La tv
Țin să vă recomand un serial foarte bun – Fargo. Noi tocmai am terminat primul sezon și am fost impresionați. Cred că e cel mai bun serial pe care l-am văzut în ultimii ani. Repet, mă refer la primul sezon. Partea bună e că sezonul nu se termină în coadă de pește, astfel încât să ne lămurim în următorul ce și cum – nope, e cu deznodământ cu tot. Revin cu impresii când terminăm sezonul doi.
https://www.youtube.com/watch?v=gKs8DzjPDMU
În bucătărie
Am încercat și eu “pita”, văzusem un video în care o tipă făcea sandwich-uri super mișto folosindu-se de “buzunarul” pâinicii ăsteia grecești sau libaneze… un fel de lipie. E cu făină, cu drojdie, se coace la tigaie și formează gaura aceea din mijloc, perfectă pentru a o umple cu chestii.
Partea faină cu pita asta e că încape în buzunarul ei enorm de multă verdeață, legume, maioneză, carne, o îndeși cât vrei. Mai greu să intre între două felii de pâine ceapă, salată verde, varză, morcovi, castraveți, carne, brânză și ce mai vrei să pui. Am încercat rețeta, merge, e mișto, dar tot pâinea tradițională românească e pâinea de zi cu zi. Aproximativ tradițională – pentru că nu am maia vie în frigider, o fac cu drojdie. Adevărata pâine tradițională e cu maia ce-o ții cu anii în frigider și-o hrănești din când în când cu apă și făină. Ăla-i elementul de creștere, nu drojdia. Aia-i pâinea care stă și două săptămâni fără a prinde mucegai. Cum spuneam, eu folosesc drojdie, dar o să reușesc și eu să dau viață unei maia, nu mă las.
Am încercat și supa cremă de cartofi dulci după rețeta Kadiei – Vladimir a lăudat-o pe bună dreptate. E atât de simplu de făcut, în juma de oră, cel mult, e gata. Ceapă, usturoi, cartofi dulci, sare, smântână, piper, două-trei frunzulițe verzi de pătrunjel pentru impresie – și gata.
E de o finețe rară supa asta, dulce acrișoară, super cremoasă. Dar e puțin ciudată pentru noi, ăștia, mai țărani, mai învățați să mâncăm ciorba cu pâine și ardei iute, să avem ce mesteca, să simțim bucăți, să fie clar definită zeama, legumele, carnea, ce-o mai fi. Astfel încât, după supa cremă de cartofi dulci ne simțeam sătui, supa e tare sățioasă, băi, dar am mai fi mâncat ceva, orice, barem cât s-avem ce mesteca. 🙂
Simon
Simon se comportă ciudat în ultima vreme, în sensul că o dată la câteva zile vine la mângâiat, se așează pe tine și stă. Și nu mușcă. E ciudat pentru că treaba asta se întâmpla o dată la câteva săptămâni… Mai jos pun o poză cu Mihai care cică lucra de acasă, până când a venit pisu și i s-a băgat în suflet. Ce să mai lucreze omul, ce să mai miște, ce să mai vorbești cu el (Sssssst! că-l trezești pe pisu!!!!). A stat așa, ca-n poză, câteva zeci de minute, atât de fericit și onorat de gestul mărinimos al lui Simon de a se interpune între el și obiectul muncii – laptopul.
Pe-afară
Ne-am clătit ochii cu dintr-astea:
Într-o parte e o pompă pentru roțile de biciclete, în cealaltă, atârnate de sfori, sunt mai toate sculele de care ai nevoie pentru bicicletă. Mi s-a părut foarte mișto ideea.
Și pentru că numai mâine nu-i poimâine (din 17 octombrie iarba intră în legalitate), ia uite ce găsim noi prin poștă:
64 Comments
Băi, țăranii ăștia nu-s greu de digerat. Le plac supele creme și alte pireuri de castane. Da’ le țin la lucruri sfinte, ca resurse de minunare în vremuri de restriște.
Am făcut odată leveșe (e greu de scris la cum se citește în maghiară). Am pozat momentele importante și zac încă în telefon. Făcutul de mâncare e o artă, o artă sunt toate preocupările umane făcute cu dragoste, cu pasiune. Să trăiești cu toate simțurile vii e o artă! Dacă aș face acum un recensământ al lor, mi-aș face un nou prohod. Din cauză că propăvăduiesc lucruri de care eu n-am fost în stare. Sunt un zombie agățat între două lumi. Care uneori înjură. Fuck all, sper că nu mor până nu pregătesc rață sau gâscă umplută gătită (învelită) în pământ, în jar. Fac poze, mi-e frică de moarte!
