…respectând sfaturile lui Klaus. Am fiert la foc mic, timp de 3-4 ore minunea asta (așa arăta spre sfârșit):
Pe bază de părți mai osoase de curcan: aripi, spate. Da, îi tot dau înainte cu curcanii, mai am unul întreg în congelator, luat și ăsta la ofertă înainte de Ziua Recunoștinței.După procedura de decongelare în frigider, îl facem bucăți, pe două mari linii de producție – pieptul e pentru șnițele, restul îl porționăm pentru supe și ciorbe. Am jurat, nu mai fac pururi curcan întreg la cuptor, după obiceiul locului. Nope, mersi, nu-mi mai trebuie. Poți s-aduni un batalion de mâncăi și nu-l dovedesc. Totdeauna rămâne de sandwich-uri pentru o săptămână. Și dacă nu-l îmbălsămezi cu maioneză sau alte păcate dintr-astea, nu-ți vine a-l mânca. Dar cu șnițelele din piept e altă poveste. Iar pentru ciorbă sau supe și, mai nou, leveșe a la Klaus, e de nota 10.
După ce am strecurat zeama rămasă, am fiert găluște și supa a ieșit cam de claritatea asta:
Parcă era mai clară în realitate. Hmmm. Ideea e că e transparentă supa, atât de transparentă încât am pus pe masă și hreanul, și carnea strecurată, am scos pâine, am scos juma’ de frigider să nu care cumva să ne ridicăm flămânzi de la masă. Ce vorbești! Chit că pare zamă chioară, când începi a mânca, lingură după lingură, realizezi că e mai mult decât îndestulătoare. Eu m-am străduit să-mi termin farfuria, pitica, după ce a anihilat găluștele, a dus bolul la gură și-a sorbit tot, să nu-i scape vreo picătură de zeamă, Mihai a acompaniat leveșele cu o aripă, mulțumit din cale-afară. E foarte sățios, gustul e alarecherchedutempsperdu. Tot ce-am dres a fost cu puțină sare și piper, restul vine din carne și legume.
Ieri, alaltăieri, am făcut și-un desert de toamnă. Complicăciunea lumii.
Glumesc. Chestii coapte – bostan și mere, stropite cu puțin zahăr, scorțișoară și miere.
La tv – am văzut și noi mult mediatizatul serial BBC – Bodyguard. Bun. Nu mai bun decât primul sezon din Fargo, sub ale cărui auspicii încă mă aflu – orice văd, oricât de bun ar fi, zic: “e mișto, dar parcă tot mai mult mi-a plăcut primul sezon din Fargo”. Bun, și al doilea sezon e mișto, joacă Kirsten Dunst nemaipomenit, dar primul, primul e acolo, deep in my soul.
Cu muzica nu prea suntem noi pe aceeași linie muzicală, dar asta nu mă împiedică să fac pe discojokey-ul, să vă bag pe gât ce-mi place mie, nu? După episodul Dear Rouge, mi-a mai intrat în cap o formație – July Talk. Nu mi-ar plăcea, foarte probabil, dacă n-ar fi tipul cu vocea lui sugrumată, în contrast cu suavitatea ei. Mie îmi plac la nebunie contrastele astea muzicale, motiv pentru care ascult încântată Nightwish de pe vremea Tarjei, Nick Cave cu Kylie Minogue, The Hillbilly Moon Explosion, Ville Valo cu Natalio Avelon – Summer Wine și alte asemenea. So, July talk:
https://www.youtube.com/watch?v=YWywb9i-z7Y
Mai bag una, de data asta mai veche, o am pe cd-ul din mașină și niciodată, niciodată n-am dat skip când a început. Plus că am putea-o numi de sezon (Buhuhu):
https://www.youtube.com/watch?v=sS6t56U9tBg
Ah, și voiam să mai zic o chestie, legat de contorul de like-uri și dislike-uri pentru comentarii. Am văzut niște observații pe tema asta, dar nu am putut comenta. E o chestie amuzantă, irelevantă, nu trebuie luată în serios ca și cum ar indica pulsul opțiunilor și aprecierilor majorității, bla bla. Deși în unele cazuri o reprezintă, poate. În fine, ideea e următoarea: același om poate da like și dislike aceluiași comentariu, de câte ori vrea. Folosind alt browser, folosind ferestre private ale browserului, folosind proxy-uri etc.
