Anul trecut, de Halloween, ne-am cam dat șmecheri, lipind figura asta pe ușa de la intrare:
Nu ne-a prea ieșit pentru că picii nu citesc afișe, picilor le pasă fix undeva de originea lui Dracula și „Transylvania” sună mai degrabă a loc imaginat, nu real, un fel de Gotham. Sau un hotel… Singurii care au apreciat, la vremea respectivă, afișul meu, au fost românii din lista de facebook.
Așa că anul ăsta ne-am dat pe brazdă. Am decorat și noi, rezultatul fiind ăsta:
Am împărțit vreo 4 kg de treats (bomboane, ciocolățele, acadele, napolitane, chipsuri, jeleuri etc.). Am deschis ușa de zeci de ori, am exersat toate accentele posibile ale lui „Happy Halloween!”, am râs ca o isterică de prea multe ori (nu am cine știe ce skill-uri la capitolul socializare). Mihai și pitica au colindat vreo două ore jumătate prin cartier, ea costumată în evil queen, el în ce l-am pictat eu – „married man”.
Pe strada din fața casei, puzderie de oameni, cum doar de Halloween e. Părinți și copii, supermani și vrăjitoare, extratereștri și iepurași, roboței și mimi, batmani, spidermani, plus mare parte din regnul animal. Pentru copiii de aici, seara de Halloween e cea mai frumoasă din tot anul. Toți copiii mișună pe afară, bătând din ușă în ușă în spiritul “Trick or treat?” și primind fel și fel de dulciuri – recolta, nu exagerez, ajungând și până la un sac de căciulă. Dacă stau bine să mă gândesc, pitica a încheiat pe la sfârșitul verii socoteala cu dulciurile primite anul trecut.
Cam ăsta e Halloween-ul – bucuria copiilor. Pentru o seară sunt „în pielea” personajului / supereroului preferat și bucuria asta e răsplătită cu dulciuri din belșug. Spre distracția ăstora mici, unii părinți se costumează și ei și merg în urma cârdurilor de pici, spionând sub acoperire integritatea fiilor și fiicelor. Mai au un rol, să nu uit, cel de a căra comoara de dulciuri, pe măsură ce recolta se îngreunează.
De ce sărbătorim Halloween-ul, ținând cont că suntem români? Din același motiv pentru care facem și brad de Crăciun și așezăm cadouri sub el, încurajând-o pe pitică să creadă că i le-a lăsat Moșul. Pentru că ar fi aiurea să stingem luminile în această seară a copiilor și s-o trimitem pe pitică la culcare mai devreme. Pentru că nu vreau să o privez de o bucurie inofensivă, pentru că orice ocazie de a fi haioși și generoși cu ceilalți n-ar trebui ratată. Pentru că e emoția și amintirea de mâine a copilului, pentru că e entuziasmul și încântarea ei. E ca și cum ai credita filmul din capul copilului, ceea ce e mișto, zic eu, cea care primea câte o palmă după ceafă când visam cu ochii deschiși. „Mă! Iară ești cu capul în nori?!”
Nu e cu vrăji, nu e cu magie/pornografie/homosexualitate/inițiere în lumea duhurilor rele/satanism. Cam ăsta e Halloween-ul pentru părinți și copii, aici.
Eu mă opresc aici cu articolul, dar nu îl public, aștept să se întoarcă cei doi acasă. Îl voi ruga pe Mihai să comenteze puțin articolul din link-ul de mai sus, articol adus în atenția noastră de o prietenă comună.
“Nea Virgiliu ăsta e un pic dus cu pluta. Nu știe cine este Astarte, nu înțelege ce a scris Giordano Bruno, confundă cauza cu efectul (homosexualii nu suferă pentru că-s homosexuali, ci suferă pentru că nu-s lăsați să aibă o viață normală de către alde nea Vergil), ignoră faptul că și creștinii români sărbătoresc ziua morților pe 1 noiembrie, că Halloween a existat pe calendarul religios multe sute de ani. Mă opresc, că e un text de propagandă deșănțată, plină de greșeli și dezinformare intenționată și am lucruri mai bune de făcut – mă demachiez, adică.”
Happy Halloween!
202 Comments
Îl contrazic pe Ketherius într-o oarecare măsură, adică:
“Creştinii români” nu e corect spus aici, fiindcă aceşti creştini români pot fi ortodocşi, catolici şi protestanţi, şi sărbătorile din calendarele lor religioase diferă.
Cât despre creştinii ortodocşi, majoritari (din câte ştiu eu) în România, m-am uitat în calendarul ortodox. Nici urmă de o zi a morţilor pe 1 noiembrie, acolo scrie doar “Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian”.
Cu Astarte nu ştiu exact care-i treaba (poate m-oi documenta vreodată în amănunt, acu’ n-am timp) şi nu l-am citit pe Giordano Bruno, deci în ceea ce-i priveşte nu mă pot pronunţa.
Dar cred că “nea Vergil” are cu siguranţă dreptate într-o privinţă -- dacă ne raportăm la România: “Halloween este … un produs al mass-mediei, al culturii de consum”. Halloween-ul şi Valentine’s Day au prins la noi fiindcă au fost “ajutate”, “vând” bine, bagă mulţi bani în buzunarele unora. Pe-aici copiii se distrau şi adunau dulciuri şi bani când mergeau cu colindul în Ajun de Crăciun, cu uratul şi cu pluguşorul în seara de Revelion, cu sorcova în prima zi a anului. Dar toate astea au căzut în desuetitudine (la ţară, acum 35 de ani, îţi băteau la uşă puzderie de copii; acum abia mai vin vreo doi); pesemne că le aduceau comercianţilor muuult mai puţini bani. Mărţişorul văd că rezistă -- e aducător de venituri.
Aş zice eu că s-ar putea să fi prins şi din snobism, dintr-un spirit de maimuţăreală: ăia din Vest îs mai cu moţ, hai să ne punem moţ ca al lor!
Arlech, uite ce am gasit
”ZIUA MORŢILOR. „Este o sarbatoare, cu ghilimele de rigoare, venita in Transilvania din spatiul catolic. Este de fapt ziua de 1 noiembrie, pentru catolici inseamna «Sarbatoarea Tuturor Sfintilor» si au hotarat ca in aceasta zi sa-si aduca aminte de mortii lor, de cei care au trecut in lumea vesnica. Pentru romani nu a fost foarte greu sa adopte o astfel de sarbatoare, pentru ca in spatiu romanesc cultul mortilor este deosebit de dezvoltat. Sigur ca pentru noi amintirea celor plecati se face in tot postul Pastelui, dar culmineaza cu duminica Tomii. Acum 20-30 de ani, de exemplu, in satele mai indepartate de orasele din Transilvania nu se sarbatorea aceasta zi sau nu aveau loc evenimente in cimitir“, a explicat Janeta Ciocan, muzeograf etnolog pentru emaramures.ro.”
Da definaşule, ştiu că e o sărbătoare din calendarul catolic. Dar noi, ortodocşii şi ateii, n-am adoptat-o ca să ne pomenim morţii, ci ca prilej de distracţie. Pentru pomenirea morţilor avem “sâmbăta morţilor”, cred că de mai multe ori pe an. Şi pomenim făcând parastase, nu costumându-ne şi bătând pe la uşi.
La noi, Halloween-ul e bal mascat, rupt de semnificaţia religioasă, pe placul copiilor şi al tinerilor, care numai la morţii lor nu se gândesc când petrec. Unii zic că maimuţăreala noastră (şi a altora) are, involuntar, ceva puncte comune cu magia neagră, dar eu nu sunt în măsură să spun dacă au sau nu dreptate.
@delfinasu Nici in urma cu 30-40 de ani si nici macar in urma cu 60-80 de ani nu existau in Romania astfel d e “sarbatori ” in cimitire , chiar daca aceste cimitire erau localizate in satele mai indepartate de orase din Transilvania . Daca te ocheau jandamii c-aveai oarece in gand …ala erai !
Apropo de Ziua Morților: de aia întârzii eu acum cu comentariile, că am în cuptor o tavă cu plăcintă cu brânză și între timp călesc niște mere, pentru o altă tavă cu plăcintă cu mere. Și trebuie să fiu gata cu ele în vreo trei ore, ca pe la șase seara să-l trimit pe Mihai cu plăcinte prin vecini, pentru sufletele morților noștri. Dacă aș fi fost în România, mama m-ar fi bătut la cap de hăt vreme, că să facem curat la mormânt.
vreau si eu!!!
placinte 🙂
Delfinașu, la noi în zonă, de Ziua Morților (1 noiembrie), oamenii se îngrijesc, în prealabil, de morminte (le curăță de bururieni, aruncă uscăturile, pun flori proaspete), de 1 noiembrie merg la morminte să aprindă câte o lumânare și împart mâncare prin vecini. E o zi solemnă, ca să zic așa, în care oamenii sunt generoși unii cu alții (nu tu distracții). Vorbesc de ortodocși.
Arlech, n-aș pune, în România, Halloween-ul pe același nivel cu Valentine’s Day. Da, Valentine’s Day vinde, trebuie să faci cadouri, bărbații cumpără inele din magazine de bijuterii, femeile lenjerie, bla bla. De Halloween, în schimb, îți trebuie doar bomboane dacă ești adult și ai de gând să deschizi ușa copiilor. Costumele pot fi improvizate în casă, după cum se poate vedea în poza cu Ketherius. :))
Cudi, în România, din câte ştiu eu cel puţin, [deocamdată] nu umblă mai nimeni de Halloween după bomboane din uşă-n uşă. Dar se organizează petreceri -- e o mină de aur pentru localuri şi pentru firmele de catering.
Nu pot să nu zic şi că, după părerea mea, Iosif şi Keth au dreptate. Adepţii mondializării sunt tartorii care trag sforile din umbră, folosindu-se de toate slăbiciunile omeneşti.
Arlech, eu ziceam de Ziua Morților, pornind de la comentariul Delfinasului. Ziua Morților, cum e ținută prin Ardeal. A fost ieri. Nu are treabă cu Halloween-ul.
