În umbra conflictelor bivolărești, am cuptărit ceva bun, cu dedicație pentru pitica noastră, ca să fie de dulce pentru la școală. Numele generic al acestei creații este „cuib de viespi cu scorțișoară”, dar eu am redenumit-o „cicloane”, unul dintre motive fiind că arată ca niște cicloane văzute din spațiu, așa, spiralate. În engleză le zice „cinnamon rolls” și e nebunie cu ele, miros mall-urile de-aici a cicloanele astea precum piețele noastre a mici. Am mâncat de câteva ori din mâna profesioniștilor, dar toarnă americanii ăștia la glazuri inutile pe ele și conțin atâtea de prisos, c-am zis să-mi încerc și eu norocul în bucătărie cu miresme de scorțișoară. Fac o mică paranteză, eu nu mă dau în vânt după scorțișoară, de fapt nici altul de prin familie, dar merge în cicloanele astea pentru că nu simți scorțișoara, dă ea gust, dar în varianta „incognito”, nu se dezvăluie ostentativ ca-n vinul fierbinte și căruia îi năruie orice valoare.
Am făcut aluatul cu ce am găsit prin casă, ceva între varianta de gogoși și cea de cozonac. Nu bag șmecheria aia de expresie de soacră – „din ochi”, când nu vrea să-ți spună în detaliu cum a făcut cutare mâncare, ca să n-o nimerești pururi. Deci nu din ochi am făcut aluatul, ci din ce-am găsit prin cămară și frigider. Aproximez acum cantitățile, să nu uit minunea de aluat:
- Trei sferturi de kil de făină
- O linguriță de drojdie uscată
- Un păhărel de circa 100 ml de lapte expirat (ce voi nu uitați chestii prin frigider și apoi, în pauza de film când vreți să mâncați rapid ceva, descoperiți chestii de mult uitate în fundul raftului, treceți cu vederea că au expirat săptămâna trecută ș-apoi le mâncați fără grijă? Noi, da, dar mai nasol e cu Ketherius, că el e în stare să își pună și ciorbă veche de o lună. Ce caută ciorba veche de lună în frigider este altă poveste.)
- Vreo trei-patru linguri de smântână care expiră mâine
- O coajă de unt de prin frigider
- Ultimele două, trei ouă
- Coaja rasă de la o lămâie
- Vreo 5, 6 linguri de zahăr + un plic de zahăr vanilat
- Vreo două linguri de ulei
- Apă caldă
Făina se pune într-un bol mare, se face o adâncitură în mijlocul ei, se presară puțin zahăr, se adaugă drojdia uscată și se toarnă o cană de apă caldă peste. Vreme de cinci minute – cât se dizolvă drojdia, se adaugă restul ingredientelor în bolul cu făină. Apoi se amestecă bine, cam zece minute. Ideal, aluatul trebuie să rezulte cât mai moale și nelipicios, la nevoie se mai adaugă apă caldă sau făină. Apoi se lasă aluatul la crescut vreme de cel puțin o oră.
După ce a crescut aluatul, se întinde cu sucitorul o foaie cam cât degetul mic de groasă, cumva dreptunghiulară.
Urmează umplutura – aici e joc de gleznă, respectiv un amestec dintr-un pachet de unt (vreo 250 grame), zahăr și o linguriță de scorțișoară. Eu am folosit zahăr brun, de unde și culoarea mai închisă. Are zahărul brun un gust ușor caramelizat și chiar e un aliat dovedit al aluatului nostru, credeți-mă. Untul amestecat cu zahăr și scorțișoară se întinde peste foaia de aluat, pe toată suprafața.
Mai departe, se răsucește pe lungime foaia, formând o ruladă grasă și frumoasă.
Capetele se taie, dar nu se aruncă, că poate aveți nevoie de ele ca să umpleți tava. Rulada am tăiat-o în bucăți cam la patru degete distanță. Se potrivesc cicloanele în tava acoperită cu foaie de copt și se mai lasă jumătate de oră să se umfle de mândrie.
Într-un final, se pune tava în cuptor, la foc mediu, timp de o oră. Deci n-am cuvinte să descriu ce miros frumos am avut în casă cât s-au copt cicloanele!
Cu zece minute înainte de o opri focul, am dat în clocot un sfert de ibric de apă cu vreo două linguri de zahăr și un plic de vanilie. Am scos puțin tava din cuptor și am uns cu acest sirop cicloanele, folosindu-mă de o pensulă luată la ofertă (e fix ca alea de vopsit calorifere).
S-a nimerit ca un fir din pensulă să rămână pe suprafața unui ciclon, iar pitica mai că a lăcrimat văzându-l și a refuzat pe moment să mănânce. Da’ de ce?!, am insistat eu. Pentru că e cu mustața lui Simon… A abandonat fericită sentimentalismele când i-am arătat pensula de bucătărie luată la ofertă.
Ați văzut ce măreție a fost în tava mea? Crocante pe exterior și moi în interior, vesele, generoase în mărime, aromate și dulcege, cicloanele au fost neînchipuit de gustoase. Au fost. Că n-au supraviețuit mai mult de 24 de ore, minunatele. În urma lor a rămas o frumoasă amintire, s-au făcut vânt…
Vânt, la propriu. A început cu o briză ușoară și s-a intensificat după cafeaua de dimineață, încă fără precipitații. Acum așteptăm uraganul.
57 Comments
Arată minunat! Îmi imaginez aroma și gustul.
Dar ceea ce m-a bine-dispus cu adevărat, e incidentul cu Pitica și Mustața lui Simon! 🙂
Renata, cu toată modestia, și eu zic că au arătat minunat. Cât despre mustățile lui Simon, astea se răresc și se înnoiesc independent de experimentele mele culinare.
M-a certat soțul că am încheiat cu lipsă de delicatețe, pomenind de furtunile din intestinele noastre. Că “descurajează” impulsul de a încerca rețeta. “Dar nu ăsta e adevărul?”, m-am apărat eu.
