Nu suntem precum leii care, atunci când pun stăpânire pe un nou grup, omoară toți puii doar pentru ca femelele care alăptează să intre din nou în călduri și să procreeze cu ei. Suntem oameni, am construit o societate.
Nu suntem nici canibali precum călugărița care își devorează partenerul sexual imediat după împerechere. Pare-se, masculul, sub amenințarea morții, copulează mai cu spor. Noi, oamenii, am evoluat și funcționăm respectând un set de reguli generale, universal valabile, în măsura întrepătrunderii posibile între diverse culturi și obiceiuri.
Nu suntem nici precum rechinii tigru care se mănâncă unii pe alții încă din uter. Suntem oameni. Și suntem de comun acord că toți copiii noștri merită șansa unei vieți normale, unui parcurs sănătos în viață, lipsit de abuzuri, crime.
O diferență semnificativă între noi și animale o reprezintă faptul că noi am ajuns în faza în care nu mai procreăm pentru simplul fapt că ea e în călduri și el e pregătit pentru procreare, acesta fiind un episod banal din firul vieții. Femeia om nu mai naște zeci de copii într-o viață (recordul, din secolul 18 încoace, e de 69 de copii), oamenii au învățat hăt, de milenii, să anticipeze numărul de copii dorit. În timp, s-a rafinat conceptul pe care azi îl numim planificare familială și care ajută femeile și cuplurile să hotărască când și dacă să aibă copii, păstrând, totodată, calitatea vieții de cuplu. Planificarea familială este un concept prieten cu evoluția în bine a societății, iar unul dintre punctele bifate de tot ceea ce reprezintă sănătatea reproducerii constă și în consilierea pre și post avort. Cu interzicerea căruia nu sunt de acord, cum am mai spus comentând articolul Renatei.
Fac aici o paranteză, că m-a tras discret Lotus de mânecă și mi-a amintit de niște afirmații mai vechi de-ale mele. În urmă cu trei ani, am comentat acest articol al lui Lotus, în care menționam că am făcut și eu un avort și că da, avortul este o crimă, dar că e dreptul femeii (celor implicați) de a decide dacă vrea (vor) sau nu ducerea la bun sfârșit a sarcinii. În linii mari, ce pot spune decât că avortul n-ar exista într-o lume ideală? Am rămas cu convingerea că nimeni nu ar trebui să decidă pentru alții ce să facă cu propriile lor vieți, cu propriile lor trupuri. Nu consider femeia care face avort criminală și despre avortul privit ca crimă mă abțin să mai comentez, pentru că e ca și cu existența unui dumnezeu bun și milostiv – o probabilitate. Altfel, dacă ar fi o bagatelă și am avea certitudinea că nu e încă fixat spiritul în centimetrul ăla ce va deveni om, poate femeile n-ar mai plânge nici înainte, nici după avort. Avortul este o alegere personală, intimă. Nu vrei să faci avort? Nu-l face! E simplu, lasă-i pe ceilalți în pace.
Dar nu atât despre avortul propriu-zis vreau să aduc vorba acum, ci despre un aspect tangențial. Concret – despre evaluarea oamenilor pentru statutul ipotetic de viitori părinți. Pentru că o parte dintre cei ajunși la vârsta de la care ar putea deveni părinți, nu merită să fie părinți și, poate, ar trebui înfrânați în a deveni părinți. Pe bune, cred că o testare psihologică sau un fel de școală care să trieze potențialii noi părinți nu ar strica. De ce?
Dăm examene pe diverse posturi, pentru că acestea implică o sumă de responsabilități – în unele cazuri, insuficienta pregătire, nerespectarea unor norme și neasumarea responsabilităților afectează siguranța sau viața altora. Spre exemplu, un conductor de tren prost poate deraia trenul și omorî sute de oameni. A fi părinte nu e cu nimic mai neimportant – la fel, e o „meserie” cu responsabilități uriașe, în care răspunzi de viața unuia sau mai multor copii. O testare psihologică riguroasă și o „școlire” adecvată a celor care visează la statutul de părinți ar putea preveni abuzurile fizice, sexuale, psihice de care ar putea avea parte cei încă nenăscuți. Pentru că e plină lumea de părinți care își violează proprii copii, care sub pretextul „bătaia e ruptă din rai” își învinețesc copii fără rost (nu sub pretinse scopuri educative), doar pentru că sunt într-o dispoziție proastă. Sau alții care îi „lucrează” pe cei mici la psihic, sufocându-le din fașă stima de sine și fixându-le în cap că nu sunt și nu vor fi buni de nimic, pururi.
Deci, în loc să militeze pentru interzicerea avorturilor și să dea dovadă de o nesimțire crasă, biserica ar putea ajuta mama și copilul prin înființarea unor școli pentru viitorii părinți, preferabil gratuite. Și atunci da, aș putea accepta ideea că lupta e pentru o lume mai bună. Pentru că interzicerea avorturilor nu va împiedica avorturile, ci doar va lovi crunt în cei mai slabi. Femeile bogate își vor permite întreruperi de sarcini în condiții bune, că banii cumpără orice. Dar cele sărace se vor expune unor teribile riscuri, ajungând pe mână unor măcelari sau recurgând la diverse mijloace tâmpite de a face avort.
Pentru că nu trăim în junglă și dacă-ți spui ție, ca femeie, „lasă, că eu pot îndura câteva zile până la salariu că n-am ce mânca sau că mi-e frig, sau că-s bolnavă”, nu vei putea spune la fel dacă ai și un copil a cărui singură șansă ești tu. Nu poți scoate mereu apă din piatră seacă! Nu, femeia care face avort nu e o criminală, în multe cazuri ea anticipează nenorocirea de viață la care l-ar expune pe cel mic, femeia sacrifică o parte din ea, prevenind un rău și mai mare. Lăsați decizia avortului pe seama celor direct implicați, nu judecați cât n-ați umblat drum lung în papucii lor.
It’s real easy to say you’re 100% against abortion when you’ll never have to make that decision.
– Anonymous
Și sunt atâția oameni care devin părinți și nu o merită, pentru că-și abuzează, bat și distrug copiii, și atâția care ar putea fi părinți minunați, dar nu pot naște unul. A da naștere unui copil nu e totuna cu a fi părinte, doar pentru că o persoană este aptă fizic pentru a procrea nu înseamnă că înțelege ce înseamnă să fii părinte, că merită să fie părinte, că e pregătită să fie părinte. Mulți copii se nasc doar pentru că mamele lor vor ca tații să le rămână alături, altele nasc având în gând nu știu ce beneficii materiale, pensii alimentare de lux. Atâția copii se nasc din egoism. Lăsați copiii să se nască din dragoste.
Biserica ar trebui să militeze pentru interesul superior al copiilor deja născuți, pentru dotarea maternităților și centrelor pediatrice, pentru protejarea celor mici de orice formă de abuz, pentru o educație de bună calitate și nediscriminatorie. Dar și pentru sănătatea reproducerii, pentru educația și sănătatea psihică a viitorilor părinți, astfel încât un pedofil să nu devină tatăl viitoarei sale jucării sexuale.
164 Comments
Făcând o comparație între noi și diverse specii de animale, spunând că nu suntem ca ele și că am evoluat, creezi în mod subtil o identitate de fond sau de esență între noi și ele. Adică spui că, la bază, omul este tot un animal, ceea ce nu este adevărat, dar, într-o lume care și-a întors spatele la adevărata ei identitate, aceasta e o confuzie des întâlnită.
Cu partea asta sunt de acord. Este exact argumentul pe care-l invoc împotriva avorturilor. Prin avort, mama decide pentru copilul ei cu privire la viața și trupul lui.
Poți privi lucrurile și dintr-o perspectivă care exclude spiritul. În fond, chiar tu spuneai că morala depășește cadrul religios. Nu e obligatoriu să introducem spiritul în ecuație; simplul fapt că omori un copil (într-o formă incipientă sau potențială) este de ajuns ca să zugrăvească oroarea acestui act. Că respectivul organism din uter este un om complet încă de la fecundație, a argumentat pe larg Radu Iliescu. Pe scurt, omul este conținut complet în chiar celula rezultată în urma fecundației, neputându-se naște din ceva care este non-om sau care nu-l conține deja în totalitate, în mod potențial. Spirit sau ne-spirit, este ok să ucizi un om? Dă-ți tu răspunsul.
Imaginează-ți un criminal care a ucis un bătrân fără rude și prieteni; cu toate acestea, poliția îl prinde și îl aduce în fața unui judecător. Moment în care criminalul se apără: „Fapta mea a fost o alegere personală, intimă. Nu vreți să omorâți bătrâni? N-o faceți! E simplu, lăsați-i pe ceilalți în pace!” Înlocuiește acum „bătrân fără rude și prieteni” cu „copil aflat în uterul mamei, fără rude și prieteni”, ca să vezi de ce argumentul tău nu ține.
Partea interesantă este că tu ești, totuși, o fată inteligentă, așa că nu poți să nu observi logica argumentelor mele. Și atunci, ce te face să nu le accepți și să le contrezi cu alte argumente, la fel de false? Cum poate o senzație, chiar viscerală, că poți face ce vrei tu într-o anumită situație, să bată logica cea mai elementară?
De acord cu partea care ține de testarea și educarea viitorilor părinți.
Aceasta este o falsă opoziție. Într-adevăr, biserica ar putea să o facă pe una în locul celeilalte. Dar biserica face ceea ce consideră ea că este just și moral. Așa că, de exemplu, le-ar putea face pe amândouă concomitent. Nu e ca și cum nu poți ataca decât o problemă din zece, așa că hai să alegem altă problemă care să ia locul avortului. Și, ca să vezi chestie, chiar le face pe amândouă concomitent. Biserica chiar a înființat școli pentru viitorii părinți, care sunt gratuite -- le zice biserici. Unde îi învață pe aceștia să fie buni, să fie iubitori -- nu doar cu prietenii și familia, ci și cu dușmanii etc. Dacă părinții ar face ce spune biserica, n-ar mai exista violuri, bătăi și abuzuri în familie. Nu-i vina bisericii că părinții nu ascultă și nici nu poate sta cu mâinile în sân în timp ce aceiași părinți omoară milioane de copii aflați încă în uter. În schimb, poate că sociologii și psihologii ar trebui să încerce mai mult, deoarece astăzi foarte puțină lume mai crede în biserică, în timp ce psihologia, am auzit eu pe unele bloguri, se bucură de o reputație bună.
Nici ăsta n-a fost și nu va fi niciodată un argument valid. Hai să renunțăm la niște reguli și principii, pentru că știm că oricum nu se vor respecta! În afară de asta, zicea același Radu Iliescu într-un comentariu pe Facebook că Dumnezeu cumpără cu bucata, în timp ce diavolul e angrosist. Un singur om dacă ar fi mișcat de aceste proteste, de aceste reguli, o singură mamă dacă s-ar gândi de două ori înainte că poate avortul este un păcat și nu l-ar mai face, tot este un câștig.
Nu poți învinui o lege pentru infracțiunea făptașului. Așa ceva este absurd. Dacă într-o lume în care furtul este permis se ajunge la concluzia că acesta e totuși o faptă rea și se emite un decret împotriva hoților, iar după aceea o mulțime de oameni, obișnuiți cu hoția, se dedau oricum la furturi pe ascuns, că nu se pot abține, nu poți spune că vina pentru că X a furat o poartă legea anti-furt. Asta e o aberație. Cele care, ignorând o eventuală lege anti-avort, vor apela la măcelari și vor muri, vor muri pentru că au ales să încalce legea. Cele care nu vor merge la măcelari, nu vor muri. Dacă încalcă legea, vina este a lor, nu a legii.
Așa că decât să-l creștem în condiții mizere, mai bine să-l omorâm. Beton logica!
Deci uciderea copilului e răul mai mic, în timp ce o viață de lipsuri pentru acel copil este răul mai mare! Ce altceva să zic decât că hai să-i omorâm, atunci, pe toți săracii! Măcar le facem un bine, că-i scutim de răul cel mai mare!
Printre ei se numără și copilul. Pe el îl întreabă cineva ceva? Faptul că dă din piciorușe, că-i bate inima sau că „țesutul” continuă să se dezvolte și celulele să se multiplice nu este, oare, o declarație a lui pro-viață? Lăsați decizia unei crime pe seama agresorilor! Ce mai contează ce zic victimele?
Bun, dar cu ce e de vină copilul că a fost conceput din egoism? De ce să-l pedepsim pe el, luându-i viața, pentru egoismul părinților?
Bă Lotus, dacă e s-o pornim de la originile fătului, şi prezervativul ăla pe care-l puneţi tu şi alţi bărbaţi în general -- şi burlaci în special -- între un spermatozoid şi un ovul, împiedicându-le astfel să se contopească şi să devină om, tot crimă se cheamă. Şi sunt femei care-şi doresc soţ şi copil, dar voi, burlacii întârziaţi, le lăsaţi ovulele să moară nefecundate, înecate în sângele menstrual.
Aşa că, după logica ta, sunteţi toţi nişte criminali, băi, burlacilor inveteraţi! Şi tot criminali sunteţi şi dacă femeile cu care vă desfătaţi îşi pun sterilet ca să nu aducă pe lume copii nedoriţi de tatăl lor, adică împiedică astfel un ovul DEJA fecundat să se fixeze acolo unde îi e locul (după cum ne-a explicat Renata pe blogul ei) şi să devină om.
E aici vorba de aceeaşi minciună în care te complaci când mănânci cu inima împăcată ouă fecundate, când ucizi plante şi semninţe care-ţi alcătuiesc dieta vegetariană, când îţi omori gândacii de bucătărie fiindcă ăia sunt mai jos pe scara evoluţiei decât mamiferele pe care tu, suflet milos, cu frica lui D-zeu şi iubitor al vieţii nu le haleşti. Păi zigotul eliminat de avort e mai jos pe scara evoluţiiei decât fătul de cinci luni şi încă şi mai jos decât nou-născutul şi decât cerşetorii cu care faci tu comparaţii total deplasate. Ontogeneza repetă filogeneza (după ţi-a explicat Keth pe blogul Renatei). Comparativ, zigotul e chiar mai jos pe scara evoluţiei decât moliile şi decât gândacii de bucătărie.
Pe de altă parte, pe tine interzicerea avorturilor nu te afectează, nu rişti să rămâi “însărcinat” vreodată.Ţi-e uşor să zici că orice avort e crimă! Dar ce te-ai face dacă ai fi o puştoaică de 15 ani, elevă de liceu, îndrăgostită lulea, incapabilă să-i rezişti celui pe care-l crezi bărbatul visulor tale şi care ar da bir cu fugiţii când i-ai spune că ai rămas gravidă? Şi dacă ţi-ar fi frică să le spui părinţilor tăi, pentru care sexul înainte de căsătorie e preacurvie şi femeia care face copii din flori ultima târâtură?Şi care ţi-ar reproşa toată viaţa că ai făcut din tine ruşinea familiei? Ai fugi de-acasă, te-ai angaja femeie de serviciu sau te-ai duce să culegi căpşuni în Spania ca să ai cu ce-ţi creşte copilul? Sau ai face cumva rost de banii pentru un avort în condiţii acum legale şi septice şi ţi-ai continua viaţa, ştiind mai multe despre aşa-zisa mare dragoste a bărbaţillor? Sau ce-ai face dacă, tot elevă de liceu fiind, te-ar viola un dobitoc sau mai mulţi şi ai rămâne însărcinată, iar părinţii ţi-ar spune că nu mai eşti fata lor dacă faci un copil din flori, chiar dacă, la afacerea asta, tu n-ai avut nicio vină?