Păi, Cudi, mai sus ai zis:
“N-aș pune, în România, Halloween-ul pe același nivel cu Valentine’s Day. Da, Valentine’s Day vinde, trebuie să faci cadouri, bărbații cumpără inele din magazine de bijuterii, femeile lenjerie, bla bla. De Halloween, în schimb, îți trebuie doar bomboane dacă ești adult și ai de gând să deschizi ușa copiilor. Costumele pot fi improvizate în casă, după cum se poate vedea în poza cu Ketherius.”
Eu la asta am răspuns. Pe reply-ul de-acolo am dat clic şi văd că-mi stă comentariul frumuşel dedesubtul celui pe care l-am citat.
Cât despre ziua morţilor ieri, ştiu că în Ardeal multă lume ţine de Biserica Română Unită (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Bisericii_Rom%C3%A2ne_Unite). Calendarul o fi pesemne diferit de cel ortodox, în care, cum am zis în primul comentariu, nu apare nicio zi a morţilor pe 1 noiembrie (e uşor de găsit pe net, nu mai pun link şi către asta).
Arlech, scuze eu am răspuns cu mintea la celălalt comentariu, legat de Ziua Morților din România. Am citit și comentat de pe telefon, când abia am făcut ochi. Revenind, cu Ziua Morților a ortodocșilor -- nu contează dacă e sau nu în calendar, dacă e sau nu oficială. Important e dacă se ține. La noi, în zona Devei, Hunedoarei -- se ține.
N-am fost niciodată prin zona Devei, deci nu te pot contrazice. Şi oricum nu pun la îndoială ceea ce spui.
Dar în Muntenia, Oltenia şi Moldova eu personal n-am auzit niciodată pe nimeni spunând că ţine aşa ceva. Şi am neamuri prin alianţă bisericoase, iar bunicul meu dinspre mamă a fost popă, soră-sa a fost călugăriţă…
În partea noastră sunt mulți unguri, unele tradiții s-au întrepătruns cu ale lor. În Ardeal, mulți ortodocși curăță mormintele, aprind lumânări și candele de 1 noiembrie, dau de pomană, se roagă pentru cei morți, indiferent de ce scrie în calendar. În seara de 1 noiembrie, cimitirele sunt pline de lumini aprinse -- zic de cimitirele catolicilor, ortodocșilor.
In Moldova (o spun cu cea mai mare siguranță) se sarbatoreste (si in zilele noastre) Pastele Blajinilor, a doua zi dupa Duminica Tomii, sau a opta zi dupa Pasti, se merge la cimitir în dimineaţa zilei respective, la mormintele părinţilor, rudelor cu pomeni, se impodobesc mormintele, se planteaza flori, etc. Preotul vine la morminte şi sfinţeşte aceste pomeni, care se împart pe la cine apuci, dar e de preferat oamenilor necajiti. Este cea mai insemnata dintre toate zilele in care se pomenesc mortii. E singura zi despre care stiu eu , in care se face pomenirea tuturor mortilor la cimitir. Dupa sfintitul pomenilor, se merge intr-un loc apropiat sau chiar in cimitir, ca un fel de picnic, unde se sarbatoreste ziua asta.
paranteză: textul meu, ”Radacină de vânt”, e scris in aprilie 2010, dupa Pastele Blajinilor, in care am fost la cimitir cu mama sa dam de pomana pentru bunicii si strabunicii mei.
Da, delfinaşule, dar nu e pe 1 noiembrie. Despre această dată vorbeam.
Stiu, asa am si inteles.
Intr-un fel am confirmat ca in Moldova nu se sarbatoreste 1 noiembrie si ca alta e traditia prin cimitire aici.
Am aflat și eu, soacra și muirea-s moldovence! 🙂
vezi, klaus, că esti un norocos:) -- mânci bine si esti pus în capul mesei 🙂
Sunt capu la masa? :))
klaussss!:)))
Da, delfy!? 😀
era un [klaus]-sss la coadă, (nu la cap:) )
adică despre anumite chestii, delfinasu nu se pronunță, doar zâmbeste
tu stii mai bine unde-ți stă capul
pardon, pe capul cui stai
paaaaardon, în capul
na, că m-am zăpăcit de tot :))
Ei, lasă! Au și zurliii farmecul lor :).
Zurliii, klaus?
esti doar unul, nu? (e drept, cu soacră si soață moldoveancă -- asta te ridică mult în ochii delfinasului, dar nu te multiplică)
delfi, o clonă de-a mea ar preciza că orice asemănare, în afară de cea fizică, este pur întâmplătoare. 🙂
E exact cum am presupus. Uite calendarul greco-catolic, al Bisericii Române Unite:
http://www.egco.ro/calendar_ro.php
Şi uite calendarul ortodox: http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/#luna11
În cel greco-catolic apare pomenirea morţilor (fiindcă ritul e un amalgam între credinţa catolică şi cea ortodoxă), iar în celălalt nu.
E exact cum am spus la început: pe tema asta nu e cazul să vorbim despre “creştinul român”, că nu toţi creştinii români au acelaşi rit şi acelaşi calendar.
Şi gata, mă retrag din discuţie. Asta-i tot ce-am avut de zis.
Arlech, pe de o parte, nu am spus că ziua morților este sărbătoare în calendarul creștin-ortodox, ci că este sărbătorită de creștini. Pe de altă parte, Halloween-ul este ajunul zilei morților -- chestii separate.
De altfel, n-ar fi prima tradiție păgână adoptată sau păstrată de creștini -- călușul era ritual magic, măștile de sărbători, Crăciunul, colindele. Apropo, știai că adevăratele colinde tradiționale românești datează de dinainte de creștinism și că ele nu prea conțin referiri la creștinism? În satul bunicilor din partea mamei, în Brăila, umblau piticii cu sorcova, cu Moș Ajun, cu Steaua etc. Mai umblau și flăcăii satului, care aveau un repertoriu mare de colinde -- colind de tineri căsătoriți, de flăcău, de fată mare, de belșug, de nume (pentru mai multe nume tradiționale) și nu îmi mai amintesc acum altele. Și nu, nu erau colinde religioase, dar se cântau în jurul Crăciunului, că așa era tradiția.
Dacă românii sunt considerați slabi cultural și influențabili, ce să zici de azteci, pardon, de mexicani? Deși sunt catolici fervenți și aproape habotnici, violența stilului de viață aztec n-a murit. Acolo oamenii retrăiesc patimile lui Iisus, se bat în cuie pe cruce, se biciuiesc la sânge etc. Mai mult, deși au trecut peste 500 de ani de la cucerirea catolică, mexicanii încă venerează pe Santa Muerte, care este zeița Mictecacihuatl a aztecilor, mexicanii de azi. Mai mult, cum a amintit Cristina, mexicanii au un festival de trei zile dedicat morților și acest festival nu a fost adus de catolici (care îl interzic), ci era local, dedicat zeiței Mictecacihuatl.
Și, apropo, nu e interesant că, de-o parte și de alta a Pământului, civilizații diferite aleg aceeași perioadă ca să celebreze același lucru?
Chiar dacă aș fi în România, tot aș da bomboane copiilor și aș lăsa pitica să se bucure de dulciuri gratuite și de o seară în rochița ei de evil queen. Apropo, tu în ce te-ai fi costumat? 😀
Keth, faptul că şi alţii sunt slabi din punct de vedere cultural şi influenţabili nu e scuză pentru români. În general vorbind, greşelile şi slăbciunile altora nu scuză greşelile şi slăbiciunile proprii.
Habar n-am dacă şi cum m-aş fi costumat dacă în copilărie şi adolescenţă m-aş fi aflat într-un loc unde se sărbătoreşte Halloweenul. Dacă m-aş afla acum într-un loc unde-ţi vin mascaţii după bomboane la uşă, mi-aş stinge luminile din faţă, cum zice Cudi că se obişnuieşte când nu vrei să ai de-a face cu aşa ceva. Iar dacă, din anumite motive, aş fi nevoită să iau parte la o petrecere de Halloween, m-aş mulţumi cu un costum de vrăjitoare.
După părerea mea, Holloween-ul e o sărbătoare grotească. Vampirii, scheletele şi alte arătări îşi au locul în filme de groază (pe care nu le agreez) şi în ceremonii satanice.
Probabil că, atunci când te-ai născut şi când trăieşti într-un loc unde aşa ceva ţine de tradiţie, ai o cu totul altă părere. Dar adoptarea sărbătorii ăsteia în România şi în alte locuri cu ale cărei obiceiuri şi credinţe nu are nici în clin, nici în mânecă, mi se pare de-a dreptul aberantă.
Erată: locuri cu ale căror obiceiuri
“m-aş mulţumi cu un costum de vrăjitoare” :)) Arlech, vrăjitoare!
Mie mi-ar fi cel mai la îndemână să mă costumez în Morticia Addams.
N-am urmărit “Familia Addams”. Nu mă pot costuma în personaje despre care nu ştiu mai nimic. 🙂
Ziceam că eu m-aș fi costumat în Morticia, nu era o sugestie pentru tine. Am înțeles, tu -- vrăjitoare.
OK
io în rechinas :))
Jaws se pune la Halloween?
(glumesc.)
Eu m-aș fi putut costuma, asemenea lui Matt Cutts, într-un drive USB. Cu substratul: technology is evil! 🙂
Altfel, am avut poreclă de vrăjitor când am fost mic.
Uitai să zic:
Nici eu n-am spus că ai spus că “că ziua morților este sărbătoare în calendarul creștin-ortodox”. Am spus doar că nu e cazul să băgăm toţi creştinii din România în aceeaşi oală -- fac parte din secte diferite, cu sărbători diferite în calendar.
Şi ce dacă adevăratele colinde româneşti datează dinainte de creştinism şi nu-s religioase? Eu nu mă refeream la tradiţiile creştine, şi la tradiţiile româneşti. Care tradiţii româneşti, fie ele cu rădăcini “păgâne” sau nu, sunt frumoase, n-au nimic macabru, precum majoritatea costumelor de Halloween.
