poveste duioasã despre animăluț. 🙂
Să asist la sacrificare? 🙂 Eu cresc animale și le sacrific. Percepția s-a schimbat între betoane.
Ceapa, chiar matură fiind tot vie e. Sâmburi, fructe, rădăcini, aproape toate-s vii.
Traim prin credinta si speranta,într-o cautare perpetua a “Paradisului pierdut”,obsedati de singura certitudine absoluta a mortii fizice,constientizând relativitaea efemera,scurta,uneori plina de amaraciune a vietii. Mostenim caracterele parintilor nostrii,ne dezvoltam si evoluam fizic si intelectual,educati într-un mediu specific,traditional-educativ respectând legi si reguli impuse facute de oameni muritori ca noi,incapabili sa ne ofere solutia salvarii de fricile vietii cotidiene,moarte,lipsite de perspectiva unui viitor fericit ,etern,atemporal.
De milenii oamenii enunta legi si reguli de viata,care însa sunt lipsite de valoarea IUBIRII ABSOLUTE sacrificatoare,legi egoiste care conditioneaza existenta maselor,suprimându-li-se liberul arbitru de factorii decizionari “papusarii” care vor manipula prin religii,filozofii,stiinta,politica,economie si finante masele fricoase si îndoctrinate,tinându-le captive acestor legi omenesti,sclavagism modern psiho-fizic imperceptibil de catre cei ce n-au primit pe HRISTOS si LEGEA DUHULUI DE VIATA.
“În adevar,Legea Duhului de viata în Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.”
https://biblia.resursecrestine.ro/romani/8