Știu, veți spune că e cam repede, însă cum mai toți vecinii și-au decorat și aprins luminile de sărbători, am zis să nu rămânem noi codașii străzii. Plus că pitica ne bate de multă vreme la cap să împodobim bradul. Bine, mi-a și plăcut munca în cauză, cu tot efortul și negocierile cu Mihai că bate cuiul mai la stânga, ba mai la dreapta etc. Am folosit instalația de acum doi ani, instalația de anul trecut plus alta luată săptămâna asta. În ritmul ăsta, în vreo zece ani o să ajungem ca în comedia aia de Crăciun, cu Danny DeVito, Deck the Halls, să ni se vadă casa din spațiu. Ăsta e rezultatul:
https://www.youtube.com/watch?v=36tPVaDYCXw
65 Comments
🙂
decoratiunea albastra îmi place cel mai mult, desi cred ca cea mai multă muncă o fost la aceea roz de pe sus:)
Luminile albastre ce înconjoară geamul sunt, de fapt, două instalații -- dintre care una parțial arsă, cea cu beculețe mai mici. Aia de sus nu e roz, nu se vede prea clar în filmare, dar e cu becuri roșii, galbene și verzi, într-o nuanță mai palidă, în ansamblu dă ceva tonuri de arămiu. Bună, Delfinaș!
🙂
si cu o singură steluță si tot era faina, Cudi!
că sunteți acolo, împreună.
ciocănele de pui condimentate făcute la cuptor, salată de rosii si castraveti, merge pe lângă brad? doar atât am gătit în seara asta 🙂
Delfinaș, exact așa le spun și eu: ciocănele de pui. Mihai încă ezită când mă aude pomenindu-le, că până la mine n-auzise de “ciocănele”, el le numește “copane”.
Meniul tău merge de minune, era mâncarea noastră cea mai întâlnită pe masa din România, în zilele de duminică, alături de nelipsitul piure de cartofi.
Abia acum am prins și eu pe mână puțin laptopul, că până acum a vorbit Mihai pe Skype cu mama lui. Urmează să fug până la magazin, să cumpăr niște fructe și salam pentru pachețelul piticei la școală, în câteva ore voi avea și eu răgazul să citesc ceva ce mă interesează, poveștile unei tipe de pe net, una pe care o simt prietenă.
offtopic, poate: dintre toate de Crăciun (din cele din ”afară”)
îmi place mult de tot melodia asta, o ascult si în alte perioade ale anului
https://www.youtube.com/watch?v=DT1fA59oH7Q
Acum o ascult pentru a doua oară, ram-pam-uiesc și eu cu corul din fundal, în timp ce mai amestec în tigaia cu ficat de vită.
io pulpa de purcel cu cimbru, piper si scăldată-n vin rosu, tăiata bucăți dolofane, spre perpelire îndelungată la foc mic 🙂
Vai de neamul meu! Și eu am scăldat în vin ficatul, dar m-a mâncat în fund să respect nu știu ce rețetă și am adăugat o linguriță de zahăr… E neobișnuit de dulce rezultatul.
Poftă mare, te invidiez!
Sărumâna! 🙂
plus o țârucă de mujdei si două linguri de mămăliguță
si-un pahar cu cola, că vin stii ca nu beau:)
Am băut și eu pepsi, lângă ficat. Vin oricum nu aș fi băut, că o să conduc și permisul nu-mi permite strop de alcool. Dar în mâncare… e ceva deosebit. În România aveam viță de vie și umpleam, an de an, beciul cu damigene de vin roșu, din cel alb mai puțin -- în jur de 50 de litri. În cea mai mare parte, îl dădeam rudelor, prietenilor de sărbători. De băut nu prea beam, tata își punea seara câte un păhărel de țuică, făcută tot de el, iar vinul din bucătărie era folosit mereu pentru macerat cărnuri, pentru fripturi. Nu conta că erau pulpe de pui, de porc sau vită -- mereu se cereau scăldate în vin. Mai o frunză de dafin, mai o căpățână de usturoi, variațiuni pe aceeași temă.
Cudiiiiiiiii, hai să îți arăt pe ce țopăi acum, vrei? 🙂
Ia!
https://www.youtube.com/watch?v=C5J7aJStZy8
e la fel ca pe vremea mea, numai berea si pasul e altul 🙂
(chiar am căutat mai devreme pe youtube cum dansau studenții in anii 80-90 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=9_ru5j0wB_M
p.s. sa vezi la final meniul de revelion al anului 1986…creveti vietnamezi si snițel din parizer…
La dans și balans eu cam semăn cu Elaine din Seinfeld, dacă înțelegi ce vreau să zic. 🙂
Cât despre petrecerile dintre ani… oare sunt singura care n-a fost niciodată în deplasare de revelion, ci doar acasă, în familie? Serios, niciodată n-am fost nicăieri de revelion, doar acasă cu familia.
Wow, Bad Boys Blue! 🙂
Îmi aduc aminte de ei și de cum am învățat să dansez.
Toate vacanțele, aproape fără excepție, le-am petrecut la țară. Acolo unde locuiesc acum :). Pe atunci se organizau baluri la căminele culturale, sau discoteci, cu stații de amplificare, difuzoare și magnetofon. Mergeam și eu, mucosul, în fiecare sâmbătă, să belesc ochii. Pentru că doar ideea de a invita o fată la dans îmi făceau genunchii să tremure. Era atunci un obicei, damen blues, în care fetele invitau băieții la dans. Era blues, era lent, s-ar presupune că-i ușor. Cred că după câteva zeci de refuzuri din partea mea -ce mitocan!- s-au găsit fete care m-au smuls literalmente -- ce drăguț ! -- de pe bancă. Așa am început să înmulțesc timiditatea cu 1/2. Era o fată acolo, înaltă, plinuță, cu “probleme”. Nici acum nu știu ce anume avea. Părea că suferă de un retard mintal dar, Doamne, dansa extraordinar! M-a invitat stângaci la un blues și nu mi-a mai dat drumul la următoarele dansuri. Și acum mă cuprinde emoția curajului meu de atunci. Din cauza problemelor ei, era evitată în general de băieți. Îmi amintesc cum i se lumina privirea când intram în discotecă. Am dansat cu ea câteva veri. Până când a murit modelul ăla de distracție. Poate e clișeu, dar o parte din noi a murit cu presupusa evoluție culturală.
Mulțumesc, V.!
în general, am fost acasă sau în familie, doar de vreo trei ori am fost la restaurant (de mai multe stele) si acolo doar pentru ca eram perechea dj-ului :).
ei bine, de fiecare data din cele trei, am plecat flămândă :), singurul fel comestibil si bun era desertul, in rest…niste lingurițe cu ochi de caracatița (glumesc), niste bâzdâgănii pe tot felul de bucățele de pâine cu gust d mucegai, rațe-n spanac, gâste-n portocale, mama lor ce-or fi fost, sos de nu-stiu-care-greu-de-pronunțat, feluri principale cu niste stropi pe farfurie, combinații stranii, evident, totul cu stil…
asa ca m-am lecuit:)
si, de vreo doi ani, nici al meu nu mai merge cu dj-iala:)
Mi-ai amintit de asta:
https://www.youtube.com/watch?v=BFG3mwrlX0o
:))))))))))))))))!
Cudi, am gasit (stiam ca le am pe undeva) pozele cu meniul de la restaurantul cu pricina despre care ti-am scris, cu revelionul de acum ceva ani
p.s. salata de vinete era intr-un paharel cat un degetar iar insalata caprese era cat jumatate de ou.
Oh, Delfinaș, poza asta e istorie, e aur!
o fi aur, sis, dar realitatea e ca după un meniu din ăsta tot flămând se pleacă de acolo 🙂
Înțeleg, Delfinaș. Ca să înțelegi cu cine ai de-a face, îți zic ce-am mâncat aseară: o ceapă frecată cu sare, câțiva căței de usturoi, ridichi, brânză sărată și puțină slănină. Așa, din cuțit. Are Mihai niște poze pe telefon cu cinele noastre “romantice”.
Cina romantică, la lumina halogenului, în picioare, la botu’ calului:
Cudi, e clar, tocmai de aceea ne-am ”nimerit”:)
Keth a folosit tehnica potrivita? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=bgq6EOhk-lo
Delfinaș, nu! Dar va băga scuza aia cum că el e din sud.
Da, io-s din sud. Și slănina noastră nu te pune în dificultate de a înghiți, așa că nu avem constrângeri de dimensiune a dumicatului 😛
Ăla-i moroșan, se laudă. 😀
Io n-am văzut mangaliță cu așa bacon!
Delfinaș…
De ce? 🙁
Cudi, asa am simtit, dar spre deosebire de alte fugi, n-am putut de tot din cauza, de aceea am lasat acolo semn.
pentru tine.
p.s. de aici nu plec, nu scapi tu cu una cu doua de mine:)
p.p.s. ma transform 🙂
M-am speriat că am pierdut încă un prieten, m-am speriat că te-am pierdut. Sper că ai făcut un backup, sper că păstrezi, undeva, tot ce ai scris.
hei!
sis, cum sa pierzi asa o comoara de mamifer marin?:)
no way:)!
p.s. am raspuns.
Keth, m-ai omorât 🙂
in loc sa termin raportul asta de-l lucrez amu, imi ploua-n gura!
ma duc sa vad ce am prin frigider:)
La ora asta, delfinaș?
Apropo, uite ce am pe frigider pentru cazuri de-astea de urgență:
Keth, la ora asta:)
si nici in politie nu-s (Diet Police, nu?:) )
dar un pas inapoi tot am facut, m-am multumit c-o portocala:)
Aș lua o portocală, dar nu merge cu vinul … așa că rămân la covrigi sărați.
Bărbatul meu taie slănina aşa, delfinaşule. E moldovean, dar a făcut facultatea la Braşov şi a învăţat de la colegii lui ardeleni.
Eu nu mâncam slănină înainte de a-mi da el să gust, tăiată aşa, şi cu ceapă sau usturoi. Acum îmi place şi dacă n-are prin ea niciun firişor de carne.
Şi-mi place şi pălinca. Chiar dacă nu-i din Ardeal, de la mama ei, căutăm pe câte cineva care să tragă ţuică sau tescovină de-a noastră de două ori.
Nu beau mult, de obicei doar o duşcă sau două înainte de masă. (Aşa făcea bunica mea olteancă. 🙂 ) După slană beau mai multe duşti. 😀
Vero!
https://www.youtube.com/watch?v=qQGm2PGrsys
🙂
🙂
Lumini si umbre efemere
Ce se succed prin spatiu-timp
Simboluri între doua emisfere
Ascunse-n taina de zeii din Olimp !
Cu toate astea, vidul mai persista
Ceva lipseste din revista
Iar pretutindeni pe-ntregul pamânt
Lipseste Dragostea si Spiritul ei Sfânt !
Iosif, nu știu ce o fi lipsit, dar ieri seară, uitându-mă cu Mihai cum pitica împodobește singură bradul (în fundal cântau colinde), am trăit printre cele mai fericite minute din viața mea.
https://www.youtube.com/watch?v=LRP8d7hhpoQ
Frumos, Iosif.
Dumnezeu este DRAGOSTE, manifestarea frumusetii si întelepciunii absolute atemporale,rational-sentimentale, în toate aspectele percepute si imperceptibile de catre omul creat asemeni Lui, însa limitat si separat de EL, din pricina orgoliilor, individualismului, egocentrismului si narcisismului extrem, în care societatea se afunda tot mai mult, manipulata de tentatiile strident colorate ale lucrurilor materiale relative, trecatoare,lipsite de valorile autentice eterne, sufletesti, spirituale, ale colaborarii si “partasiei” sincere unii cu altii în ascultare si IUBIRE neconditionata de… EL… 🙂
mie varianta asta îmi place cel mai mult 🙂 :
https://www.youtube.com/watch?v=nN1npZG3edI
Interesanta varianta… de gustibus non est disputandum… 🙂
să nu-mi spui că nu ai vazut seria Shrek!!!!
Eu am văzut-o, Delfinaș, și mi-a plăcut mult! Cred că sunt la zi pe felia asta, a animațiilor. Și că tot mi-ai amintit de măgarul din Shrek, îl știi pe calul Maximus din Rapunzel? E foarte tare!
Vin și eu cu o replică muzicală la Aleluia:
https://www.youtube.com/watch?v=8VgLKXD-BoY
Chiar nu am avut placerea asta, însa clipul e sugestiv.
Arată foarte, foarte frumos şi, dacă ăsta e obiceiul actual al locului, ăsta e, e OK să-l respectaţi. Adaptarea e cheia succesului!
Dar, în viziunea mea de-acum băbească, se împământeneşte pretutindeni Crăciunul diluat. Diluat rău! Sau bine diluat, tot una! 😆 Ce haz mai are seara de Ajun, când trebuie să vină Moşul, dacă stai cu casa-mpodobită de o lună?
Dacă tot întindem sărbătoarea pe juma din iarnă, era mai corect să-l păstrăm pe comunistul Moş Gerilă. 😉 Ştiu că ăsta n-are şi n-a avut viză pentru occident, dar orişicât! 😛
Apropo, cică în copilărie am întrebat de ce sunt doi, Moş Crăciun şi Moş Gerilă. Şi o mătuşă mi-a explicat, cu promptitudine, că-s şi ei o familie, cu nume de botez diferite: Crăciun şi Gerilă. Crăciun vine acasă, Gerillă umblă pe la serbări. 😀
Vero, mulțumesc pentru aprecieri și da, cam ăsta e obiceiul locului. O să aibă haz și seara de Ajun, sper eu, că atunci se lasă cu mâncare ca de Crăciun, cu prăjituri, cu cadouri. Însă ai dreptate, e ceva frumos, e emoție și în așteptarea momentului potrivit pentru a împodobi bradul, iar dacă am fi acasă în România, l-am aștepta cum se cuvine. Aici e un altfel de acasă, e un acasă pentru că aici suntem toți patru, e un acasă mobil care depinde de unde suntem noi și nu e fixat în stâlpii de susținere aii acestei case care nu e tocmai a noastră, câtă vreme posesiunea ei e condiționată de plata ratelor lunare, vreme de douăzeci și de ani.
Da, e adevărat că în seara de Ajun se va lăsa cu ceva în plus. 🙂
Aşa cum e adevărat şi că “acasă” e, de fapt, locul unde îi ai alături pe cei dragi.
Universul întreg este o creatie divina superba, o capodopera paradoxala a Unui Dumnezeu,Arhitect necunoscut de oamenii muritori care locuieste într-o Lumina vesnica, iar prezenta Lui este vizibila mai cu seama în întuneric. Cu cât întunericul este mai dens, cu atât Lumina este mai stralucitoare, iar viata fara Lumina este moarta, lipsita de miriadele de culori si nuante ce-i confera aspectul frumusetii si fericirii eterne…
Anul asta am zis ca nu mai fac bradul si nici instalatia nu o mai pun afara. Am obosit de sportul asta, mai ales ca baietii au crescut, iar de fiecare data mie imi revenea misiunea sa strang totul si sa pun la loc. Asa ca, anul asta voi sarbatori Craciunul doar in suflet. Poate voi pregati sarmalute si ceva bun de pus pe masa. Si cam atat.
Cristina, n-am mai făcut sarmale de vreo jumătate de an, tocmai ca să fie Crăciunul mai special. Dacă miroase a sarmale și ai în frigider un platou cu salată de boeuf, e Crăciun!
N-ar fi absolut deloc rau , daca ati incepe inca de p’acum sa vopsiti oua si sa preparati traditionala pasca eventual sa achizitionati si-un iepuras ! 😀 😀 😀 Nu ma mira pretentia ” piticei ” caci si la mine , pana anul trecut , bradul si chiar pomii din curte erau impodobiti inca din 1 Decembrie dupa dorinta expresa a nepoatei care abia astepta … sa-si deschida cutiile cu daruri . Ce bine ar fi daca , ” If Everyday Was Like Christmas ” dupa cum spune si Elvis in acel absolut fantastic gospel . Va doresc amandoura sa va bucurati de candoarea ei cat mai mult caci , nu exista nimic in lumea asta care sa compenseze candoarea unui copil revarsata asupra parintilor , RESPECT !
Mulțumesc asemenea, Marian!
Să nu te-audă pitica cu ouăle de Paște, că ne-o luat naiba până-n primăvară!
Cudi. acu m-am uitat la căsuța voastră iluminată. E mișto!
La noi la tv, la teleshopping, ți se oferă o lanternă/proiector pe care o sădești în grădină și face animație luminiscentă pe pereții casei, de care vrei. Becuri, oameni de zăpadă, frumoasa din pădurea adormită… 🙂
La voi nu se vinde un retroproiector de-ăsta?!
Sper că nu e ca încălzitorul de apă Delimano cu care poți clăti o pisică în chiuvetă pe trei labe, că la a patra se răcește apa!
renule, dacă nu nimereai de farmacistă, aveai șanse de instalator. Instalator de cuvinte, să ne înțelegem :).
Se vând și proiectoare din alea aici, da. La un raft cu beculețe, găsești două cu proiectoare. Doar că mie nu-mi plac.
Mai este și faptul că proiectorul merge pe o casă cu fațada plată. Acoperișul prispei face unghi mort ori sub el, ori deasupra, în funcție de cât de departe plantezi proiectorul de casă.
@Renata Carageani Si unde instalezi dumneata proiectorul , in fatza blocului ?
În spațiul verde din fața blocului. Dar eu nu cumpăr de la teleshopping nici dacă m-ar plăti ăia să iau ceva cadou. 🙂
Moi aussi! 🙂
Pe mine și pe părinții mei ne-au păcălit o dată, au venit la poartă, ne-au arătat nu știu ce răzătoare șmecheră și au zic că dacă o cumpărăm, primim gratis un set de foarfeci super mega extra. Așa că nu am ratat oferta, ne-am ales cu foarfeci super mega extra gratis, după ce am plătit pe răzătoare de vreo cinci ori valoarea ei.