Erată: ci la tradiţiile româneşti
Românii au cele mai enigmatice, paradoxale si bizare legende, traditii si obiceiuri din întreaga lume. Eu cred ca milioanele de compatrioti raspânditi în toate cele patru puncte cardinale ale Terrei nu s-a realizat la voia întâmplarii, iar din negura vremilor poporul român a fost sub ocupatia altor popoare puternice care au mentinut o stare de panica si frica perpetua, transmisa genetic din generatie în generatie, iar putinii oameni, adevarati iubitori de neam si tara, eroi neânfricati de sistemul raului, au fost tradati, vânduti de lacomia egoista a inconstientilor lipsiti de valorile autentice sfinte a iubirii neconditionate, sacrificatoare.
Avem o tara bogata, superba si binecuvântata de Dumnezeu, însa sistemul raului “Antichrist” manipuleaza constiintele prin viclenia serpilor, si al “puilor de napârci”, cu sânge rece, lipsiti de suflet si de sentimentele nobile ale Iubirii de ADEVAR ABSOLUT ELIBERATOR.
Americanii s-au instalat frumos la Deveselu pe motiv ca vor sa ne apere de rachetele lui Putin, o strategie sireata pentru a ne tine sub ocupatia lor, ca nu cumva rusii sa se întinda din nou peste Europa. Tradatorii si vânzatorii de neam si tara sunt la cârma tarii si ne conduc prin puterea lui “Mamona” . Totusi nu vor finaliza planul lor deoarece românii se vor trezi si âsi vor veni în fire, însa dupa mari suferinte si nenorociri, deoarece si-au ucis conducatorul ei însisi, fiind cazuti sub blestemul lui Dumnezeu.
Totusi legendele noastre sunt superbe ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=x27O9FYnmX0
Exemplu de obicei românesc macabru: îngroparea unei găini, a unui cocoș în temelia viitoarei case. În ideea că totul se face cu sacrificiu. Eu zic că e mai macabră faza asta decât un spiderman de patru ani care întinde coșulețul după bomboane.
Dacă-i spiderman e drăguţ. Dacă schelet sau vampir, nu mai e. După părerea mea.
Din câte ştiu, chestia cu îngropatul găinii nu se mai practică. Oricum, nu pe scară largă, ca Halloweenul prin alte părţi.
Uite, Arlech, cam asta vezi când deschizi ușa copiilor de Halloween:
so cute, Cudi!:)
daca mi-ar veni asa copilasi la usa si eu le-as da bomboane, pe cuvant 🙂
stii, ma gandeam ca nu-s prosti oamenii, asa, in general, ca fiecare luna/anotimp sa aiba culori si caldura, pentru un sfarsit de octombrie-inceput de noiembrie gri, sa fie o sarbatoare cu lumini in bostani si zambete de copii.
chiar incalzeste o chestie din asta.
Aici nu e obiceiul si cred ca ar parea fortat sa fie, sincer, ca la usa bunicilor sa bata copiii si sa strige in engleza treat or trick, dar acolo, daca asa e obiceiul..so be it :).
Cu siguranta (sunt convinsa) pastrezi viu românasul din tine, fie si numai prin retetele de placinte cu care ii zapacesti pe pustii canadieni pe acolo:)
in rest, jobul, viata, stresul, ne fac țăndări si mintea si sufletul si nu mai avem timp
da, țăranul român (orice țăran de fapt), pe vremuri, avea alt timp, inclusiv de păstrarea tradițiilor -- nu trăia in goana in care trăim noi azi -- timpul acela care îi dădea răgaz să se uite la cer, să vadă când pleacă păsările migratoare, să simtă vântul care schimbă vremea, să ..
câți dintre noi mai avem astăzi tihna asta în judecată?
întreb retoric, asa, simplă cum sunt..
eu, una, nu mai am timp.
textul lui Cudi l-am citit exact asa cum a fost scris: o povestioară despre copii sau adulți in care mai zburdă copilul.
atât.
Delfinaș, după cum spuneam, ieri am împărțit prin vecini plăcinte de Ziua Morților (a noastră, a românilor care o ținem). Bine, canadienii nu prea au înțeles de ce am fost generoși, nici nu am intrat în detalii. Doar un prieten român, din vecini, a înțeles despre ce e vorba și a zis “bogdaproste”.
Firește că, în România, nu m-aș costuma din senin de Halloween, nu, dar dacă la școală e o petrecere cu costume, i-aș cumpăra piticei unul. Dacă ar veni copii la ușă după bomboane, le-aș deschide și le-aș da, cu drag. Altfel, deja vecinii s-au obișnuit cu vocea lui Gică Petrescu. Toată luna decembrie ne cântă Hrușcă prin casă. De colindat, din păcate, nu avem pe cine, că suntem singuri aici.
M-ai înțeles din prima, Delfinaș. Și da, evident că poți fi și rechin!
..un rechin ce strănută de mama focului :)))!
p.s. evident că te-am înțeles din prima, si cred ca oricine a înțeles, dar n-ar mai fi sufrageria ta asa plină de românasi la cafea si fursecuri dacă n-ar fi si puțină picanterie-contrazicere
în plus, pentru mine una, a fost un text unde, prin comentariu, fiecare a putut descrie tradițiile locului de unde vine, si e fain asa.
măcar asa nu ne uităm de tot…
Atunci ăia de la noi sunt mai urâţi -- şi eu în primul rând despre adoptarea Halloweenului la noi vorbeam.
da, astia sunt contrafacuti.
e ca si cum ai pune americanii sa joace capra
sau ursul.
no way 🙂
ce haios… se vede reclama cu Cârnăciorii oltenesti in spate la măstile de Halloween 🙂
Păi da, de-aia ziceam că-i mai bine să se mulţumească fiecare, în
ţara lui, cu obiceiurile lui.
Când pleci în altă parte, e normal să te adaptezi.
Ah, încă o chestie -- aici, doar copiii mici merg cu Trick or Treat. De la 14 ani în sus (în unele zone, 16), nu mai e cazul (în unele orașe sunt și legi locale care stipulează asta). Personal, n-am văzut copiii peste 12, 13 ani umblând după bomboane.
Cântă, fir-ar ea de cobză!:(
Mulțumesc de urare, să fie!
Păi vezi, Cudi, ai noştri nici măcar n-au adoptat Halloweenul cum se cuvine. În loc să trimită copiii mici după bomboane, le pun ălora mai mari măşti verzi şi-i duc la cârciumă, să-i îndoape cu cârnăciori olteneşti. 😀
Da, asta-i dintr-alt film!
sa nu mai zicem de Ana lui Manole 🙂
Să n-amestecăm tradiţiile şi obiceiurille cu legendele şi poveştile -- de dragul de a ne contrazice.
Arlech, tu stii ca țin la tine, deci nu te contrazic
am zis si eu cu zambet.
(is racita cobza, fabulez cum pot si io, nu ma certa 🙂 )
Nu te cert. 🙂
Măcar cântă cobza aia a ta? 😀 Oricum, scapă cât mai repede de ea! Sănătate!
Mondializarea înseamna unificarea, amestecarea, omogenizarea culturilor, traditiilor si sarbatorilor popoarelor, dupa principiul legilor celor ce conduc acest sistem din umbra, entitati macabre, despotice ce detin controlul umanitatii manipulând masele, cu ajutorul puterilor întunericului si umbrelor noptii de pacat, prin care omenirea se îndeparteaza tot mai mult de Lumina Adevarului absolut eliberator, tinând-o într-o stare de inconstienta latenta prin mijloace si tehnologii imperceptibile de catre ratiunea omului firesc, lipsit de revelatia divina a ungerii Spiritului Sfânt.
Acesti “serpi vicleni si pui de napârci” (Matei 3:7) au reusit în planul lor milenar, însa puterea le va fi luata în scurta vreme deoarece Cel Ce Este Dumnezeu Atotputernic, va interveni judecându-i prin Cuvântul Sau (foc mistuitor) care-i va arde si îi va preface în cenusa definitiv si pentru totdeauna.https://biblia.resursecrestine.ro/apocalipsa/18(cine citeste sa înteleaga)
Iosif, nu pot să spun decât că ai pus punctul pe “i”: mondializarea este cauza și este greu de combătut.
Nu e deloc greu pentru cei ce iubesc cu adevarat, neconditionat, chiar si pe dusmani (mai ales) ! 🙂
Cudi, ca să poți spune că nu e cu vrăji și cu magie ar trebui să fii dotată cu clarviziune și să vezi în mod precis că această sărbătoare nu are efecte tipice ritualurilor de magie neagră.
Oho, dar aveti multi copii pe-acolo! Pe la noi au trecut foarte putini (<15).
Cristina, poate i-a ținut vremea în casă. Aici a fost rece, ploaie măruntă, vreme de numărat bomboane…
“Nu ne-a prea ieșit pentru că picii nu citesc afișe, picilor le pasă fix undeva de originea lui Dracula și „Transylvania” ” Cu tot respectul va contrazic si va spun totodata ca , furnizati informatii eronate …” picilor ” caci Dracula n-a fost NICIODATA rege si-n plus de asta , este vorba despre un ordin cavaleresc si nu neaaparat despre o persoana anume . Brian Stocker n-a fost NICIODATA in Transylvania , iar ceea ce-a scris s-a bazat doar pe …inchipuiri , pe imaginatia sa si nu pe o cunoastere corecta a fenomenului . Halloweenul n -are nimic de-a face cu Transilvania si nici macar cu ” crestinii romani ” { aici v-a corectat Arlech deci , in plus fatza de ce v-a spus el…chiar n-am nimic a comenta } caci , este vorba despre o ” sarbatoare ” a vechilor celti . Astfel incat , mica dumneavoastra gluma facuta in incercarea de-a atrage picii la usa dumneavoastra pentru a-si colecta dulciurile , in afara de faptul ca ” picilor le pasa fix undeva de originea lui Dracula si Transylvania ” n-a avut efectul scontat asa cum ati binevoit a observa . Nu mai este mult si se apropie Craciunul laolalta cu obiceiurile , cu traditiile ” crestinilor romani ” . De fapt inca din 20 Octombrie { merg la pariu ca sant destui ce-asteptau asta inca de la 23 August sau chiar imediat dupa Pasti } au inceput sa curga pe Tv-uri reclamele la produsele si ofertele pentru…Craciun . Incercati sa-i dati pe spate pe americani { chiar daca-s …doar canadieni 😉 } cu ceea ce v-a fost sugerat de catre acelasi Arlech : “Pe-aici copiii se distrau şi adunau dulciuri şi bani când mergeau cu colindul în Ajun de Crăciun, cu uratul şi cu pluguşorul în seara de Revelion, cu sorcova în prima zi a anului. ” Respect deosebit pentru dumneata si Cudi : prietenii Renatei Carageani sant si prietenii mei !