34 Comments
Noi mancam dovleacul copt (bostan e dovleac, asa-i?) ca garnitura de mancaruri satioase (nu ca desert). Cred ca are doamna reteta si pentru asta (foloseste dovlecii mai putin dulci). Mie mi se pare ca merge bine la miel (in general sunt foarte conservator la mancare si m-am opus indelung, dar cand m-a convins, m-a convins de tot).
Si noi tot la Bodyguard ne uitam. Mie unul mi se pare ok (clar nu in topul preferintelor, doar ok).
Voi gasiti usor hrean? La noi e atat de sezonier ca zici ca e meteor…
Hrean (horseradish) se găsește fără probleme, mai toate magazinele cu alimente au cremă de hrean. Impresionant e că găsim și rădăcina întreagă pe la verdețuri. În schimb, rădăcina de țelină e marfă rară, ce să mai zic de rădăcina de pătrunjel, de asta n-am găsit niciodată pe aici.
Bostanul e dovleac, da. Ca garnitură nu l-am încercat niciodată. Bag mâna în foc că lui Mihai nu i-ar plăcea, sigur nici piticei. Ca desert, da. Pentru ei, ideal în plăcintă.
După ce terminați Bodyguard, poate schimbăm vreo două vorbe pe marginea lui, sunt vreo două faze pe care nu le-am înțeles prea bine nici eu, nici Mihai.
Noi luam de la geneva (crema), ca hreanul radacina nu se gaseste. Cand locuiam inca acolo ma imprietenisem cu un fratuz de vindea in piata deschisa a urbiei si imi aducea cand avea si el. In norvegia e mai bine, gasesti si la supermarket obisnuit, dar doar vreo 2 saptamani undeva la sfarsitul verii. Ceea ce e nasol, mai ales pentru muraturi (eu pun hrean la muraturi).
Acum avem o mica pauza de la serial ca suntem la copenhaga si ajungem seara tarziu si, in cazul meu si cam beat. Dar cand ne intoarcem il reluam (tot din motive etilice o sa reluam de la episodul 3, sa pricep si eu 😀 ). Cand terminam, comentam!
Oale mai mari, n-ai? 😀
Pentru claritate mergi spre zece.
Ai făcut găluște de griș? E zece, clar :).
Mulțumesc, maestre! M-am străduit să păstrez proporțiile sugerate de tine și a ieșit cea mai gustoasă bază de supă pe care am făcut-o vreodată, fără a adăuga artificii gen supco, vegeta. E atât de bună și de sățioasă de-ți vine să muști din ea.
P.S. Au pe aici o expresie, echivalentă cu a noastră “de te scoală de pe boală”: chicken soup for the soul.
Partea nasoală știi care e, Klaus? Că după atâția ani de supe și ciorbe multlăudate, aseară Mihai m-a întrebat dacă e mai greu să fac leveșe în locul obișnuitelor ciorbe. M-a lovit adânc, adânc!
Păi vezi? Oricât de bine intenționat sunt, iese un scandal :D.
Dacă pui prima piesă pe repeat, nu te doare capul de la o vreme? N-am încercat, e doar o teorie. A doua e mai ascultabilă.
La partea cu voturile, m-am gândit dacă să instalez și eu pluginul respectiv la mine pe blog și am decis că nu, din următoarele două motive:
1) ca să fie relevant statistic, ar trebui să am mulți cititori;
2) ca să fie util în celălalt caz, ar trebui să se vadă cine și cum votează.
Dincolo de asta, cui îi pasă de câte voturi pozitive sau negative primește pe net? Eu cred că e o prostie să ții cont de așa ceva. 😀
Legat de Bodyguard, v-ați pus întrebarea că dacă n-ați înțeles niște faze din el, s-ar putea să fie din cauză că scenariul e tâmpit? 😀 Bine, nu l-am văzut, dar mi s-a aplecat de la forșpan. Zic pas.
Fargo pare mișto.
Melodia a fost pe repeat în ultima vreme și nu s-a lăsat cu dureri de cap. Bun, m-am dezumflat când i-am auzit într-o variantă live, dar asta-i altă poveste. Cu voturile… chiar nu merită luate în seamă. :p Noi am instalat pluginul la cererea publicului, cu nemulțumirile de rigoare -- că nu arată cine, cum face Jetpack-ul. Cu titlu de notă personală: pe Mihai îl ia cu frisoane ori de câte ori e cazul să mai instalăm un plugin. :p Da, știu, cine ar fi crezut?!
Bodyguard n-are scenariu tâmpit, cum am zis, e un serial bun. Merită pierdută vremea cu el. Și nu prea merge comparat cu Fargo, sunt prea diferite (știu, eu le-am alăturat în monologul meu). Oricum, mai bun ca Fargo nu e, clar. Dar e la ani lumină de Merlin. Că n-am înțeles noi anume faze, că nu se explică una alta, o lămurim până la urmă. Poate sunt puncte de plecare pentru sezonul doi.
Păi ca să mă uit la el trebuie să declanșeze un declic în mine, cât de mic. Tu doar îmi zici că e bun, nu și de ce. Ori să mă bazez doar pe „e bun”, în condițiile în care gusturile noastre diferă uneori considerabil iar tu îl compari cu un Merlin care mie mi-a plăcut mult iar ție deloc, ar fi hazardat. Titlul nu mă atrage cu nimic, ideea de bodyguard nu-mi sună nicicum, poate pentru că nu-s femeie, eventual mă duce cu gândul la o brută. E film cu bătăi? În forșpanul de 1 minut am văzut un individ ce părea ușor tălâmb și care știa să ia poziția de drepți în fața unei femei investită cu autoritate -- din nou corectitudinea politică americană de care sunt supra-saturat, cu bărbați obedienți și femei pe poziții de forță dar despre care nu se spune cum au ajuns acolo și ce calități au, forșpanul nu îmi dă decât niște scene rapide, agitate, care în lipsa unui context pot însemna orice și care nu-ți arată nimic din substratul filmului. Faza cu bodyguard-ul ascultând la ușă îmi pare penibilă: dacă vrei să creezi un adversar sau un anti-erou, fă-l pe măsura eroului, nu în persoana unui umil servitor plângăcios și cu crize de conștiință că până atunci n-a făcut decât să servească niște politicieni depravați și mincinoși. Așa că per ansamblu forșpanul îmi pare făcut pentru retardați și nu mă regăsesc în target. Acum, e foarte posibil ca forșpanul să nu reflecte calitatea serialului -- n-ar fi primul caz, dar chestia e că până-n acest moment n-am absolut nimic care să mă determine să-i dau măcar o șansă. Toate semnele sunt că n-o să-mi placă. Fă-i o recenzie sau arată-mi una care consideri că-l descrie într-un mod just.
Eu am zis că e bun, nu că se sfârșește lumea dacă, vai, nu-l vede Aldus. Cine vrea, se uită.
Ah, și serialul e englezesc, e făcut de BBC și acțiunea se petrece în Londra.
Deja l-ai judecat în fel și chip, rânduri rânduri, sute de cuvinte, pe baza unui trailer pe care nu l-ai înțeles.
Păi pe baza a ce să-l judec? 🙂 Am comentat ce am văzut.
Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Forșpanul are cât, 25 de cadre pe secundă? A câte o mie de cuvinte, înmulțite cu 60 de secunde -- cred că ce am scris eu este o ultra-sinteză. Așa, exprimată foarte pe scurt.
Și ce era de înțeles din el și am ratat, de zici că nu l-am înțeles? Tu ce-ai extras sau înțeles din el?
Nu, dar mi-ai recomandat să-l văd. După care, când ți-am cerut câteva motive pentru, ai spus că vai, nu moare lumea dacă nu-l văd. 😀 Păi nu moare. Asta ziceam și eu mai sus.
Dacă te referi la ce spuneam eu despre corectitudinea politică, cred că și asta de la noi tot americană este.
Mă refeream la tot ce spui aici:
Nu văd unde e problema cu femeile investite cu autoritate, femei pe poziții de forță.