Pentru mine, orice conține scorțișoară e raiul pe pământ.
Sunt o bucătăreasă de categorie XYZ, la dulciuri. Adică le cumpăr și tot ce-am putut realiza, vreodată, a fost orezul cu lapte. Dar i-am pus scorțișoară și asta l-a făcut perfect. 🙂
Renata, probabil că ai avut o mamă care gătea mâncare bună. Mama mea a fost antitalent în bucătărie, de ne era groază să ne așezăm la masă. Făcea niște ciorbe de consitența tocăniței, niște tocănițe de consistența ciorbelor și niște deserturi “beton armat”, astfel încât era fericirea supremă când se rezuma la a prăji niște cartofi. Nu le avea cu mâncarea. Acum, însă, pare să se fi rafinat, din câte îmi povestește sora mea.
Când eram în studenție și plecam de acasă duminica la cămin, îmi punea în pachet câte un bidon de 10 litri de ciorbă… Măcar să fi fost o supă subțire cu tăiței, dar nu, era groasă ca tocana, nesărată, fără gust… Țin minte că am fost cu soră-mea în tabără pe lângă lacul Sfânta Ana, la Băile Tușnad (dat fiind numele stațiunii, am crezut că e cu băi pe bune, ne-am luat rochițe, sandale și costume de baie la noi, dar s-a adeverit că e cu trasee montane, cu drumeții pe vreme rece și ploioasă, vai de capul nostru). Și ce s-a gândit mama să ne pună de mâncare? Salam prăjit în untură de porc și pus în bidoane mari, în respectiva untură, să îl conserve… Nu spun cum ștergeam și eu și soră-mea feliile alea de salam cu hârtie igienică (țin minte că era roz hârtia…) și așteptam cu sufletul la gură seara, că biletele noastre aveau inclusă doar cina la cantină…
Pe scurt, mulțumită mamei mă pricep la bucătărie, așa, dintr-un instinct de autoconservare.
Cudi, ești comică rău. Probabil mami tău nu îți citește blogul. :)))
Mama nu, dar soră-mea, da…
Si nu ne duce pe noi in ispita …
Ma straduiesc sa tin low carb si acuma balesc la pufoseniile tale ! Niste poze cu parerea lui Simon ?
Fire, Simon e ciudat, cel puțin comparativ cu pisicii pe care i-am avut în România. Ăsta nu mănâncă decât boabele lui uscate, nu vrea hrană umedă deloc, i-am cumpărat din când în când conserve bune, scumpe, am încercat să îi dau lapte, să îi dau carne preparată termic, carne crudă, pește, nimic, frate! El doar boabe uscate vrea și apă. Din păcate, nu prea vrea să bea apă din farfuriuța lui. Nu, preferă să bea direct de la robinet, din wc sau din paharele noastre. Poți lăsa mâncarea pe masă, nu îl interesează. Dar să nu lași pe masă paharul cu apă! Chiar dacă paharul are gura îngustă și nu îi încape capul în el, se așează în fund și își bagă tacticos laba în pahar, apoi și-o linge și tot așa. Mi-aș fi dorit să mănânce și el mai diversificat, dar nu vrea nimic altceva decât hrana lui uscată.
Și noi ne străduim să slăbim, cicloanele astea au fost o excepție. Nu amestecăm proteinele cu glucidele și am renunțat la cartofi, orez și pâine. Mă rog, în unele dimineți mai băgăm și pâine, dar în rest o ocolim. În locul pâinii băgăm conopidă crudă sau tulpini de țelină. Am slăbit 4 kg fiecare cam într-o lună și jumătate. Asta până la cicloane.
Mă întreb cum va aluneca discuția de la cicloane cu scorțișoară la sex, sex multiplu, noul testament, vechiul testament, suflet, senzitiv, senzorial, proiecția plăcerii, extratereștri, dacă ei au auzit de scorțișoară… 🙂
Renata : cum sa nu fi auzit extraterestrii de scortisoara ? Pai nu ei au adus mancarea pe planeta si i-au invatat pe oameni sa cultive plantele ? Mexicanii spun ca zeii le-au aratat cacaua si cum se foloseste. Indienii Hopi si Navajo spun acelasi lucru despre porumb , dovleci, fasole si mult mai mute altele. Deci clar, scortisoara vine direct din farfuriile extraterestre, ne-am lamurit !
Cudi : aia cu cerealele e nasoala rau de tot, ca inca nu suntem adaptati biologic sa consumam grau, cu atat mai mult asta GMO pe care il avem aici. Daca mananc grau de aici din America, imediat ma apuca durerile de burta, crampe si ma tine ceva vreme, pana cand graul se elimina din sistem. In Romania toleram mai usor graul, insa aici no way ! M-am obisnuit sa mananc fara paine si asta este, insa mai scap in prajituri din cand in cand.
Fire: indiferent ce hrană de import intergalactic crezi tu că mâncăm, Scorțișoara e de la EI! Și ÎNGHEȚATA!
Renata, ce ziceai? :))
Că înghețata, ca și scorțioșoara, e de la (Z)ei citire!
Cudi, pentru o suma modica, fara chitanta, prestezi pentru evenimente? Las numaru’ la receptie. Mai tare decat 7daysul ce-ai facut.
Castanman, ar trebui să discuți cu impresarul meu. Și să te hotărăști cum preferi livrarea -- par avion sau cu vaporul. :))
Sorry, trebuia sa-mi dau seama ca numai in diaspora sunt prajiturile romanesti bune. Nu prea sunt de acord cu denumirea lor. Pe la noi era suficient sa le spui ” vartejuri”, mancati-as…Impresarul iti plateste gazele pentru cuptorul aragazului? 🙂
Ca sa-i salvam mustatile lui Simon, iti spun ca la Dollarama se vand pensule cu fire din silicon. Eu din alea mi-am luat si sunt foarte multumita de ele.