Şi încă ceva. Înainte de ’89, când am fost şi eu o gâsculiţă îndrăgostită de cine n-ar fi trebuit (dar nu şi dornică să se lase de facultate şi să se angajeze la Apaca) şi când avortul era interzis, am făcut unul -- adică un “sondaj” din ăla de care spunea tot Renata, pe masa din bucătărie a unei vecine “cu experienţă”. Şi a avut destulă experienţă ca să scap fără să ajung la spital, dar nu şi destulă ca să nu mi se strice jucăria şi să nu mai rămân niciodată însărcinată. Dacă avortul ar fi fost atunci permis şi l-aş fi făcut într-un cabinet ginecologic, aş fi putut mai târziu să am vreo doi-trei copii. Aşa,spermatozoizii bărbatului meu au ajuns într-o nevastă devenită stearpă datorită unei legi idioate şi acum suntem fericiţii părinţi ai unor pisici.
Şi cu asta basta, am comentat aici fiindcă argumentele tale trase de păr m-au scos în final din sărite. Puţin îmi pasă dacă-mi răspunzi şi ce-mi răspunzi. Chiar n-are rost să te osteneşti, n-am nici timp, nici chef de o discuţie în contradictoriu cu cineva care refuză să-şi scoată ochelarii de cal.
Harley, am gândit treaba menționată de tine în primele paragrafe, cu metodele contraceptive drept o altă formă a avortului și ipocrizia de fond atunci când spui nu avorturilor, invocând metodele contraceptive. Doar că nu mi s-a clarificat ideea într-o formulare așa inspirată ca a ta. Cum spuneam și pe blogul Renatei, spre exemplu, pilula de a doua zi tot un fel de avort provoacă.
Curios, citisem undeva că în jur de 77% din liderii mișcărilor anti-avort sunt bărbați.
Harley, mă doare sufletul gândindu-mă la ce-ai pățit. 🙁 E puțin spus “lege idioată”. E o crimă.
În orașul mamei mele, e relativ cunoscută o anumită femeie, care “opera” avorturi cu succes pe vremea când erau interzise, asta până la un punct. Când o fată disperată i-a murit pe masa din bucătărie. A ținut cadavrul ascuns în dulap câteva zile, dar cineva a pârât-o, oamenii legii i-au percheziționat casa și au băgat-o în pușcărie. S-a adeverit că părinții fetei știau de toată faza asta și că ei au au fost de acord cu avortul și au îndrumat-o spre serviciile acelei femei care știa să întrerupă sarcini. Dacă legea idioată n-ar fi existat, acea fată, probabil, ar fi trăit și azi.
Până una alta, când am crescut mare, am aflat că până și bunica mea făcuse câteva avorturi. La fel și mama. Și asta în timpul căsniciei cu tata, pentru că stăteau la bloc într-un apartament cu două camere și aveau deja două fete cărora cu greu le puteau oferi tot ce le trebuia. Unde, cu ce să mai crești alți copii? Și cum să le judec, pe bunica și pe mama, pentru că, la un moment dat, au ales avortul? Sau pe oricare altă femeie? Nu știu, normal pentru o minte sănătoasă mi se pare să îți trezească compasiune, părere de rău, tristețe și un lung oftat asemenea povești, nicidecum să-ți spună careva că ești o criminală.
Aşa e, Cudi, legea aia era criminală.
Numai inocentul nostru Lotus nu pricepe de ce au murit atâtea femei şi nu-şi poate imagina prin ce au trecut cele care nu au murit (fiindcă, dacă ar putea, n-ar mai fi un partizan atât de înfocat al legilor antiavort.
Dar de ce nu pui în balanță numărul de copii omorâți înaintea acestei legi? Peste un milion numai în 1990. Câte femei ziceai că au murit în acei ani, 10.000?
O lege care oprește o crimă nu este criminală. Adevărul nu se schimbă în funcție de sensibilitățile voastre.
De fapt, înainte și/sau după această lege. Că cei din 1990 sunt după. Din ’50 până acum -- 19-23 milioane. Iată, numai în discuțiile dintre noi, câte cazuri au fost revelate, fie la persoana I, fie în familie.
Păi dacă tot mi-ai dat reply, hai să-ți răspund. Sau tu nu accepți decât răspunsurile care-ți plac? Celor care te scot din sărite le dai o replică tăioasă după care te declari indisponibilă pentru dialog? 🙂
Eu nu știu dacă ai dreptate cu oăle. Nu cred că ai, deoarece un ou fecundat nu devine pui. Se strică. Deci nu previi nimic mâncându-l. Previi stricarea lui. Dacă-l iei de sub cloșcă, atunci comiți o crimă. Ca o analogie, dacă A scoate un ovul fecundat din uterul mamei și-l pune pe masă, unde veci pururi nu se va mai dezvolta în om, iar B îl aruncă la gunoi, atunci A este cel care a comis crima, nu B. Ori oul fecundat este ovulul pus de A pe masă.
Totuși, chiar presupunând că ai avea dreptate, merită făcute câteva precizări. Primo, ar fi o crimă, dar care implică uciderea unui pui de găină, nu a unui copil. Deci nu ar fi „același lucru”. Secundo, un vegetarian care mănâncă ouă fecundate tot este mai bun, din prisma nesacrificării animalelor, ca un omnivor. La fel cum un elev care are note de 10 la toate materiile, mai puțin la biologie, e mai bun decât altul care învață prost la toate. N-o fi perfect, n-o fi având 10 pe linie, dar are 10 la majoritatea, în timp ce colegul lui e repetent la majoritatea. Deci nu poți trasa nici atunci semnul egal între ei.
Acum, la metodele anticoncepționale. Prezervativul omoară niște spermatozoizi. Nu omoară un om. Această distincție e importantă. Un ovul fecundat este un om în miniatură, faptul că zigotul de om s-ar afla sub șopârlă sau gândac este o tâmpenie, pe noi nu ne interesează stadiul evolutiv ci calitatea acelui organism, iar ovului fecundat este deja om în miniatură, punct. Deci este cu mult superior unui leu dezvoltat. Un spermatozoid însă nu este un om în miniatură. Un spermatozoid este doar un spermatozoid. Abia după ce fecundează un ovul devine om, moment după care, într-adevăr, nu îl mai poți omorî. It takes two to tango, așa că prezervativul nu este un avort.
Și m-ai auzit pe mine susținând pilula de a doua zi?
Lotus, ce rost are să continuăm discuţia? Mi-am spus părerea, iar pe a ta (pe tema avortului), o tot citesc de vreo trei zile, repetată cu mici variaţiuni..
În general vorbind, în opinia ta, vegetarienii sunt „the best”, nu ucid ca se hrănească, mănâncă sărmanii numai plante răposate, iar femeia, moartă-coaptă, violată, bolnavă, aflată la prima sau la ultima ovulaţie, dacă s-a întâmplat să rămână însărcinată, trebuie să nască. E fabrică de copii, şi cu asta basta.
De altceva nu-ţi convine să te atingi. Nu încerci să te transpui în pielea adolescentei însărcinate, poate chiar în urma unui viol, care are de ales între avort şi plecarea în lume, ca să-şi câştige traiul pentru ea şi pentru copil din te miri ce. Eventual, între două alăptări, ar putea ieşi pe centura oraşului, să practice cea mai veche meserie. Şi să mai facă aşa şi alţi copii, ca să iasă toţi la cerşit, când se urâţeşte ea prea tare după vreo trei-patru naşteri şi n-o mai plac camionagii.
Da, ştiu. o să spui: “Cerşesc, dar trăiesc, iar ea e prostituată şi cerşetoare, nu criminală. O să-şi primească cu toţii răsplata într-o viaţă viitoare, când se vor naşte în familii de bancheri.” Ta-daam!
Mai există varianta în care adolescenta nu se lasă sedusă de cei care vor numai bang bang și “pa” fără să-și asume vreo responsabilitate sau să-i fie alături în caz de sarcină.
În rest sunt și cazuri fericite în care ele chiar au reușit în viață chiar și cu un copil (cu suportul familiei și în cazuri rare, excepționale chiar și fărã).
Tu vezi numai varianta cea mai durã -- prostituție, cerșit. În viață nu putem fi toți numai bancheri și fericirea nu stă neapărat în a avea mulți bani, bancheri, reputație de virgină dar cu avorturi la activ sau în aventuri cu iepuroi care fug după act. Fericirea stă în pacea lăuntrică, armonie, să fii mulțumit cu ce ai și cu conștiința împăcată că nu ți-ai construit fericirea ta pe suferința altor ființe vii cu suflet, că eșți un OM în curs de perfecționare, că tinzi să devii mai bun și înveți să distingi binele de rău, că înveți din greșeli să faci alegeri bune și din ce în ce mai bune.
Dar fiecare găsește argumente pentru ceea ce e, și pentru ceea spre ce tinde a fi. 🙂
Mereu vom duce o luptă a convingerilor, chiar și cu noi înșine. 🙂
Tu creezi opoziții artificiale. Hai să discutăm la concret. Dacă nu ai fi avortat, ai fi fost nevoită să fii centuristă? Cudi ar fi fost? Cunoscuții voștri? Da, în unele situații e mai dificil. Uneori această dificultate ține doar de modul în care te privesc ceilalți. Adică fata în cauză alege avortul nu pentru că efectiv n-ar putea, la modul real, să se descurce cu copilul, ci petru că îi este mai convenabil și confortabil fără el. Mai ușor. În alte situații, cum ziceam, un copil în orfelinat are măcar darul vieții, pe care voi, prin avort, i-l luați. Nu vreau să mă bag la chestii personale, dar dacă tot invocați dramele prin care treceți, nu v-ați pus problema dacă nu cumva aceste drame, ca și decesul celor 10.000 de femei menționate, nu au fost consecința karmică, pedeapsa divină sau ecoul actelor lor crunte, care au curmat vieți omenești?
Răspunsul de mai sus era, evident, pentru Harle.
Tu nu discuţi concret, Lotus, tu discuţi TEORETIC, despre ceva care nu ţi se poate întâmpla niciodată. E foarte uşor să stai acum în faţa computerului şi să judeci pe cineva la rece, să zici că alege ce e mai confortabil şi mai convenabil, bla, bla, bla. Când te trezeşti în situaţia respectivă şi eşti o puştoaică, încă nu ţi-ai terminat şcoala, n-ai nicio meserie şi trăieşti din banii unor părinţi oripilaţi de ideea că fiica lor a rămas însărcinată la 15-16 ani e cu totul altceva. Nu e nici măcar dramă, e tragedie.
Ce zici tu se reduce la: ok, este nasol să îi dai în cap unui om, dar tu discuți teoretic, ai avut un job, ai avut bani, în timp ce inculpatul din boxă nu avea ce mânca când i-a dat în cap lui X, așa că să-l scuzăm. Eu zic că ar trebui mai întâi de toate să lăsăm la o parte circumstanțele atenuante și să privim cu curaj, detașare și luciditate problema în miezul ei moral. Și apoi, dacă constatăm că avortul este o crimă din punct de vedere teoretic, să renunțăm la el și din punct de vedere practic, că principiile morale divine nu sunt făcute să le respectăm doar atunci când ne convine nouă sau ne este ușor. Ok, n-am zis că avortul e la fel de grav cu uciderea unui adult, dar tot o crimă rămâne și nu am cum s-o justific. Uneori e mai greu să respecți anumite principii, dar asta nu înseamnă că nerespectarea lor devine scuzabilă, pentru că ele implică niște sacrificii.
Lotus, am înțeles punctul tău de vedere, dar e drum lung până în pânzele albe ca să-ți explic, în zadar, cât greșești.
Tu știi, eu nu pot răspunde decât la ce-mi scrii, dacă-mi scrii.
Cudi, pentru că nu mai am putere să discut în contradictoriu despre avort, deși presimt că Lotus tot acolo va spînzura discuția, mă mulțumesc să-ți spun că în România chiar nu există o școală a părinților. E suficient să selectezi toate știrile despre copii mici opăriți, înecați cu hrană, carbonizați în incendii, otrăviți cu diverse substanțe lăsate la îndemîna lor, căzuți pe fereastră de la etaj, duși la spital în ultimul moment, cu boli grave, ca să-ți dai seama câtă educație parentală le lipsește tinerilor care fac copii.
Renata, în urmă cu mulți ani am lucrat în cadrul Organizației “Salvați Copiii”, aceasta având diverse proiecte în colaborare cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (cea care se ocupă de centrele de plasament ale statului, orfelinatele). Și da, pot să confirm: ceea ce spui tu nu este deloc o extremă a realității de zi cu zi, e… normalitate. 🙁
Triaj, că psihologic sau altfel, aş spune că nu, dar şcoli, educatie parentala da, organizata de instituțiile statului. La fel de important ca educatia sexuală.
Smaranda, în apărarea ideii ipoteticei testări psihologice pentru a fi părinte te-aș întreba: ți se pare normală ideea ca un copil mic este crescut de o mamă maniaco-depresivă și un tată cu grave deviații sexuale, concret -- un pedofil?
Cudi, nu exista oameni normali pe lume
În anumite conditii fiecare din noi este capabil de atrocități. Daca vreti sa rămâneți fericiti tu şi sotul tău ca familie, ar fi bine să vă focusaţi pe fericirea familiei care sunteti şi să ajutati cum puteţi înafara cu cat mai putină implicare emotionala.
Un articol bun de disecat,însa mult prea concentrat,limitat la persoana. Privind prin contextul globalizarii ,în ultimele decenii ,asistam la un “complot” subril al dictatorilor mondiali,care detin puterea financiara si care decid ce directie sa ia spiritualitatea,tinând totul sub observatie,prin utilizarea (dez)informarii mass-mediei (spalarea creierelor). Scopul final al acestor ‘oligarhi miliardari evrei’ este de a continua selectia artificiala a genomului uman intervenind în naturalul desavârsit creat de Dumnezeu,formând N.O.M si noua familie stricând Legea lui Dumnezeu,prin casatorii si familii de sodomiti si pedofili de care sunt pline toate religiile lumii .
Fiti întelepti ca serpii si bllânzi ca niste porumbei.
Iosif, încercăm să fim înțelepți și blânzi, dar nu întotdeauna și reușim. Oricum, apreciez faptul că nu judeci femeile care, din diverse motive, au avortat la un moment dat.
Eu iubesc femeile,de când am venit în aceasta dimensiune relativa,efemera,trecatoare,imprevizibila,si le voi iubi,respecta si apara,pâna voi pleca ‘acasa’ la Tatal ceresc,de unde am venit 🙂
err.”…subtil” -- Bravo “Harley” ! 🙂
Cudi, dar nu e un pic nazistă ideea ta ca părinții inapți din punct de vedere psihologic (aici l-a cum se dau rezultatele în România nu ar fi problemă pentru unii, chiar oameni cu funcții importante evaluați psihologic de 2-3 ori pe an se dovedesc uneori a fi complet nebuni prin faptele lor ieșite din comun când boala lor se agravează nefiind tratați, îi mai dau la știri) să nu facă copii deși ulterior ei pot decădea din drepturi sau boala psihică poate aparea oricând după ce ei au devenit deja părinți?
Asta cu să extirpăm răul e o viziune utipică atâta timp când noi acceptăm unele “rele” sub diverse forme: avort, creșterea animalelor în condiții rele și masacrarea lor, indiferența fațã de suferința unor semeni fără a ne singhisi să le oferim o mână de ajutor văzându-ne în continuare strict de binele nostru și a celor apropiați, etc.
Vrei să schimbi și rolul Bisericilor în școli pentru puericultură, poate și rolul Guvernului în sală de Teatru…:)))
Ești un mic Hitler numai că mai modern și puțin mai pașnic. 🙂
*utopică
*la (cum se dau avizele psihologice)- exces de zel
Noua Ordine A Lui Cudi Mondială -- playing God isn’t funny
Elena, sunt tulburări psihice care ar transforma copilul într-o victimă a propriilor părinți. Dat fiind faptul că viața celui mic depinde de acțiunile părinților, ce te faci dacă un cuplu format dintr-o femeie dependentă de droguri puternice și un bărbat cu grave deteriorări cognitive vrea un copil? Nu mai bine ar încerca cei doi să o ia, agale, pe calea normalității și însănătoșirii psihice, înainte de a procrea?
