Am citit cu oarecare satisfacție articolul ăsta, care zice că activitatea picioarelor, folosirea mușchilor lor e esențială pentru sănătatea sistemului nervos. Asta după ce, în ultimul weekend, Mihai a pus la punct cele trei biciclete din dotare. În așteptarea lor, oricum, n-am abandonat întru totul mișcarea fizică în aer liber. Prin urmare, ca părinți responsabili ce suntem, ne-am preocupat să scoatem cât mai des copilul în parc, să facă cât mai multă mișcare.
Din fericire pentru cele care nu sunt date-n leagăn în poza de mai sus, bărbatul casei a pus la punct bicicletele și le-am folosit cu drag și spor. Ocazie cu care am descoperit, măgulită, că sunt net mai atractivă și mai apetisantă pe continentul american decât în România. Pentru țânțari.
Altfel, zilele astea am urmărit și eu, pentru prima dată, declarația lui Bogdan Viorel privitoare la problematica ontologică a existenței.
Da, aparent e plictisitor tipul, dar o să vă amintiți râzând de el când vă veți pomeni, cât de curând, punând lângă un oarecare subiect (ne)însuflețit constatarea repetitivă de mai sus: “este o ființă!”. Că o fi canapeaua, frigiderul, semaforul etc. E ca un virus. Posibil antidot http://unhearit.com/#:
Am învățat pitica să nu mai spună de față cu alții “Holy shit!”, că dă rău la public. Dar de ce e o prostie? Păi, nu e ok când zici căcat sfânt. A râs și a continuat: “Holy Poop!”.
57 Comments
Cred că toate mitologiile antichității au atribuit diverselor corpuri cerești și fenomene ale naturii (nori, ploaie, vânt, Soare, Lună) valențe magice și chiar divine. Îmi vin acum în minte asocierile dintre eroii eleni și constelațiile de pe bolta cerească. În ce privește blogurile, e clar cine le însuflețește (cititorii) și cine-i zeitatea tutelară (administratorul). Dar dacă blogurile sunt ființe, atunci poate că ar trebui să punem cerculețul roși atunci când apare câte un link de la un blog la altul, eventual dublat de un mic transfer de trafic. 🙂
cerculețul roșu*
Trecând peste faptul că și cerculețul roșu ar putea fi o ființă, ce anume înseamnă? Wikipedia spune: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercul_ro%C8%99u
Pătrățelul roșu, atunci? Acela cu interzis minorilor.
În trecut, pe casele prostituatelor se punea un semn de culoare roșu-stacojiu.
Wow. Stai să văd dacă am înțeles bine: dacă blogurile sunt ființe, atunci un link de la unul spre altul e un fel de contact sexual, ceva de genul vrei să zici?
Dacă e cu pingback, e un fel de sex protejat sau cum?
Am citit azi că “Viața e o boală cu transmitere sexuală” – Woody Allen. Reformulăm: blogosfera în loc de viața. Aici -- http://adriangeorgescu.ro/2017/10/26/glume-despre-sex
Că tot am pus link, cum se pune: am dat sau am primit?
Holy poop!
Sau măcar un sărut. 🙂
Păi ce holy poop, că nu-i sărutul tău. E-al blogului. Nu transfera viața ta asupra ființei lui sau invers. E un contact (sărut etc) în universul ființelor-bloguri, nu al ființelor-oameni. 😉
Din lista aia de glume, doar la 4 și 5 am zâmbit. Poate și 6-le merge.
Dar bicicletele?! Unde-s bicicletele? 🙂
Le tunează soarele la ora asta, din greu. Dar când se va lăsa seara, vor mânca asfaltul mai ceva ca iapa lui Făt Frumos -- jăratec! Mwaa ha ha ha, MWAA HA HA HA!
Glumesc. Circulăm regulamentar, ținem dreapta, viteză moderată. Dar, hei, am progresat! De când cu țânțarii, pitica ține ghidonul cu o singură mână! Cu cealaltă se scarpină.
Aaaaaa, nu stiu de ce mi-am inchipuit ca sunt ceva stil mud bicycle. Cred ca din cauza ca ai zis ca le-a pregatit + ca ai mentionat tantarii si muream de curiozitate sa le vad :D. Nu ca n-as fi curios si de astea! Daca faceti vreodata poze, fa-ti mila!
Ăsta e un moment special în viața mea. Până acum, nu mi-am luat vreun dislike pe comentarii. Lucky me!
Până acum n-a votat nimeni, așa că nu te mai bucura degeaba.
N-am răbdare să-l ascult pe tipul ăla până la sfârşit. Zice şi “orice căcat este o fiinţă”?
N-a ajuns atât de departe, Lad… Problematica religiilor, în episodul următor:
Mișto imaginea.
Orthodoxism: God sent his only son to make the world a less shitty place.
Pastafarianism: What is this shit I just ate?
Nihilism -- Who gives a shit?
http://www.friesian.com/no-shit.htm
NIHIL SINE DEO !
No comment !