Klaus, am căutat acum să văd ce-i aia “leveșe”. Am înțeles că e o zamă cu tăiței lați, de casă, cu afumătură, cu cartofi, ceapă, ardei, dintr-astea. C-ar fi zamă dulce, ardelenească, bună cu un moț de smântână și ardei iute. Asta e, nu?
Nu
Uite, o să adaug explicații la poze și tu le postezi, ok?
Sigur!
Klaus, uite, special pentru tine -- sub câmpul unde comentezi ar trebui să apară un buton “Browse”, dai click, selectezi poza, se inserează în comentariul tău.
Pluginul? :)) la mine nici măcar nu există. Nici sistemele de operare nu-s în stare să le aleg. Doar salopeta-mi pute a mâncare, găurită de stropii de sudură.
Sub casuța unde scrii e un buton “browse”. Cam cum incarci poze pe facebook. Hai că nu e greu. Nu știu cum îi spune la plugin în română, poate “program”?
Wow! A apărut!
Iosife, să nu crapi de ciudă, sunt cel mai iubit dintre pământeni! Da’ am nevoie să mi-o repete cineva.
Stii care I-a fost soarta “Celui mai iubit dintre pamânteni”, nu-i asa, draga klaus ? Prea multa iubire receptionata/emisa, consuma si ucide trupul înainte de vreme !
E poluata Terra cu morti vii,
Care traiesc prin aparente.
Putini sunt azi adulti, copii,
Uniti în dragoste si complezenta.
Ingrediente
Gogoșari, ceapă, morcovi, porc -- this is the beginning of a beautiful friendship.
Merge! 🙂
Deci, în cele ce urmează veți înțelege ce înseamnă “leveșe”, cu pronunțate accente locale. Adică sub aceeași denumire pot exista mici variațiuni ale rețetei. N-o să fac o înșiruire preliminară a ingredientelor.
Puteți folosi carne macră de porc, vită, găină(nu pui din comerț) singure sau în amestec. Experiența mă face să folosesc acum doar oase cu ceva carne pe ele, diferența e enormă. De gust.
Se ia o oală mai mare, se pune carnea/oasele în ea și se umple până la jumătate cu apă.
Se pune la foc mare până începe să fiarbă. Mai apoi, eu ajustez focul, să nu fiarbă prea tare. De ce? Ca să pot strânge spuma ce precipită la suprafața supei.
Când spumarea se reduce, adaug un strop de sare, va accentua fenomenul și vom putea trece la următoarea faza.
În tot acest timp vom sta cu ochii la supă cu o paletă de bucătărie. C-așa-i în tenis! 🙂
Ăă, poza, am uitat poza….
Faza următoare, legumele.
Morcovi, pătrunjel, o gulie, o țelină, o ceapă medie sau mare. Curățate, spălate și întregi. Eventual se crapă de două ori morcovii.
A, și un ardei sau gogoșar.
Imaginea
Klaus, îți mulțumesc că stai târziu în noapte să ne înveți cum se face această leveșe, cu accent pe prima silabă, cred. În ciuda faptului că blogul se mișcă ca ochiul mortului. O să facem și noi, cât de curând, mâncarea asta -- zic eu, în maxim o săptămână. Pas cu pas.
Eu nu adaug apă în primă fază, dacă ați dimensionat oala corect, după adăugarea legumelor ar trebui să fie ocupate două treimi din volum.
Le las să fiarbă așa cel puțin jumătate de oră. Mai apoi adaug apă
se umple oala, am intrat în procesul de uzură al bucătarului, poate bem ceva plus muzică bună în surdină. Focul se dă la mic-mic, eventual schimbăm ochiul aragazului. Supa trebuie să fiarbă în reluare. Clocotitul e exclus! Timpul de preparare depășește lejer trei ore. Pentru că mâncăm și cu ochii. Iar supa, la final trebuie să fie cristalin-gălbuie, limpede ca apa de izvor.
Se drege cu sare în timpul fierberii molcome, după gust. Dacă aveți frunze de pătrunjel adevărat adăugați-le cu juma’ de oră înainte de final.
Supa se strecoară când e gata. Eu fierb fidea sau găluște de griș în ea. Dacă aveți fidea sau tăiței de casă cu atât mai bine :).
Din legume și carne iese o salată de boeuf superbă. Dacă nu, fugiți până la magazin, cumpărați pastă de hrean, pâine și mâncați resturile strecurate, încă calde, direct cu mâna. Nici dracu’ nu se uită la voi!
Poftă bună! 🙂
Băi, dacă ingredientele sunt din grădină, singurul lucru care vă poate lipsi, e răbdarea. Veți fi chef-i atunci când leveșe va fi limpede ca cristalul, ăsta-i argumentul suprem. Gustul, dacă băgați ce v-am spus eu, e implicit.