Da, ar fi bine- utopic chiar. Dar această idee e opusul legii restricționării avorturilor, dacă cele fără aviz favorabil vor rămâne însărcinate ele nu vor putea fi mame în mod legal. Adică e mai asemãnãtoare cu legea copilului unic din China -1995. Efectele acestei legi- puhoi de avorturi și peste 80% din acel copil unic ales a fi băiat. Astfel existã un dezechilibru care se va face resimțit peste ani când o gloată de masculi chinezi nu își vor găsi partenere. 🙂
@Elena ,cu toata dragostea îti spun :
“Nu judecati,ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati,veti fi judecati; si cu ce masura masurati,vi se va masura”. (Matei 7:1,2)
“Cine esti tu,care judeci pe robul altuia ? Daca sta în picioare sau cade,este treaba stapânului sau; totusi va sta în picioare,caci Domnul are putere sa-l întareasca ca sa stea;” (Romani 14:4)
Eu nu judec, îmi expun părerea doar. Nu am dar vreo sentință și nici nu m-am supărat. Tu ești asemeni unei Bible umane- fără păreri proprii sau cuvintele take ci numai reproduci ce au scris alții. 🙂
Sunt ‘clonat’ de Biblie,iar daca reproduc cele scrise în bibli,este deoarece nu exista om pe pamânt caresa poata demonstra, argumenta si/sau contesta logico-stiintific,relatarea Biblica. Eu pot gresi în interpretare prin propria perceptie,si/sau interpretare,deoarece nu sunt desavârsit,însa Cuvântul Bibliei …NU,NICIODATA ! 🙂
Când emiți o părere, faci o judecată. Când spui “X este“, judeci.
Pe de altă parte, nu știu dacă ai văzut copii ce se temeau să meargă acasă de frica părinților alcoolici, sau copii alcoolici (la 14 ani umblând cu sticla de spirt în buzunar, zilnic), sau copii ce și-au privit mama murind de foame, însărcinată în 8 luni, în timp ce tatăl era plecat la muncă cu ziua. Și ultimii nu erau nici răi, nici alcoolici, doar foarte săraci și fără școală.
Keth, când ai citit ești un MIC Hitler -- nu ai simțit nici o briză de umor care să te facă să nu rumegi vorbele-mi exact așa cum apar pe ecran? 🙂
Știi că în Biblie zice să nu-ți judeci aproapele ca să nu fii judecat la fel și da, îm spatele alcolismului există UN MOTIV. Omul respectiv are nevoie de ajutor, ceea ce tu propui nu e să-l ajutăm internându-l într-o clinică d alcolizare, să strângem donații ca femeia x să nu moară de foame cu copilul în burtică, ci să le INTERZICEM NIȘTE DREPTURI, SĂ LE PUNEM NIȘTE RESTRICȚIONĂRI FAȚĂ DE CEILALȚI CONSIDERAȚI NORMALI. Eventual să o punem pe femeie să avorteze pt că e săracă -- nicidecum să îi oferim cursuri gratis, ajutor.
Hmmm, să medităm puțin la asta!
Elena, dacă citești cu atenție articolul ai să vezi că am pomenit de cursuri, școli gratuite, eventual consiliere pentru viitorii părinți. Ceea ce ai subliniat tu prin majuscule e valabil pentru interzicerea avorturilor. E o fină diferență aici, pe care tu ai ignorat-o intenționat pentru a dramatiza în direcția argumentelor tale. Interzicerea avorturilor este o impunere. Cei care sunt pro avort nu impun nimic nimănui, lasă ca fiecare să decidă pentru sine.
Nu am zis că ar trebui interzicem ceva ci că nu e moral să-i pui la îndemână varianta de avort în loc de o mână de ajutor, să-i ajutăm cu mâncare (e trist când cineva moare de foame, mai exact este lăsat să moară de foame), să-i ajutăm să se integreze, să se restabilizeze, nu să le oferim ceva ce i-ar arunca și mai mult în hăul tristeții și bolii sufletești.
Fiecare să decidă pentru el, are liberul arbitru dar nu putem promova avortul ca pe ceva ok, perfect moral. Ci ca pe ceea ce este -- agresiune fizică și luarea dreptului la viața a unui suflet.
Elena, unde ne-ai văzut tu promovând avortul?
Tot ce spunem noi este că nu trebuie interzis, ci trebuie lăsată decizia pe seama celor implicați.
P.S. Oricum majoritatea avorteazã pentru griji închipuite: dacã nu o sã pot, dacã nu mã mai ia nimeni, dacã nu o sã am, gura lumii, etc.
Adică inclusiv a copilului victimă.
Gen: ești sărac? Avort
Ești prost? Avort
Ești needucat? Avort?
Fiecare suflet se încarnează exact acolo unde karma/Dumnezeu alege că-i mai bine pentru evoluția lui. Nu putem fi toți egali, la fel de deștepți, frumoși, din familii bune toți musai, bogați, trași la imprimantă.
Regulile lui Dumnezeu sunt mai bune, nici socialismul, comunismul și nici o ideologie nu e mai ok decât însăși regulile naturii. Uite noi cu evoluția și poluarea noastlră ce am făcut. Cred că fiecare gând, cuvânt, faptă aducă un anumit tip de energie. Când energia e rea se produc rele, calamități, războaie, când energia e bună e pace și bine. Dar fiecare om are drumul său și karma sa.
Avortul e o crimă mr cuai mică- deci o energie rea. Această energie rea poate cauza boli, atrage agresiuni.
Sfinții și marii preoți recomandau femeilor cu avorturi să ajute alți copii orfani, uneori chiar să adopte copii, să ajute familii sărace cu mulți copii, probabil ca să echilibreze energia rea-karma. 🙂
Elena, ce caută karma în aceeași frază cu Dumnezeu?
Karma -- e dumnezeu rãu “a lui Cudi” pe care îl citea ea în V.T. -- că ucidea. Dumnezeu este Creatorul lumii văzute și nevăzute și el fiind Drept a creat acest sistem perfect cauză efect așa cum precizează în VT de legea talionului și de multe ori că noi primim după faptele noastre. E absolut normal ca intrucât conceptul de karmă nu era inventat (vocabular) să identifice Creatorul (Dumnezeu) cu Creația sa care are acest sistem karmic. Aduni energie (lumea nevăzută, unde, energie, îngeri, vibratii joase- înalte) plătești după legea talionului.
Si ziceam că avortul e energie rea/păcat/ porunci. Că e mai mică decât a ucide un adult, posibil.
Da Dumnezeu e Bun și drept. El nu ucide, Creația sa e perfectă scopului ei și dă omului după karma sa, ” cine ridicã sabia, de sabie va muri”, ” Tot ce voiți sã vã facã vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; ” …etc cã sunt citate biblice de genul. Omul singur își face rãu prin alegerile sale rele pentru care plătește și astfel învațã.
În cazul ăsta o să poți să-mi arăți un pasaj în Biblie (sau în cărți scrise de preoți sau călugări) în care să ne explice ce este aia karma și cum funcționează, nu-i așa?
Nu vei gãsi fix cuvântul karma dar echivalentul și destule exemple și explicații, citate edificatoare încât chiar și cu un sg neuron obosit să pricepi. Dar nu azi cã n-am chef sã scriu tratate offtopic la ore târzii. Mâine când pui și un articol mai în temă că avortul e disecat pe toate blogurile și deja … 🙂
Nu cã eu nu commentez offtopic, cred că mereu :-)))
Keth, Dumnezeu există și în afare religiei creștine. În particular, în cadrul unor religii care vorbesc explicit despre karmă.
“Karma” este o interpretare a Legii lui Dumnezeu data lui Moise prin cele 10 porunci de pe muntele Sinai,prin care ‘poporul ales’ (evreii ortodoxi necrestini) descendentii marilor preoti evrei,continua prin asazisa Kaballah,sa împlineasca (practice) toata Legea si ceremoniile vechi,atribuindu-si lor însusi merite pentru mântuirea sufletelor,anulând prin aceste practici jertfa lui Hristos,(darul lui Dumnezeu,HARUL dat,pentru mântuirea tuturor natiunilor pamântului,indiferent de nationalitate sau zona geografica) nerecunoscându-L ca Mesiah,(Salvatorul) fiind în continuare în asteptarea Celui Promis prin profeti.
Ei (majoritatea) ignora Noul Testament,Legea Iubirii neconditionate si al Harului oferit de Dumnezeu tuturor natiunilor,frustrati si invidiosi ca Dumnezeu accepta prin aceasta jertfa a lui Hristos,pe toti cei ce se ‘pocaiesc’,se întorc de la viata materiala egoista,prin “nastere din nou din apa si Duh”la o noua perceptie a IUBIRII UNII FATA DE ALTII,neconditionata,sacrificatoare,fara prejudecati,uniti într-UNUL singur,HRISTOS,”madulare unii altora”,autentica “BISERICA VIE”,formata din “pietre vii” (oameni) care sunt bucurosi sa moara unii pentru altii,moartea (martirajul) fiind o onoare si o trecere în dimensiunea perceptiei duhovnicesti,elevate si tainice,necunoscute decât de cei ce mor unii pentru altii zi de zi . aceasta este “Mireasa Mielului”(Biserica Lui Hristos AUTENTICA),necunoscuta decât de EL si cei ce sunt “alesi” desemnati înainte de intemeiera lumii…
Cudi, ba da, impun moartea unui copil. Impunerile sunt necesare, fraților. Există impunerea de a nu sparge apartamentul unui om și a nu-l fura. Există impunerea de a nu băga cuțitul în cineva. Și sunt bune. Dar desigur că există și excepții: dacă cuțitul este în mâna unui medic iar victima în uterul unei femei, atunci legea nu se mai aplică. De ce?
Sau propui să nu mai existe nici impunerile de a nu fura, de a nu lua viața unui adult etc? Pentru că cei care sunt pro-avort nu impun nimic nimănui și deci ce frumos e să nu impui. Și cei care sunt pro-hoție nu impun nimic nimănui și, dacă ar putea, ar vota o lege care să elimine impunerea de a nu fura. Ce frumos ar fi atunci!
Geez.
*dezalcolizare.
Unii oameni au avut un exemplu familial prost, nu au avut șansa la o educație normală, față de alți copii pentru că nu și-au dezvoltat până-n clasa întâi vocabularul, etc -- au pierdut startul la școală. Părinții nu i-au sprijinit, nu au avut condiții prielnice, etc. În lume nu putem fi toți blonzi, fericiți și rasă pură. Toți bogați că altfel cum și-ar arăta bogatul milostenia, bunătatea și iubirea de aproapele? Unii au o karmă mai grea dar au și ei dreptul la a evolua. 🙂
Lotus, sunt mai multe lucruri ce se desprind din spusele tale.
Unul dintre ele este că tu nu înțelegi ce înseamnă o sarcină. Încheierea cu succes a sarcinii este o probabilitate. La fiecare din miile de etape în dezvoltarea embrionului/fătului există o probabilitate, infimă, dar mai mare decât zero, ca transformarea respectivă să nu reușească și sarcina să eșueze, rezultând în avort spontan sau în moarte intrauterină sau în moarte la naștere sau mai știu eu cum. Dar tu, care îmi explicai mie despre jocul de șah și programarea unui joc de șah (dovadă că știi cum funcționează probabilitățile), te bați cu cărămida în piept afirmând că un ovul fecundat și divizat de două ori este același lucru cu un copil născut. Este clar oricui că încerci să ne prostești, dar, dacă ai fi convins că argumentele tale sunt bune, de ce simți nevoia să ne prostești?
Și să nu uităm contextul social. Cei care demonstrează pentru interzicerea avorturilor sunt și cei care se opun educației sexuale. Tot ei sunt și cei care pun gura lumii mai presus de familie -- cunosc personal cazuri cu părinți care au preferat să-și gonească fiica însărcinată de acasă, ca să nu se facă de rușine; sau țin fiica și nepoțelul acasă, dar tot restul vieții se uită la ea urât pentru că greșeala fetei i-a făcut de rușine; sau preferă să își mărite fata cu cel ce a violat-o (dacă există opțiunea), ca să nu rămână nemăritată și să-i vorbească lumea.
Mai este și aspectul persoanei întâi. Câteva femei îți povestesc despre avort la persoana întâi, despre consecințele suportate tot restul vieții și tu… tot ce ai putut să spui a fost că și-au meritat suferința? Ce urmează să ne spui, că femeile violate sunt vinovate pentru viol și că, în general, victimele sunt vinovate pentru ceva, că altfel nu pățeau nimic?
Argumentele mele sunt bune. Am observat că tu pierzi mult timp întrebându-te ce scop meschin urmăresc într-un comentairu sau în altul. Ai putea economisi acest timp, deoarece eu nu urmăresc nici un scop meschin. Îmi poți spune că n-am înțeles eu ceva, de folosesc anumite argumente, dar dacă mă acuzi că încerc să prostesc auditoriul și să aduc argumente false, mergi într-o direcție închisă, deoarece eu cred în argumentele pe care le aduc, indiferent cât de ciudate ți se par ție. Așa că poți porni de la premiza asta, ca să scutești timp.
Ce relevanță are faptul că femeia poate pierde sarcina în mod spontan, în nenumărate moduri? Ce treabă are primăria cu prefectura? Tu faci confuzii de grădiniță și îmi spui că eu nu înțeleg cum stau lucrurile. Păi evident că dacă femeia va suferi un avort spontan sau dacă fătul va muri din diverse cauze naturale, femeia nu va purta nici o vină morală. Și cerșetorul de pe stradă poate muri din cauze naturale. În fiecare zi există o probabilitate peste zero ca el să facă un atac de cord sau să cadă de pe un pod sau să fie călcat de mașină și să moară. Ideea e să nu-l omori tu. Faptul că există o probabilitate ca el să moară nu scuza crima de a-l omorî tu. Dacă el moare din cauze naturale, asta e. Nu ești tu de vină. Dar ești de vină când bagi tu cuțitul în el. Dacă fătul moare din cauze independente de voința mamei, nu e vina mamei. Dar este vina ei când decide să avorteze. E atât de simplu, încât nu-mi explic de ce faci confuzia asta. Oricine poate muri de cauze naturale. Asta nu va scuza nici un criminal, niciodată.
Nu are importanță cine demonstrează împotriva avorturilor, ce au făcut ei și ce promovează ei, din punct de vedere al justificării avortului. Cum să-ți explic: chiar dacă s-ar aduna cele mai josnice prostituate din lume, care au fiecare cel puțin 10 avorturi la activ, și-ar pune de un marș împotriva avorturilor, tot n-ar conta. Adevărul unei afirmații nu depinde de calitatea morală a celui care-l emite. Poți să fii cel mai mare criminal și să spui un adevăr. Dacă ai spus un adevăr, atunci vorbim de un adevăr, indiferent că tu te ridici sau nu te ridici la nivelul lui. Un adevăr rămâne adevăr chiar și în gura celui mai mare criminal. O minciună rămâne minciună chiar și în gura celui mai mare sfânt. Ori noi discutam aici despre avort, dacă este sau nu moral, dacă poate sau nu să fie justificat, și nu despre cine au fost oamenii care au mers la acel marș și cât de morali sunt ei, luați în parte sau per ansamblu. Puțin îmi pasă cine au fost oamenii de la protest. Eu discut strict avortul.
Uiți că în cazul avorturilor, în afară femeie mai avem o victimă. Este uimitor cum toată lumea uită lucrul ăsta! Da, sunt de acord că un hoț poate avea mustrări de conștiință toată viața. Asta ce înseamnă, să cad de acord că hoția e bună sau scuzabilă?
Lotus, ceea ce este uimitor e că răspunsul tău la situația femeii care nu are ce mânca, nu are casă și e bolnavă tu răspunzi “că îi este mai convenabil și confortabil fără el” (copil). Lipsa ta de empatie e de speriat.