Ar fi tare frumos dacă ar putea Cudi şi Keth să-i dea pe spate pe canadieni cu obiceiurile noastre, dar pentru asta ar trebui să contribuie întreaga comunitate de români din Canada, ceea ce probabil că n-o să se întâmple niciodată.
În plus, zice-se că, atunci când te duci la Roma, faci de fac romanii. Ai emigrat în Canada, te adaptezi, adopţi obiceiurile şi sărbătorile localnicilor.
Pe Cudi şi Keth îi înţeleg şi îi aprob. Trist mi se pare însă că aici, acasă, adoptăm tradiţiile altora (ca formă fără fond) şi le lăsăm pe ale noastre să se piardă.
Erată: faci ce fac romanii
Uite o intrebare buna si mai ales de bun simt : comunitatea de romani din Canada face ceva pentru a pastra traditiile si obiceiurile noastre acolo…asa cum o fac bunaoara , chinezii din SUA ?Al inteleg pe Arlech atunci cand spune ca “atunci când te duci la Roma, faci de fac romanii. Ai emigrat în Canada, te adaptezi, adopţi obiceiurile şi sărbătorile localnicilor.” dar asta nu-nsemneaza in nici un caz sa-ti uiti originea si traditiile locurilor de unde ai venit acolo .
Marian, ca să îți dau un răspuns cât mai elocvent, m-am dus pe pagina Romanian Canadian Cultural Association of Calgary, să văd ce mai e nou:
-- 18 noiembrie, spectacol de muzică de petrecere, invitați: Angela Rusu, Aurora și Săndel Mihai, Mihai Trăistariu -- 60 de dolari intrarea de persoană, copiii -- 40
Nu, mersi.
Mai traieste…Mihai Traistariu si vrea -60 de dolari intrarea de persoană, copiii – 40 ? Pai zic si eu ca matale : Nu, mersi. Hrusca vad ca-si anunta concerte de Craciun in Romania , probabil ca , acolo in Canada s-o fi saturat aia de el si…lerui , lerui lui . Respect Cudi !
Acasă, Arlech, adică aici, la noi, copiii de 7 ani știu manele pe dinafară, dar nu știu colinde, că n-are cine să-i învețe. Tot mai rar „mă deranjează” grupuri de colindători de Crăciun și de Anul Nou. În ultimii doi ani am mâncat noi ciocolățelele și fursecurile pe care le cumpăraserăm pentru ei.
@Renata Carageani Pai bine Renule 😉 da’ cine dracu mai vine azi sa-ti cante colinde pentru ciocolatele si fursecuri ??? In urma cu cu niste ani , pe vremea cand inca locuiam la bloc , au venit si pe scara noastra unii care cantau colinde iar dupa plecarea lor…a doua zi de fapt , doctorul Dimcea si-a gasit casa , parca pregatita pentru zugravit deci , nici aia n-au cantat pe da’ moaca iar matale ai pretentie la copii de 7 ani !?
Renata, asta ziceam şi eu mai sus că se întâmplă la ţară, unde pe vremuri veneau colindători mai mulţi decât la oraş. Iar colindătorii ăia sunt părinţii copiilor de azi. Aşa că ar avea cine să-i înveţe colinde. Că le mai trăiesc chiar şi bunicii, încă nu destul de bătrâni ca să uite cum colindau şi cum veneau cu uratul de anul nou în copilărie.
Numai că nu vor să-i înveţe. Mai bine ascultă manele, vorba ta, şi-şi trimit copiii la petreceri de Halloween, deşi mulţi habar n-au ce-i aia. Şi le iau smartphone şi laptop, ca să-nveţe de pe net că nu-i “cool” să mergi cu capra, cu ursul sau cu pluguşorul. “Cool” e Dracula, cu tot cortegiul său de vrăjitoare şi schelete.
Iar pentru copiii copiilor de azi, colindatul şi uratul vor fi probabil nişte obiceiuri stranii, de a căror existenţă vor afla din Wikipedia.
Sic transit gloria mundi… 😉
Arle, la noi se merge cu colinda. Pe grupe de vârstă. Noi, “bătrânii” colindăm si pe stradă. Avem și acum, încă, colinde specifice zonei pe care încercăm să le interpretăm în limbajul arhaic cu care le-am preluat.
De “ziua morților” eu spun pas. De obicei mă duc în zilele următoare, singur. Morți mei sunt foarte importanți pentru mine.
Klaus, dacă am înţeles bine, tu eşti în Ardeal. Din câte ştiu eu, acolo lucrurile stau (şi au stat mereu) mai bine decât în Muntenia şi Moldova. Pentru că oamenii sunt altfel -- mai chibzuiţi, mai cu picioarele pe pământ, mai ataşaţi de obiceiuri şi tradiţii.
Păi asta-i pentru că nu se face religie și la grădiniță. Dacă s-ar face, poate ar învăța și colinde.
Lotus, ştiu că asta-i replica ta la un articol de pe blogul Renatei 😀 N-ai lăsat să-ţi scape ocazia. 😀
Altminteri presupun că ştii că noi, ăştia care-am terminat şcoala înainte de ’89, m-am făcut religie, nici la grădiniţă, nici la şcoală. Şi nici n-auzeam colinde la radio şi televizor, nici n-aveam youtube. N-aveam decât părinţi şi bunici de la care-am învăţat colinde.
Păi da, am vrut s-o trolez puțin, că știu că are alergie la ideea predării religiei în școli. 😀
Nu! Tu trolezi permanent, Lotus. Nu neapărat voit, de cele mai multe ori sari ca găina la viermuș.
N-am alergie, sunt ÎMPOTRIVA predării religiei în școli fiindcă se predă la nivel prostesc (pe Dănuț, care a vrut să fure vișine din pom, l-a bătut Dumnezeu și a căzut de pe scară, fracturându-și piciorul) și, dacă există școli în care se predă mai inteligent, copiii se amețesc de cap, între evoluționism și creație.
Faptul că ești răutăcios gratuit, nu te pune într-o lumină mai bună.
Primo, nu trolez totdeauna. Cred că mă citești greșit. Secundo, vezi să nu-i buimăcească de tot religia, lucru pe care nu-l reușește nici o altă materie. Tertio, unde am fost, mai exact, răutăcios, cu sau fără motiv, gratuit sau cu taxă?
Lotus, prețioasă precizare: ”nu trolez totdeauna”.
Păi da. Nu trolez în permanență, cum ai zis tu. Și de unde m-ai scos răutăcios de data asta?
Renata, tu nu ești reprezentativă “gazdelor”. Știu mulți care n-ar pune ghilimele alea de-o parte și de alta a lui “mă deranjează”. Tot mai multe gazde sunt deranjate, fără ghilimele, de colindători, închid porțile, ușile, sting becurile. Sunt mulți care spun despre colindători că: cerșesc/pretind bani/atenție/prăjituri/băutură/băgare în seamă pe degeaba, că ăia care umblă cu colinda sunt golani, vai de steaua lor. “Vecine, închide poarta, nu sta după derbedeii ăia, colindă numa’ pentru bani!” Simt și părinții treaba asta, motiv pentru care nu-și lasă copiii să colinde prin străini, nu, îi pun să cânte la scenă închisă rudelor, poate și unor vecini, atât.
Arlech, aici iti dau dreptate.
le pierdem, sau mai bine zis le-am pierdut in mare parte, pe ale noastre
vina ne apartine, indiferent de motivatii :(.
Din păcate, românii de aici sunt întocmai ca cei din țară…
E greu să strângi voluntari, donații, să organizezi ceva românesc de calitate. Am văzut în programul unei televiziuni locale un slot etichetat “Romanian community”, dar era o imagine fixă și muzică de umplutură, că nu a predat nimeni nici un material pentru a fi difuzat. Cu altă ocazie și la altă oră am nimerit pe niște clipuri de muzică populară.
E greu să produci un material TV fără bani, iar bani nu se înghesuie nimeni să dea, provincia a fost în recesiune etc.
Marian, îmi pare rău că nu se înțelege ideea afișului ce l-am lipit pe ușă -- era un trick pentru copii, o glumă, nu o prelegere de istorie.
@Cudi Ba da , chiar am inteles si-l apreciez ca atare ! Fata mea cea mai mare traieste de peste douazeci de ani in USA undeva in statul Illinois pe langa Chicago iar frate-su de vreo opt ani in Nothingam -UK adica , locuri unde Halloween-ul este la el acasa ca sa zic asa . Dimpotriva , chiar mi-asi dori ca si-n Romania oamenii sa-si lipeasca astfel de afise pe usi si sa se bucure de bucuria copiilor ce primesc daruri dulci insa eu …din pacate traiesc inca in Romania si asta imi mananca zilele !!!
Pe de o parte, Marian, cel cu colier cu dragon și membru al ordinului cavaleresc era Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș (Dracula).
Pe de altă parte, ce diferență era între voievod și rege? A rose by any other name would smell as sweet, nu?
Katherius DIFERENTA DINTRE UN VOEVOD SI REGE ESTE IMENSA si n-o spun eu ci…istorici avizati ! Vlad Tepes MOSTENISE de la tatal sau acel Ordin al Dragonului caci…pe atunci se mosteneau titlurile ca si azi . Deci , diferenta nu consta doar in mirosul trandafirului sau dulceata sa ci , si-n numarul de spini avuti . Respect !