Klaus, cu toată prietenia și considerația, până aici ai fiert carne cu legume și ai potrivit de sare. Înțeleg că strecori zama, că poate rezulta supă cu tăiței de casă, supă cu găluște, salată de boeuf cu porc în loc de boeuf (sic, Mihai, vezi că mai sunt și alții ca mine?). Leveșe se numește această bază de supă? Chestia cu limpezimea, claritatea supei e o provocare, într-adevăr, dar așa-i și la răcituri. Deci, ce trebuie să am în farfurie ca să zic că mănânc leveșe?
Supă în care fierbi diferite paste. Îmi pare rău dar n-am poza cu produsul final.
Acum am înțeles, Klaus. Și-mi dau seama că nu-i lucru simplu, în partea mea de Ardeal supa cu tăiței e supă de nuntă, ca să înțelegi cum e văzută.
Klaus, când e vorba de mâncare, Cudi e mai critică decât un judecător de Master Chef. S-o vezi când suntem la vreun restaurant… Io vreau musai să mergem la fermieri și să luăm ingrediente de grădină, că sigur e ceva special acolo -- și se va vedea în rezultat.
Măi, îmi cer scuze, acum am înțeles și eu ce-nseamnă leveșe:
Zamă limpede, adică ce-o gătit Klaus.
P.S. Am înțeles că nu-i “subțire”, în pofida clarității, e grasă, e concentrată, din aia care te scoală de pe boală. O să încerc și eu să văd dacă trec sau pic testul “limpede ca apa de izvor”. Tulbure știu că-mi iese de la sine, fără efort. 🙂
Klaus, a făcut Cudi leveșe ieri. Cum anticipam, a ieșit ceva deosebit -- are zeama aia clară o aromă de nu-ți vine să crezi! Prevăd că o să aibă multe bis-uri 😀
Buna tare ! Asta-i reteta soacra-mii ! 🙂
@klaus
Ma lesi cu zama lunga ? Ce-ar fi s-o pui d’un Pi Re2 Major de cartofi dulci, nu de cast ane ?
Iosif, mai bine spune-ne ce mâncare ai gătit tu ultima oară. Sau care e specialitatea ta.
Iu Bi Re P ane Tone Cuca f Ea.
Aia de dovleac, care din cate stiu se face cam la fel, e nitel diferita la gust (e mai putin dulce), merita incercata si ea. Un dovleac bun pentru ea e ala aproape rosu care arata cam ca o minge de handball un pic tuguiata. Bine, merge orice dovleac comestibil, dar ala e deosebit de bun.
Vladimir, am o dilemă cu dovlecii comestibili. Pe ăștia îi am acum în casă:
În magazin, în dreptul celui mare scria simplu “Pumpkin”. Oamenii decorează cu ei de Halloween, îi scobesc, pun lumânări înauntru.
În dreptul celui de-al doilea ca mărime, scria “Pie Pumpkin”.
Cu ăia mici mi-e clar, sunt de decor.
Pentru plăcintă, eu am folosit din cei mari. O să îl gătesc și pe al doilea ca mărime, la un moment dat. Dar tot am dubii, o fi ăla mare comestibil? (Plăcinta a fost ok, nu ne-a fost rău, dar, totuși, îmi scapă ceva?)
Supa cremă de cartofi dulci am mâncat-o în două ture, la interval de câteva ore. A fost tare interesantă. Și bună, foarte fină. Doar că “altfel”. Am stabilit că e ceva de bifat toamna (prin asocierea din mintea mea dintre cartofii dulci și dovleac -- culoare, textură, și gustul aduce puțin).
Ambii aia mai mari si sferici merg de ciorba din asta (pe incercate). Comestibili trebuie ca sunt, ca am supravietuit :D. Nevasta-mea zice insa ca astia mari nu-s tocmai de cea mai buna calitate (adica nu-s ce-i mai gustosi). Sunt insa bune semintele din ei, prajite (tot pe incercate) 😀
Mulțumesc, Vladimir. Acum mă simt mai bine, știind că și alții îi mănâncă pe ăia mari. Cum am zis, și noi am gătit dovleci mari, dar mă chinuia o amintire tare neclară, de când eram copil. Cu bunica care îi alegea după niște criterii necunoscute mie -- unii erau buni pentru bucătărie, pentru copt, pentru plăcinte, alții erau dați deoparte, că nu-s pentru noi, ci pentru porci. Care, cum, aici e dilema.
