M-a uns la inimă video-ul de mai jos, pe care vă rog să-l urmăriți. Nu degeaba culturile se coagulează în jurul câte unei bucătării (unui specific culinar). Bucătăria este cultură. Unde Arhimede zicea “dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul”, Radu Anton Roman a răspuns “îți dau ciorba, dă-mi eternitatea!”. Iar Pleșu a întărit: “Bucătăria e bibliotecă, arhivă, laborator. Siesta e activitate de cercetare.”.
https://www.youtube.com/watch?v=lUeCAoZgc0s
Plus că bucătăria mai are și valențe educaționale:
Știu pe unul care merită niște tigăi după ceafă. De fontă! :))
54 Comments
“Être ou ne pas être…” Bio-fizic, sufleteste si spiritual, suntem cea ce asimilam din mediul exterior, real si/sau virtual ! Lumina-întuneric, bine-rau, fericire-nefericire, viata-moarte, LIBERI facuti de Dumnezeu, sa alegem dintre toate…
Alegem și forțați de împrejurări, Iosif… Aici e partea nasoală, că facem alegeri care nu-s tocmai alegerile pe care am fi vrut să le facem și, într-un final, mai suntem și puși să dăm socoteală… Cu o boală, cu alte neajunsuri…
Da, e adevarat ce spui, însa aceste împrejurari si conjuncturi sunt create artificial de un sistem al relativismului, si incertitudinilor consumismului. Închisi în acest cerc vicios al acceptarii involutiei si stagnarii “Matrix” niciodata nu vom rupe bariera mortii, continuând sa supravietuim ‘morti’ sufleteste în traditiile, credintele, filozofiile, politica si ideologia “omului faradelegii” care respinge Adevarul *UNIC* absolut, revelat în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, (materializat) în Fiul omului, Hristosul lui Dumnezeu…
La multi ani si sanatate, cu tinerete fara batrânete si Viata naturala, autentica, fara de moarte ! 🙂
Sunt de acord că e mai sănătos să mănânc mâncare gătită la mine acasă -- dar nu gătită de mine, de altcineva din familie! 😛 😀
E bine și așa, gătit acasă să fie! Am observat: când n-avem timp să gătim și cumpărăm mâncare gata făcută, ba ne lovește constipația, ba dureri de stomac, ba alte minuni. Ideal e să ai bani să gătești acasă ce îți dorește sufletul. Problema e că pentru a face acei bani, rămâi fără timp…
Nu ştiu cum e acolo, dar aici mâncarea gătită acasă e mai ieftină. Timpul ţi-l consumi gătind-o. 🙂
Eu recunosc, sunt o fascista in bucatarie. Cand intru acolo, sotul zice “Heil” plus face salutul. Adica la auzul sfaraielilor si prajelilor ce se aud, des-de-dimineata, la aproape fiecare sfarsit de saptamana, 🤨🤨 din camera cu pricina, eu ma duc in inspectie! 😐
-Ai grija, sa faci curat dupa tine, zic eu si nu uita ca metal in metal zgarie si ca eu scot scantei cand se intampla.😐
In urma mea se aude un… raget! Trec citeva minute, nu se mai aud sfaraieli, dar ceva bolboroseli se aud. Probabil apa in chiuveta!😀
Mai trec citeva minute, usa se deschide larg, sotul zambeste larg!
-Hai sa mancam. English breakfast! 😅
-- Eu nu pot, zic.
-- Eu pot, zice si el… si poate! 😅
Altfel gatesc si eu cu placere, mancare obisnuita, imi place si elaborata dar cand e timp si… chef! Acum vreau sa ma specializez in aluaturi. La capitolul asta mama-i specialista. Tot ce ajunge in manutele ei creste, ia proportii de Everest. La mine e asa si asa! 😅
“Știu pe unul care merită niște tigăi după ceafă. De fontă! :))” 😂😂😂
La faza cu metal în metal sau metal în teflon semeni cu soțul meu, Codrina. Altfel, eu sunt mai delăsătoare, așa, nu mă deranjează haosul din bucătărie, în fiecare seară chiuveta e baza unui turn babel cu farfurii, tacâmuri, oale și alte asemenea. Dar dacă e să ne vină cineva în vizită, mă transform în tiran, everybody in the casa mare aspiră, spală, șterge praf, curăță, înghesuie obiecte prin locuri dosite, bla bla. Ca să nu mai zic că tocmai am așezat peste mormanul de rufe spălate și uscate de zilele trecute -- tura de azi. Grămada cere vârf! 😀
.. si tu semeni cu sotul meu, Cudi! 😅 Eu nu cred ca esti delasatoare. De pe aici, vad ca esti harnicuta rau, ai o minte brici, esti frumoasa si ai o sinceritate sfichiuitoare! 🙂 Nu te subestima.
Suntem diferiti, avem stiluri diferite de gandire, de actiune. Acordam importanta diferita acelorasi lucruri, ca nu suntem robotei.