Oh, trăiască Dollarama… singurul magazin în care intru cu pitica și îi spun împăcată: ai voie să-ți alegi oricare patru chestii din magazin…
Pentru cei care nu știu care e faza cu Dollarama -- e un magazin cu chilipiruri -- jucării, decorațiuni, ustensile de bucătărie, ceva papetărie, unelte de grădină tc. și în care prețul pe orice produs nu depășește 4, 5 dolari.
Fire, eu am luat pensula din Superstore -- în zona ta cred că magazinul are alt nume, e cel cu marca proprie “no name”. Doi dolari cred că am dat pe ea.
Dar mersi de sfat, zilele astea cred că o să intru și pe la Dollarama, că a fost pitica cuminte, a avut concert și a mimat excelent cântatul la fluier (apropo, ăștia îi spun fluierului “recorder” -- când am plătit pentru recorder la școală am crezul că primim un fel de reportofon… ceva de înregistrat).
Superstore ii zice si pe la noi, nu prea merg pe la ei decat 1-2 ori / zn. Cumparaturile mi le fac de la magazinele etnice si din Dollarama, Thrift Store.
Zau ca puteau mima cantatul la creion, ca era mai ieftin si cu aceleasi rezultate. Pentru copii nu face diferenta, ca ei cand se joaca isi folosesc imaginatia : cu cat e mai sarac obiectul jocului, cu atat mai bogata imaginatie. Creion sau recorder .. totuna.
Dollarama ar fi trebuit sa se numeasca Lumea Copiilor, zau ! Si pe la noi sunt pline de copiii cu bratele pline cu obiecte.
The gossip for today: https://m.facebook.com/TruthSlapped/photos/a.1289536694397772.1073741828.1289526974398744/1643548962329875/?type=3
Gay sub acoperirea perfecta. E foarte probabil sa fie doar un cal fls in cursa prezidentiala. Francezii sunt exasperati de insecuritatea din case si de pe strazi si vor cu disperare o solutie, asa ca e foarte probabil sa voteze pe Marie Le Pen.
Nu știu dar tind să cred că așa cum unii tind spre pedofilie, așa sunt și unii care tind spre gerontofilie. 🙂
Președintele Franței, Macron a lucrat la Rothschild. Asta spune tot. Președinții sunt marionetele bogaților 🙂
Un fragment dintr-o emisiune, foarte emoționant și foarte interesant de urmărit: https://youtube.com/watch?v=G9yOO8X4fPU
Poveste siropoasa etalata la tv, despre cum un popalau s-a facut mamic. De regula tot ce ne este bagat pe gat e fake si realitatea e alta. Intrebarea este de unde sifoneaza bani popa ca sa creasca boracii aia ?
Donații, munca calugărițelor în mănăstire pentru hrană, banii din acatistele oamenilor la rugăciuni, etc
Ajutor de la Dumnzeu care lucrează prin oamenii buni. 🙂
M-a impresionat ce a zis puștiul ăla fără mânuțe.
Gestul de a ocroti pe orfani si pe vaduve este o învatatura a lui Hristos,însa când aceasta lucrare are scopul sa îndoctrineze la un cult oarecare,este lucrarea lui “Antichrist” în care toate religiile lumii sunt angrenate de interese materiale,dumnezeul acestui veac,”Mamona”.
Manipularea religioasa,ocultilmul si fanatismul,este un razboi psihologic,spiritual,mediatizat pe care f.putini îl percep corect, menit sa controleze constiintele credule.în scopul exploatarii maselor.Este o retea complexa care utilizeaza efectul piramidei,holograme iluzorii ce par obiective,înselând perceptia simturilor primare,relative,subiective,limitate,nemetamorfozate de al saselea simt,Spiritul Sfânt *IUBIREA ABSOLUTA*.
“Savârsea semne mari,pâna acolo ca facea sa se coboare foc din cer pe pamânt,în fata oamenilor.”(Apocalipsa 13:13)
Aici nu sunt de acord cu tine, Fire! E foarte bine că popălăul s-a făcut mămuc. După cum arată spațiile în care s-a filmat, e lux, e raiul față de orfelinate. Banii pe care-i sifonează popa pentru crescut copii sunt banii BOR și donațiile enoriașilor. Și, decât să-și ia un beemveu nou-nouț din ei, mai bine să îngrijească orfani.
Eu aș obliga fiecare mânăstire să țină un orfelinat. Le-aș obliga pe călugărițele întregi la minte să facă școala de asistente medicale și să lucreze benevol în spitale. Statul varsă bani grei în buzunarul bisericii. Ar putea și biserica să facă ceva pentru stat.
În altă ordine de idei, mult-premiatele reportaje ale lui Carmen Avram sunt, în cea mai mare parte, siropoase și telenovelistice, fiindcă astea dau bine. Sunt extrem de manipulatoare și perverse, e adevărat, se fac interviuri de ore și ore și se păstrează la montaj numai 70 de secunde din replicile intervievatului, în așa fel încât, la final, ideea ei preconcepută care a iscat reportajul să fie susținută de „mărturiile” specialiștilor.
Deci, dacă ea decide că va face un reportaj despre o icoană făcătoare de minuni care face minuni și intervievează 20 de atei, în final, când montează emisiunea, o să constați, cu stupoare, că absolut toți ateii interogați au emis măcar o propoziție simplă în care admit că există icoane făcătoare de minuni. Sunt tăieturi dibace și scoateri din context ticăloase.
Poate n-aș fi fost la curent cu procedeul, dar am o prietenă care a luat de două ori plasă la Carmen Avram. Și am asistat la interviuri, din spatele camerei.