Așa este, am citit și eu și am înțeles diferența. “Domnitor” sau “domn”, pe de altă parte, este echivalentul unui rege. Ce nu am reușit să găsesc în grabă este o sursă serioasă care să-mi spună care era titlul oficial al lui Vlad Țepeș.
Interesanta ar fi reactia alora din Parlamentul Romaniei , din Guvernul Romaniei sau a aluia de la Cotroceni-ul Romaniai daca le-ar bate la use vreo zece , cinsprezece milioane de oameni care sa le spuna : “Trick or treat?”, cam ce-ar face , i-ar pune pe jandarmi sa le dea alora cat sa le-ajunga pentru toata viata ?
Cudi, eu nu stiu prea bine ce e cu Halloweenul (fiu-meu e prea mare pentru asta 🙂 ) dar asa frumos ai descris bucuria copiilor incat mi-ai facut pofta de dulciuri si de zambet desi sunt racita cobza, nas infundat si febra:)
O fi sarbatoare vestica, dar -- voi locuind acolo -- ar fi absurd sa iti izolezi pitica de zambetele celorlalti copii si, de ce nu, sa te bucuri si tu pe langa ea
(pe masura ce imbatranim, sunt tot mai rare momentele de veselie pura)
Delfinaș, sunt vreo câțiva vecini care nu și nu, să n-audă de Halloween (în mare parte catolici). Singurii care s-au necăjit pe tema asta au fost proprii lor copii. Iarăși, Martorii lui Iehova sunt împotriva Halloween-ului. La fel, copiii lor au fost cei care s-au întristat că nu merg după dulciuri. Cum o dai, copiii se bucură sau suferă.
ce faini îssssssss!!!
cum mama mă-sii să nu zâmbesti văzând asa o poză???
@Cudi Ala mic , ala cu galeata…ala-i o scumpete de copil ! O palarie dintr-aia de care poarta fetiza aceea am si eu de la…Halloweenul trecut 😉 si-o port ori de cate ori imi vin in vizita nepotii indiferent de data din calendar : expresia de pe chipul lor face toti banii .
Marian, toate gândurile bune pentru copiii tăi! În SUA și Anglia? Departe, departe… 🙁
Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori? Au fost duși în altă țară, dar se-ntorc la primăvară.
https://www.youtube.com/watch?v=f-wcMfGdMow
@Cudi Au mai venit ei p’aci dar , au plecat la fel de scarbiti ca atunci cand s-au hotarat s-o de-a dracului de tara !In USA nevasta-mea a fost de vreo cateva ori in douzeci de ani { in special atunci cand aia locuiau in Detroit -- Michigan } iar eu…NICIODATA ! Am fost in schimb in UK sa-mi vad baiatul si asta de mai multe ori in acesti opt ani . Trebuie s-o recunosti ca-i una sa stai intr-un avion douasprezece ore , si cu totul alta doar trei . De altfel in maxim doua saptamani va venii el pe-acasa impreuna cu….aleasa inimii >:( . Multumiri respectuoase pentru gandurile bune !
Cudi, (replică ascunsă după cana cu ceai): acum era rost de niste catrene 🙂 (e material suficient pe post 🙂 )
hapciu!
(păcat că-s prea răcită)
Mă gândeam că dacă ne găsim calea prin reply-urile de aici, traficul rutier devine joc de gleznă. 🙂
Sănătate, Delfinaș!
Catrene? Dă cana la o parte!
păi cum să nu zîmbesti când citesti replicile unuia sau altuia despre dovleac si vrăjitoare?:)
unul e în frac (lotus cu exxprimări prețioase) si altul strănută în papuci de casă cu ciucurei (io), altul citeste reviste de istorie (Keth), tu pui lampioane luminoase pe care zăbzăucii de noi nici nu le văd, Arlech vrea sa recitească a morților carte, Marian îsi pune pălăria de vrăjitor vorbind despre voevozi, Renata pregăteste fursecuri si bomboane pentru colindători, mai apare si Mugur cu ursitul de sf.Andrei, iar klaus abia acum a realizat ca soacra e moldoveancă citând din Jerry Maguire despre divorț
Na, ca mi-a crrescut febra, după asa babilonie:)))
Ce mișto! :))
Eu încă procesez replica din Jerry Maguire, să nu râzi. Se simte mai divorțată de Crăciun, adică se separă de… Crăciun, în sensul că… se departe… respinge ideea de Crăciun… Ăăă, nu știu cum să explic. Sau în perioada Crăciunului se simte mai divorțată, la modul general, ca stare a ăluia divorțat, ăăăă…
Shut.
Down.
:))))))))
asta a fost cireasa de pe tort, Cudi:)!
Cudi, de sărbători se simte mai divorțată, în sensul că atunci o doare mai tare, își aduce aminte mai mult. Replica corectă, ca și motivația ei, se află aici:
https://www.youtube.com/watch?v=zTHfZFGoXoE
Mulțumesc, nu am văzut filmul.
Nu?!?
Nici nu știu dacă să-ți zic că e super. Mi-e că dacă ți-l recomand, nu te uiți la el! 😀 Mă rog, mie mi-a plăcut foarte mult.
Mulțam, Lotus!
În timp ce aproape terminasem de citit comentariile de la această postare, mă strigă soția: Clau, hai repede să urmărim faza asta împreună! Era faza în care toatefemeile își plângeau de milă blamând partea masculină. Pe mine m-a pufnit râsul, mi-a fulgerat prin minte ideea că Crăciunul poate fi mai trist decât Haloween-ul 🙂 .
Cudi, sper că un restart rezolvă problema.
ClaUDIu
Anagramă, pictogramă…. :)). Da, știu!
@delfinasu Daca imaginea mea avand pe chelie o palarie de vrajitor te-a facut sa zambesti ma bucur pentru dumneata : zambetul inseamna un prim pas catre insanatosire !
Asa e, Marian☺
Multumesc de urare!
Delfinasu’, sanatate ! Bucura-te ca traiesti pe meleagurile mioritice, unde înca nu s-au pierdut total valorile culturii stramosesti. Canada, USA, si UK sunt state pierdute de realitate, care încearca sa distruga batrâna Europa, prin mijloace si tertipuri mafiote, financiar-bancare. Romania este unul dintre marile bastioane de rezistenta împotriva victoriei lui Antichrist, iar românii din diaspora, sunt purtatori ai valorilor sacre ale credintei în Dumnezeul Cel Adevarat, manifestat^din Cuvântul întrupat în Hristos Isus,https://www.youtube.com/watch?v=C9cs59cjoXE
Ai mei nu au mai vrut sa mearga anul asta la “treat or trick”. Anul trecut doar cel mare a mai fost, caci s-a intalnit cu prietenii, dar anul asta nu s-a dus nici la scoala vinerea trecuta cand s-a organizat parada costumelor de Halloween.
Btw, am o colega din Mexic si mi-a povestit ca la ei se sarbatoreste “ziua mortilor” cu o parada mare la care participa oameni costumati.
http://www.timescolonist.com/day-of-dead-parade-honours-mexican-quake-victims-rescuers-1.23078136
Cristina, cred că copiii tăi sunt mai mari decât pitica mea (9 ani). Vine o vârstă când copiii se lasă de colinde…
Da înspăimântător îl făcuși, Cudi! 🙂
Poate nimerea la ușa vreunei gravide și lepăda aia, văzându-l.
Mi-a amintit de solistul de la Carla’s Dreams. Trupa nu iese niciodată în public decât machiată, ca Mihai, cu hanorac și glugă pe cap. Din fericire, cântă bine, ca toți moldovenii de dincolo de Prut.
Și noi am sărbătorit, fără voie, Halloween-ul, ca în toți ultimii ani de când ne învecinăm cu o grădiniță/școală primară particulară. Țîncii vin cu tupeu, vreo 40, fac o larmă de nedescris și rad vreo 2 kile de bomboane. De la Prăvălia noastră. Probabil cam tot atât și de la celelalte firme de pe stradă.
Mă, dar nu cântă nimic! Râd, chirăie, mierlăie, sunt cu mâinile pe sus după dulciuri, dar nu colindă.
Sărbătorile românești îi prind în vacanță, așa că nu mă mir că nu vin și cu moș-ajunul.
Păi nu se cântă sau colidnă de Hallwoeen, e cu treat or trick. Adică de șatnajează: dacă nu le dai ceva, îți sprag un geam, îți arnucă o roșie-n cap etc. E cu susu-n jso.
Hooo, măi, de unde ai scos-o pe asta cu “dacă nu le dai ceva, îți sprag un geam, îți arnucă o roșie-n cap etc.”? Cei care așteaptă copii cu dulciuri își țin lumina din fața casei aprinsă, își decorează pridvorul, curtea. Cei care nu vor să fie deranjați sau care nu vor să celebreze Halloween-ul își sting becurile din față și ăia mici pricep mesajul. Nu e nici o supărare pentru nimeni, nu e cu susul în jos și nici cu șantaj. De unde le scoți?!
Ce semnifică trick or treat? De unde vine expresia asta?
Uite, de pe Wikipedia. Cică de unde le scot. Eu o știam de la profa de engleză din liceu.
Lotus, tu auzi/citești la alții, mie mi se-ntâmplă.
Nu e vorba de ce se întâmpla la tine sau la alții. Nu m-ai înțeles. E vorba de spiritul acestei sărbători, ca să zic așa. Nu de forme ei concretă.
ce se întâmplă* la tine, de forma* ei concretă
Ca de obicei, Lotus are probleme cu nuanțele semantice. De la trick, unde primul sens în limba română e truc, scamatorie, să ajungem direct la spart geamuri și dat cu roșii în cap, e cam mult.
Poate a trăit el ceva și știe ce greu se curăță de pe geam un ou uscat.
Renata, din ce știu eu, chestia cu diversele șicane sau spargeri de geamuri se chiar întâmpla. Nouă așa ne-a spus profa’ de engleză care ne-a descris fenomenul, într-o vreme când încă nu pătrunsese în România.