Nu, Cudi, mă refeream la cazurile în care se face avort doar pentru că sarcina ar aduce cu sine niște inconveniențe. De exemplu, faptul că te privește lumea urât. Ca să citez din clasici:
La aceste cazuri mă refeream. Care, foarte posibil, constituie o majoritate. Făcând abstracție de situațiile critice, în care e mai greu de decelat, ce zici de aceste cazuri?
“Citez din clasici”, auzi la el. Dar fă-mă criminală pe față, nu o lua pe la Ploiești.
Aha, nu vorbim despre situații critice, nu vorbim despre extreme (că n-avem argumente, nu?), judecăm pe baza presupusei majorități. Pe ce te bazezi când spui că situația mea e reprezentativă majorității? Poate că eu am fost cea mai norocoasă dintre femeile care au avortat.
Oricum, nu te obosi să răspunzi că nu vreau să mai discut cu tine pe subiectul ăsta. Parcă n-ai suflet.
Cudi, să mă ierți, dar am să-ți răspund.
Vorbesc despre cazul general nu pentru că n-aș avea argumente în rest, ci pentru că acesta este modul firesc de a privi lucrurile. De exemplu, când analizezi un popor, te uiți mai întâi la majoritatea locuitorilor lui, nu la specimenele care sunt în închisori. Nu judeci nemții după Hitler, că el a fost un caz special, nu însamnă că toți nemții sunt ca el.
Este de bun simț să presupunem că tu faci parte din cazul general. Din 23 de milioane de avorturi, câte au fost urmarea unui viol? A unei situații de viață și de moarte? A unei mame bolnave, care nu putea duce mai departe sarcina? Când fete de liceu avortează pe bandă rulantă. Este o chestie de domeniul evidenței. Spune că nu-i așa.
Perspectiva voastră, care vă legați de cazuri speciale, este cea greșită, nu a mea. Și vă legați de ele în încercarea de a găsi scuze și justificări pentru actul avortului. Vă păcălește mintea. Pentru că este mai ușor să ai o părere bună despre tine decât să admiți că ai greșit. Și când cineva va veni și îți va spune că ai greșit, vei respinge spusele lui și vei găsi tot felul de scuze, vei întoarce lucrurile pe 10 părți ca să arăți că de fapt nu-i chiar așa.
Iar dacă respectivul își va menține neschimbată poziția, înseamnă că e inflexibil, nu are suflet și trebuie să consulte un psiholog.
Lotus, fiecare alegere de genul e tragică, în felul său. N-ai idee ce e în sufletul fetei care trece prin așa ceva. Nu vreau să mai discut cu tine pe tema asta, așa că, te rog, nu mi te mai adresa în comentarii.
Cudi, societatea in care traim e una sclavagista, economia e una piramidala, deci pentru sistem e cruciala productia de plozi, cati mai multi plozi. De asta au bagat o imensa propaganda in a incuraja femeile sa puiasca si o gramada de blam si acuzare pentru femeile care decid sa nu puiasca ori sa avorteze.
Consecinta este ca le-au facut pe bietele femei sa traisca o vina imensa si o tulburare emotionala, o drama pentru nimic ( avort , pentru ca asa ne este indus, asa ne este impus de mentalitatea societatii.
Daca stam si judecam rational, constatam ca nu exista motive pentru tot circul asta. E doar o falsa problema si o manipulare emotionala a femeilor ca sa le impiedice sa avorteze viitorii sclavisori de care sistemul are atat de multa nevoie. Foetusul e doar un corp, un shell si nimic altceva. Locuitorul acelui foetus ( daca exista ) nu sufera nici un deranj, ci doar isi va cauta alt corp in care sa intre si nimic mai mult.
Să puiască, Fire? Să puiască? Femeile sunt cățele, vaci, animale?
Da, dintr-o perspectivă ezoterică, spiritul nu poate fi afectat de moartea trupului, așa că avortul nu-i face nimic spiritului, care sigur că se va bate pentru o altă șansă de a intra în această lume și, cu puțin noroc, de a nu fi avortat. Dar din perspectiva asta, nici spiritul unui adult nu este afectat de moartea „shell”-ului. Susții că uciderea unui adult este, tot așa, o bagatelă, din prisma morală?
Pe de altă parte, la câte avorturi au avut loc până acum, dintr-o perspectivă karmică, ele nici n-o să dispară prea curând.
Ketherius, Cudi, Renata, de ce să ascultăm părerea unui om avizat, a unui om cu experiență în domeniu, care a practicat, care a studiat și să ne contrăm noi aici fiecare apărând cu argumente ideea lui?
https://vimeo.com/6174632
Elena, am văzut mai demult filmul ăsta. Cu tot respectul pentru medicul obstetrician, filmul începe cu o manipulare: prima ecografie e a unui făt care deja mișcă.
E ca la un proces în tribunal: procurorul aduce toate dovezile posibile care-l inciriminează pe suspect, avocatul apărării încearcă să le destabilizeze, să le scoată de sub umbrela certitudinii și să le treacă în domeniul îndoielii.
Geme netul de filmulețe documentare care susțin sau demonetizează o teză.
Ți-aș da, spre comparație, un exemplu din domeniul pe care îl stăpânesc oarecum:
Este homeopatia o formă de curare/ameliorare a unor suferințe?
Dă pe Google și-o să vezi că DA -- https://www.youtube.com/watch?v=tG6r3Nxs0rw&t=2573s
și că NU -- https://www.youtube.com/watch?v=nxHB9XnAbqQ
(Scuză, în exemplul doi, idioțenia realizatorului emisiunii -- principiul homeopatiei este „similia similibus curantur”, nu „…curentur”, că n-are treabă cu curentul, ci cu latinescul curare.)
Am ales exemplele la întâmplare, n-am stat să sap pe internet ca să le selectez pe cele mai convingătoare, de ambele părți.
Întrebare, Elena: După ce vizionwzi emisiunile astea două, ce crezi tu? E știință medicală homeopatia sau escrocherie curată?
Da, homeopatia este o formă de curare/ameliorare a unor suferințe, Renata. Este știință! Dar între homeopați adevărați mai există și escroci, asta nu înseamnă homeoparia este o escrocherie. Omul pe lângă un corp fizic, are un corp energetic. Primo se îmbolnăvește corpul energetic și apoi corpul fizic. Un remediu pe lângă substanțele ce le conține și care acționează fizic, conține și o structură informațională, cum ai văzut că până și apa are memorie. Această energie a plantelor, a substanțelor utilizate în homeopatie acționează energetic și echilibrează, repară corpul energetic. Homeopatia vindecă. Cunosc un nene care e un fel de homeopat care a pus pe picioare un om fără șanse, care era o legumă după un grav accident. Deci da, oamenii au un corp energetic care se repară cu homeopatia ceea ce poate duce la vindecare corpului fizic.
Și acest video cu Dr Homeopat Ofelia Lugojan Ghenciu (am impresia că mi s-a trimis link cu ea pentru că oarecum o cunoaști mai bine decât numai din videoul dat) :
https://youtube.com/watch?v=2v2wHEuPVhc
Noh, am scris cu mintea in 5 locuri și cum atenție distributivă ioc -- mi-a ieșit un discurs de analfabetă!
Lotus, lasă beția de cuvinte!
Așteaptă să te mai naști o dată, femeie. Lasă să mai treacă o experiență peste tine. Nu mai tăia și nu mai spânzura în calitate de surdo-mut-orb.
Lotus, încep să apreciez impertinența brutală a obsedatei Fire.
Lotus, însoară-te și fă 69 de copii.
Lotus, în ultimă instanță, sincer, te sfătuiesc, du-te la un psiholog. Poate fi, el, unul mediocru, Problema ta e rezolvabilă de orice începător.
Pentru că, în ziua de azi, a susține viața reprezintă o problemă psihologică. Voi nu înțelegeți că opțiunea mea anti-avort nu se bazează pe împietarea femeii, ci pe protejarea unei noi vieți? Aparent, nu. N-a zis nimeni că femeilor le este mai ușor. Totuși, pe de-o parte, faptul că îți este mai greu nu scuză crima, iar pe de alta, de ce bărbatul nu este și el afectat? Sau hai s-o pun așa: fata n-are nici o vină atunci când se angrenează într-o relație cu un băiat care dă bir cu fugiții când aude de copil? Care nu vrea să-și asume nici o responsabilitate? De acord că ar trebui să suporte și el, în mod egal, consecințele. Totuși, n-o să îți vină să crezi, dar există bărbați și bărbați. După cum există alegeri și alegeri. Care uneori se și plătesc. O fată care ar fi ales mai înțelept, ar fi împărțit în doi greutățile unui copil venit înainte de vreme. Da, știu, sunt cinic. Este greu pentru mine, va fi greu pentru copil, dar am găsit soluția: hai să-l omor! Așa scăpăm amândoi de greu.
Apropo, cu omorârea bebelușilor (deja născuți) de 2-3 luni ești de acord? Că-i același lucru cu avortul. Dacă ar fi legal, ar fi ok pentru tine? Și când ți-aș zice că nu-i bine, mi-ai recomanda un psiholog?
Ți-am răspuns la tine pe blog de ce cred că ai nevoie de psiholog. Cerbicia cu care îți susții punctul de vedere și neobosita insistență cu care ne conjuri să-ți dăm dreptate seamănă cu un comportament compulsiv-obsesiv. Care ascunde o traumă.
Câte avorturi a făcut mama ta, Lotus?
Habar n-am, că n-am întrebat-o. Presupun că nici unul.
Keth, imaginează-ți că eu construiesc un sistem -- o cameră în care te introduc și ca să poți să ieși de acolo trebuie să te prinzi de “reguli” și să faci ce trebuie, mai exact să joci după acele reguli indiferent dacă ele ți se par reguli bune, corecte sau ba, dar ele trebuie să facă sens în mintea ta ca să poți juca dupã ele -- un fel de “camera comorilor” (e un joc dacă ai auzit), deci e un sistem cu energie solară robotizat si o voce îți zice că dacă taci mai mult de 2 minute o palmă de cauciuc te va plesni peste moacă de 3 ori și de asemenea la pronunțarea unor cuvinte care conțin o anume literă de care trebuie să îți dai tu singur seama. Tu ignori și taci, gândind cum naiba ai ajuns pe mâna acestui sistem automat dement și cum să ieși din el. Trec două minute și palma de caciuc îți aplică 3 poace care îți înroșesc fața. Tu te enervezi și începi să înjuri și sistemul la auzirea literei secrete de mai multe ori te tot plesneste până începe să te usture făculțele roșii ca fundul unui babuin.
Întrebare: Te vei supăra pe sistem sau pe mine -- cea care a inventat și introdus în acel sistem care te-a prins în acel joc cu reguli ciudate? Vei zice că sistemul e de vină sau eu?
Dar dacă palma de cauciuc sunt de fapt alți oameni ca și tine dar de diverse nivele de evoluție cu care interacționezi în baza unor energii care identifică interesele fiecăruia și modul de raportare, limitele minime și maxime de agresiune, de răutate, de bunătate, de inteligență, de sensibilitate, preferințele, etc și mai ales SLĂBICIUNILE FIECĂRUIA?
Dar dacă eu mi’s din moldova, contemporană cu tine, vorbim aceeași limbă, am citit cărți amândoi, am făcut fiecare câte o facultate și nu reușim să transmitem o informație, o idee, uneori, darămite un om de acum câteva mii de ani, cu un vocabular bazic, (că și vocabularul a evoluat și s-au inventat cuvinte noi cu ajutorul căruia înțelegem anumite teorii complicate), într-o limbă grea si diferită, cum avea să-ți spună mai bine despre karmă, făra ca acest cuvânt să fie măcar inventat, un concept nou, decât identificând Creația lui Dumnezeu ca sistemul (lumea văzută și nevăzută) Creat de El după legile divine cu… Însuși Dumnezeu ?!
Cine “pedepsea” pe om după legea talionului ca să învețe să distingă binele de rău, (lecții karmice) Dumnezeu sau sistemul său karmic creat după niște legi care acumulează energii bune și rele (ce fac parte din lumea nevăzută) din faptele, gândurile, cuvintele noastre bune sau rele pentru ca mai târziu să ne răsplătească după energiile adunate? E ok să zici că Dumnezeu a ucis sau oamenii și-au atras moartea prin faptele lor din trecut? Sistemul karmic le-a atras în viața lor pe cineva (care apare în Biblie ca “trimis de Dumnezeu” dar mai exact era atras de acele energii rele acumulate) care să le facă la fel după regula “ochi pt ochi și dinte pt dinte”. Întotdeauna se va găsi unul și mai rău decât tine, oricum cei extrem de rău care aleg mereu să facă răul sunt pe drumul pierzaniei, și s-au îndepărtat prea mult de Dumnezeu ca să-l mai recunoască de Creator, ei slujesc celuilalt stăpân.
Dumnezeu i-a pedesit sau ei s-au pedepsit singuri pentru că au fost răi și li s-a întors?
Acumulezi pic cu pic și plătești poc! Dar poți învăța din greșeli și te poți căi și îndrepta. Ce ție nu îți place altuia nu face. Dar dacă sistemul meu în loc de 3 palme datorate îți aplică un pumn sau o palmă mai forte așa? Acumulezi agresiune prin gânduri rele ce le ai împotriva semenilor, cuvinte de ocară și puf într-o zi plătești tot printr-o boală agresivă sau o persoană agresivă care vine să te învețe cum funcționează legea talionului. 🙂
Karma rea eu aș zice că e când gândurile, cuvintele și faptele noastre rele -- ca un bumerang pe care îi aruncăm asupra altora cu voie sau fără de voie și care se întorc asupra noastră ucigând sufletul puțin câte puțin. Și karma bunã e când acționezi bine și primești bine.
Important e să evoluăm și să devenim buni, mai buni. 🙂
Mai ții minte ce era Apocatastaza?
Putem lua la puricat un pasaj biblic din care Cudi a înțeles că Dumnezeu e rãu. 🙂
Crezi că oamenii prin care Dumnezeu “ucidea” așa cum relata Cudi din V.T. erau niște marionete cărora nu li se respecta liberul arbitru?
Sau alegeau ei să acționeze așa intrând în jocul karmic? Crezi că le ordona mental Dumnezeu și ei se duceau la ucis sau ei luau aceste decizii, așa cum se întâmplă de obicei într-un război?
Eu cred că e vorba de alegerilor lor într-un sistem karmic, perfect, care respectă legile divine.
Adventism-ocultism-legalism = amestec mortal pentru suflet ! Evitati cu multa inteligenta Numele lui Hristos Isus,SINGURUL Nume dat sub soare prin care omul poate fi rascumparat din caderea în pacatul neascultarii ! 🙂
“El este piatra lepadata de voi,zidarii,care a ajuns sa fie pusa în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire,caci nu este sub cer niciun alt NUME dat oamenilor în care trebuie sa fim mântuiti.” (Faptele Apostolilor 4 :11,12)
“Isus i-a zis : “Eu sunt învierea si viata. Cine crede în Mine,chiar daca ar fi murit,va trai .” (Ioan 11:25)
“Isus i-a zis : “Eu sunt Calea,Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal *DECAT* prin Mine. “(Ioan 14:6)
Mom, da’ cat zgomot pentru nimica toata !
Lotus, din punctul limitat de vedere al omului- animal ( in care se afla societatea umana acum ), lucrurile sunt simple : my body, my decision. Estre inuman si contra bunului simt sa-i impui unui om sa isi traiasca viata asa cum vrei tu ( cu plozii de fusta, cand el nu vrea asta ).
Pentru aia care se dau cu curu’ de pamant ca viata e sfanta si bla-bla : viata e o energie ( constiinta ) care exista din abundenta peste tot, samanta inclteste, animalele puiesc, bla-bla. Nu e nici o smecherie, nici o pierdere, nici o tragedie daca un foetus isi inceteaza dezvoltarea ( din motive naturale- avort spontan ori din motive artificiale- avort indus ), energia se elibereaza inapoi in oceanul de constiinta, nimic nu se pierde, totul se transforma-recicleaza, Amin !