Nu e, atât timp cât au ajuns acolo pe baza unor merite proprii. Pe care serialul ar trebui să mi le prezinte. Că asta vreau să văd într-un serial cu confruntări și jocuri de forțe: trăsăturile de caracter ale protagonistului, care-l înarmează în lupta cu piedicile pe care scenaristul i le scoate în cale. Din forșpan însă nu văd decât o dinamică de tip masculin-feminin, în care femeia ocupă rolul dominant iar bărbatul e un subaltern. Eventual aș putea fi fascinat dacă aș fi femeie și fantezia cu un protector aflat la cheremul meu mi-ar atinge o coardă sensibilă, dar dacă o să reprivești forșpanul cu ochii deschiși, o să observi că nu transmite absolut nimic pentru nicio altă categorie de privitori. Și, apropo, cui pana mea îi pasă de perspectiva unui bodyguard? Cui? Ce experiență are și ce gândește nu este relevant decât într-un film „cu bătăi”, a-la Steven Segal. Sau într-un film romantic, cu Kevin Costner. În realitate orice bodyguard e un sărman irelevant în gura căruia nu se uită absolut nimeni. Statutul maxim pe care-l poate obține într-un context realist e cel al lui Meechum din House of Cards -- unde, apropo, chiar avem o femeie puternică în prim-plan, respectiv pe Claire Underwood.
https://www.youtube.com/watch?v=jZj4M_Qz-mI
Cu alte cuvinte: forșpanul n-a reușit să-mi trezească deloc interesul, din contră, îmi face impresia unui mare rateu. Tu îmi zici doar că-i bun, dar noi avem gusturi diferite. Tu și despre Supergirl ai zis că-i bunișor -- un serial care mi s-a părut de toată comedia. Nu poți zice ceva mai bun decât „e bun”? Nu poți găsi niciun motiv pentru care e bun? De ce îți place? Ce puncte mișto ai văzut la el? Cu ce a reușit să te fascineze? Ce-i de apreciat la el? Din ce motiv s-ar putea să-mi placă și mie? Nu trebuie să folosești cuvintele lui Pleșu, poți spune cu cuvintele tale, dar trebuie să-ți găsești niște cuvinte cu care să argumentezi acel „e bun”. Doamne, parcă am fi în clasa întâi! 🙂
erată: ceva mai mult* decât „e bun”
Uite, încep eu. Că tot suntem la mâncare: mie îmi place eclerul pentru că are glazură de ciocolată, are frișcă -- ambele îmi plac -, nu-i nici foarte cremos, nici foarte apătos sau siropos, nici exagerat de dulce sau aromat, în plus îmi place gustul lui specific. Ție îți plac leveșele pentru sațietate, claritatea lichidului -- care îți induce o poftă de mâncare -, aroma dată de carne și legume, în plus nu-i greu de preparat. Vezi? Nu a fost dificil. Acum, imaginează-ți că filmul e un fel de mâncare. De ce îți place? De ce ți-ai petrece câteva ore din timpul liber cu el? Sau de ce nu-ți place?
Ok, Aldus, când ajung acasă o să dezvolt puțin într-un comentariu de ce mi s-a părut bun Bodyguard.
Poți să-l faci un articol separat, dacă tot scrii. Să aibă vizibilitate mai mare. Or mai fi care caută păreri despre serialul ăsta.
Așadar, Aldus,
De ce zic că e bun „Bodyguard”? Pe de o parte e o producție BBC și, am constat, îmi plac producțiile BBC. Au actori foarte buni, se disting de Hollywood prin stil, prin interpretare, prin scenarii, prin umor, prin toate -- englezii fac filme și seriale bune. Ori cel puțin pe gustul nostru.
„Bodyguard” e foarte realist, comparativ cu alte filme și seriale din sfera conspirațiilor la înalt nivel politic. Bodyguard-ul în sine e un tip simplu, nu un pachet de mușchi care bate tot ce prinde și fute tot ce mișcă. Nu e superspion, nu e Jason Bourne. E un om obișnuit, cu slăbiciunile lui, cu traumele lui, nu e erou național, nu luptă pentru glorie, se străduiește să-și rezolve viața lui. Și are un accent tare simpatic, scoțian, din câte am înțeles de la Mihai. Cred că e cel uman bodyguard din cinematografie, din câte filme cu bodyguarzi am văzut până acum.