Dincolo de asta, eu mă refer în primul rând la rădăcina acestei tradiții. La originea ei. Compară semnificația lui „trick or treat” corelată cu toate obiceiurile care înconjoară această tradiție, ca de exemplu costumația macabră, cu metafora din centrul colindelor de Crăciun, și o să vezi că sunt de cu totul altă factură. La nivel de esență, de alegorie, de simbol, că aia mă interesează dacă vreai să-i analizez eventualele valențe magice, nu de implementare sau practică într-o zonă sau alta.
Dacă vrei să înțelegi un lucru, mergi pe fir la rădăcina lui.
“Da înspăimântător îl făcuși, Cudi!” E un compliment?, întreabă Mihai.
Poate ieșea mai bine dacă stătea locului și nu pendula între două oglinzi.
E un compliment pentru tine, Cudi, care l-ai boit în halul ăla.
Eu am machiat-o pe fetița colegei mele (care se costumase în vrăjitoare, firește) și, pe măsură ce consumam fardurile, devenea tot mai frumușică. Noroc de tubulețul cu sânge fals, cu care i-am „tăiat” gâtul, că altfel ieșea chiar o vrăjitoare drăguță.
Deci te admiram pe tine, ca machior, nu pe el -- victima.
Trebuie să recunosc că portocaliul (care se vede galben în poză) a fost aplicat de mine (peste ruj și sub ochi), în ciuda protestelor lui Cudi.
Spre sfârșitul traseului, când era deja beznă, m-am întors -- fără intenții vinovate -- către un om care îmi văzuse până atunci doar gluga. Omul a tresărit, apoi, grăbit, mi s-a adresat: “Hi! How are you doing?”. Probabil a vrut să se asigure că pot articula cuvinte înainte să mă facă țăndări (era chinez și nu era firav deloc).
Ketherius, chiar dacă și în România există așa-numita Luminație, sau zi a morților, care a fost ieri, este deplasat să spui că-i o sărbătoare sau că românii o sărbătoresc. Românii își comemorează sau cel puțin își „pomenesc” decedații din familie, în această zi. Nu-i o sărbătoare, nu-i un chef, nu-i un moment de dat boxele la maxim și ieșit la distracție. Dacă există magie, ar trebui să fie destul de clar că aprinderea unei lumânări pentru sufletul unui decedat este un ritual teurgic, asemănător rugăciunilor din biserică.
Cam pe linia asta ar trebui analizate eventualele valențe magice ale unei traidții. Disecând simbolurile și metaforele din centrul lor, corelate cu ritualul efectiv, nu clasându-le simplist în creștine și păgâne, sau găsindu-le corespondențe și în țara ta (faptul că și X a fugit de la oră nu scuză propriul tău chiul).
Lotus, mi s-o încâlcit limba-n gură când am citit al doilea paragraf
(si jur ca bună-mea, țărancă gosăodină, neam de răzesi, n-o analizat niciodată valențele alea de le spui tu…dar să ferească sfântul -- ce mă ardea cu nuielusa- să nu fi dat io, nepoata de la oras, sărutmâna la toți care-mi ieseau în sat în cale cand ma trimitea la co’perativă să cumpăr una-alta)
îndurare, că deja am febră!:)
Care-i relevanța bunei tale și a ce făcea ea în discuția propusă de mine?
aceeasi relevanța a analizei propuse de tine pentru o tradiție pe care n-o păstrează alde Plesu sau Liiceanu.
Păi filosoful n-are obligația de a se limita la discuția lucrurilor pe care le probează practic, în viața lui. Se poate apleca asupra oricărui domeniu și subiect. La fel cum eu, ca bărbat, pot să apreciez că o anumită femeie este frumoasă, senzuală, inteligentă etc, chiar dacă respectiva nu este soția mea. Mai mult, s-ar putea ca la anumite capitole soțul ei să nu fie cea mai avizată persoană care să se pronunțe.
Lotus, am explicat mai sus cum e în zona mea de 1 noiembrie. Reiau, ca să înțelegi că n-am sugerat chef, distracție:
“Delfinașu, la noi în zonă, de Ziua Morților (1 noiembrie), oamenii se îngrijesc, în prealabil, de morminte (le curăță de bururieni, aruncă uscăturile, pun flori proaspete), de 1 noiembrie merg la morminte să aprindă câte o lumânare și împart mâncare prin vecini. E o zi solemnă, ca să zic așa, în care oamenii sunt generoși unii cu alții (nu tu distracții). Vorbesc de ortodocși.”
Cudi, nu știu de ce, la un comentariu adresat în mod explicit lui Ketherius, îmi răspunzi tu, substituindu-i-te. Comentariul meu începe cu Ketherius, nu?
Iar Ketherius a spus, în articol:
și ceva mai târziu, într-un comentariu:
iar eu l-am corectat.
Sărbătorită în sensul că este… ținută. A sărbători are și sensul de a comemora, vezi dexonline.
@Cudi
Totuși, nu-i cea mai fericită descriere sau numire a ei. Asta poate arăta că Ketherius nu face o diferență clară între una și alta. Și nu e doar asta. În afară de faptul că a folosit termenul sărbătoare de cel puțin două ori, atunci când spune:
pare să bage în aceeași oală Halloweenul cu ziua morților sau Luminația de la noi. Adică gen și noi avem o săbrătoare (de fapt tradiție) similară. Ori, din punctul meu de vedere, cele două sunt net distincte.
Mai departe, în comentarii, el pare să bage în aceeași oală magia neagră (identificată de Virgiliu Gheorghe în spiritul Halloweenului) cu orice ritual păgân, de vreme ce ține să arate că multe tradiții românești de Crăciun sunt păgâne. Din nou, din punctul meu de vedere, simplul fapt că sunt păgâne nu le face tenebroase.
Și exact asta i-am spus în comentariul de mai sus, dar cu alte cuvinte.
Face distincția, crede-mă.
Pe de altă parte, nu știam că i se spune și “Luminația”. În zona ta se ține?
Sunt mai multe distincții acolo. 🙂 Că o distinge sărbătorirea de comemorare (în gând), ok, dar opinia mea e că Halloweenul se distinge net de celelalte tradiții și sărbători de la noi, fiind mult mai tenebroasă la origine sau nucleu, ori el până acum pare să fi argumentat tocmai împotriva acestei distincții. Dar în fine, eu am zis ce-am avut de zis, vorba lui Arlech.
Păi în zona mea i se spune Luminație. Nu știu în alte părți cum i se spune.
Ziua Morților. Mă refeream la distincția dintre sărbătorire și comemorare, altfel sinonime. Bun.
Legat de Halloween și Luminație sau Ziua Morților, cum i se zice în zona mea:
Ambele au un numitor comun, chit că se manifestă altfel tradițiile -- morții. Mai mult, ambele spun că în perioada asta se deschide poarta dintre lumea noastră și cea a morților, aceștia din urmă putând veni să ne viziteze. Noi comemorăm cu solemnitatea de care pomeneam, cei cu Halloween-ul se costumau în fantome BUHUHU ca să sperie spiritele rele, cele bune (morții din familie) fiind cinstite și bine-primite. Da, Halloween-ul se distinge de tradițiile noastre, evident, însă ce e interesant: în diverse părți ale lumii, în aceeași perioadă, se întâmplă tradiții legate de cei morți.
@Cudi
Tocmai că, după părerea mea, există o diferență fundamentală între Halloween și pomenirea morților de la noi.
Să mă explic.
Da, subiectul e același. Dar poți vorbi despre același subiect în cu totul alt mod. De exemplu, subiectul este o fată. O poți curta, îi poți aduce flori sau o poți viola. Totuși, nimeni întreg la cap nu va spune că tradiția (fictivă de data asta) unor vasluieni de a viola o fată când devin majori este similară cu tradiția udării fetelor a doua zi de Paști, pe motiv că „ambele au un numitor comun” și ambele îți dau accesul (deschiderea porților) la o fată. Corect?
Contează cum se manifestă sărbătoarea sau tradiția în cauză, de la ce mit pleacă ea, ce simbol are în centrul, nu numai care-i obiectul ei. Luminația e despre a aprinde o „lumină” la căpătâiul celui mort, despre a-l veghea, despre a te ruga pentru sufletul lui. Halloweenul e despre a asuma ipostaza unui demon, schelet, vrăjtor etc etc. Sunt diametral opuse în esență, chiar dacă, în modul cum se practică, au unele elemente în comun. Dar dacă o să studiezi anumite ritualuri de magie neagră, o să găsești foarte multe similarități cu Halloweenul.
“Dar dacă o să studiezi anumite ritualuri de magie neagră, o să găsești foarte multe similarități cu Halloweenul.”
😐
Tot de la profa de engleză știi și asta?
Păi, Cudi, chiar dacă are la origine un ritual mai vechi decât creştinismul, e o tradiţie a mai multor secte creştine, care au adepţi în multe zone de pe planetă.
După părerea mea, faptul devine cu adevărat interesant dacă şi musulmanii, budiştii etc au cumva vreo tradiţie similară, în aceeaşi perioadă.
Habar n-am, Arlech, dacă au și ăia tradiții similare. Da, ar fi interesant de aflat, când o să avem ocazia, o să întrebăm vecinii cum e pe la ei.
Adică o tradiţie legată de credinţa că, în perioada asta, se deschide poarta dintre lumea noastră și cea a morților.
Iar peste impresiile voastre personale că-i o sărbătoare frumoasă și vă simțiți bine etc se suprapun statisticile de care vorbea tipul respectiv cu privire la diverse infracționalități și care, dacă sunt măcar în parte adevărate, și eu cred că sunt, figurează o perspectivă nu prea minunată despre vibrațiile pe care le transmite această tradiție și efectele pe care le are ea asupra subconștientului colectiv în acel moment.
Am zis în articol, în a doua jumătate: “Cam ăsta e Halloween-ul pentru părinți și copii, aici.”
Cam asta e sfera experienței noastre, de asta e vorba în articol. Nu e despre vibrații și subconștient colectiv, pana mea, articolul e despre o seară a bomboanelor și costumelor și copiilor.