Pentru aia inspaimantati de karma, am o veste buna : reveniti-va la realitate, karma e doar o sperietoare cu care religiile orientale controleaza multimea de bioroboti lipsiti de constiinta si care nu pot fi impiedicati sa dea in cap altora, decat daca ii sperii cu pedeapsa societatii ( legea- puscaria, blamul social ) ori cum pedeapsa zeilor.
Din punct de vedere spiritual : corpul e doar un shell, o carcasa, un biorobot care nu functioneaza decat in prezenta energiei constiintei care il anima. Oricum, in majoritatea corpurilor nu intra nimeni, decat o mai mica sau mai mare doza de constiinta care se recupereaza oricum dupa moartea fatului ori moartea biorobotului, deci ce am avut si ce am pierdut….
Daca in foetus intra Flame of Fire si fatul e avortat, nu e nici un stres, Flame of Fire isi va gasi alt corp in care sa intre si care sa se potriveasca experimentelor pe care vrea sa le faca, pentru ca are balta peste, oamenii oricum puiesc cu inconstienta, in nestire, fara numar, in ciuda numarului avorturilor. Deci no stress.
Daca privim din punct de vedere nelimitat la conditia de om-animal, adica de om spiritual, ne lovim de non dualitate si intelegem ca suntem aici ca sa experimentam. Flame of Fire experimenteaza cu mii de avataruri ( ” oameni “) deodata, in toate liniile temporale deodata, in trecut, prezent si viitor. Si e aici ca sa invete tot, nu doar povestioare emotionante, love, floricele-pasarele cum fantasmeaza spiritualii de sant.
Inveti in hard way prin experimentare directa ambele forme ale dualitatii ( negativ-pozitiv ) si pana la urma pricepi ca dualitatea nu exista, ci doar unitate ( negativ si pozitiv sunt doi poli ai aceluiasi lucru ). Asta e alta poveste. So, e nevoie sa experimentezi atat asa numitul bine si rau, ca sa ai imaginea exacta a realitatii. Vei fi si avorton si cel care avorteaza, ci medicul care face avortul si cam toate ipostazele. In concluzie, aici in Matrix este exact asa cum trebuie sa fie, ti se intampla exact ceea ce meriti ( ce ai nevoie sa experimentezi ), asa ca lasati-o mai moale cu votul de blam.
Corectura : comentariul de mai sus imi apartine mie, obsedatei de Fire, insa in computer ramasese tiparit alt nume cu care comentasem in alta parte. Sorry, nu avusesem intentia sa comentez aici sub acoperirea altui user !
Ți-am simțit lipsa!
Thanks, si eu ! Da’ ma exaspereaza haita care latra la mine ori de cate ori deshid gura. Plus ca am foarte mult de citit.
Simteam eu ceva arsuri în suflet,Fire,însa nu stiam ca provin de la… IUBIRE ! 🙂
Îmi place commentul tau.
Fire, cred că ai parcurs comentariile și ai înțeles poziția fiecărui comentator, inclusiv argumentele aferente. Discuția a plecat de la articolul Renatei -- https://garapentrunoi.wordpress.com/2017/03/25/mama-mama/ -- la fel, fiecare cu argumentele și părerea lui.
Nu îndrăznesc să te întreb dacă ai făcut vreun avort, doar așa, ca notă de solidaritate cu celelalte de aici care am făcut. Ce pot să zic, din perspectiva mea de avortoare, e că o alegere de genul e una dintre dovezile izbitoare cum că trăim într-o lume de tot căcatul, care ne expune la tot felul de decizii crunte. Esența rămâne, cum spui și tu, ca fiind treaba fiecăruia ce face cu viața și corpul lui.
Am facut un avort cu anestezie generala si cand m-am intors acasa m-am simtit atat de usurata de povara, ca am sarbatorit impreuna cu partenerul meu de atunci si de acum. Long time ago.
Cum zici si tu, am cantarit foarte bine decizia ( nu o regret nici o secunda ), insa am cantarit din punct de vedere rational si intuitiv, nu am lasat nici bulshitul emotional sa ma controleze, si nici mentalitatea care ne este indusa de societate. Rational am inteles cum ti-am scris in commentul de mai sus, ca nu exista motive pentru culpabilizare , drama si lacrimi. Intuitia mi-a zis la fel.
Rational am inteles ca nu doresc sa fac experienta aducerii pe lume a unui plod, deci a merge impotriva vointei mele ar fi o imbecilitate absoluta din partea mea . Ar fi o cedare a suveranitatii fiintei mele in favoarea controlului mental exercitat de societate. Deci cum sa fac ceea ce nu doresc, doar pentru ca asa vrea lumea ? Pai mai bine m-astrage doua palme in fata oglinzii, ca sa-mi revin la realitate !
Sa aduc un copil pe lume ca sa se chinuie ( egal ca il cresc eu ori il dau spre adoptie ) si sa ma chinui si eu crescandu-l in ciuda faptului ca nu-l vreau, pai eu nu permit asa ceva cu viata mea si nici cu a altora !
Da, pe langa faptul ca sunt obsedata, acum sunt si un monstru fara suflet .
Fire, eu cred că în ziua de azi, dacă nu ai o siguranță financiară și socială, să aduci pe lume un copil e cam un act de inconștiență. (Chiar și bogat fiind -- tot n-ai garanția că copilul va avea o viață liniștită.) Și de egoism -- apropo de faza cu paharul de apă la bătrânețe. Nu, nu ești un monstru fără suflet, dimpotrivă.
Eu consider ca din orice parte ne-am uita, aducerea pe lume a unui copil este un act de pur egoism.
Sa aduci pe lume un copil fara sa ai in contul din banca suficienti bani incat sa ii asiguri cresterea, scoala si intreaga viata no matter ce se va intampla, este un act de inconstienta, in opinia mea. Maine poate fi un accident si ramane orfan, insa eu ca parinte am datoria sa ma asigur ca indiferent ce se va intampla in viitor, copilul va avea suficienti bani in cont cu care se va intretine, va plati scoala si va trai pana la moartea lui.
Atunci cand aduc pe lume o fiinta, am datoria si responsabilitatea de a-i asigura viata. nu ca il aduc pe lume, il tin la scoala si apoi ii dau drumul in lume, du-te copile si fi sclav intreaga ta viata, pentru un blid de mancare si un acoperis deasupra capului ! Du-te copile si sufera ca un caine, pentru ca viata e mizerabila si suferim cu totii ca asta-i viata !
Parerea mea e ca daca nu ii pot asigura o viata lipsita de griji si indestulata, fara suferinta silinistita fara a fi nevoit sa fie sclav, atunci mai bine stau pe coada mea si ma abtin de la puit. Sa aduc pe cineva ca sa se chinuie pe aici .,…nu. Cum zici tu, chiar daca as fi putred de bogata, tot nu am garantia ca copilul va avea o viata buna.
Si apoi dupa ce creste o sa vina sa ma intrebe de ce l-am adus aici daca stiam foarte bine ca e nasol, ca societatea e nedreapta, ca e sclavie si suferinta ? De ce ? Ce am avut cu viata lui, sunt sadica ?
Cat despre problema paharului cu apa la batranete, si eu o sa il dau parintilor mei … peste ochi ! Drept rasplata ca m-au adus pe lume, condamnandu-ma la o viata de suferinta si sclavie.
Tu ai făcut anestezie generală că te-ar fi durut, dar pe copil nu îl doare despărțirea de trup când este aspirat și smuls din uter bucată cu bucată? Sufletul lui nu simte răutatea, egoismul și faptul că nu e dorit, iubit? Nu suferă?
Elena, daca corpul meu e anesteziat, atunci anesteziat este si foetusul. Logic.
Ah, sufletul foetusului sufera pentru ca nu e dorit ? Dar de ce ar trebui sa fie dorit si iubit, pentru ca asa vrea el ? Deci cum e sa intre cu bocancii in viata omuluio, hodorons-tronc, si daca nu ma iubiti, nu ma doriti si nu ma primiti, sunteti niste rai, niste monstri si va invinuim de toate cele ? Serios ? ! !
Fire, ți-am parcurs ultimele comentarii, care mă depășesc. Nu am ce să îți răspund.
Wow, am vazut-o si pe asta, Lotus e speachless !
Acuma serios, daca tu crezi ca toate femeile care au facut avort se lasa manipulate cu vinovatie si santajate emotional ca o fi si o pati, pai amarnic te inseli ! Eu cunosc cateva femei la care nu a functionat vrajeala cu dramoleta ca daca ai facut avort apoi e trauma vietii tale, si trebuie sa jelesti si mvai ce suspine si ce traume psihice ca nu ai permis altei fiinte sa iti paraziteze corpul si viata !
E doar o manipulare de doi lei din partea societatii, ca sa le faca viata mara femeilor care nu sunt de acord sa produca copii.
Fire, tu nu prea înțelegi scopul vieții. Tu când erai mic nu erai “plod” ci copil. De unde atâta răutate-n tine? Ce frustrări ai adunat de-a lungul timpului? Un copil nu crește cu bani, ci cu bunătate, armonie, iubire și dacă ai doi părinți apți de muncă -- nu vei muri de foame și îți vei permite să citești și să te dezvolți ca să poți singur să-ți croiești un drum în viață. Fiecare clipă de viațã e șansa de a face un pas în plus spre evoluție. “Mai degrabă trece o camila (o sfoară) prin urechile acului decât bogatul în împărăția cerului” pentru că bogatul are tentații multe și poate involua, poate uita ce înseamnă greul, poate deveni insensibil la semenii lui și poate să treacă indiferent sau chiar să le facă rău.
Cum vine asta că statul vrea plozi? Aiurea. Ba unii zic că vor să ne omoare cu vaccinuri si mâncarea rea, ba că diverse chestii ne fac să devenim infertili și că in spatele industriei porno sunt de fapt alte interese de a ne schimba mentalitatea ceea ce ar afecta familia și o viață sexuală normală, ba că vor copii pe care să ii manipuleze. Două teorii opuse pe care unii le folosesc cum le cade mai bine pentru a-și susține ideea. Trist.
Ție cineva ți-a oferit dreptul la viață, cineva s-a sacrificat să te crească, tu? Egoism?
Fire, eu te-am înțeles perfect, obsedato! 🙂
Aham, deci esti din gasca mea, a femeilor fara inima ! Acuma Lotus o sa fie double speachless, pariez !
Da, sunt un monstru. De două ori am fost o cremenală, fiindcă nu era momentul să am un copil. Aș fi ipocrită să zic că ulterior, vreodată, am regretat. E foarte posibil să nu fiu dotată cu instinct matern. Nici acum, la bătrânețe, nu mă dau în vânt după bebeluși, nu-mi place să mă miorlăi și să mă prostesc pe lângă ei, vaaai, ce drăguț eeee, vaai, ce vă seamănăăăă,…! -- ca să văd cum plesnește mămicuța lui de fericire. Interacționez însă foarte bine cu copii de la 3-4 ani în sus, mai ales cu cei foarte inteligenți, cărora le place să fie tratați ca niște mici adulți. Cel mai bine m-am simțit când fetița unei prietene i-a spus lui ta-su, la telefon, că e în oraș cu prietenele ei mai mari și nu cu prietenele mamei ei. Cred că avea 5 ani.
Și eu cred că nu e nicio vitejie să faci copii când nu ești asigurat material și social, consider o prostie să gândești că unde mănâncă două guri mănâncă și a treia, fiindcă nu faci copii ca să-i supui testelor de supraviețuire. Nu le suport nici pe babele care zic că pe vremea lor nu erau scutece de unică folosință, lapte praf, apă caldă și uite că au crescut enșpe copii.
Și, ca să-mi duc monstruozitatea până la capăt, nu sunt de acord nici cu cei care fac chetă pentru un copil de două luni, cu nu știu ce tumoră gigant pe creier, ca să fie operat în Germania sau în Turcia, unde li s-au dat speranțe părinților că, dacă operația reușește, o să fie cu 5% mai puțin handicapat decât acum , în loc să dea aceste ajutoare materiale unor copii perfect normali care nu se duc la școală fiindcă n-au ghete în picioare, iarna.
Parcă sunteți de la “alcolicii anonimi” :)))
“Buna, sunt Renata și am două avorturi la activ!”
Bunăăă, Renaaataaa! Bine ai venit în grupul avortoarelor anonime. :-)))
Eu nu am nici unul. Mulțumesc lui Dumnezeu! Am omorât în schimb țânțari și muște la greu, și pești. Tata era/este pescar și aducea pești pe care m-a învățat să îi omor și să-i curăț. Pe cei mari mă alintam și ziceam că nu pot și îi căsăpea el, eu numai îi operam și tranșam. 🙂
Deci nu îmi e străin omorul unei forme de viață cu suflet (care are minte și inimă dar care nu e mereu rațional și conștient).
Cine se aseamănă se adună. Până la un punct nu o agreai pe Fire pentru că aveai păreri diferite de ale ei, Renata. Acum sunteți o gașcã si ai uitat complet de Vit.C, ceea ce e ok că nu ești ranchiunoasă și nu ții la supărare. Oamenii întotdeauna vor căuta dacă sunt gay -- colectivități de gay, grupuri pe internet cu care au lucruri în comun, chiar de sunt numite “ciudățenii” pentru alții. Sentimentul de “apartenențã”, de “I’m ok”, de “mai sunt și alții ca mine”.
Cert e că toți suntem imperfecți și toți greșim cu câte ceva, altfel pământul ar fi un fel de Eden si nu ar fi atâtea lucruri făcute de minți bolnave care cred că ei au dreptate și e corect să provoace răul altor ființe pentru a-și atinge un scop. Fiecare gândește în felul lui și toți
au dreptatea lor.
@Fire
Păi sunt speechless pentru că ultimele tale comentarii sunt atât de incoerente și stupide încât mai ușor scriu trei articole decât să încerc să ți le descâlcesc. Și, sincer, n-am nici un interes s-o fac.
Lotus, Fire e cât se poate de coerentă în comentariile referitoare la problema copil.
Nu a dorit copii. A făcut un avort când a călcat pe bec fiindcă, ce să vezi, nici cu becul sub talpă n-a avut puterea să se prefacă a-și dori copii.. Nu crede că soma pe care o elimină chiureta din uter are vreo legătură cu uciderea vreunui presupus suflet, că ăla e ușor, zboară imediat ce vede la capătul tunelului sclipind luminița inoxului chiuretei și se plantează în alt zigot/embrion/foetus orientat cu capul spre col, gata de ieșire. Adică, Fire nu crede că rămâne vreun suflet pe dinafară, din cauza avorturilor programate sau involuntare.
Comentariile ei sunt de neacceptat pentru tine, dar sunt limpezi, clare și curgătoare ca izvorul de munte, pentru alții.
Te comporți ca un daltonist care neagă existența mai multor culori decât vede el.
Da, sunt limplezi, clare și curgătoare, fără incoerențe sau stupizenii. Numai că:
1. Femeile puiesc, nu nasc. Aici însă Fire nu-i misogină, cât timp e pro-avort.
2. Sufletul nu este afectat de dispariția corpului pe care îl ocupa în uter. De acord. Dar ăsta nu-i un argument pro-avort, pentru că sufletul nu este afectat în general de moartea niciunui trupului. De exemplu, dacă tu cazi de la etaj și-ți frângi gâtul, sufletul tău nu va fi afectat, că asta ne spun toate religiile. Dar asta nu-i dă nimănui dreptul să te împingă de la etaj. Deci, la fel cum eu n-am dreptul moral să-ți fac vânt de la etaj motivând că sufletul tău nu este afectat, n-am nici dreptul moral să avortez, motivând că sufletul copilului din uter nu va fi afectat. Asta e o primă incoerență, să motivezi că sufletul nu este afectat pentru a susține dreptul la avort. O a doua incoerență, tot aici, e să invoci sufletul ignorând complet opinia practic a tuturor religiilor de pe glob pe tema avorturilor.