Cudi, nici eu n-am rezistat să-l văd integral. Fiindcă plescăia.:) Am dat la sfârșit, care sfârșit ține cam 1/3 din film și repetă într-una o mantră. În fine!
Dar blogul ESTE O FIINȚĂ! Cred asta. În măsura în care cred că fiecare om e UN SCRIS. Și cei care nu-s capabili să transcrie autodicteul din mintea lor sunt niște oameni mai de mâna a doua. Și…
Sfinte căcat! În ce tocmai mă băgam?!
Deveneai religioasă. Nu atât legat de sfântul căcat (în corelație cu imaginea pusă de Cudi mai sus) 🙂 , cât mai ales legat de „la început a fost cuvântul”.
Aldus, din păcate, la început a fost o mare și adâncă tăcere. Poate că Entitatea căreia unii îi zic Univers, alții Dumnezeu, alții Hazard sau Cod Genetic a chibzuit îndelung până la Cuvânt.
Cred că partea respectivă din Geneză se referă la începutul Creației, nu la ce-a fost înainte de creație. 🙂 Și este interesantă, dacă stai puțin să te gândești. Că suntem toți opera unui Cuvânt primordial și suprem. Asemenea personajelor unei cărți, care nu există înainte ca autorul să le „rostească” (verbal sau în scris), adică să le dea viață. Că suntem… personaje într-o carte numită Univers. Ale cărei litere și cuvinte sunt tot ceea ce putem vedea, pipăi, gusta și mirosi… 🙂
Nu știu, Renata, unii oameni sunt un scris, alții poate sunt o voce, o partitură, o pictură, o imagine, un dans, o formulă matematică, un program informatic… Cu toții suntem mai de mâna a doua din cel puțin un unghi.
Alţii sunt un virus informatic… 😀
:))
Buffon a sintetizat cel mai bine:
„Writing well consists of thinking, feeling and expressing well, of clarity of mind, soul and taste… The style is the man himself.”
Stilul este omul însuși. Acum, unii oameni se exprimă prin scris, alții prin pictură etc.
Acest Bogdan Viorel e o fiinţă?!
Holy shit & holy poop!
Sunt indecisă, e o chestiune de analiză serioasă biologică și filosofică, vii și tu cu întrebări de-alea grele…
Cred că am un comentariu prin spam.
Blogul nu poate însemna mai mult de o jumătate de viață pentru mine.
Sunt un om de mâna a doua, nu reușesc să transcriu autodicteul din mintea mea în așa fel încât să fiu mulțumită de ce se înțelege. Am învățat să-mi fac singură compromisuri. N-am învățat încă să tac profilactic.
Un mic cadou pentru toti…atei, gnostici si agnosticiînteligenti ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=yBktAw6Aj_4
Dar nu şi pentru agnosticineînteligenţi (sic!)! 😆
Mais oui, bien sûr, parce que ăia, spre deosebire de toţi ceilalţi (care-s, évidemment, şi francofoni -- prin definiţie), nu pricep la langue de Voltaire!
🙂 ))) Corect, N(e)ACSule 🙂 C’est la vie ! Je ne maîtrize pas la longue de Shakespeare, donc on est égal ! 🙂
Mno, bag de seamă că ai ceva probleme şi cu franţuzeasca, nu doar cu aia lungă (la longue) a lui Shakespeare! :))) Tu me fais pitié, Joseph.
Ferice de tine, caci mila va birui judecata ! A spus-o fratele meu mai mare,Isus Hristos, în cuvântarea de pe munte ! 🙂
“7 Heureux les miséricordieux, car ils obtiendront miséricorde ! 8 Heureux ceux qui ont le cœur pur, car ils verront Dieu !”
Cudi, n-am spus că e vorba de un scris literar, de talent, de știu și eu ce. Am spus că blogul este o ființă pentru că îl construiește un om care pe blog e un scris, adică un gând transcris. Cumva, bine, rău, cu înflorituri sau laconic, omul ăla se transcrie pe el în blog, cu sau fără voia lui. Automat, e un om care gândește și are curajul să-și exprime gândul. Și cine are capul „gol”, fără niciun gând, e cam de mâna a doua.
Sigur că altcineva poate să-și exprime gândul și personalitatea prin pictură, prin fotografii, prin muzică preferată (făcute de el sau de alții). Dar tot despre ce are în cap vorbim.
Nu mă refeream la talentați și netalentați. Ci la oameni care îți „spun” ceva sau nu-ți „spun” nimic. Indiferent dacă o fac rudimentar sau deștept.
Acum sper că cei care s-au simțit jigniți din pricina exprimării mele ambigue vor accepta scuzele de rigoare.
Eu sunt un om de mâna a doua din mai toate punctele de vedere. Una dintre marile mele speranțe e că aș fi de-a-ntâia măcar într-o privință, dar dacă și mie mi-e greu să-mi dau seama care-i privința aia, înțelegi… Nu e nici o jignire, continuam ideea ta. Am vrut să scriu “cu tristețe”, dar mi-am amintit de pitica mea și al ei “mă scobesc cu tristețe în nas”. M-a bufnit râsul. Azi împlinește 10 ani.