Cudi, din păcate, nu de la profa de engleză. Spun „din păcate” pentru că ar fi fost excelent ca Halloweenul să fie o tradiție luminoasă sau măcar neutră.
@Arlech
Nu tot ce se referă la planul morților este neapărat tenebros. Lăsând la o parte frica inerentă a omului față de lumea necunoscută „de dincolo”, multe tradiții spirituale prefigurează planuri infernale dar și paradisiace, conforme cu natura sufletului care părăsește această lume. Catolicii au și purgatoriu, iar mistica orientală e mult mai complexă. De fapt, și în Biblie se vorbește despre șapte ceruri, nouă ceruri etc. Deci, mai multe planuri paralele, sau structurate cumva ierarhic, care compun această lume a spiritului.
Într-un fel, s-ar putea spune că orice act religios este unul de contactare a planurilor elevate, superioare, celeste, în timp ce ritualurile de magie neagră fac apel la forțe din planurile tot de dincolo, dar infernale. Așa că o simplă zi a morților, chiar dacă s-ar regăsi și în alte tradiții, de factură orientală, nu ar trasa automat o echivalență cu Halloweenul.
Ca idee, tibetanii au o întreagă „carte a morților”, cum este ea numită, și care nu a fost tradusă decât parțial. Și care este eminamente benefică, având rolul de a ghida sufletul decedatului în lumea de dincolo, imediat după ce moare. De a-l ajuta să ajungă într-un plan cât mai benefic. Deci există și în Orient multe legături cu ceea ce am putea numi lumea morților.
@Cudi
Pe de o parte, nu cred că tipul spre care ai pus link în articol discuta strict despre experiența ta și cum e ținută tradiția pe strada ta. Și nici în comentarii nu s-a discutat strict despre asta, ci despre Halloween la modul general.
Pe de altă parte, problema cu magia e că o poți face și fără să fii conștient de asta, printr-o anumită integrare colectivă, de grup, la o anumită dată și oră. Simplul fapt că tu crezi că e mișto nu înseamnă că nu participi în marele angrenaj magic al acelui moment, care e mult mai complex și care depinde de mulți factori. Dar nu vreau să intru aici în detalii.
Ca o concluzie, cu toate că am înțeles foarte bine ceea ce îmi spui acum cu experiența ta personală, să știi că, dacă mi-ai cere sfatul, eu tot ți-aș zice să nu participi.
Poate ar fi trebuit să nu pun acel link, că eu povestisem cum a fost seara noastră de Halloween și i-am pus în brațe lui Mihai comentariile pe marginea acelui articol, la sugestia unei prietene. În puii mei, nimeni n-a zis nimic de lampioanele cu care am decorat prispa.
Cudi, nu transfera discuția despre valoarea și rolul Halloweenului asupra discuției despre valoarea lampioanelor de pe prispa ta, dar trebuie să recunoști că primul subiect l-a eclipsat pe al doilea, din motive lesne de înțeles.
Și nu trebuie nici să te superi pentru cum s-a tratat acest prim subiect. Comentariile arată că există anumite reticențe la unii dintre noi. Eu, de exemplu, am încercat să mi le exprim cât se poate de elegat dar deschis, așa încât să se înțeleagă clar poziția mea. Nu discutăm despre niște oameni acum, nu ne atacăm între noi, ci discutăm o tradiție, dacă e bună sau rea, iar eu am încercat să-mi exprim opiniile într-un mod cât se poate de deschis și elegant, astfel încât să înțelegeți cum privesc eu acest obicei.
Lotus, am adăugat un al doilea comentariu pe tema asta ca să specific că mă refer la “o tradiţie legată de credinţa că, în perioada asta, se deschide poarta dintre lumea noastră și cea a morților”. Deci indiferent dacă e tenebroasă sau nu.
Am traducerea cărţii tibetane a morţilor. Am citit-o -- pe sărite, recunosc -- cu mulţi ani în urmă, când a apărut. Am de gând s-o recitesc -- integral.
Lampioanele arată foarte bine, Cudi. Nu-s macabre, nu-s tenebroase. Lumina mi se pare magică -- în sensul bun al cuvântului.
Dar, vorba lui Lotus, celălalt subiect le-a eclipsat. 🙂
A trecut Halloween-ul, le-am dat jos și… Am decorat interiorul! :)) Le-am agățat pe la pitica prin cameră, la noi, în sufragerie. Arată super! Le-am găsit la un magazin de chestii super ieftine, la 1,25 dolari bucata. Avem 11.
Mulțumesc, Arlech!
Mm, de ce ieftine? Încearcă cu scumpe prima dată. Le ieftinești dacă nu se cumpără.
erată -- gospodină
febra..:)
“De Crăciun mă simt mai divorțată”
Replică din filmul Jerry Maguire.
Klaus, mai bine asta 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=Ly6xLQKrUS8
Cică Halloween a fost, inițial, ziua tuturor mucenicilor și a fost sărbătorită din 609 AD pe 13 mai (ziua când papa a sfințit Panteonul -- primit cadou de la împăratul Phocas -- ca biserică dedicată Fecioarei Maria și tuturor martirilor). Pe la 840 a fost schimbată în ziua tuturor sfinților și în 844 a fost mutată (de papa Grigore al III-lea) pe 1 noiembrie, după recoltă, ca să poată fi hrăniți toți pelerinii veniți la Roma (și nicidecum ca să acapareze un festival celtic ce sărbătorea anul nou pe 1 noiembrie). Mai multe detalii la http://www.history.com/topics/halloween/history-of-halloween#.
Ketherus, am clicuit linkul oferit de tine pentru detalii şi am aflat că:
“Halloween is an annual holiday, celebrated each year on October 31, that has roots in age-old European traditions. It originated with the ancient CELTIC festival of Samhain, when people would light bonfires and wear costumes to ward off ghosts.”
Şi iarăşi, mai departe:
“Ancient Origins of Halloween
Halloween’s origins date back to the ancient Celtic festival of Samhain (pronounced sow-in). The Celts, who lived 2,000 years ago in the area that is now Ireland, the United Kingdom and northern France, celebrated their new year on November 1.
…
…
…
By the 9th century the influence of Christianity had spread into Celtic lands, where it gradually blended with and supplanted the older Celtic rites. In 1000 A.D., the church would make November 2 All Souls’ Day, a day to honor the dead. It’s widely believed today that the church was attempting to replace the Celtic festival of the dead with a related church-sanctioned holiday.
All Souls Day was celebrated similarly to Samhain, with big bonfires, parades, and dressing up in costumes as saints, angels and devils. The All Saints Day celebration was also called All-hallows or All-hallowmas (from Middle English Alholowmesse meaning All Saints’ Day) and the night before it, the traditional night of Samhain in the Celtic religion, began to be called All-Hallows Eve and, eventually, Halloween.”
Nu se potriveşte cu ceea ce ai spus înainte de link.
Ce nu se potrivește? Ah, am zis “Halloween” în loc de “ziua morților”. Da, ai dreptate.
Ai zis:
“Pe la 840 a fost schimbată în ziua tuturor sfinților și în 844 a fost mutată (de papa Grigore al III-lea) pe 1 noiembrie, după recoltă, ca să poată fi hrăniți toți pelerinii veniți la Roma (și NICIDECUM ca să acapareze un festival celtic ce sărbătorea anul nou pe 1 noiembrie).”
Iar acolo scrie că:
“It’s widely believed today that the church WAS ATTEMPTING TO REPLACE the Celtic festival of the dead with a related church-sanctioned holiday.”
Of, măi Arlech, mă faci să folosesc tag-uri pentru sarcasm. Uite ce voiam eu să scriu:
[sarcasm]și nicidecum ca să acapareze un festival celtic ce sărbătorea anul nou pe 1 noiembrie[/sarcasm]
Păi dacă altfel nu poţi sugera sarcasmul, foloseşti tag-uri, de ce nu?
Ai spus: “Cică… bla-bla-bla…” şi ne-ai trimis la un link. Unde cică? Logic e că la linkul respectiv.
Că-n articolul linkuit de Cudi, despre care ţi-ai dat cu părerea, “nea Vergil” nu zice aşa ceva.
Sper că acum ai înțeles.
Nu. 🙂
N-am înţeles cine zice că “Halloween a fost, inițial, ziua tuturor mucenicilor și …”.
Eu am zis. Și mă bazez pe asta:
Același lucru se găsește și pe pagina pe care am lăsat link (http://www.history.com/topics/halloween/history-of-halloween#):
Iar cuvântul “mucenic” -- el vine de la slavul “мучить“, care înseamnă “a chinui“, având sensul de “martir“.
O să renunţ şi la discuţiile cu tine, Keth, cum am renunţat la alea cu Lotus. (Sau, în fine, le-am redus la minimum posibil pentru mine.)
1.Nu cuvântul “mucenici” m-a deranjat.
2.”Cică” se foloseşte când redai spusele altcuiva, nu deducţiile tale.
3. Pe site-ul indicat de tine scrie clar că e vorba de adoptarea şi adaptarea unei sărbători celtice. În citatele date de tine mai sus sunt specificate împrejurările în care s-a întâmplat asta. Aşa că sarcasmul tău, tăguit sau nu, nu-şi are rostul. Doar nu eşti copil, ca să-ţi imaginezi că un papă sau altă înaltă faţă bisericească ar fi putut să spună, sus şi tare, “uite, fraţi creştini, adoptăm o sărbătoare păgână, ca să împăcăm capra cu varza”.
Dacă toată lumea ar fi dezvăluit, mereu, cu deplină sinceritate, toate dedesubturile, oamenii s-ar fi măcelărit între ei până la unul cu mult înainte de epoca noastră.
Nea Vergil pomenește de o creștere de 50% în criminalitate în seara de Halloween. Cifra asta de 50% se referă la Boston și este afirmația unui profesor de la o universitate.