Codrina, nu știu cum de vezi tu alea, dar spune-mi unde te afli, să trimit o gașcă să mă privească din același punct, că nu sună rău deloc! 😀
Deitatea mea suprema la care ma inchin e masina de spalat vase 😀 . Nu-mi rezolva chiar toate problemele fiindca anumite vase (exact alea mai misto) nu au voie intransa, gen paharele de vin sau chestii ca farfuriile de craciun, dar asta-i nimic, pe langa ce intra totusi. De unde se explica si alea “4 min” ale aluia din film (nu ca ar fi singurul lucru fortat din filmulet).
In legatura cu ce zicea Vero, eu as zice ca si un mers regulat la restaurante face minuni pentru armonia conjugala 😀 . Totusi nu poti gati decat un numar relativ mic de chestii complexe acasa (fie dureaza prea mult, fie ai nevoie de aparate sau regim de coacere mai deosebite), in plus mancarea de acasa e redusa la un numar de 30-40 de tipuri diferite de mancare frecvent facute. O suna mult pe hartie, dar pentru vreo 40 de ani de viata de cuplu, nu-i mult. In Geneva, unde era plin de restaurante bune, mergeam cam de cel putin doua ori pe saptamana (si ca noi si restul, cs asta e stilul local), aici mergem mai rar ca sunt doar o mana de restaurante bune si parca nici acelasi indemn nu mai simtim (astia nu au cultura mancarii sau a restaurantelor). Cred ca asta e si unul din principalele motive pentru care ne vom intoarce inapoi in geneva. Acum, tot pro-restaurant, eu mai zic si ca doamna zice bog da proste ca nu trebuie sa gateasca 😀 .
Ceea ce ma aduce din nou on topic la ala din film: tipul forteaza o corelatie intre declinul gatitului si crestera obezitatii. Nu zic ca e irelevant, dar ca sigur nu-i singura cauza (e clar o problema cauzata de o combinatie de factori si, sedentarismul, de exemplu, as zice ca e o cauza mai importanta). Si daca e sa fie relevant e mai ales pentru cei de pe continentul vostru. In Europa se gateste mult, e la moda, e plin de carti de bucate si emisiuni despre asa ceva. Apoi, desi sunt fast-fooduri (unde, cel putin in europa de vest mananca mai ales pustii si ceva amarati), mancatul “afara” inseamna restaurant. Care restaurant, daca stii sa-l alegi, poate avea o mancare de calitate foarte buna.
Altfel, ca sa finalizez, da, intradevar, daca ai manca ca prostul doar la fast-food si ai si predispozitie, iei TGV-ul spre diabet.
Vladimir, sunt aici, lângă noi (160 km, pe acolo), două stațiuni de munte -- Canmore și Banff. Oamenii merg în zona aia să schieze, să urce munții. Noi mergem să mâncăm. De fiecare dată când mergem, încercăm un alt restaurant. Vrem să le bifăm pe toate. Curiozitate, plăcere, răsfăț, din “n” motive de genul. Problema e că n-avem timp să mergem prea des, ajungem pe-acolo cam o dată pe lună (uneori, sincer, nici nu stăm prea roz cu banii). Tot cam asta e media și ieșirilor noastre la restaurant. Bun, nu pun la socoteală burgerii, pizza săptămânale. Acum tocmai ce am descoperit un local mic, o nestemată a bucătăriei palestiniene, unde au cel mai bun humus și cea mai bună shaorma pe care le-am mâncat vreodată. Săptămâna asta s-a derulat sub auspiciul lor, aseară am mai dat o tură, că se terminase provizia de humus. Dar, în același timp, mai am în frigider jumătate de oală cu ciorbă de pui. Și apropo de restaurante decente (nu ultra-lux), cu tot cu bacșiș, noi lăsăm cam 130-150 de dolari pentru trei persoane (cu desert și vin e și mai mult).
Vladimir, omul se referea la “the diet that would work in America”. Scoatem, așadar, din peisaj restaurantele elvețiene și introducem Boston Pizza, Montana, Chilli’s, Earl’s, Swiss Chalet, The Keg, Red Lobster etc. Astea fiind, printre muritorii de rând de aici, restaurante demne de “night out”. Prin natura serviciului, am cunoștință de ceea ce comandă restaurantele. Crezi că este vreunul care face ciorba fierbând carnea în apă? Ei, na! Se începe cu “beef/chicken stock” (sau “broth”, în Canada). Stock făcut din te-miri-ce și umplut de chimicale să aibă shelf-life. Printre alte servicii adăugate, știi ce făceau specialiștii noștri pentru clienți? Țineau seminarii (în bucătăria demo a companiei) în care învățau clienții (restaurante) cum să modifice rețetele ca să guste cam la fel, dar să fie mai ieftin de pregătit, înlocuind tot ce se putea înlocui cu variante mai ieftine.
Ei bine, în contextul ăsta, mesajul “mănâncă ceva gătit de tine” este unul foarte pozitiv.