Sunt de acord că televizorul ne minte perfect. Nenorocirea e că cei care fabrică adevărurile televizate au un plan bine stabilit. Fiecare grup de interese fabrică un adevăr favorabil lui. Dacă urmărești cinci posturi, o să fii mințit 20%. Dacă urmărești douăzeci de posturi, o să fii mințit 100%. Bonus, obții informații despre adevărul-adevărat: atunci când trama de minciuni a unuia se intersectează în puncte comune cu trama de minciuni a celuilalt.
Eu verific, de fiecare dată, minciuna abominabilă și interesată din domeniul meu, sistemul sanitar. Băi, e vizibil și strident vizibil că introducerea cardului de sănătate n-a făcut altceva decât să sifoneze foarte mulți bani publici în câteva buzunare, ca să se creeze iluzia că, de când cu cardul, nu mai există pacienți fictivi, rețete fictive, nu se mai poate fura în sistemul de asigurări. Greșit! Se fură mai legal, atât.
Am ajuns să mă bucur prostește că, având un coeficient de inteligență mediocru, pot privi ca din dronă șmecheria care a costat sute de milioane de euro și continuă să coste enorm, anual.
Uneori, când mă gândesc la cele de mai sus, mi-aș dori să fiu un iubit animal de companie, ca să n-am habar de toate astea.
O invidiez pe Elena că se bucură de un link pe you tube, cu un grăsan bonom, îmbrăcat în popă, care chiar pare un om mânat de bune intenți iși se face, cumva, util, crescând copii, în loc să certe femeile din sat că s-au futut în post. 🙂
Este foarte bine ca popalaul are grija de plozii abandonati, n-am zis ca nu ! Am zis ca eu nu am incredere ca e asa cum ni se prezinta situatia . Mai degraba suspectez o fatada asta cu plozii, dupa care se sifoneaza bani din cine stie ce surse.
Sunt banii BOR ? BOR nu finanteaza prostimea, ci ii ia banii. Se plang popii ca BOR nu ii plateste, ca ii jecmaneste cu taxe, nu sa le dea bani pentru acte de caritate ! BOR nu se ocupa cu acte de caritate, ci doar vinde iluzii pe bani multi, ai maselor care ii plateste.
Donatii de la masele de credinciosi ? Asta e posibil. Eu sunt mai suspicioasa de felul meu cand vad afisaje din astea si le-as investiga.
Bani de la stat primeste ca fundatie, ONg sau ce dracu si-o fi infiintat pentru plozii aia ? Ca nu sufla un cuvintel si pe mine tare m-ar fi interesat.
Eu nu am incredere cand vad acte de caritate facute de institutii si rganizatii. Cel mai probabil acolo se sifoneaza bani la greu, iar praful de pe toba ajunge si la aia pentru care se doneaza banii. Da, e adevarat ca plozii o duc mai bine decat la orfelinatele de la stat.
Păi, una peste alta, cam suntem de acord. 🙂
Sfârșitul conversației.
Problema mea e că, un tip, mă atacă la persoană pe Lotus-blog, că sunt o fătucă de peste 55 de ani, care nu-l iubește pe Osho și, dintr-odată, vârsta mea e o bilă neagră și eu, însămi, sunt o bilă neagră, o PIATRĂ ÎN UNIVERS, că nu-l percep ca pe un hiper-filosof.
Frățioare, Osho e ca un Dorel, cu cheia franceză în mână! Există zeci de manipulatori de gânduri, mizerabili ca el, dar nițel mai decenți în exercițiul împrostirii unei mase de oameni.
Că eu cred că, dacă un filosof spune 99 de truisme și emite o mizerie inacceptabilă, fie de către proști, fie de către deștepți, apăi se încadrează la murphy-ologisme: dacă pui o picătură de apă de canal într-un butoi cu vin bun, obții apă de canal.
Nu trebuia să comentez aici, ci la Lotus. Scuze!
Renata, m-ai făcut curioasă și am intrat să citesc comentariile (articolul încă nu l-am citit, că e cu ce zice Osho, dar hai că îmi fac curaj mai târziu și-l citesc). L-am văzut pe acel Coșmar albastru comentând tot la Lotus, ceva articole în urmă, pieptănându-l duios pe autor. A fost clar pentru mine din prima secundă că ăla nu e cititorul lui Lotus. Renata, ăla e un vechi cititor de-al tău care a văzut pe unde comentezi, cine te contrazice și profită de context ca să se lege de tine. E un căcat în ploaie, nimic mai mult.
Cudi, mai sus am pus virgulă între subiect și predicat! 🙁
Eu nu-l consider pe Coșmarul Trist și Albastru un vechi cititor de-al meu. E, pentru mine, genul care stă la pândă, unde să dea cu piatra în geam. Asta iscă nițică adrenalină. E de bine! A găsit ferestruica Osho-filosof, în aia a dat cu piatra.
Întristarea mea vine de la atacul la vârstă; dacă ai peste 55 de ani, te iau cu titlu de inventar, sclerozato!
Pe bune?! Într-o lume atât de lipsită de preconcepții, ca a filozofului Osho, dacă ai o viață în spate și peste 55 de ani, mai ai doar un drept -- să taci?
Păi, fanii lui Osho care vrea să nu te declari apartenent la altceva decât la ființa umană și să gândești cu capul tău, curat, după ce ai gonit toată otrava, se împiedică de-o vârstă?!
Asta m-a supărat. Dublul standard.
Coșmărelul cică nu se referea la tine, am aflat eu de la el printre înjurăturile și cuvințele demne de bulina roșie :)))
Păi, da. Dacă tot se sifonează bani, măcar o zecime să se sifoneze în copii fără părinți, fără casă. fără identitate.
Sunt, pe undeva, la fel de paranoică precum ești tu. Nu pun niciodată o conservă sau o sticlă de ulei în coșul milei din supermarket, al cărui conținut ar trebui să ajungă la săraci, nu fiindcă am ceva cu ajutarea lor, ci fiindcă mă tem că acele produse, cumpărate deja, vor ajunge înapoi la raftul magazinului.