Alte surse (inclusiv polițiști ce patrulează străzile) sunt de altă părere:
-- http://www.answers.com/Q/Does_the_crime_rate_increase_on_Halloween
-- https://www.forensicscolleges.com/blog/resources/halloween-crime-in-10-cities
-- https://www.christianpost.com/news/does-the-crime-rate-spike-on-halloween-107814/
Dar nu putem lăsa adevărul să stea în calea senzaționalului, nu?
Nu cred că este cineva printre noi care caută senzaționalul. Eu nu am studiat o statistică a infracționalității. Pe de altă parte, linkurile prezentate de tine nu sunt dovezi.
Primul conține răspunsul unui utilizator cu nick Nyeq12345 pe o rețea de socializare. M-am uitat la profilul acestui utilizator și altceva decât că-i femeie și a dat multe răspunsuri n-am prea aflat. Deci, nu știu pe ce se bazează sau în ce calitate spune că rata infracționalității nu scade în această zi. Să mai notăm că ea răspunde practic altei întrebări decât cea formulată acolo, de vreme ce-și începe intervenția cu: „Unfortunately, a lot of people actually believe all those urban legends about kids being poisoned, kidnapped, or killed by razor blades on Halloween.”. Numeni de aici n-a afirmat așa ceva, să nu cădem totuși în ridicol.
Al doilea articol mai mult confirmă decât infirmă aceste suspiciuni. De exemplu, e plin de sfaturi despre cum să te ferești de posibile atentate sau atacuri la adresa ta în această noapte. Spicuiesc un rând de aici: „However, an online publication called The Georgetown Metropolitan reported that incidences of burglary tend to be more common on Halloween or on Halloween weekends in Georgetown […] That said, however, it is theft that has been the most prevalent crime to occur on Halloween in Georgetown, more than double the incidence of the next reported crime of robbery.”
Al treilea articol cam la fel: /<//> Asta-mi sună a încercare de acoperire a unei incidențe mărite a infracționalității. Băi, e puțin mai mare, dar să vedeți, că nu-i chiar așa, pentru că uite, și în alte perioade din lună există vârfuri și blabla. Firește, poliției nu-i cade bine să spună că există un moment din an în care e permanent luată pe nepregătire și înregistrează acte antisociale. De asemenea, o mulțime de măsuri suplimentare luate de poliția din diverse state în această zi.
Una peste alta, linkurile tale nu m-au convins.
Citatul din al treilea articol era așa:
Lotus, eu nu scriu pentru tine, deși tu ești convins de asta. Nici nu scriu ca să conving. Scriu ca să adaug un strop de informație discuției, strop pe care să-l proceseze fiecare cum vrea.
Da, după ce de două articole mă cam ignori, comentariul ăsta am crezut că l-ai lăsat ca reacție la discuția mea de mai sus cu Cudi. Care discuție m-aș fi așteptat să fie cu tine, că ție îți scrisesem. Mea culpa.
Ce am vrut să spun este că nu scriu ca să conving, ci ca să spun ceva.
Dacă răspund cuiva, comentariul meu este sub acel comentariu, ceea ce nu fusese cazul mai sus.
Și nu, nu te ignor, îți citesc comentariile cu interes și, uneori, răspund.
Se putea ca, undeva, cândva, relatând (voi) despre sărbătoarea de Halloween și noi mai strâmbând din nas, mai acceptând că importăm sărbătorile altora și nu le mai ținem pe-ale noastre, să nu se ajungă la momentul suprem, în care Lotus dă o sentință, obligatoriu valabilă -- că nu e sănătos să sărbătorești sărbători păgâne?!
Eu, dacă aș avea de ales între ce ne reprezintă -- mânăstirile din Moldova sau dansul păgân al Călușului, aș alege fără ezitare Călușul.
Dacă mi-ai fi citit cu atenție toate comentariile, ai fi observat că m-am pronunțat chiar pentru sărbătorile păgâne. Sau cel puțin pentru unele dintre ele. Singura tradiție despre care s-a discutat aici și pe care am respins-o, fără să vă bag opinia mea pe gât, a fost Halloweenul. Și nu-i vorba de import, nu cred în virtuțile ei nici măcar în alte țări.
Renata, și dacă am zice un banal “cerul e albastru”, Lotus ar găsi ceva contra de argumentat, ceva nuanțe subtile, octave superioare pe care n-am fost capabili să le sesizăm.
Puteai încerca. De exemplu, să scrii un articol în care să spui că nu-ți place Halloweenul, să vezi dacă mai comentam contra. Eu zic că nu. 😉
La spartul târgului intervin și eu în discuție. Avem și noi, în tradiția ortodoxă, o noapte cumva asemănătoare, una a spiritelor, în ajun de Sf. Andrei, pe care-l sărbătorim pe 30 noiembrie. Ne ferim atunci de duhurile rele, care ar putea veni pe la noi, căci este noaptea în care pot umbla libere, dar putem să ne și aflăm ursitul, după cum spun obiceiurile pentru această noapte.
Avem si o “luminație” să-i spunem, dar este în altă perioadă. Este noaptea din joia mare, în postul paștelui, când obiceiul este să duci “lumina”, respectiv lumânarea ce a fost aprinsă în biserică în timpul slujbei, la cimitir, la capul celor ce au trecut pragul lumii acesteia.
Din păcate, despre credințe, religioase sau nu, se poate discuta foarte mult, dar nu cred că se poate ajunge vreodată la consens, pentru că fiecare va ține partea propriei sale credințe, cu argumentele pe care le are la dispoziție.
Mugur, uitasem de ajunul Sfântului Andrei. Bunica punea frânghii de usturoi pe la ușa casei, pe la poartă, chiar și la grajd. Din câte îmi amintesc, aduna într-un loc ferit, sub un șopron, furcile, coasa, topoarele.
În rest, ca de obicei, Mugur, ai dreptate.
Cudi, mai e si noaptea de Sânziene 🙂
“Vântul de gheata al Domnului începe sa bata, Mary !” -Artur Miller -- (Vrajitoarele din Salem)
Și-n filmul ăla, cu ciocolata și cu Johnny Depp, pe care îl ador (de data asta vorbesc de film, nu de actor), undeva, fetița povestitoare zice despre cum începe să bată vântul de la miază-noapte sau de la miază-zi… Un vânt straniu, oricum, tulburător, un vânt ca un duh.
L-ai văzut, Iosif?
https://www.cinemagia.ro/trailer/chocolat-ciocolata-cu-dragoste-755/
Foarte fain filmul, trebuie să-l revăd, musai.
Am vizionat multe filme horor si sf; pe parcursul vietii, însa de ceva vreme sunt pasionat DOAR de cercetarea si cunoasterea originii, identitatii si îndeplinirii rolului si scopului pentru care am fost creat de Tatal,în aceasta viata relativa, trecatoare si imprevizibila, însa superba si binecuvântata traita echilibrat, iubind neconditionat, de Adevarul Absolut ELIBERAT !
O noapte magica, tuturor ! 🙂
Cudi, e absolut normal sa sarbatoriti de Halloween de dragul copilului. Ar fi fost ciudat sa nu aveti si voi bomboane pentru ‘colindatori’ si sa ii interziceti fetei sa se bucure de o seara deosebita. Ketherius, de ce iti cauta nod in papura Arlech mai sus? Toate obiectiile ce ti le aduce sunt fortate mai ca nu te face prost pe fata.
Da, asta e ideea, Halloween-ul a fost al copiilor, din perspectiva noastră, de copii.
Nu știu când va avea Mihai timp să intre pe site, e la lucru acum. Legat de Arlech, cred că e vorba de o neînțelegere.
Din perspectiva noastră de părinți, scuze. 🙂
Dane, mai ieu-ți o pălincă?
Offtopic
A apărut recent sezonul doi al serialului Stranger Things -- http://www.imdb.com/title/tt4574334/
E foarte bun serialul, vi-l recomand cu tot dragul. Zilele trecute am aflat că a apărut și al doilea sezon, am început să-l urmărim pe Netflix, sudând câte două, trei episoade pe noapte. Pentru mine e unul dintre cele mai bune seriale din ultimii ani.
Trailer sezonul 1:
https://www.youtube.com/watch?v=XWxyRG_tckY
Trailer sezonul 2:
https://www.youtube.com/watch?v=R1ZXOOLMJ8s
Acușica am văzut primul episod. Beton! Trebuie să plec la piață, fir-ar!
Renata, sunt două sezoane, a câte 8-9 episoade. Merită!
Cudi, m-a prins așa de bine serialul încât ieri am depășit deja prima serie și am trecut la a dfoua.
Fain!
La asta se uita si ai mei. Pe mine nu m-a prins, ca nu am timp. Uff 🙁
Cristina, dă-i o șansă, când ai și tu timp!
Dan, sunt convins că este o neînțelegere pe undeva.
Arlech, când am spus acel “cică”, nu mă refeream la ce citasem mai sus, ci la ce citisem în altă parte (pe pagina de la history.com). Și da, după “cică”, reproduceam părerile altora.
Pe de altă parte, este evident că Biserica nu va recunoaște niciodată că nu poate interzice vechile credințe și că, de nevoie, își inventează sărbători la aceleași date ca și vechile celebrări. Este evident că nu recunoaște și este la fel de evident că potriveala de calendar nu este întâmplătoare. Nerecunoașterea împreună cu coincidența calendarului sunt destul ca să justifice sarcasmul pe tema asta.
Una peste alta, cred că ne-am lămurit și sper că vom rămâne prieteni.
Scuze pentru ultimul meu comentariu adresat ţie. Ketherius. Şi rămânem prieteni -- aidică asta sper şi eu. 🙂
Mulțămim gazdelor pentru ora postării :). Deja e mai clar. Nu vreau să par veșnicul nemulțumit, se poate face la sfârșitul comentariilor și o listă cu cei care au postat ultimele zece comentarii?
Klaus, există deja un câmp, în coloana din dreapta, cu ultimele comentarii, însă apare doar pe varianta desktop, dacă intri de pe mobil, nu îl vezi. O să vedem ce putem face ca să apară și pe varianta mobilă a temei.
Mulțam, Cudi! 🙂
🙂