Când am nelămuriri în materie de rețete, sunt două doamne cărora le ofer toată încrederea. Două doamne renumite, de care, foarte probabil, ați auzit și voi: Jamila și Laura Laurențiu, cea din urmă fiind autoarea binecunoscutului blog Rețete ca la mama. În seara asta, Jamila ne-a făcut fericiți, cu rețeta ei de pizza. De ce vă zic de ele? Pentru că au rețete foarte mișto, rețete românești, clasice, cu condimente la îndemână, nu finețuri împrumutate de pe alte continente. Mă rog, or fi având și dintr-astea, dar pentru nostalgicii mâncărurilor românești tradiționale, sfaturile doamnelor sunt foarte OK. La fel și cu această minunată mâncare neo-tradițională, producție italo-franco-vest-germană, cu accente est-europene (cârnații și peștii) (pizza)! Pizza de la pița, adică de la pita/pită. Și doar n-o fi pită goală:
Aluatul l-am făcut întocmai, cu chestiile de deasupra am improvizat puțin, pentru că mozzarella mea era rasă și pentru că busuiocul din dotare nu era proaspăt, ci uscat. Am făcut trei tăvi în cele din urmă, una cu ciuperci, alta cu salam și o a treia cu ton din conservă. Asta cu ton e preferata mea și-a lui Mihai (o mică buturugă în calea regimului lui Mihai, care-i mai permite juma de măr și o tulpină de țelină. Și multă, multă apă!). E simplu, pe aluat am întins un strat de sos de roșii cu usturoi și busuioc, am presărat bucățele de ton deasupra și, în final, mozzarella.
Offtopic. În Anglia, cică, pisicile negre sunt adoptate mai greu, pentru că nu dau bine în selfie-uri. Și, mai nou, oamenii resping pisicile cu fața rotundă, la modă fiind cele cu fața ascuțită. Doamne feri, citiți și vă minunați – http://www.bbc.com/news/uk-42871851.
31 Comments
Well, according to Neil deGrasse Tyson, pisicile care nu sunt negre, având șanse mai mari de a-și găsi un stăpân și în ultimă instanță de a supraviețui și procrea, vor transmite genele lor mai departe, așa că peste un anumit număr de generații pisicile negre vor fi mult mai puține pe glob. Să mai zică cineva că selfie-urile sunt irelevante!
Iar pițele sunt apetisante. Bine, asta dacă mănânci. Am auzit că unii filosofi și-au depășit aceste mecanisme grosiere și se hrănesc cu metafizică pură. 🙂
@Aldus
orice chestie care se ingurgitează (indiferent pe ce cale), se digeră, se asimilează, iar resturile se evacuează.
asa că, referitor la fraza ta cu mecanismele grosiere si cu filosofii, dacă se hrănesc cu metafizică pură, mă întreb oare ce le iese la final?:)
( sau totul se petrece pe o toaletă filantropică:) )
Păi poate metafizica pură nu produce resturi. Adică, randamentul metabolismului ideal este de 100%.
Aldus, ai dreptate.
cuvântul cheie este ”poate”:)
Asta cu metafizica pură care nu produce resturi poate fi tradusă și așa, oare?
1)
2)
Mulțumesc pentru aprecierea pițelor, Aldus.
Arată bestial! Ploaie instantanee:)
p.s. Mie îmi place si cea cu ananas:)
Cu ananas n-am încercat, Delfinaș, sună ciudat. Dar am încredere în gusturile tale, zic că merită încercat.
Cudi, merită încercată!
însa n-am stare să îți caut link acum (dar promit că o voi face cândva)
acum sunt tare bucuroasă de un un gest deosebit, de un dar deosebit, primit în seara asta.
si nu am stare!
p.s. ți-am spus vreodată cât de mult iubesc poezia?
asa, în felul meu simplu, de gospodină oarecare.
Acum am văzut și eu.