3. Pe de-o parte, societatea în care trăim e una sclavagistă, omul e animal iar fetusul o simplă carcasă ce se va transforma într-un sclav. Ca o concluzie la toate acestea, nu are prea mare importanță că a murit o carcasă a unui viitor sclav-animal, deci prea ne stresăm degeaba cu avorturile. Pe de altă parte, când e vorba de corpul pripriu, este brusc imperios necesar să respecți cu strictețe dreptul de decizie al acestui animal-sclav-carcasă numit femeie. Asta e prima incoerență. A doua, tot aici, este că dacă-i gravidă, atunci nu mai e vorba doar de corpul ei, ci și de cel al copilului.
Și așa mai departe, suntem la primele paragrafe și pe bune că nu merită efortul.
De asta zic eu că nu vă folosiți mintea, cei care o aveți: gândirea voastră nu are rolul de a descoperi adevărul, ci de a vă motiva propriile convingeri profunde, a căror înrădăcinare în subconștient n-are nimic de-a face cu logica sau cu rațiunea, ci cu modul în care rezonați voi. Logica sau rațiunea este doar un servitor adus în sprijinul susținerii lucrurilor pe care deja le credeți cu tărie. Dar asta e valabil pentru toți oamenii. Inteligența e supra-evaluată.
Renata, ce ai face sau ce ai gândi dacă Dumnezeul pe care îl intuiești ca real ți-ar spune într-o zi că într-adevăr religiile au dreptate din acest punct de vedere, că spiritul este conectat la corp încă din momentul concepției și că avortul este, prin urmare, un act criminal? Și ce ai scrie după aceea pe blog, când vine vorba de avort?
Lotus, îmi amintesc cum într-un comment ai declarat că ai dat o dată bani unei fete cu care ai avut o relație și bănuiești că cu acei bani i-a și-a făcut avort. Deși plana această suspiciune nu ai discutat cu ea să aflii adevărul și să te străduiești să o oprești dar vii și arunci cu piatra aici și te declari contra avortului -- prin vorbe. Aș fi preferat să te declari contra -- avortului prin fapte și să nu judeci nici o femeie care a decis pro-avort mai ales că nu știi prin ce a trecut. Poate au fost convinse de bărbații cu care au zămislit copilul să facă avort, poate erau nedorite și ele și copilul. Bărbații nu au nici o vină pentru avorturile făcute? Nu ei au determinat femeia prin atitudinea lor să renunțe la copil? Nu ei s-au detașat de partida de sex aducătoare nu numai de plăceri dar și de prunci- deci obligații și responsabilitate a long term??!
Nu ei sunt cei care seduc si nu își asumă mai mult de atât? Nu ei sunt cei care fug de relații și responsabilități și vor poliamor?
Îmi poți arăta comentariul respectiv? Asta pe de-o parte. Pe de alta, nu e treaba mea să împart vina. Evident că toți cei implicați într-un act moral sau imoral poartă răspunderea lui, în diverse grade. În cazul nostru mama, tatăl, medicul care realizează avortul, familia care o dă afară dacă vine cu un copil etc. Nu știu de unde ți s-a năzărit și ție că eu aș avea ceva cu femeile. Eu am cu avorturile. Totuși, deocamdată mă contrez numai cu femei, care susțin sus și tare că e dreptul lor să ia viața unei ființe umane, câtă vreme se află în organismul lor.
PS: „i-a” în loc de „ea”?
“i-a” ignoră-l. E în plus. Putea fi dintr-o prelungire.
Te-ai scos fain! 🙂
Ai menționat tot pe acolo de unde ai sustras declarația lui Cudi despre avort dacã-mi amintesc bine, nu stau sã fac cercetări, tu sigur îți amintești de situația de care ai menționat atunci în comment.
Păi tocmai că nu este cum ai zis tu, de aia te-am pus să cauți.
“Lotus says:
21 October 2014 at 15:46
Eu cred că am sponsorizat odată un avort. Fără însă să știu (nici acum nu sunt 100%).”
Pe conștiința ta de om moral, bun, care respectă poruncile că nu îți amintești de un caz în care ai precizat că o dată o fată ți-a cerut bani si ai suspectat că erau pentru un avort?
Dacă zici “da” pentru mine e suficient și îmi cer scuze pentru că dacă minți vei da cândva socoteală, și poate va cântări mai mult decât reputația ta în online.
Elena, tu ești o fată frumoasă dar ai un defect grav: ești înclinată spre bârfă și denaturarea involuntară a adevărului. Ai o imaginație bogată și, pornind de la declarația cuiva, îți imaginezi tu mai departe diverse lucruri și apoi îl judeci pe celălalt pentru lucrurile pe care ți le-ai imaginat tu, nu pentru lucrurile reale, pe care le-a zis el.
Concret, da, am scris acel comentariu. Dar nu ți se pare că între ce zici tu și ce am zis eu există o diferență?
față de:
Unde am zis eu că era o fată cu care am avut o relație? Unde am zis eu că plana această suspiciune? Nici măcar acum, după ce ai dat citatul, nu ai renunțat la chestiile fictive, adăugate de imaginația ta. Ăsta e defectul tău și trebuie să ți-l corectezi, pentru că judeci lumea prin prisma lui și nu a realității.
Acum, dacă tot ai adus cazul în discuție: mai demult, o verișoară mi-a cerut niște bani împrumut. Nu mai rețin pentru ce mi-a zis ea că-i trebuie. Am avut o intuiție ciudată, că să nu-i dau, dar n-am ascultat-o, pentru că am zis că fac o faptă bună, ajut o rudă. Eu în perioada aia dădeam bani împrumut la multă lume, deseori cu dobândă. De exemplu, un coleg îmi dădea pe atunci câte 150 de lei în fiecare lună ca să-și plătească datoria -- pe care și-a plătit-o în câțiva ani. Colegi sau prieteni și-au aranjat casa sau și-au luat mașină din bani împrumutați de la mine. Ori verișoara mea mi-a cerut vreo 200-300 de lei, din câte rețin, oricum, o sumă mică. Și, ignorându-mi vocea interioară, am zis că de ce să nu-i dau? Și i-am dat (evident că fără dobândă). Situația s-a repetat de vreo două ori, adică peste câteva luni sau un an mi-a mai cerut o dată, și apoi cred că încă o dată, tot așa, o sumă de genul ăsta, pe care i-am dat-o. Peste ani și ani, adică relativ recent, cineva mi-a zis că ar fi folosit banii respectivi pentru avorturi. Nu știu nici acum dacă e adevărat, că n-am ascultat-o. Dar îmi pare rău că nu mi-am ascultat acea voce interioară.
Ei, și acum să revenim la ce ai zis tu: o fată cu care aveam o relație (wrong) și suspectam la ce va folosi banii (wrong, nici prin minte nu mi-a trecut că-i va folosi la avort -- îți dai seama că dacă măcar aș fi bănuit așa ceva, nu i-aș fi dau un leuț). Cum ziceam, ai defectul că judeci oamenii prin prisma propriei tale imaginații, nu a realității.
erată: nu știu nici până acum dacă e adevărat, că n-am întrebat-o* (pe vara mea)
Tu nu ai fost destul de explicit în commentul respectiv și asta ai lãsat sã se deducã.
Mai ai greșeli în text cã și ție îți place sã îi corectezi pe alții.
În Biblie cămătãria nu e menționatã ca a fi un lucru bun, moral.
Elena, eu nu am fost explicit, dar nu am spus nici că aveam o relație cu fata, nici că plana spectrul avortului. De ce ai dedus aceste lucruri? De ce nu ai dedus, de exemplu, că era o fată cu care n-aveam nici o relație romantică și că nici prin cap nu mi-a trecut cuvântul avort?
Aceste deduceri te reflectă pe tine, nu pe mine. Ceea ce judeci nu este celălalt. Ceea ce judeci ești chiar tu. Ceea ce vezi la celălalt sunt chiar calitățile și defectele tale. Am lăsat să se deducă -- de ce n-ai dedus lucrurile bune? Pentru că tu ai o înclinație să deduci lucrurile pe care le-ai desus.
Care-i legătura dintre cămătărie și ce zici tu? Poate le-am făcut un bine, dacă au luat, că ei mi-au cerut. În plus, m-am asigurat și eu că merită riscul. N-am semnat hârtii cu nimeni.
Apropo, cei mai rău platnici sunt neamurile.
Lotus, tu ai zis “eu cred că am sponsorizat o data un avort”. De ce ar sponsoriza un bărbat un avort unei străine??!
A sponsoriza înseamnă a susține financiar o acțiune, a finanța și de obicei nu returnezi banii. De ce ar da cineva bani fără a-i primi înapoi pentru a finanța avortul?
Logic ar fi că e implicat sau are un alt motiv, dar un motiv are, sponsorul are de obicei un motiv comercial, publucitar. Nimeni nu sponsorizează vreo acțiune fără motiv. Faptul că tu ai lăsat o replică în aer să se înțeleagă ce vrea cititorul spune mai multe decât deducerile mele. 🙂
*publicitar
Scuze, nu strãine, femei.* unei femei
Dacã ai fi zis “împrumutat” bani în loc de “sponsorizat” ….poate aș fi înțeles altceva
Elena, din diverse motive. Cum ar fi chiar cele care au fost în cazul respectiv și pe care ți le-am spus acum. Tu, în continuare, nu realizezi că deducerile reflectă modul tău de a privi, filtrele din ochii tăi, nu realitatea. Dar este ok, fiecare cu calitățile și defectele lui. Sau ei.
Hai să mai cerem o pãrere! Cudi? Keth? Renata?
Dacă un poliamorez zice ” eu cred că odată am SPONSORIZAT un avort”, voi ce înțelegeți? Că a a împrumutat unei rude bani pentru avort?
Elena, la o primă citire am înțeles fix ce ai înțeles și tu. Apoi am citit și explicațiile lui Lotus. Poate e așa cum zice el. Dar ce mai contează?
Elena, eu am înțeles același lucru ca și tine.
Lipsa detaliilor din afirmația lui Lotus a fost compensată de creierul nostru cu elemente prezente sau deduse din contextul discuției. Pretinsa inexactitate a ceea ce am înțeles noi se datorează comunicării incomplete practicate de Lotus.
Auzi la ea, poate e așa cum zice el! Băi, fata asta mă disperă! 😀 De atâta credibilitate beneficiez eu? 😀
Da 🙂
Deci Lotus? Aștept scuzele tale și altădatã să nu mai lași loc de interpretãri, dragã sponsor. 🙂
Elena, scuzele ar trebui să mi le prezinți tu, pentru că tu m-ai acuzat de chestii imaginare. Dar mie nu-mi trebuie scuze. Ți-am zis doar să fii mai atentă cu deducțiile când nu deții toate informațiile. 😉
Tare mi-as dori,ca oricare din cei ce se declara credinciosi (indiferent de doctrina ocult-teologica) si-L invoca pe Dumnezeu,prin perceptia,religiilor,traditiilor,legilor,teologiilor si dogmelor diverse,sa-L prezinte pe Dumnezeul Unic,Atotputernic,Atemporal printr-o dovada demonstrabila,palpabila,incontestabila,perceptibila,asa cum Avraam,Iosif,Moise,Iosua,Ilie,David,Daniel,Isus,petru,Pavel,Ioan,si alti “alesi”ai LUI Dumnezeu,au demonstrat în fata multimilor,puterea Celui Ce Este,VERBUL “A FI” si conjugarea Lui ATEMPORALA,ABSOLUTA,ATOTPUTERNICA,dincolo de relativismul perceptiilor, primare !…
Lotus, las-o jos ca macane ! Animalele de pe planeta puiesc . Procesul prin care scot pepenele prin gaura cheii e fix acelasi si la animale si la oameni, ba chiar la animale e mult mai simplu si mai nedureros . Avem termeni diferiti, pentru ca lumea e ipocrita si iubeste a ascunde gunoiul sub pres.
Elena, cand eram mica eram plod. Asta era termenul general folosit la mine la tara pentru copil : plod ! Si nu are sens peiorativ decat in mintea celor carora forma le ia ochii si le scapa continutul.
Cineva s-a oferit sa ma creasca pentru ca a vrut sa se joace de-a mama si de-a tata, pentru ca asta si-au dorit, iar dorinta e o chestiune pur egoista. Daca imi dai vrajeala cu iubirea, da, e tot o chestiune egoista : ma simt bine cand ii ofer iubire, deci il iubesc. Daca m-as tavali in chinuri ori de cate ori as simti iubire, pai sa vezi cum ar disparea iubirea din mine, in secunda doi ! Hai sa nu fim ipocriti ! Au vrut copil pentru ca asa i-a coafat pe ei in momentul ala si nu pentru ca mureau de iubirea unui copil inexistent, pe care nu l-au vazut niciodata si cu care niciodata nu au avut vreo legatura. Hai sa nu o dam in ipocrizie cu gargara emotionala ! Dragostea in sine este un sentiment egoist. Punct.
Le-a fost greu sa ma creasca ? S-au sacrificat pentru asta ? Pai a fost strict decizia lor de a-si bate cuie in talpa, este responsabilitatea de parinte sa faca asta. Nu le-am cerut eu sa ma aduca pe lume si sa se chinuie cu mine, asa ca … decizia lor, problema lor.
Renata, si eu sunt la fel de dezgustata de bebelusi ! Deci sunt urati-scarbosi, cu crengi uscate, toti ( eu asa ii vad ). Au capul ala urias de alien, burta umflata de inecat, privirea ratacita de oligofren, oracaie ca broastele, le curg balele si se caca pe ei, dar vaaaai, ce draguti sunt, manca-i-ar mama ! Barbatu-meu zice la fel, ca sunt urati si scarbosi si put a lapte stricat.
Cat despre donarea de bani pentru plozi … well, pai cine l-a adus pe lume, sa il creasca si sa il doftoriceasca. Deci nu se apuca de puit ca animalu’, si apoi mvai, ca uite ce naspa mi-a adus barza o chestie cu nevoie speciale si nu am bani pentru asta, ori pentru tratamentele medicale !
Well, la asta trebuia sa se gandeasca inainte de a-l aduce pe lume ( in special intr-o tara care nu ii asigura tratament medical ), pentru ca vorba aia, nu stii ce iti aduce barza ! Insa e foarte simplu sa se dea victima propriei inconstiente si sa ceara cu tupeu de borfas oamenilor sa isi asume responsabilitatea si sa plateasca in locul parintilor pentru crestere, tratemant medical, bla-bla. Santaj emotional.
Fire,
de ce e lumea ipocrită și ce gunoi ascunde sub preș?
Copiii sunt cel mai miraculos si frumos dar si binecuvântare,pe care Dumnezeu o ofera omului ! Copiii sunt roadele IUBIRII omului,creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,asa cum fructele sunt roadele pomilor fructiferi ! 🙂
Uite cum se duce pe apa sâmbetei teoria cum că toate avorturile ar implica suferință și alegeri dramatice pentru femeia în cauză! Asta dacă, bineînțeles, Fire este femeie. Eu unul am cele mai serioase dubii. Dar măcar e frumoasă.
Lotus, Fire e femeie. Aia cu avortul care presupune inevitabil o suferinta si alegeri dramatice pentru femeie, e pura vrajeala, propaganda si manipulare, dar care prinde a naibii la femei si se autoculpabilizeaza fix degeaba. Bine, asta nu inseamna ca nu exista femei care trec prin asa ceva.
Iti spun, cunosc multe femei care nu au pus botu’ la vrajeala cu trauma psihica, drama, lacrimile si ucisul de plozi, ba chiar s-au bucurat ca au scapat cu bine de belea. Insa astea nu vorbesc cu voce tare, nu spun nimanui ( cel mult prietenilor apropiati ), de frica blamului social. Pentru ca da, daca nu te conformezi cu manipularea emotionala, rezulta ca esti un monstru fara suflet. Asta pe langa faptul ca esti un monstru pentru ca nu iti doresti sa ai plozi. Dublu vot de blam.
Si ca sa evite circul si explicatiile ( de neinteles pentru acuzatori ), prefera sa taca si sa se dea traumatizate pe viata ca au dat afara carcasa unui viitor om. Una dintre prietenele mele care nu a suferit nici cat negru sub unghie pentru avort, era chiar fericita ca si-a salvat viata sa nu ii fie parazitata de , citez , ” little suckers “.
Fire, tu ești un personaj. Dumnezeu pentru tine e un impostor, copii sunt plozi care parazitează corpul și viața unei femei, nicidecum nu îi dă sens, nu îi aduce bucurii, satisfacții, un membru nou în familie, un prieten, o persoană de bază, un motiv pentru a trăi, munci, zâmbi impreună pe drumul vieții.
“Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”…deci și oamenii răi sunt înțelepți. Șerpii sunt canibali, știai? Probabil e tot o formă de avort. 🙂
Eu am fost dezamăgită de “dreptatea” ateilor și modul lor de a percepe lucrurile și îi evit. Și oamenii care cred în Dumnezeu te pot strivi dacă le stai în cale sau îi incomodezi în vreun fel dar parcă nu la fel de dur, de rece și de nepăsători. Un pic îi mai mustră conștiința când greșesc și acesta e un semn bun, însă cei care te strivesc cu zâmbetul pe buze sunt și mai departe de ei ca răutate. 🙂
Nu, Elena, D-zeu e D-zeu si atat. Cel care in Biblie se da in fata oamenilor drept D-zeu, ala e impostor care pacaleste oamenii.
NU tuturor oamenilor plozii le aduc satisfactii, bucurii si bla-bla. Nu toti oamenii se bucura de aceleasi lucruri, pentru ca suntem diferiti si avem gusturi diferite. Unii se bucura ca au timp liber sa citeasca si sa calatoreasca, iar altii se bucura ca sterg muci si spala cacati. Fiecare cu bucuria lui, fiecare isi traieste viata cum doreste.
Iar faptul ca sunt bucurosi sa cresca plozi nu expclude realiutatea crunta : plozii le paraziteaza viata si ii sug de resurse, toate tipurile de resurse. Iar cata vreme sunt in uter, isi sug gazda de nutrienti si de energie. O singura sarcina scoate din oase 10 % din continutul de minerae, care foarte greu spre deloc se reface in trace minerals.
Exista suficiente evidente ca plodul se comporta exact ca un parazit si asta este. Acuma ca ne place sa fim ipocriti si sa vedem doar partea frumoasa cu iubire, satisfactii si bla-bla, asta e altceva. Dar exista si un darck side, ala despre care multi refuza sa vorbeasca ori sa constate.
Si eu sunt la fel de dezamagita de felul in care ateii vad lucrurile, insa nu ii evit. Asta sunt ei, ala e nivelul lor de intelegere, suntem diferiti si pot sa traiesc cu asta. Nu am stres ca altii vad lucrurile diferit de mine.
Multă vreme am crezut că am fost un fel de ceaușel, accident. Din cauza diferenței mare de vârstă dintre mine și fratele meu. Dar nu. Mama m-a făcut pentru că doctorul i-a zis că are niște probleme care s-ar remedia printr-o sarcină. Și așa a fost. Sarcina am fost eu. 🙂 Nici mama nu a făcut nici un avort, sunt mândră de ea. 🙂
Adica esti tot un fel de ceausel, Elena ! Nu te-a facut din obligatie ( imposibilitatea contraceptiei si avortului ), ci te-a facut din cel mai pur interes propriu ( sa isi rezolve sanatatea ). Vezi vreo diferenta, ca eu nu ?
Insa e cum ziceam, aducerea pe lume a unui copil dorit este egoism pur. E doar o constatare, nu blamez pe nimeni, fiecare isi traieste viata cum considera, da’ sa nu o dam in ipocrizie cu dragostea neconditionata, ca asa ceva nu exista la nivelul omului-animal si se poate argumenta clar.
Da, dar tu ziceai că copilașii sunt paraziți și nu fac nimic bun, uite că nu e chiar așa.
În plus, mama e cea mai importantă persoană de pe planetă pentru mine. Și ea ne iubește. 🙂
Tot timpul mă bate la cap să fac un copil că mi-l crește ea, că copii sunt cea mai mare fericire śi că ce s-ar fi făcut ea fără noi, copilașii ei. 🙂
Elena, vorbim impreuna si ne intelegem separat. Eu nu am zis nicaieri ca plozii nu fac nimic bun, asta ai scos-o de la tine.
Nu am zis nici ca mama ta nu te iubeste, ci am zis ca te-a folosit in interes propriu aducandu-te pe lume. Ce are sula cu prefectura ? Iubesti si un pui de matza de care ai grija, daramite un plod !
Elena, e inutil să te prefaci că nu înțelegi cum te-ai născut: ca medicament.
Eu m-am născut ca la 7 din 49, mama se încăpățâna să aibă un copil viabil. Avusese unul, o fată, avort spontan -- luna a șasea. A urmat băiatul, a trăit o zi, a murit pe mesele spitalului, uitat prea mult acolo, pe faianță, că tocmai îi murea mama. Ăsta a murit de pneumonie. A urmat mama un tratament macabru cu hormoni, să rămână iar gravidă, să păstreze sarcina până la capăt… M-am născut eu, în luna a opta, cu șanse mici de supraviețuire, dar am reușit. Mama m-a iubit nebunește în primele luni de viață, în primii ani, apoi a devenit tot mai critică, tot mai profesoară, nu mai eram copilul dorit, eram copilul dorit care trebuie să fie excepțional… Mult m-am târât în viață, ca să fiu excepționala mamei, și când eram, nu era chiar mulțumită.
Știi cât m-a marcat asta?
Știi cât de ușor abandonez planuri în viață fiindcă exacerbata exigență a mamei m-a pus mereu la locul meu?
Am coșmaruri, cu mama, care a murit acum câteva luni. Moartea ei prin AVC m-a adus într-o depresie greu de controlat medicamentor.
Și totuși, în stare de veghe, de luciditate, simt o ușurare că nu trebuie să- mai explic chestii, să le înțeleagă, să evolueze, la bătrânețe, ca să putem fi prietene măcar la bătrânețe.
Elena, am scris vorbele astea pentru mine, e autopsihoterapie, nu trebuie să le înțelegi, să le accepți, să le dai răspuns.
Da’ de ce trebuie sa fiti prietene macar la batranete ? Eu nu inteleg.
La mine lucrurile sunt mai simple : m-ai calcat ca parinte, la primul meu job primesti ignore pe viata. Am zburat de acasa si nu o sa ma mai vezi nici in poze, nu o sa mai auzi de numele meu. Sanatate si un praz verde ! La fel l-am invatat sa faca si pe barbatu-meu si suntem foarte multumiti si linistiti.
Fiindcă ajunsesem să fim. Mie mi se pare extraordinar să ajungi pe acceași lungime de undă cu un fost dușman. Chiar dacă tu involuezi puțin, fals, adică te prefaci că îți place Tudor Gheorghe, deși e un kitsch periculos, măcar ea a săltat la next level sincer: gustă pamflet cu vorbe licențioase, admite că sexul o fi având rostul lui în viață, chiar dacă pentru ea a fost un simulacru total… Și, după o vizită de două ore, îți spune, la plecare, mi-a făcut bine să stăm de vorbă.
Fire, eu am iertat-o pentru toată umilința pe care mi-a servit-o, tartinată, la fiecare mic dejun, fiindcă ea credea că ăla era binele meu. În fond, trebuie să-i fiu recunoscătoare: nu m-a omorât de tot. M-am ratat relativ. Adică pentru unii chiar sunt de invidiat! 🙂
Faptul că puteam face exerciții de semantică 3 ore la telefonul de seară -- o bilă albă.
Mă crezi că, în timp ce scriam prima mea carte, NONO, mă gândeam c-o va citi într-un registru special, că va înțelege, din poveste, ce n-am îndrăznit să-i reproșez niciodată? A fost atât de BUNĂ la lansare, încât editorul meu, după ce a avut un lung și plăcut dialog cu ea, mi-a zis că acum înțelege de ce scriu așa: am avut-o pe maică-mea mamă.
De la mine lucrurile se vad altfel. Aia cu iertarea e inevitabila cand inteleg ca atat i-a dus pe ei capu’, cu intentie ori fara, nu conteaza. Faptul e consumat, nu ma mai afeceteaza, nu sufar din cauza asta, nu plang o viata intreaga ca ma bate mamica si alte aiureli freudiene.
Ce ramane este faptul ca nu suntem dusmani, dar nici nu putem fi prieteni, din cauza de cum se zice … nepotrivire de caracter. Nu ma intereseaza, nu avem nimic in comun, I don’t give a shit. Sunt ca niste unii de pe strada pe langa care trec si cu care nu am nimic in comun.
Fiecare cu viata lui separata, ne-am schimbat tiptil si numele in acte amandoi, tocmai ca sa le fie si mai dificil sa ne gaseasca in caz ca ii loveste dorul. E treaba cu ignore : nu ma ia cu cald, nu ma ia cu rece cand ma gandesc la ei … nu exista pentru noi. Simplu.
Anyway, chiar parintii perfecti sa fi fost, tot se ajungea la acest rezultat, din motive rationale : m-au adus sa sufer si sa fiu sclav pe viata pe lumea asta. Deci ignore. Aia cu hai sa fim prieteni cu tortionarii nostri, e deja Stockholm Sindrome.
Renata, eu am fost poate medicamentul ei, ea a fost medicamentul meu.
De unde știi tu că mama ta prin exigența ei nu a scos cea mai bună variantă din tine? Poate ea te-a făcut să evoluezi. Lucrurile extraordinare se fac cu multă muncă și suferință. Când întâlnim oameni dragi foarte diferiți de noi ca percepție asupra vieții învățăm lecția toleranței, să-i acceptăm într-un fel în stadiul lor, poate sunt cea mai bună variantă a lor, poate sunt ceea ce merităm sau exact ceea ce avem nevoie pentru a evolua.
Dacă nu ai simțit niciodată că vrei acel copil zămislit înseamnă cel mai probabil că nu erai lângă partenerul potrivit și nu era destulă iubire sau chiar poate nu era iubire în relație. Era poate altceva, poate o falsă iubire. Poate era un soi de convețuire, simbioză, un troc de “ceva”-uri convenabile pentru amândoi. Nu e iubire când stai cu o persoană pentru că dă bine în societate, e bun la pat sau/și gătește bine, etc. Eu așa cred. 🙂
Fire, unii oameni sunt givers alții takers. Unii se bucură oferind afecțiune, să îngrijească, să ofere zâmbete, cadouri, orice, și se bucurã din fericirea ce o oferă altora -givers.
Takers- ei sunt suflete mici, pline de răni și au un soi de egoism și răutate care au crescut încolțind pe baza unor experiențe traumatizante pentru ei, suferința ce au resimțit-o și frustrările lor adunate îi fac ca niște lipitori -- ei nu au de unde oferi, ei primesc/iau și totul parcă se duce într-un sac fără fund uneori. Depinde de stadiul lor. Ei iau mereu mai mult decât oferă și supraevaluează puținul care-l dau -- subevaluează multul ce îl primesc, privesc lucrurile distorsionat și au o altă interpretare asupra realitãții decât cea realã. La fel și cei givers dar ei din extrema cealaltă -- a bunătății lor, a energiei lor-vitalitățiilor, sunt suflete calde, vii.
Elena, a iubi pe cineva nu este egal cu a a dori sa-i torni plozi. Sunt doua lucruri care nu au legatura intre ele. Eu sunt impreuna cu sotul meu de cand el avea 17 ani si eu vreo 21 ( acum el are 40 si eu 44 ) da’ nici unul dintre noi nu simte nevoia sa se puiasca ” din iubire” .
Puitul nu are legatura cu iubirea, ci cu instinctul de reproducere care e 100 % animalic, e un instinct. Le vine a se pui cam la fel cum imi vine mie a ma caca. Aia care au ceva ratiune, isi fac niste calcule, verifica daca sunt langa barbtul potrivit, daca isi permit financiar, etc. Daca nu iese calculul, se abtin de la puit. Restul oamenilor dotati cu mai putina ratiune, puiesc oricum, pentru ca se stie, dragostea e mai rea decat cacarea.
Elena, dă-mi voie să nu cred că, a fi veșnic pus cu botul pe labe, a fi ținut din scurt, cum se zice, a ți se transforma orice succes în normalitate și orice eșec într-o dramă, a fi educat numai cu propoziții care încep cu „trebuie să…”, nu e cel mai sigur drum spre succes.
Lucrurile extraordinare se fac cu talent și cu muncă, în niciun caz cu suferință.
Lecția toleranței se învață și are efect dacă există toleranță de ambele părți. Altminteri se cheamă lecția călcatului în picioare.
Iubirea din cuplu și dorința de-a face copii sunt două chestii care nu prea au legătură. Nu se exclud, dar nici nu se atrag una pe alta. Actualul meu partener, cu care locuiesc de peste 20 de ani, a avut, la început, o tentativă de-a dori copil. Au fost câteva luni dificile pentru mine, ca să-l fac să priceapă că eu nu mă văd în situația respectivă și, dacă nu mă văd, înseamnă că nu mi se potrivește.
La noi s-a discutat foarte clar subiectul la inceputul relatiei, chiar din prima zi, ca sa fie clar si sa nu ne incurcam ori sa suferim degeaba. Ca nu are rost sa ne implicam afectiv si apoi sa trebuiasca sa ne despartim, ca ce sa vezi, lui ii trebuie sa fie …mamic !
Bine, i-am zis din prima treaba asta, pentru ca decisesem ca eu pe asta il iau de barba,t prima oara cand l-am vazut in viata mea : un pusti de clasa a 12 a care venea de la scoala si a urcat impreuna cu mine in liftul blocului unde eu stateam cu chirie. Da’ nu puteam sa ii spun lui asta, ca il speriam.
Trebuie sa rup comentariul in doua, ca iarasi dispare butonul de post comment.
La treaba cu puitul, el mi-a spus ca niciodata nu ar cere partenerei lui sa treaca prin experienta nasterii, pentru ca ar fi sadic din partea lui si ar fi o lipsa de empatie si iubire. Cum sa trimiti omul pe care il iubesti sa treaca prin chinurile Iadului, sa crape in doua ca un pepene ( organul genital care e super sensibil si innervat ) ca sa iti faca tie mofturile ? Ca el ar incerca din rasputeri sa opreasca femeia lui sa produca plozi, ca nu vrea ca ea sa sufere si sa ramana apoi cu sechele fizice pe toata viata dupa ce scoate pepenele pe gaura cheii.
Mi-a zis ca el nu vrea plozi, insa daca mie mi-ar trebui, el e de acord sa infiem unul, sa ii oferim o viata mai buna. Insa asta numai si numai daca mi-as dori eu un plod, altfel nu.
Acum, ori de cate ori ii vedem pe parintii din jurul nostru cum alearga innebuniti, ca niste gaini fara cap, ne felicitam pentru decizia inteleapta de a nu pui. El vede la colegii lui cat de stresati sunt aia cu du plodul-adu plodul, se invoiesc de la munca, niciodata nu au timp liber, plodul mananca bani pe paine, toti se plang ca e greu, bla-bla. Ne bucuram ca am avut suficienta minte cat sa refuzam puitul inainte sa apucam sa ne luam teapa.
