Aldus, diferențele înclină balanța în favoarea Canadei. N-am văzut un singur drogat, n-am văzut/auzit de nici o buzunăreală (probabil se întâmplă în centru, în downtown), n-am văzut gunoaie, animale neîngrijite. Până și un cățel comun, tipul maidanez, aflat la adăpost, nu ți-l dă fără interviu, fără să plătești câteva sute de dolari și doar dacă le inspiri încrederea că vei fi responsabil în ceea ce privește bunul trai al viitorului membru de familie patruped.
Poate, pe undeva, ține și de poziția noastră pe hartă. Calgary e văzut de unii de prin Toronto, spre exemplu, ca un fel de sat. 🙂
Despre cultură, la fel, e cam greu de vorbit. Pentru că asta e țara multiculturalismului, Canada respectă specificul culturii fiecăruia, sunt festivaluri chinezești, indiene, ucrainiene etc. Chiar și românii organizează fel și fel de activități. Nu ne-am băgat noi în seamă cu asociația românilor din Calgary, activități fac, însă, cum spuneam, nu suntem noi cei mai sociabili oameni.
Sunt deja vreo două săptămâni de când iarba e la liber pe aici. Cu toate astea, nu tu scandaluri, bătăi, prostii. E liniște. Oamenii își văd de ale lor. Muncă, cumpărături, casă, familie -- cam asta e rutina.
Totuși: aseară, la casă, o doamnă care era în spatele nostru la rând a intrat în vorbă cu noi, ne auzise vorbind românește. În cinci minute am și făcu schimb de numere de telefon, tanti e din Brașov. Cumpărasem niște castane și vroia să ne spună că acele castane, din acel magazin, nu sunt tocmai grozave, știe ea un loc cu castane bune, foarte bune pentru copt. Eu i-am zis că noi le preferăm fierte, niciodată n-am copt castane, doar le-am fiert. Și ne zâmbeam unii altora, cu tot dragul, și nu ne venea a ne despărți pur și simplu. Așa că facebook, mesaje, nume și prenume, cartier. De ce? Pentru că vorbea ca… acasă. Și asta cred că e cea mai notabilă interacțiune a ultimelor zile pentru noi -- în condițiile în care întâlnim fel și fel de oameni, zilnic. Asta e ce merită menționat aici. Ce simt eu că merită menționat aici.
Cum o dai, cum n-o dai, apare “efectul leveșe” sau “chemarea pământului”, vorba lui Iosif.