?w=720
Delfinaș, ești o norocoasă. Felicitări autorului și mă bucur pentru bucuria ta!
Cudi,
e o carte.
în timp (că sunt suficient de bătrână să pot spune asta:) ) am interacționat cu oameni care si-au scris poezia sufletului întâi pe internet (wordpress, site-uri de poezie) , mai apoi le-au petrecut între paginile unei cărți, si i-am apreciat întotdeauna pentru un curaj pe care eu nu-l voi putea avea niciodată.
cu Lev, la fel, ba chiar mai mult -- pentru că are multe poezii cu care am rezonat, lecturându-le.
:
Cu castane ai încercat? 🙂
A, am uitat să scriu!
e o adevarată poezie imaginea finală a pizzei marguerita a Jamilei, o desfătare a ochiului privitorului, câte culori, câte detalii:)!
Ei, de gustibus… Mie chestiile alea tofligite (roşii. sau ce-s) în taie pofta de mâncare.
Arlech, stii ce faine sunt coapte ? curcubeu pe cerul gurii! 🙂
Delfinaşule, recunosc că nu ştiu. 🙂
Pentru mine, cea mai gustoasă legumă e carnea de porc. 😀
De exemplu, pizza vegetariană nu pot să mănânc. Bine, probabil că, dac-aş fi în pericol să mor de foame, aş mânca. Dar altminteri nu! 😀
Arlech, subscriu cu leguma în cauză!
🙂
😆
Cele trei tăvi ale tale (conţinutul lor, adică) arată mişto, Cudi. Presupun că gustul e tot atât de fain.
Noi facem pizza la repezeală, la microunde, cu o jumătate de lipie pe prost de blat, caşcaval ras (de care avem), plus salam şi, când se-ntâmplă s-avem, ciuperci. Şi fiecare-şi pune ketchup (din comerţ) după gust.
În privinţa pisicilor -- omenirea a pornit-o în linie dreaptă către îndobitocire, avem cap ca să nu ne plouă în gât, moda e Dumnezeul nostru şi reţele de socializare sunt profeţii săi. Nu mă mai miră nimic.
Arlech, la observația ta cu pisicile, subscriu.
din păcate, asa e :(.
Măi, ce idee bună ați avut, cu lipie în loc de blat. Nu mi-a trecut prin cap. Și ăsta-i principalul motiv pentru care fac rar pizza -- aluatul. Din câte am înțeles eu, nu e prea indicat să pui mai mult de patru ingrediente deasupra și cele mai potrivite, după părerea mea, sunt fix alea menționate de tine. Atâta doar, cu ketchup-ul procedez altfel -- în loc să pun din ăla cumpărat, fac eu în două minute un sos de roșii. Zdrobesc vreo trei căței de usturoi, îi pun într-o crăticioară mică cu puțin ulei, la foc, timp de un minut, apoi adaug pastă de roșii. Potrivesc de sare, pun puțin busuioc și oregano (busuioc neapărat, oregano dacă am), amestec cam un minut și e gata. Cu sosul ăsta ung blatul de pizza, apoi adaug restul ingredientelor.
Cu pisicile e foarte trist, mama lor de idioți.
Nu-i la fel de gustoasă ca atunci când faci blatul ca la carte, dar tot foarte bună e. 🙂 Şi câştigi timp. Eventual poţi tăia lipia în trei şi foloseşti doar partea din mijloc, care nu are coajă decât pe margine. Şi, sigur, dacă faci tu sosul e mai bine, îl condimentezi după gust.
@Arlech “În privinţa pisicilor – omenirea a pornit-o în linie dreaptă către îndobitocire, avem cap ca să nu ne plouă în gât, moda e Dumnezeul nostru şi reţele de socializare sunt profeţii săi. ” APROB POZITIV 😉 : MARE DREPTATE AI !!!!!
Indiferent unde va veti afla…nu veti manca vreodata pizza adevarata caci asta se gateste doar in ITALIA…ca la mama acasa ! M-am convins de acest mare adevar si…nu doar o data . Desi preparata cu aceleasi ingrediente de bucatari priceputi { majoritatea de cele mai multe ori fiind macaronari veritabili } si , eventual tot la foc de lemne si nu la cuptor cu gaz sau electric >:( , gustul , savoarea pizzei difera , de la o regiune la alta a “cizmei ” italice . Am mancat pizza si-n Romania , si-n UK si-n Malta in Germania chiar si-n …. Moscova 😉 dar o pizza care sa aiba gustul alora din Milano , Neapole , Roma , Florenta sau Palermo , chiar n-am mai intalnit . Pizza preparata de dumneata si sotul dumitale stimata Cudi arata bine si face sa-mi ploua in gura dar….este totusi pizza canadiana si nu margherita napoletana sau carbonnara milaniesse . Oricum , va doresc POFTA BUNA desi , la ora asta , ma cam indoiesc ca mai aveti vreo felie din ea 😀 😀 😀 !!!
Marian, nu știu de ce a ajuns comentariul tău în spam, bine că l-am văzut înainte de a le șterge la grămadă. Îmi cer scuze pentru când se întâmplă dintr-astea.
Și da, te cred pe cuvânt. Sunt convinsă că o pizza italiană, la ea acasă, e muuuult mai bună decât imitațiile noastre. Sper să am și eu ocazia să mănânc una direct de la sursă.
Dar știu c-ai văzut ceva țări la viața ta…
@Cudi “Dar știu c-ai văzut ceva țări la viața ta…” Bine-ar fi daca le-asi fi vazut doar pentru…turism stimata Cudi . Din pacate , necazurile m-au dus pe-acolo .In Italia la macatorii aia de pisici , am fost prin ’94 deoarece , credeam in naivitatea mea nemarginita ca…poate mai traiesc oarece neamuri ale bunicii mele { deci…si-ale mele } si ca…or fi aia mai pricopsiti decat mine scapand si eu astfel de saracie . Din nefericire …i-a luat aia cu coasa cam pe toti si , de parca asta n-ar fi fost suficient , TOTI cei ce mai existau erau , si mai saraci si mai banditi decat eram eu >:( astfel incat , m-am reintors acasa si cu palma in dos si cu buzunarele usurate de vreo mie si ceva de dollari dar , am castigat experienta 😎 ! La Moscova , am fost cu misiunea de la patronul pentru care lucram , sa-i achizitionez pentru reastaurant niste … ” caviar amarat ” in sensul d e : MAI IEFTIN 😉 . Am dat banii , vreo doua mii si cincisute de parai , unora ce asteptau in fatza la Ermitaj { carciuma nu muzeul din St. Petersburg } taman in acest scop , si daca nu veneau doi militionersa ma-ntrebe de sanatate , si azi asi fi stat tot acolo . Militionerii m-au taxat de jumatate din suma data si mi-au inapoiat restul banilor impreuna cu recomandarea calduroasa de-a parasii Moscova si Rusia cat mai urgent posibil si…asta a fost . In UK sau Malta…pai pe-acolo traiesc trei dintre copii mei si-un nepot { doi in UK si unul in Malta } si , mi-a fost mai simplu sa ma duc in vizita pe-acolo doar ” cu buletinul ” , decat sa mai indur interogatoriile gestapovistilor aia de la USAmbassy pentru a merge in vizita la fata mea ce , traieste de douazeci de ani in tara aia de KKT numita USA . Acestea au fost deci , motivele pentru care am ” vazut ceva tari la viata mea ” … C’ar ajunge unele comentarii in spam , nu-i problema caci , n-am d e gand ca-n viitorul apropiat sa scriu vreo carte { in Romania multi dintre cei care ” scriu carti ” , de regula si-au descoperit ” chemarea ” doar dupa ce-au ajuns la jailhouse } Doamne fereste , folosindu-ma de comentariile facute vreodata pe blogul cuiva .Respect si-un week-end de mare exceptie va doresc dumitale , sotului si fireste : ” piticei ” dumitale 😀 😀 😀 !!!
Marian, mi-am făcut obiceiul din a verifica spam-ul înainte de a-l șterge, ideea e că va întârzia, în cel mai rău caz, publicarea comentariului ce a intrat, din greșeală, în spam. Dar eu sper să nu se mai întâmple.
Marian, cred că puțini sunt românii care se ajung prin țări străine de plăcere. Mai mult nevoia îi împinge de la spate. Ceea ce ni se aplică și nouă.
Caviar amărât, zici? 😀 Pe lângă faptul că ai văzut ceva țări la viața ta, mai punem la socoteală și aventuri pe măsură.
” Aventuri ” care mi-au costat familia { caci dupa umila mea parere banii , indiferent cati ar fi si mai ales d e unde , nu apartin nuei singure persoane ci…INTREGII FAMILII } un minim de 5000 de $ de-alungul vremii si m-am ales doar cu prafu’ de pe toba si fireste cu … experientele ! Bashca faptul ca niciodata n-am mai reusit sa-i recuperez deci…. 😕 In 2005 am fost in Germania chemat de un amic , un tip pe care-l cunoasteam de peste patruzeci si cinci de ani si care locuia la acea vreme intr-un oras numit Dusseldorf , sa imi achizitionez o masina mai de doamne ajuta insa , odata ajuns acolo , odata ce-am vazut si masina…mi-am dat seama ca NU AVEAM { NICI N-AM AVUT VREODATA } CARNET DE CONDUCERE SI CA ATARE…DEGEABA DRUMUL ! 😀 😀 >:( Cu ceva insa , tot m-am ales : am primit prin amicul respectiv { care-mi cunostea ” vederile progresiste ” } o invitatie la o conferinta de-a neonazistilor germani si … nu doar . Acolo la loc de mare cinste se aflau neonazisti din USA , Spania , ITALIA , Ungaria , fireste Germania , si culmea neonazisti din Ukraina !!! Intrucat nu eram singurul roman din sala am fost asimilat …celorlalti romani si , ne-au pus TUTUROR ROMANILOR la dispozitie , traducerile in casti ale discursurilor celor ce treceau pe la tribuna . La intrarea in acea sala , in afara alora cinci sau sase insi imbracati in arhicunoscutele uniforme brune , altcineva { de pe la Polizei sau serviciile d e informati germane } …chiar nu se zarea prin preajma . N-am vazut pe nimeni altcineva prin zona { nici macar pe faimosii protestatari contra nazismului } care sa fie sau , macar sa para cat de cat interesat de ceea ce se-ntampla acolo . Insa , cand m-am intors in tara , dupa vreo trei sau patru zile , mi-a fost solicitata prezenta la…SRI , pentru a le da alora de-acolo , explicatii privind ” sejurul german ” de care avusesem parte astfel incat , chiar ai nimerit-o cu ” aventurile ” !!!! >:( 😉 Apropo : raman valabile urarile de bine pentru week-end si…nu-ti face probleme pentru spam : cum ti-am explicat deja , nu ma deranjaza 😉 .
Subscriu și eu la ideea simplității. Te simți mult mai bine după o asemenea pizza, decât după o monstruozitate pe care cineva a îngrămădit brânză, umplutură de cârnați, carne de vită, ardei gras, ciuperci, sos de roșii, telemea și cabanoși. Mai pui și cei doi litri de băutură dulce și carbonatată incluși în preț și, gata, nu mai ești bun decât să stai pe canapea să urmărești reclame printre râgâituri.
Cudi, ghici ce am facut eu in seara asta? Pizza…pe urma am intrat pe blogul tau si am vazut reteta.:)
Great cooks eat alike, Cristina! 😀