Renata, cred că te înțeleg într-un fel. Știu cum unii oameni reușesc să ducă grija lor la extrem și să-l sufoce pe un alt om cu binele pe care i-l doresc. Știu că pe vremea lui Nea’Nicu nu se intra la facultate ca “acum” și nici nu se suplimentau locurile la cu taxă ca odorul mamei, mamă care muncește în țări străine ca copilul ei să ajungă cineva chiar dacă de abia a luat Bac-ul (de regulă nu din prima) și scrie cu k și y, să fie h’intelectual. Știu că atunci ori învățai pe rupte ori erai un mic geniu dacă intrai la facultate, pentru că nu se intra atât de ușor. Și dacă nu erai bun în facultate erai repatizat la Cuca-Măcăii -- poate chiar sat dacă nu un orășel de care nu a auzit decât proful de geografie. 🙂
Erau alte vremuri și poate, zic poate, dacă mama ta te-ar fi lăsat în voia ta, te-ar fi alintat și nu ți-ar fi refuzat nimic, ai fi făcut maxim 10 clase -- cu greu căci din baieram în baieram și întreruperi de sarcini nu mai aveai tu chef de carte sigur. Te trezeai măritată mult prea devreme și muncitoare la vreo fabrică. Sigur te-ai gândit la asta și evaluând un pic parcă e mai bine că citind atât ai reușit să înveți arta de a te exprima coerent, plăcut, elevat, ești intelectuală, ai un job respectabil (nu că muncitorii nu ar fi respectabili, căci sunt, fiecare om are rolul lui în societate și indiferent de munca prestată dacă e responsabil și bun în ceea ce face este demn de respect și apreciere), ai scris o carte, poți înțelege mai ușor anumite teorii și lucruri decât un om neantrenat în a citi, etc. Orice lucru bun are si o parte mai puțin bună, chiar de uneori o trecem cu vederea, la fel cum orice lucru considerat a fi rău are și o parte bună- poate nedeslușită, neînțeleasă sau omisă voluntar sau involuntar. ying-yang.
Sunt unii copii care lăsați în voia lor nu ajung prea departe, alții din contra le priește libertatea sau chiar se simt neglijați și “prea lăsați în voia lor” de parcă nimănui nu i-ar păsa de ei.
Cuplurile care AU copii ajung uneori la un soi de convieţuire care n-are nimic comun cu iubirea, Elena. Părinţii se suportă unul de altul ca să le ofere copiilor o familie. Pozează într-un cuplu fericit, amăgindu-şi progeniturile, vecinii şi cunoştinţele, şi-şi caută plăcerea în aventuri extraconjugale, ascunzându-le cât de bine pot. Unii chiar divorţează după ce le cresc copiii, fiindcă sacrificiul lor nu mai are obiect.
În schimb, în cuplurile fără copii care ajung să îmbătrânească împreună există cu siguranţă o legătură sufletească, iubire dacă vrei să-i spui aşa, ceva mai presus de instinctul sexual şi de dorinţa de puire (termenul mi se pare chiar foarte bine ales). Nu, nu stau unul altul fiindcă au găsit pe cineva bun la pat, sau care găteşte bine, sau care are bani/poziţie socială înaltă. Există întotdeauna şansa să găseşti pe cineva şi mai bun la pat şi, oricum, dacă asta e tot ce te interesează, faci mereu cercetări, schimbând partenerul. Iar dacă vrei mâncare bine gătită, găseşti un local cu bucătar bun, îţi angajezi o bucătăreasă sau înveţi să găteşti singur. Cât despre bani şi poziţie socială, dacă ăsta a fost unicul motiv al căsătoriei pentru unul dintre parteneri, celălalt se descotoroseşte de el după ce i se domolesc hormonii. Există şi excepţii, fireşte, dar cu o singură floare nu se face niciodată primăvară.
În altă ordine a ideilor, multe mame nu le spun copiilor lor că au făcut avorturi. Fiindcă nu dă bine. Uneori nu ştiu nici soţii lor -- sunt “păcate” ale tinereţilor (în care au călcat pe bec şi s-au ars urât). Poate că mama ta şi a lui Lotus nu se numără printre ele. Dar foarte mulţi oameni au secrete nedezvăluite familiei, aşa că nimeni nu poate băga mâna în foc pentru nimeni altcineva.
Harley, am remarcat și eu (și am de-a face cu nenumărate cupluri de vârstnici, cu și fără copii), că acele cupluri care au trăit 60 de ani împreună, fără să aibă copii, se țin de mînă, ca adolescenții, și după 60 de ani de conviețuire. Uneori îi conduc cu privirea, din pragul farmaciei, îi urmăresc cum se depărtează cu 30 de centimetri pe secundă, poate că unul dintre ei se ține și de-un baston… dar, băi, se țin de mână! Ca adolescenții!
De obicei, la foarte puțină vreme după ce unul dintre ei moare, moare și celălalt.
Comercial vorbind, îi prefer pe cei cu copii și nepoți!!!
Dar ăștia, singuraticii, au un farmec de nedescris, cât timp le trăiește partenerul.
Ce nu pricepe Elena in ruptul capului este ca nu e necesar sa ai plod, ca sa oferi sau sa primesti iubire. Imi iubesc partenerul si putem avea o viata afectiva implinita si fara puradei atarnache de fusta mea.. Daca nu imi ajunge, imi iau si o matza.
Ce nu pricepe Elena in ruptul capului este ca nu toate femeile sunt de acord sa isi sacrifice viata, timpul, banii pentru a slugari la plozi. Pentru unele femei este implinirea vietii lor, ( insa tot ele declara ca abia asteapta sa inceapa serviciul ca sa scape de atat fericire ), iar pentru alte femei e Iadul pe pamant, cosmar devenit realitate.
Insa Elena ca si Lotus baga toate femeile in aceeasi oala si le judeca dupa acelasi tipar. Nu, nu toate femeile au chef sa-si sacrifice viata pe altarul plozilor . Sunt unele care prefera sa isi traiasca viata pentru ele insele .
Nu, Fire, nu e necesar să ai plod ca să primești iubire. Dar a fost necesar ca părinții tăi să aibă plod. Din ăla care la început era urât-scârbos, după cum l-ai caracterizat singură, cu cap uriaș de alien, cu burtă umflată de înecat, cu privire rătăcită de oligofren, orăcăind ca broaștele, curgându-i balele și puțind a lapte stricat. Care mai târziu să se transforme în Fire. A fost necesar acest lucru, pentru că în lipsa lui tu nu ai fi existat și deci n-ai fi putut primi iubire aici.
Lotus, eu nu am cerut sa ma aduca nimeni pe lumea asta ca sa pot primi iubire aici. Asa ca nu vad relevanta cand imi spui ca moah, ce chestie au facut aia ca m-au adus pe lume : pai nu au facut altceva decat sa ma condamne la sclavie si suferinta pe viata ! Dragostea parinteasca sa si-o bage in cur ! Si totul pentru ce, Lotus, pentru ca sa pot simti oresce iubire pe lumea asta ? Hai sictir cu iubirile lor cu tot !
Va pierdeti în cuvinte si fraze contradictorii,zadarnice,interminabile,lipsite de elocventa .
Drept raspuns Isus le-a zis:”Va rataciti ! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile nici puterea lui Dumnezeu.”(Matei 22:29)
Fire, nu înțeleg de ce insiști să-ți împărtășim punctul de vedere. E ok să ai grijă de un pisic, un câine, dar nu e la fel cu a avea grijă de cel pus în fruntea Creației lui Dumnezeu: omul. Dacă ai suficientă iubire luată din prea mult drag de partener sau de oriunde altundeva, dacă simți cum se revarsă din sufletul tău, dacă acestă iubire pozitivă te umble de vitalitate și zâmbet, de ce să nu o folosește într-un mod pozitiv oferind din prea plinul tău unui copil sau la mai mulți? Fiecare vârstă are farmecul ei. Copilul nu te împiedică să citești, din contra poți citi cu glas domol lângă el, copilul nu te împiedică să călătorești căci îl poți atașa soțului într-un wrap, fiind rândul lui să-l poarte și poți merge aproape oriunde după câteva luni de când i-ai dat voie să respire cu proprii lui plămâni (viața i-ai dat încă de la concepere). Și dacă avem păreri diferite -- e ok. Dacă nu suntem de accord în vreo privință- e ok. Dacă percepem lucrurile diferit- e ok. Dacă nu vom fi prieteni, e vreodată- e ok. 🙂
@Fire,tu nu esti “Om”,esti doar o femeie,facuta din om,deci afirmatiile tale n-au support logic. Un om autentic,nu va enunta ‘jamais’ asemenea expresii de “iubire” anti-viata (antichristice) ! 🙂
@Renata
Noa, și aici ești de acord cu Fire?
@Fire
Ca să fii femeie îți trebuie și o anumită gingășie, frumusețe a sufletului, rafinament. Ori tu până acum, din modul cum te-ai exprimat, nu mi-ai lăsat impresia că ai avea aceste calități. Simplul fapt că porți un vagin nu-i de ajuns.
Lotus, nu intentionez sa par altceva decat sunt. Nici pe net si nici in viata reala.
Hai ca ti-am priceput rationamentul : daca nu ma miorlai de dragul plozilor, nu visez pasarele -floricele calare pe norisorul roz si nu ma incadrez in cliseele emotionale cu care ne-a dresat societatea, se cheama ca imi lipseste gingasia si frumusetea sufletului. Chiar asa, mai Lotus ? !
Da, Lotus, și aici sunt de acord cu Fire. O fi ea impertinentă când ne pizduie să citim ce citește ea, o fi mizerabilă cu mine, că nu zice, tehnicalmente, cum e cu vitamina C, dar la subiectul ăsta o înțeleg perfect, sunt de acord cu ea și-mi confirmă faptul că, dacă după un avort nu simți nimic decât ușurare și eliberare, nu ești defectă. Ești normală.
Când apare o sarcină nedorită în viața unei femei adulte, tinere, care își chiar vede viitorul în următorii zece ani, dar în varianta să fac copilul, să mă fac mămică, să nu mai fiu ce sunt și ce-mi place, să mă sacrific, că ăsta-i mersul, în fond așa merge lumea înainte, simți că faci ceva împotriva ta, STOP! Nu te ipocrizi, nu te pisici, nu te da după piersic!
Păi când VOCEA INTERIOARĂ, care poate fi aia divină, îți dă o mână de ajutor, îți ziice STOP! -- de ce să mergi, ca prostul, înainte, de frica gloatei?
Şi eu sunt de acord. Oricât de cinic ar suna, o sarcină nedorită e ca o boală. Avortul te vindecă, şi e normal să te simţi uşurată după ce te vindeci.
Lotus nu fi atât de exclusivist,aruncând cu piatra fara sa discerni,deoarece într-o oarecare masura toti comentatorii (inclusiv tu) aveti puncte de vedere adevarate si false,însa Adevarul este undeva la mijloc. Orice forma de extremism a provocat si provoaca pierderi de vieti,iar cine nu este capabil sa creeze nici macar o celula vie,nu cred ca are dreptul sa judece VIATA.
Poti tu sau oricare din superiorii tai religiosi,sa-mi definesti VIATA ?!…
Nu sunt exclusivist, aruncând cu piatra fără să discern. Dimpotrivă: discern fără să arunc cu piatra. 🙂
Lotus, avortul e un act de autoaparare ( printre altele ) : ii permit ploduui sa vina sa imi distruga viata, ori i-o distrug eu pe a lui inca de dinainte de a se naste. Nu toate femeile sunt incantate sa isi sacrifice viata ingrijind plozi si ar trebui sa iei asta in calcul, pentru ca tu pleci de la premisa ca toate femeile au drept scop in viata slugaritul plozilor si mai sunt si fericite sa faca asta. Ei bine, nu e asa !
Fire mi-a luat vorba din gură, tocmai voiam să spun că omorul e permis când te afli în legitimă apărare (chiar şi când e vorba de un om, nu doar de un embrion). Iar când faci un avort te aperi, Îţi aperi dreptul la o viaţă pe care s-o trăieşti ca om, nu ca vită de prăsilă.
Chiar şi femeile care vor să slugărească plozi (cum zice Fire) ţin să-şi aleagă şi momentul în care să înceapă s-o facă, şi numărul celor pe care sunt dispuse să-i slugărească.
[…] într-un comentariu, înşiruirea „gingășie, frumusețe a sufletului, rafinament” mi-a adus aminte că am […]
Fire, Harley, Cudi, Renato!…
Sunteți criminale sau criminale în serie.
Asta urmează să ne spună Lotus, de îndată ce revine pe comentarii.
Vai de steaua noastră!
Eu am rămas blocată la partea aia cu “ca să fii femeie îți trebuie și o anumită gingășie, frumusețe a sufletului, rafinament”. Și nu-mi revin.
Pentru ca Lotus sa ne considere femei, trebuie sa ne incadram in sablonul din mintea lui. Un fel de patul lui Procust ; nu te potrivesti, nu esti valabila, nu esti femeie. Baiatul are capul plin cu prejudecati si nici femei prea multe nu a intalnit la viata lui, daca echivaleaza feminitatea cu mimozele alea miorlaite care fac frumos pe sensibilele.
Eu sunt curioasa sa stiu cum trece prin viata Lotus, avand langa el o debila emotionala ( cum viseaza el ) pe care mereu trebuie sa o sprijini si sa o sustii mental si emotional. Succese nebanuite, Lotus !
🙂 Cudi, nu văzusem acest scurt comentariu!
Revino-ți, fiindcă Lotus exprimă în mai multe cuvinte ceva ce se poate exprima doar în două: sensibilitate și rafinament. Unde sensibilitate înțelegerea lumii înconjurătoare, nu plâns cu sughițuri la filme de dragoste. Iar rafinament înseamnă nu doar să nu porți ciorapi de lînă la pantofi de lac, ci bună-creștere, tact, inteligență.
Dar asta le pretindem și noi bărbaților! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=orfm_QtEU6U
Lotus, tu chiar crezi ca un om normal la cap ar fi de acord sa fie sclav si sa sufere o viata intrega doar pentru ca sa poata simti niste rahaturi emotionale, mult ridicata in slavi dragoste ? Serios, Lotus ?
Tu cu asta imi scoti ochii, ca mvai ce chestie nemaipomenita au facut parintii ca ne-au adus pe lume ca sa simtim dragostea ? Si daca nu as fi simtit niciodata dragostea crezi ca era vreo pierdere ? Nu-i nici o pierdere, sunt doar niste sentimente care vin si trec, niste chestii fara valoare, gargara emotionala fara de care se poate trai foarte bine.
Fac parte dintr-o familie numeroasa,raspândita în toata lumea,iar mama noastra se bucura ,azi de copiii pentru care a suferit si s-a chinuit mult sacrificându-se sa-i creasca,sa le ofere tot ce este mai bun. La nunta mea,tocmai sosise din USA,si pe lânga $ trimisi de fratii si surorile mele,mi-a oferit cel mai pretios dar pe care un parinte îl poate oferi,ca dar de nunta copilului sau,o Biblie nou-nouta,pentru care zilnic îi multumesc lui Dumnezeu si mamei,deoarece citind-o zilnic de atunci,am constatat ca este Cuvântul Vietii eterne,care mi-a schimbat perceptia despre lume si viata,eliberându-ma de mine însumi,de EGO-ul ucigas oferindu-mi o noua perspectiva a IUBIRII,absolute,neconditionate,sacrificatoare,pe care ma straduesc sa o ofer tuturor celor ce o doresc,fara sa astept o rasplata aici si acum.
Mama mea este azi o autentica regina iar noi copii ei suntem corana ce o poarta cu bucurie acum la anii batrânetei.
Ma simt cu adevarat fericit si împlinit atunci cînd am posibilitatea sa fac bine semenilor mei,indiferent de pozitia si starea lor. Iubesc cu toata fiinta mea toti oamenii,mai ales dusmanii care ma tin vigilent si ma împing mai mult spre Dumnezeul meu, Tatal Ceresc.
Fiti binecuvântati,dusmani,prieteni si frati ! 🙂