Pe de altă parte, serialul prezintă „realitatea” politicii engleze într-un mod verosimil. Am mai și învățat unele lucruri despre organizarea lor politică, pe care tot n-am înțeles-o întru totul. Mă refer la cabinet, la miniștrii și ce au ei în subordine, la implicarea primului ministru, e foarte diferit de cum e la noi. Nu cred că era unul pe deplin „curat” din punct de vedere al moralității – însă nici în halul ăla de mânjiți cum erau prezentați în House of Cards.
Foarte firească e și partea romantică a serialului – dar undeva în plan secund, că nu prea pune scenariul accent pe chestii dintr-astea.
Personajul meu preferat a fost Anne Sampson, capul poliției pe parte de antiterorism, în interpretarea actriței Gina McKee. Puteam să jur că e sora geamănă a lui Hugh Grant.
E un serial bun, mă bucur că l-am urmărit, deocamdată are doar șase episoade, nu presupune o mare investiție de timp, dacă vrei să-l încerci, eu zic că merită.
Altă viață! Acum am ceva motive să-l încerc.
Eu am copt azi Butternut Squash…am nimerit unul asa de dulce, o nebunie. Gustul imi aduce aminte de dovlecii turcesti (asa le zicea mama dovlecilor buni de copt). Erau mari, aveau coaja albicioasa, iar miezul era portocaliu intens.
Cristina, o să încerc și eu unul dintr-ăsta -- Butternut Squash, să fie research-ul complet: în căutarea dovleacului perfect. 🙂
Diferenta între dovleac si bostan este ca, bostanii erau utilizati ca furaje pentru animale (în special porci) iar dovleacul era (asa cum mentioneaza Cristina) consumat de om. Eu am consumat dovleac doar în copilarie, copt în cuptor, niciodata preparat altfel.
În alta ordine de idei, dezbaterile si disputele voastre pe tema filmelor bune sau mai putin bune, eu as zice ca însesi vizionarea lor este cea mai mare pierdere de vreme, atâta timp cât suntem cu totii actori jucatori si/sau figuranti în scenariul mondial al ‘Ultimului razboi univeral’ în care miliarde de figuranti inconstienti de rolul si locul pe care-l au de jucat, încurca si împiedica buna desfasurare a scenariului superb în care Producatorul a investit tot ce avea mai scump Propria Viata) pentru ca acest “film” sa devina Sursa de inspiratie a tuturor celor ce-l vor viziona, accepta si urmari cu încredere si pasiune,
http://www.msn.com/fr-fr/actualite/monde/antis%c3%a9mite-et-d%c3%a9%c3%a7u-de-trump-ce-que-l%e2%80%99on-sait-sur-le-tireur-de-pittsburgh/ar-BBOYZ8R?li=BBoJIji&ocid=AARDHP
Iosif, eu de bostanii ăștia zic -- https://ro.wiktionary.org/wiki/bostan
Dar înțeleg ce spui, așa știu și eu, de când eram mică, că unii sunt pentru copt, alții pentru porci. 🙂
Acum am ajuns la nivelul ăla de zen când nu zic ba bostanilor altădată crescuți pentru porci. Sunt buni și ăștia. 🙂
Vad si eu aici (r)evolutia si paradoxul gastronimic occidental, însa eu sunt un inadaptabil. În epoca de aur, pâinea neagra din tarâte, tot furaj pentru animale domestice era, iar azi o consuma pretentiosii. Eu prefer tot pâinea (bagheta) alba clasica, care are totusi gustul copilariei ! 🙂
Bre, o fi având gustul copilăriei, da’ era o copilărie de pe vremea când porcii erau tratați mai bine ca noi. Cel puțin la mâncare.
Asa e “Bre” !
Un motiv în plus să vă placă serialul Fargo:
Doar sa zic ca m-a prins grozav serialul (bodyguard) 😀 . N-am apucat sa-l terminam inca fiindca am fost ocupati, dar sper ca azi sau macar pana in week-end, sa terminam. E foarte misto.
Băăi, m-am răzgândit! Păi să miroasă cămeși de personagii pe care nu le mai putem mirosi, a zama mea? “Dați-i apă!”
Îmi pare rău, Klaus.
Nu-ți pară. Toate lucrurile merg pe făgașul lor.
[…] sperat să găsesc ceva la el, i-am acordat prezumția de serial mișto. N-a fost să fie. Ca să-mi placă un film, trebuie ca el să aibă un scenariu credibil, care să […]