Mulţi ani trăiască pitica!!!
Sper că i-ai făcut un tort frumos şi multe alte bunătăţi. 🙂
Nu am făcut tort pentru azi, o să luăm o înghețată și o punem de o matildină sau ceva. În schimb, sâmbătă, probabil, când vor veni copiii la “petrecere”, adică vreo cinci vecini de vârsta ei, o să fac un tiramisu, că e preferatul ei. Nu știu ce petrecere va fi, ce rahat vom face, am emoții că nu mă pricep la dintr-astea.
Pe mine niciodată nu m-au lăsat ai mei să-mi fac ziua. Prin clasa a cincea, însă, am făcut-o de oaie și-am pus-o de-o petrecere. Invidioasă pe toți ceilalți care-și celebrau ziua de naștere, am invitat, fără știrea părinților, vreo cinșpe copii la mine acasă, sâmbăta, de ziua mea. Pe cum se apropia sorocul, eram tot mai cu morcovul în fund. Ce le dăm să mănânce, ce tort, ce gustări?! Noroc cu mama unei colege de clasă, lucra cu mama la laborator. Vineri, înainte de a se termina programul de lucru, a întrebat-o pe-a mea: “și la ce oră să-ți trimit fata la petrecere?”. Ce petrecere?! Petrecerea lui fiică-ta. Aha.
Vineri seara am mâncat o bătaie de neuitat, cu participarea ambilor părinți. Sâmbătă, tata alerga prin cofetării, căutând un tort pentru “petrecere”.
Și da, asta a fost singura petrecere de ziua mea. Țin minte că aveau la librărie nu știu ce ofertă la pijamale de fete (da, se vindeau pijamale în librărie), astfel că trei sferturi dintre invitați mi-au adus același cadou, același tip de pijamale, de aceeași mărime, aceeași culoare, identice.
Ah, copilăria.
Cudi, nu vreau să-mi imaginez bătaia la patru mâini de vineri seara, dar cu teancul de pijamale identice e cu totul altceva. 😀 Îmi place să mi-l închipui! 😀
Succes sâmbătă! Sunt sigură că o să iasă bine. 🙂
Petrecere frumoasă!
Mă duc să-mi pun şi eu o porţie de îngheţată, în sănătatea piticei! 🙂
La multi ani Piticei și baftă în viață!
Mulțumim, Renata!
Pitica-i de nota …zece
Azi pe toti ea va întrece,
zece-i cifra ideala,
Pitica-i …atemporala ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=tmoyEuqCMNA
I-am citit piticei poezioara, s-a uitat și la video, am râs, mulțumim, Iosif! Mai greu a fost să îi explic partea cu “atemporală”.
Sper ca a înteles, draga de ea !
P.s. Sa-i faceti piticei o aniversare, sa n-o uite pâna se va marita, altfel nu mai scriu pe acest blog, decât în caz de pericol de moarte ! LA MULTI ANI PITICUTO !!! Noi copiii, suntem nemuritorii …GEMENI ! Eu sarbatoresc aniversarea de mâine, pâna pe 007 ! 🙂
Sa va IUBITI, sa fiti iubiti si fericiti… atemporal ! 🙂
Iosif! La mulți ani și ție! Câți ani împlinești? Oricâți ar fi, mulți înainte cu sănătate și bucurii!
Merci, draga Cudi !
Daca stau sa ma gândesc, logic si “normal”, nu prea cred ca stiu exact, cred ca sunt atemporal. Anii mei nu mai conteaza, aici, în trup material, tot ce-n viata mea primeaza, e ABSOLUT, SPIRITUAL. Ma bucur de LIBERTATE, zi de zi chiar si-n necaz, împreuna cu-al meu Frate, Domnul meu ,MARE viteaz…
La multi ani piticei! Petrecere frumoasa. Ce mai trece timpul, parca mai ieri faceau si ai mei 10 ani…amintiri…
Cum se mai schimba vremurile … sa inteleg ca robotul Sofia o sa fie si el cat de curand catalogat ca “fiinta”, ca doar a primit cetatenie saudita?
https://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv-special/andreea-esca-interviu-cu-robotul-sophia-reactia-la-intrebarea-ar-trebui-sa-ma-tem-ca-imi-vei-lua-locul.html
Mulțumim, Cristina!
Cu Sofia, nu știu ce să zic, nu prea mă impresionează robotul ăsta, nu-mi pot scoate din cap ideea că întrebările și răspunsurile din interviurile de genul au fost discutate, gândite dinainte, de oameni.
Ce oribilitate!
Într-adevăr!
La multi ani Piticei !
Mulțumim, Fire! Ce mai faci? Când nu mai dai nici un semn cu săptămânile, mă tot gândesc la tine.
Sunt bine, Cudi, nimic nou, aceeasi rutina, doar ca am o gramada de citit. Pe blogul tau intru sa citesc, insa la ultimele articole chiar nu aveam nimic de zis, asa ca am tacut. Singura noutate este ca palamida mea din ghiveci a facut pui : trei la numar si toti sunt veseli.
E amuzant: