Nu știu dacă, unde, când am gustat eu vreodată roșii uscate în ulei, cu miresme de busuioc și usturoi, și cum mi s-a implantat mie ideea fixă că preparatul ăsta ar fi mare fițoșenie, ceva gen dulceața de nuci verzi. (Fițoșenie în sensul bun.) Ca să fiu sinceră, nu m-aș fi legat la cap cu rețeta asta dacă n-ar fi găsit Mihai la ofertă roșii cherry, lada de câteva kile la 10 dolari. Le-a adus acasă, zilele astea am băgat și noi, cât am putut, supradoză de salată de roșii cu ceapă, dar vremea le trece și ele nu se mai gată. De aceea am zis să le-ajut, cum se poate mai complicat.
Ce-am făcut: am umplut o tavă mare de roșii tăiate pe din două, am presărat sare și le-am dat la cuptor pentru vreo patru ore, la foc foarte mic.
Prevăzătoare, am sterilizat cu încredere două borcane mari de 800, cam atâta am aproximat eu din ochi că vor ieși. Când am scos roșiile uscate din cuptor, am înțeles că doar de un borcan voi avea nevoie. Pe când am început să pun roșiile uscate în borcan, am dat reboot la creier și, câteva secunde mai târziu, cotrobăiam prin lada cu borcane după unul de cel mult 400 grame. Sau mililitri. Cu indulgență, l-am umplut. Am pus roșiile, usturoi, busuioc și ulei de măsline.
Pe scurt: o tavă plină cu jumătăți de roșii, patru ore în cuptor, usturoi, busuioc și ulei măsline. Rezultat: un borcănel minuscul de roșii uscate în ulei, fițoșenia lumii.
Nu îmi este clar cum vom mânca, cu ce vom asocia această delicatesă, intuiesc că cu paste. Îmi păstrez optimismul imaginându-mi-o pe pâine, ca la țară. Mihai are fantezii erotice văzându-le călare pe carne la cuptor, pe pește la cuptor.
Am scris acest articol ca să mut discuțiile de la anteriorul aici, pur și simplu din respect, sper că mă înțelegeți. Sunt și obosită, n-am dormit mai deloc astă-noapte, cum amândoi suntem cam țepeni de spate, a avut el ideea să schimbăm, pentru o noapte, locurile în pat. Eu n-am dormit mai deloc, el pe bucăți: obișnuit să se dea spre dreapta, s-a trezit de câteva ori (parțial) în afara patului. Am fost ca bătuți azi.
Plus că eu n-am fumat de vreo patruzecișișapte de ore jumătate. Am țigări la discreție, dar am zis să mai încerc o dată. Că spatele.
25 Comments
Cudi draga, esti o autentica “terorista” culinara ! Mihai, Pitica si pisica, cred ca sunt permanent în alerta maxima sub “teroarea” bombelor culinare cu care esti mereu bine dotata, cu care-i ameninti continuu ! 🙂 🙂
“Cudi, trezește-te! Iosif te-a făcut teroristă culinară!”
Așa m-am trezit de dimineață.
Iosif, you made my day!
promisiunea e promisiune 🙂
(chit ca pozele nu sunt grozave ca sunt cu telefonul si pe lumina destul de mica)
(ciorba de peste, ungurească -- cea mai buna ciorba de peste mâncată de mine până acum, la http://www.fehertoihalaszcsarda.hu/halaszcsarda.html )
si un platou de peste (cică) pentru 2 persoane :)) :
(tot la Hanul Fehertoi din Szeged)
Vai de capul meu! Ioi!
(20 de secunde mai târziu)
Vai de neamul meu!
Tulai!
Delfinaș, câți ați mâncat din platoul ăla, trăi-ți-ar?!
Două persoane, aha, scuze, încep să percutez, mi-au furat pozele mintea! Mai bine tac puțin, că e uraganul Irma la mine-n gură.
Cudi, stai să iți explic
Cele doua ceaune cu ciorba de peste contineau (cică!) 5 portii de ciorba.
Am mâncat cei cinci care eram si tot nu am reusit sa terminam ceaunul cel mare (doar pe cel mic)
La platoul de peste pentru 2 persoane, am fost patru care am atacat dar am capitulat toți pe baricade, fără să reusim să terminam. Am fost doar patru pentru ca fiu-meu a vrut la felul doi snițel vienez, uite cam cum arăta o singura porție de snițel:
A, si am uitat ce era mai important, Az a szep cântat de țiganii unguri cu viorile lor 🙂
Hanul Fehertoi a fost al doilea de gen, primul la care am fost , Hanul Kiskorossy, e undeva pe malul Tisei, un loc tare frumos, http://www.kiskorossyhalaszcsarda.hu/ . Dar la fel de generoase portiile si la fel de gustoase. )
Stiu sa mânce bine ungurii, bravo lor:)
Mă bucur pentru voi, Delfinaș, pare că ați petrecut zile frumoase. Știu că ungurii au mâncare bună… nu mai zic de prăjituri. De înotat, ai înotat? Am văzut că au și niște bazine mișto în zonă.
Ba da:), dar nu in Budapesta, ci la Szeged
-- la asta-i zice Kamikaze, altuia ii zice Anaconda…:)
(aici fiu-meu o fost in culmea fericirii, eu una nu m-am dat pe niciunul din cei aproape 2 km de tobogane)
si la Mako (unde am fost mai in elementul meu 🙂 )
http://hagymatikum.hu/ro/
Super(b)! O să fiu sinceră cu tine: cam o treime din mine simte acum ciudă, invidie. Restul e happy pentru tine. Ultima imagine îmi place foarte mult, în sensul că mi-ar plăcea să înot liniștit printre coloanele alea.
N-ai de ce, Cudi…am tras de nebuna tot anul, cu zile in sir peste 14 ore de lucru si nopti dormite doar cate 2-4 ore…abia am rupt astea 4 zile (cu tot cu drumul de intors). In afara de 2-3 iesiri de maxim 2 zile, nu am avut concediu anul asta.
Si poate n-as fi mers daca nu as fi promis acum vreo 2 luni prietenei mele de departe ca mergem impreuna cu familiile la Mako.
Ori, clar, promisiunea e promisiune…
Avantajul lunii octombrie , nefiind sezon de vacante, a fost lipsa aglomeratiei in mai toate locatiile pe unde am mers.
A trecut insa a naibii de repede.
Cudi, am mancat, prin 2007 am fost in delta si am mancat ciorba facuta de lipoveanul unde ne cazasem, insa aceea e altfel, desi foarte buna si aceea.
Asta, a ungurilor, e rosie :), are alt gust, paprika sa traiasca:)
oricum, dupa iesirea asta (am pus ceva la mine pe blog cu Budapesta), mi-am schimbat total parerea despre unguri:).
in contrast, cu inima amara (chiar doare), la ”doi pasi” de mine, un loc de vis e in paragina. Si cat IUBESC locurile astea, Dumnezeule :(((…
http://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/inspectorul-pro-candva-recunoscuta-pentru-apele-sale-termale-statiunea-baile-herculane-zace-in-ruina.html
si sa stii ca e ieftin, nu e scump (la jumate pretul fata de Szeged), iar conditiile sunt foarte decente, ma refer la Mako.
Oraselul asta (la vreo 8 km de granita cu Romania) e tare mandru de Baile lui. Sunt, asa cum ai vazut, in forma de ceapa, asa cum sunt mai toate cladirile importante din oras (inclusiv biserica penticostala sau ce-o fi ea). Mako e capitala cepei in regiune 🙂
Iar baile sunt facute pe fonduri europene, chiar bine cheltuiti, nu risipiti cum sunt pe la noi. Arhitectul, Imre Makovecz, cunoscut la unguri, a murit in 2011, cu un an inainte de a fi finalizat Spa-ul in forma actuala.
Mai toti romanii din vest se duc acolo, mai ales cei din Arad si Timis, e foarte aproape.
Delfinaș, ieri, după ce ai comentat la noi, Mihai, la lucru fiind, a săpat pe site-urile alea după prețuri meniu, cazare, alea-alea. Seara, când umblam de bezmetici prin oraș să-i luăm piticei ceva de Halloween, îmi tot explica el ce prețuri bune, ce mâncare mișto, cu o excepție. Se întreba dacă ai mâncat vreodată ciorbă de pește făcută de lipoveni, aia ar fi cea mai bună, zice el (l-ai stârnit zicând că ciorba ungurilor ar fi mai bună, e curios acum, are încă un țel în viață!).
Ha,ha,ha,esti într-adevar irezistibila ! 🙂
p.s. la gulas nu am facut poze, dar ciorba de peste de la ei este mult mult mult mai bună decât orice gulas mâncat pe la unguri.
p.p.s. mai am un comentariu (cu poze) ce asteapta aprobarea 🙂
Cudi & Delfinasu’, nu terorizati gurmandu’ ! 🙂
Ăsta atac terorist, nu deshidratatele mele!
Lasa-ma Cudi, ca-mi ploua-n gura deja, de-mi vine s-o iau spre Est ! 🙂 Dar si “hidratatele” tale-mi faceau cu ochiul, din borcanul în care se simt în siguranta, dar nu pentru multa vreme, banuiesc !
Băi, Iosife, eu acum citesc pe aici și mânânc înghețată cu amandine. Că mi-am amintit că am în congelator, de zilele trecute.
Vrei? 🙂
PS: I-aș da și Renatei, că-i răcită, da’ n-o văd pe-aici.
cu migdale*, scuze
Merci Lotus, (you are nice), însa dupa un asa plato’,mai bun un Rouge de Bordeaux !
și mie mi-au făcut poftă rehidratatele lui Cudi!!! (cum nu sunt fan-paste, gândesc în asentiment cu Ketherius, ce bine o să le stea pe un pește la cuptor 🙂 )
Roșii în ulei ca roșii în ulei (n-am gustat), dar voi ați mâncat vreodată fasole murată?
Deci nimeni n-o mâncat.