Prefer să fiu un rău-creștin, decât să bag 3, 9, 18 lei, din prostie, în plusul de inventar al megaimașului.
Si eu la fel fac, Renata ! La noi e un fapt public, scris si demonstrat de presa ca asociatiile de cerseala ( din toate domeniile, fara exceptie ), sifoneaza bani in mod legal ( in tara asta legea e facuta in asa fel incat protejeaza corporatiile in detrimentul omului de rand, ca avem capitalism de corporatie ).
Iar procentele sifonarii sunt cam asa : intre 70 % cei mai milosi, si … 90 % aia mai rapace merg pentru … cheltuieli “administrative”, iar ce ramane merg catre aia despre care pretind ca ii ajuta ( amaratii din Africa, spitale canadiene, saraci, etc ). A demonstrat presa cu acte si investigatii, iar sigonarea e perfect legala. In continuare asociatiile de cerseala te hartuiesc oriunde ai merge, sa le dai bani ( cel mai rau e cand vin si fac chete la serviciul oamenilor, unde daca nu donezi esti luat la ochi de sefi ). Sunt peste tot.
Au un tupeu fantastic, vin si bat la usa oamenilor in blocurile de locuinte si cersesc bani si alimente. Ba mai rau, ii pun pe managerii blocurilor de rent ( detinute de corporatii ) sa vina la usa sa iti ceara bani. Sau cand platesti chiria. Sau la magazin la casa. Sau in mall, sau peste tot si te abordeaza cu tupeu pe strada si iti cer bani. Numa’ sa le dai si sa le dai. Daca ai nevoie sa fii ajutat … bye-bye !
Nu doar ca iti cer bani si alimente, dar iti cer sa prestezi si munca gratuita pentru ei. Ii obliga pe copii de liceu si facultate ( daca nu presteaza numarul de ore de munca fortata, nu sunt lasati sa absolve scoala ).
Daca mergi la agentiile care iti cauta de munca, te trimit urgent la voluntariat. deci tu nu ai bani sa iti platesti chiria, iar astia te trimit sa muncesti pe gratis in favoarea corporatiior si organizatiilor care nu au chef sa isi plateasca anagajati. Pai las’ ca vin fraierii sa munceasca pe gratis, nu ?
Deci asta se petrece perfect legal si la vedere, desi in ultima vreme au fost voci care au cerut schimbarea legii cu voluntariatul, pentru au considerat-o exploatare. Nimic nu s-a schimbat.
Si atunci stau si ma intreb, daca intr-o tara cu pretentii ( ca numai pretentiile si figurile sunt de ei ) se intampla jecmaneala asta din spatele paravanului caritatii, cum o fi in Romania unde totul e taram virgin, corutia e in floare si nimeni nu isi asuma nici o raspundere pentru nimic ?
Fire, eu mă retrag să mânc ceva și să nani, dar, la tot comentariul tău zic amin.
Cu observația că, aproape nu contează dacă o țară e cu pretenții de veche democrație sau e o românie începătoare; sugativa de bani funcționează aproape la fel.
Era o poezie care parcă a fost scrisă pentru preotul acesta:
”
N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.”
Și R. Kipling avea o poezie faină ” If”. 🙂
Poezia citată îi aparține lui Radu Gyr, Elena. Și e o parafrază mistică, scurtă și nu foarte valoroasă a poemului If.
Poemul If, al lui Kipling, e unul celebru și foarte iubit și popular, cel puțin în rândul englezilor, dacă nu în rândul consumatorilor de poezie din toată lumea. Are traduceri în vreo 30 de limbi. Nenumărate și în română. Cea mai inspirată îmi pare cea a lui Dan Duțescu.
Nu știu de ce alăturarea numelui Kipling cu adjectivul fain mi se pare nepotrivită și mă duce cu gândul la aprecierea unei ciorbe de perișoare -- îi faină, tu! 🙂
Mie îmi place cuvântul „fain”. Pe-aici prin ardeal se uzitează. E o prescurtare de la „frumos”, n-are nimic vulgar sau grosier. Eu o văd ca pe o stilizare.
Am citit undeva, la tine pe blog, că ție nu-ți place.
Mai sunt și alte exemple care pentru mine par veridice, par un exemplu bun care îndeamnă să fim mai buni:
https://youtube.com/watch?v=CXzg36Dtjd0
https://youtube.com/watch?v=uE_xCrfrFlc
https://youtube.com/watch?v=rYlsfILaKcE
… și mai sunt cazuri, càmine de bătrâni, mai trist e că oamenii își abandonează copiii, bătrânii…în grija altora.
Elena, asta cu sa fim mai buni ingrijind oamenii amarati, e manipulare emotionala de joasa speta, promovata de parazitii sistemului. Nu, nu e treaba mea sa am grija de nimeni, ci treaba fiecaruia dintre noi este sa aiba grija de sine insusi si de cei dragi. Atat.
Si daca nu incerc sa salvez lumea, planeta, plozii abandonati, batranii singuri, saracii, balenele albastre, adolescentii emo, drogatii, psihoopatii … nu inseamna ca sunt om rau, ca nu sunt om bun, ci inseamna ca nu pun botu’ la vrajeala, nu visez cai verzi pe pereti si inteleg ca nu e treaba mea sa salvez omenirea. Nu sufar de complexul lui Superman.
E manipulare ordinara ca trompetele sistemului sa puna in carca omului de rand asta cu salvarea-intr-ajutorarea unuia si a altuia. Nu, nu e treaba noastra sa facem asta, ci este OBLIGATIA sistemului sa o faca, pentru ca de asta ne jefuieste lunar de o poala de bani, in numele bunastarii sociale pe care o sa ne-o ofere.
Deci in loc sa sarim cu banu’ suplimentar ( in afara taxelor ) ca sa ajutam pe X si Y, de bun simt si rational ar fi sa luam la intrebari sistemul de ce nu isi implineste obligatiile contractuale fata de societatea care ii plateste bani pentru a primi … iluzii. Este treaba statului sa aiba grija de defavorizatii soartei, si nu e treaba mea , a ta si a vecinului. S-a puit un iresponabil si si-a abandonat plozii ? Ok, dar de ce trebuie sa preiau eu responsabilitatea lui si sa-i cresc plozii ? Nu.
Cat despre batranii neajutorati din azile, isi merita soarta. E strict alegerea lor. De bun simt este sa nu impovareze viata copiilor, ducandu-se mot in viata si in familia lor, hodoronc-tronc, acuma treceti si slugariti-ma pana mor, pentru ca asa vreau eu, sa nu mai aveti timp de voi si de familia voastra ! Deci sadism in forma pura la adresa propriilor copii acum deveniti adulti.
De bun simt este atunci cand nu isi mai pot purta singuri de grija, sa aiba decenta sa se eutanasieze. Decent, discret si cu bun simt, ca sa nu deranjezi pe nimeni. Daca batranii neputinciosi aleg sa isi continue viata in chinuri, neputinta si dureri, este strict alegerea lor, dar sa nu blameze copiii ca i-au trimis la azil. Vrei sa traiesti in chinuri, traieste … dar nu ma chinui si pe mine cerandu-mi sa-ti schimb scutecele ! Du-te si chinuie-i pe ingrijitorii de la azil, daca tot dai dovada de sandism si nu ai pe cine sa il exerciti !
Acuma serios, cat de dus cu capu’ trebuie sa fie cineva ca sa aleaga sa continue sa traiasca precum un cadavru viu, in dureri si neputinte ?
Fire, ești prea tranșantă. 🙂 Sunt oameni care nu concep să-și abandoneze părinții într-un azil-spital. Din motive religioase, din teama că ce zice lumea… Și sunt bătrâni lipsiți de discernământ, sclerozați, senili, care nici nu-și mai recunosc copiii și nepoții, cum să realizeze că sunt o povară?
Să precizez un lucru: în timpul celor două săptămâni în care mama a fost în comă și eu credeam că își va reveni la starea de legumă, dar respirând neasistat, câțiva prieteni medici s-au oferit să mă ajute să găsim un azil-spital unde s-o internez. Nicio clipă nu mi-am imaginat că aș putea să mă transform în infirmieră din motive obiective: coloana mea vertebrală nu-mi permite să car mai mult de 8kg în două mâini, deci n-aș fi putut s-o manevrez și programul meu de muncă nu mi-ar fi permis să stau cu ea decât câteva ceasuri pe zi și noaptea, dar nopțile trebuie să dorm ca să fac față la muncă a doua zi etc… Deci m-am simțit mai în siguranță când am aflat că niște prieteni se ocupă „de viitorul ei”. Ceea ce nu mi-au spus, că șansele să se reîntoarcă la viață, fie ea și una vegetativă, erau sub 0,001%.
Am admis/acceptat soluția azilului ca pe una salvatoare pentru mine. Nicio clipă nu m-am simțit vinovată că fac un gest de abandon, trădare, față de ea. Poate m-a ajutat mult observația neurochirurgului -- considerați că mama dumneavoastră are, din clipa asta, inteligența unui copil de 8 luni. (înainte de cel de-al doilea AVC, făcut în spital.)
Deci eu, personal, îți dau dreptate: nu te poți înmormânta de viu într-un voluntariat peste puterile tale, pentru asta există instituții specializate. Instituțiile alea, conduse de stat, de privat, de fundații, de mânăstiri și popi, nu fac asta benevol, ci contra cost, și încă unul consistent. Deci nu ăia sunt buni și tu ești rău. Ăia prestează o activitate pe care tu o plătești.
Elena e o persoană ușor impresionabilă, idealistă. Ea, dacă vede un reportaj cu două călugărițe care întorc pe partea ailaltă un bolnav paralizat și-l șterg la fund, are impresia că alea două sunt două îngerițe și familia bătrânului respectiv e o adunătură de nemernici care și-au abandonat bunicuțul devenit morcov. De fapt, poate că toată familia aia își amputează 60% din venitul lunar și trăiește din ce rămâne, ca să le plătească pe cele două îngerițe sau, mă rog, instituția care le are pe inventar.
Adevărata dramă e atunci când asistatul e lucid, are mintea întreagă, doar corpul nu-l mai ajută și familia, cu sacrificii de nepovestit, îl îngrijește la domiciliu ca pe „Frumoasa fără corp”. Ei, atunci ar trebui să funcționeze luciditatea imobilizatului la pat și să găsească o modalitate de retragere din viață. Ceea ce, în 99% din cazuri nu se întâmplă, fiindcă instinctul de supraviețuire bate orice alt raționament.
Renata, aia cu abandonul eu zic ca e cam sucita pe dupa visin. Cum adica copiii isi abandoneaza parintii la azil ? Nu exista asa ceva ! Copilul nu are nici o obligatie de a ingriji parintele batran, deci nu se pune problema de ” abandon”. Nu e nici un abandon, ci ambele parti sunt adulte, stapane pe viata lor si libere de contract.
Deci nu copilul trebuie sa ” abandoneze” batranul la azil, ci batranul trebuie sa isi cunoasca limitele si sa se duca la azil, daca are chef sa traiasca o batranete in care se chinuie pana la moarte si sa-i chinuie si pe cei din jurul lui. Deci nu e nici un abandon, ci e strict decizia batranului daca se duce la azil ori alege eutanasia. Fix problema lui, viata lui, decizia lui, iar copilul nu are ce cauta in treaba asta si cu atat mai mult sa ii plateasca azilul, pentru ca copilul nu e sclavul tau pe viata ( sa te ingrijeasca, sa te intretina, bla-bla ). Nu l-ai adus pe lume ca sa il exploatezi, ori sa il folosesti pe post de polita de asigurare a batranetii. e absolut mizerabil si manipulator din partea parintilor sa pretinda de la copii asa ceva.
No way ! Fiecare adult isi traieste viata cum alege si cum poate. Nu iti poti plati azilul ? S-a inventat eutanasia.
Sunt batrani sclerozati, lipsiti de discernamant, bla-bla. Dar nu au fost dintotdeauna asa. Cand s-au imbolnavit de scleroza stiau foarte bine ce urmeaza, deci puteau sa ia o decizie cu discernament, cu testament, legal si etc. Asta nu e o scuza. Planul de viata ti-l faci de dinainte, cand esti in putere si cu mintile intregi, nu dupa ce te-ai dat cu capul de pragul de sus si e too late.
Doamne Ferește de asemenea situații în care un om nu se poate îngriji singur sau de vreun copil cu handicap. Dacă le dai la un cămin, oamenii plătiți îi vor îngriji, cel puțin în România la limita de jos, pentru că sunt puține persoane, exceptând călugării și călugărițele, care vor face acest lucru cu iubire fațã de aproapele, iar dacă cel îngrijit e lucid, va simți acest lucru și se va întrista. Fiecare om are nevoie de un zâmbet, o privire caldă, afecțiune, o vorbă bună, de un om drag care să îi fie aproape, care să îi prepare ceva ce știe că îi place. Dar bătrânii care își pot avea singuri de grijă e păcat să-i trimiți la cămin în ciuda atâtor amintiri frumoase care vă leagă, a faptului că v-a născut, nu avortat, crescut cu drag, v-a iertat atâtea greșeli, v-a oferit atâta dragoste și poate că ei nu cer nimic dar cum să vă lase conștiința să-i abandonați la greu când ei au fost buni și iubitori cu voi?
Cu toții avem o cruce de dus, unii o au mai mare sau mai grea, dar toți avem o misiune în viață: aceea de a deveni mai buni. 🙂
Cred că și căsătoriile oportuniste se destramă la vreo boală mai grea a unuia din ei, numai iubirea adevărată te ține lângă un om care trece printr-o etapă mai grea, fiindu-i sprijin.
Câteodată te bucuri doar să îl vezi și să-l știi în viață, dar fiecare om are lecțiile lui de viață.
Nu am avut așa situații, judec din afară. 🙂
Ce inseamna iubire adevarata, Elena ? Ca pe mine m-ai pierdut la faza asta.
si apoi, daca simti emotii si sentimente fata de o persoana, asta nu e o scuza ca sa te lasi exploatat pe viata si nici nu e un motiv intemeiat ca sa iti epxloatezi la sange propriul copil, sa fim seriosi ! e doar o dovada de monstruozitate pitita dupa paravanul ‘ iubirii”.
Elena, socoteala mea arata altfel : daca iubesc pe cineva, il las liber si nu il epxloatez. Il las liber sa isi traiasca viata cum doreste, nu ma pun povara in casa lui, ca sa ma intretina ori sa ma ingrijeasca pana mor. Ca are viata lui, familia lui si imi este peste mana sa intru cu bocancii in viata copilului si sa i-o fac varza. Daca imi iubesc copilul, nu as accepta in ruptul capului ajutorul lui la batranete, dim motivul de mai sus.
Nu mi-as permite in veci sa ii distrug tineretea si familia, cei mai frumosi ani, ca sa ma stearga pe mine la cur. No way ! Nu i-as accepta nici banii de azil, pentru ca asta este res[ponsabilitatea mea fata de mine si nu responsabilitatea copilului. copilul are sotie si copii la randului lui si banii trebuie sa mearga la familia lui. Eu cand nu ma mai pot intretine ori ingriji singura … eutanasie . Cum naiba sa accept sa-mi exploatez propriul copil, in numele asa zisei ” iubiri” ? Pai ce iubire e asta in care imi exploatez copilul fara scrupule ?
Uneori toți ajungem în situația în care avem nevoie de sprijin, viața nu e ca un drum drept, ci unul sinuos uneori, cu urcușuri și coborâșuri. Familia e formată din oameni care se susțin reciproc, atunci când un membru e jos îl ridică ceilalți și tot așa ne sprijinim reciproc ca să mergem înainte făcându-ne viața cât mai plăcută unul altuia. 🙂
Și când ai de unde e bine să întinzi o mână de ajutor și înafara familiei. 🙂
Eu ti-am cerut raspunsuri concrete, in schimb, tu reciti platitudini ca popa din Evanghelie. Mda.
Apropos, familia e sotul si plozii. Daca nu ma crezi, citeste-ti Biblia, ca acolo zice ‘Mnezo ca asa e legea, ca sa lasi pe mama si tata si sa iti faci familia ta. Ceva de genul asta, ca nu mai stiu citatul exact si nici nu am timp sa caut in Biblie, insa sunt sigura ca stii tu despre ce vorbesc.
Da parcă tu, Fire, nu credeai în Biblie și în ce zice Biblia și acum faci trimitere la Biblie. 🙂
În Biblie zice să respecți poruncile care include și „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.”
Biblia nu trebuie crezuta, ci inteleasa, Elena ! Nu foloseste la nimic sa crezi orbeste in ce scrie intr-o carte codata pe care nu o poti intelege. Dar daca tot nu putem intelege ceva, hai sa ne inchinam la acel ceva, nu ? Logica reigiosilor.
Ti-am citat din Biblie, pentru ca tu iei literal ce scrie acolo, deci in fata ta este un argument cu greutate. Da, am studiat foarte multi ani decodarea Bibliei in codul alchimic in care au fost scrise manuscrisele adunate si mutilate in Biblie. Daca vrei putem vorbi despre asta ( daca ai ceva interesant de spus ). Daca nu … ne rezumam la ce spune popa in biserica .
Doamnelor, problema e simplă: ai atâția bani încât să demisionezi de la job și să devii infirmiera bătrânului tău? Dacă da, alegerea corectă e să-l lași pe mâna unor profesioniști. Bonus, nu renunți la job. Bonus, viața ta nu se frânge într-o dramă pe care nu poți s-o gestionezi.
La mine, subliniez, la mine, asta e valabil și dacă ai născut un copil retardat. Înainte de a deveni sclavul lui afectiv, trebuie să iei o decizie corectă și favorabilă tuturor, inclusiv societății.
Am o babă pacientă care a permis fetiței ei, retardată mintal și locomotor, să se mărite cu un retardat mintal și locomotor și acești doi retarzi au făcut doi copii. Nu sunt chiar așa de retardați ca genitorii, adică umblă pe propriile picioare.
De câte ori o văd, aș împușca-o.
Punct!
Aștept bombardamentul cu ouă clocite.
Renata : Retardatii trebuiau sterilizati din principiu si apoi lasati sa se marite. Cat despre puit, well, cand te apuci de puit stii foarte clar ca nu ai nici o garantie a ce iti aduce barza, asa ca iti asumi rezultatul, indiferent care ar fi el. Si daca rezultatul e cu nasoale … sa ti-l cresti sanatos, pentru ca stiai ca se poate intampla asta si ai acceptat, a fost o alegere asumata ( daca nu itia sumai, nu te apucai de puit ).
Cu batranii nu ai de ales, nu poti decide daca ei se vor imbolnavi sau nu, daca vor deveni legume sau nu si oricum nu e treaba copiilor cum decid parintii sa isi traiasca viata la batranete. Parintii sunt deja nascuti, deci copiii nu au nici un cuvant in treaba asta ( asa cum se intampla in cazul cand decizi sa puiesti cu riscul de a produce handicapati ).
[…] numita Fire într-un comentariu de pe blogul lui Cudi și […]
Oameni buni, am rămas în urmă cu cititul comentariilor și aici, și la articolul dinainte, am reușit acum să mă pun la punct cu noutățile din discuții și n-a fost ușor. Ce s-a ales de cicloanele mele! Fac un rezumat al ideilor mele pe cele discutate:
-- Nu cred în latura caritabilă a unor instituții bisericești, orice act de binefacere ce nu se desfășoară spontan, ci organizat, nu mai e binefacere în adevăratul sens al cuvântului -- unii primesc salarii, bani se investesc, dar rezultă și profituri care servesc alte interese etc.
-- Cu îngrijirea bătrânilor neputincioși, treaba e subiectivă. Există pe de o parte, dorința unor bătrâni de a fi îngropați sub nucul din fundul curții și frica altora de a nu ajunge o povară pentru cei dragi. Există oameni care, realmente fac tot ce le stă în putință ca să îngrijească muribunzii acasă, și alții care insistă să îi păstreze acasă doar pentru a le lua pensiile, care, în cazuri nasoale rău, n-au deloc grijă de bolnavi, care uită să îi hrănească, să îi schimbe, ba chiar îi mai și bat… Instituțiile specializate de îngrijire sunt varianta optimă pentru aceștia din urmă.
-- Lotus, am văzut că ai luat comentariul lui Fire și l-ai pus la tine pe blog. De ce? Ca să vină alții care habar n-au cine e Fire și să se mire în cor cu tine că n-are suflet? În viața reală, ce ai făcut tu ar fi cam așa: purtăm o discuție aici, la care participi, apoi te duci după colț și strigi în gura mare -- auziți ce a spus Fire, ce lucru groaznic a spus Fire!
-- Elena, știu că unele articole de ale mele sunt plictisitoare, sunt cu gogoși și cicloane sau alte astea, dar te rog frumos, nu mai lăsa link-uri, videoclipuri spre cu totul și cu totul alte minuni, că la un moment dat devine obositor. Te rog frumos.
Ok.
Păi tu nu vezi ce-a zis? L-am luat pentru că e strigător la cer. Fire chiar nu are suflet. Sau dacă are suflet, poate alții vor spune că are, eu nu i-am modificat nici un cuvințel. Și de ce ar trebui s-o tratez altfel decât îl tratez pe Petre Daea, când îi pun aberațiile pe blog? De ce ar trebui s-o protejez, cum faci tu? Oricine spunea așa ceva merita arătat lumii. Crezi că pe tine nu te-aș fi citat la așa ceva? Dar la ea, consider că felul cum s-a manifestat acum este semnificativ pentru afirmațiile pe care le face la modul general, ăsta fiind un ghes în plus. Nu am blog ca să scriu (și) despre lucrurile care îmi repugnă? Tu poți scrie ce și despre cine vrei, poți aborda orice subiect, dar eu nu, sau cum? Citatul e acolo, există și link aici iar eu nu i-am schimbat nici un cuvânt, deci nu văd care-i problema cu faptul că am făcut acel fragment mai accesibil. Lumea își poate da cu părerea pe marginea lui. Dacă e de bun simț, atunci Fire n-are de ce să-și facă griji. Dacă nu e de bun simț, atunci nu văd de ce ar trebui s-o protejez.
Discuția la care ați participat (și la care eu am asistat) s-a desfășurat într-un spațiu public. O analogie mai bună ar fi cu blogul Cârcoteli. Cu diferențele că blogul respectiv e axat pe critică (eu am și alte tipuri de articole) iar autoarea lui nu prea dă numele celor pe care-i citează (lucru pe care i l-am reproșat de mai multe ori).
În sfârșit, faptul că mă tragi la răspundere cu privire la un articol scris pe blogul meu aici și nu la articolul cu pricina arată că și ție îți plac discuțiile offtopic. Iată că de la rețete de bucătărie s-a ajuns la eutanasie. Și cine participă la discuții? De data asta Renata, Cudi, Fire, Elena…
Cudi, Lasa’l pe Lotus sa se scandalizeze si sa barfeasca pe toate santurile, ca o catza veritabila ! Toti emotionatii cu mintea aburita sa-l aplaude, ca mie mi se rupe de figurile lor !