Si doamna mea foloseste criterii misterioase (gen ciocanit) pentru ales dovelcii, dar pe scurt mi-a zis ca alege dupa forma si culoare cu aia rosii si cu mot ca fiind, din start, topul. In Norvegia nu am vazut din astia rosii, dar acum sunt acasa la Geneva si pot face poze cu ei (poate la voi sunt). Cica orice e mult mai bun cu ei (de la placinta la supa). O sa trec maine pe la un magazin alimentar sa ii pozez.
Vladimir, pozează-i și pune-i la tine pe blog, poate vin alții la tine și ne lămuresc, că aici, vezi bine, nu se-nghesuie lumea la bostani. Oricum îi mâncăm, indiferent de verdict, dar sunt curioasă cum îi aleg alții, poate totuși ne scapă ceva. 😀
@ Vladimir, sa stii ca tare te admir,
Iar de-as fi “Papa” ti-as da mir.
Dar eu sunt doar un “Arlechin”,
Un Nimeni mic si ne’nsemnat vecin ! 🙂
F (Pi) ti pe fa za Nu pe nul,
Po zit Roni nu n EU troni !
Caci at Omul este… Cul,
Cu Fus ta sau P an taloni ! 🙂
Klaus, mon ”chef” ami, levese asta a ta e o adevărată ispită la blogul omului.
Linistită, fidelă cu orele-n fierberi cuminți, nu dă-n clocot deloc, nu are fițe… ce mai… e amanta ideală.
îți vine s-o tot ai pe lângă tine
Musai sa o degust intr-o zi:))
(La supă ma refer 🙂 )
Adevărul e că și eu am acum doar leveșe în cap. Toată seara m-a boscorodit Mihai, mai că n-a pus pariu că mie n-o să-mi iasă limpede supa.
La radio:
🙂
Asta fredonez eu în ultima vreme -- “My name’s Blurryface and I care what you think”.
&Je:
🙂
Soundtrack:
🙂
Klaus, mi-ai facut o pofta nebuna de supa adevarata. Fara vegeta si alte prostii.
Încep să devin geloasă -- am pus și eu poze cu pita, cu sandwich, cu supă cremă de cartofi dulci, cu natura, cu bla bla. Pauză. Apoi vine Klaus cu supa lui și mai toți întind cu poftă blidele spre oala lui.
Păi se poate?! 😀
Vegeta nu folosesc de mai bine de cinsprezece ani. Evit pe cât e posibil, orice produse “îmbunătățite” artificial.
Altfel, bucătăreala în casă moare încet. Timpul ne omoară pe toți. Și pare că am avea nevoie de niște cursuri. Să ne punem de acord dorințele cu ceea ce ne folosește.
Eu am pus acum de o ciorbă. Aș fi făcut cu mare drag leveșe -- dar n-am găsit albitură la magazin -- nici rădăcină de țelină, nici rădăcină de pătrunjel, nici gulie (o să încercăm pe la alte magazine zilele astea, sigur le găsim, chiar dacă nu în același loc). Așa că acum o să improvizez. Carnea -- părțile mai osoase din curcan -- spate, gât, aripi. Le voi lăsa la fiert o oră și ceva, apoi adaug morcovi, ardei, ceapă, tulpini de țelină (tulpini verzi găsești pe toate gardurile, aici), poate puțină conopidă. Între timp, voi face un aluat de tăiței din vreo două ouă. Înainte de a pune tăițeii, voi drege de acreală cu roșii pasate din conservă, apoi de sare, piper. Urmează tăițeii și înainte de a opri focul -- pătrunjel și leuștean. Smântână își pune fiecare.
Înainte de a curăța legumele, puțin optimism:
De 17 octombrie:
🙂
Tare! Pe același subiect:
Știre de astăzi -- https://www.facebook.com/yycherald/videos/918972444967132/
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10156131835988742&set=a.499288428741&type=3&theater
Asta explică de ce s-au terminat stocurile în prima zi. Cozi de câteva ore în magazinele specializate (1-2 magazine la un oraș cum e Calgary…) și 100 de comenzi online pe minut, cum am auzit că s-a întâmplat în Quebec.
[…] sfaturile lui Klaus. Am fiert la foc mic, timp de 3-4 ore minunea asta (așa arăta spre […]
Bipezii mei se uită de vreo săptămână la Young Sheldon. Câte un episod pe zi, în timpul mesei de prânz. Şi râd cu poftă. În trailer nu-s cele mai haioase faze.
https://www.youtube.com/watch?v=vjxkJ2rZsLE
Chițurina, Sheldon mare (The Big Bang Theory) e preferatul lui Mihai. Trebuie neapărat să vedem și noi Young Sheldon.
O să ne uităm şi noi la The Big Bang Theory după ce-l terminăm pe micul Sheldon.