De acord ca in context american, gatitul acasa, chiar si prost sau monoton e mai bun. Am avut o perioada de ani buni in care mergeam de vreo 2 ori pe an in SUA [ambele coaste] si mancarea de hotel m-a facut sa sufar ca nimic altceva. Nici nu simteam jetlagul de foame. Ba da, cafeaua a fost chiar si mai groaznica :)). Abia asteptam sa se termine conferinta ca sa fug sa-mi aleg eu restaurantele (mai stateam dupa). Am scris o gramada de pizdeli pe blog in perioada aia, cred ca am vreo 30 de posturi unde as zice ca numitorul comun trece prin stomac. Acum nici necinstit nu pot sa fiu, am gasit nsite restaurante uber misto in NewYork, cu mancare foarte buna, dar cu preturi cat alea helvete (si salariul american e mult mai mic, deci inchipui ca omul normal de acolo nu da prea des pe la ele). Din alea de zici tu, nu cred ca am testat vreodata (trebuie sa ma uit pe poze sa verific ca nu retin numele).
Dar exact in contextul asta as zice ca “gatitul acasa” nu e o dieta sa tina in SUA, pe motiv de mentalitate. Poate doar daca ar fi impusa cu forta. Si ma indoiesc profund ca are cineva interesul asta, din contra. Probabil sun ca un conspirationist din ala cu zurgalai, dar eu zic ca o populatie obeza le e buna economic multora. Numai daca ne gandim la baietii cu produse de tratat diabetul (de la glucometre, la testele de unica folosinta, dispozitivele de administrat insulina, banii pentru stiinta, studiile clinice, medicamentele, sistemul medical etc). In plus o populatie obeza e mai obedienta si cu mai mult de pierdut.
Intorcandu-ma insa la mentalitate (scuze ca ma intind, dar trebuie sa astept sa mi se arhiveze niste prostii, deci somez cu spor) atat timp cat americanul mediu gaseste ca e mai simplu sa manance hamburgerii aia dubiosi si imensi + galeata de suc in fata tv-ului/computerului si nu vede motivatia gatitului acasa sau problema faptului ca e obez, nici nu vor face vreun efort minim. Ba incearca si cum zici tu sa gaseasca mai rapid si mai ieftin (de unde si dorinta alora de le prepara sa le scoata ieftine).
Dar sa zicem ca unii, macar fete tinere, ajung sa fie motivate sa arate ca Angelina, si se apuca de gatit. Cum insa conteaza si cu ce gatesti, problema e ca cel putin in SUA (in Canada eu nu am fost) ingredientele bune sunt si greu de gasit si scumpe. Evident, fiind turist si stand perioade scurte (1-2 saptamani), e posibil sa ma insel, fiindca zic asta din ce am bagat ochii (a fost si doamna cu mine cateodata si era curioasa sa vada), dar mergand prin niste piete in aer liber din NewYork recomandate doamnei de o fata de sta acolo, ni s-au parut si saracacioase si scumpe ca dracu, mai ales la salariile lor. De unde ajungem din nou la cea mai clasica concluzie din lume: Ca sa mananci sanatos in occident/SUA tre’ sa fii bogat. Daca esti sarac cam esti condamnat sa mananci porcarii, afara de cazul in care esti foarte inventiv (sau ti le cultivi tu).
Keth, de ce nu pot da mai multe like-uri la comentariul tău?
Tigaia ca tigaia…. da’ multicooker ul ala face toti banii 😀 😀 Nu mai ai griji ca da mancarea in foc, ca se-afuma, ca n-ai capac etc. Pe mine ala m-a salvat de la un razboi civil in bucatarie -- ca n-am prea mare talent si daca fac o mancare, is murdare 6 oale, 3-4 linguri, castroane nu mai vorbesc. Si n-am masina de spalat vase 😀
Te saluta Daniela -- blogerita cu cafeaua 🙂 te-astept la o barfa si-o cafea cand ai timp 🙂
Daniela, te salut și eu, bine ai venit! Eu multe griji nu-mi prea fac, motiv pentru care îți scriu de dincolo de o masă plină cu caserole, pahare, farfurii nespălate. Și nu, n-am de gând să le spăl acum, nope, eu mă duc la somn, că n-am dormit de 18 ore. Când mă trezesc, mă bazez pe cafeaua ta!
Lumea e mică! Şi aia reală, şi aia virtuală! 😀 Vreau să zic că adineauri am găsit şi pe FB clipul ăsta cu “the one diet that would work”. Şi cineva a pus acolo următorul comentariu (citez, nu pot da link, fiindcă postarea nu e publică):
“Ioi, Pollan e un drăguț și-un înțelept, dar s-a specializat fix în ce condamnă aici: marketing cu sloganuri catchy. Și, mai nou, bazate pe corelații slabe. Eu m-am îngrășat după ce am început să gătesc. Jumătate dintre bucătarii care apar la Marius Tudosiei sînt rotunzi. Tudosiei însuși, de cînd tot gătește, se tot împlinește (bine, nu mai zic că n-am văzut în viața mea atîta prăjeală în tone de grăsimi ca la emisiunea aia a lui, care se cheamă „Sănătatea în bucate”, dar nu de aceea îl iubim noi. 😀 „Gătitul acasă” nu te scutește de niciun îngrășat, poți să-ți faci și acasă meniuri cu 5000 de calorii porția, ba chiar e foarte simplu. Ne îngrășăm pentru că mîncăm tot mai mult și cheltuim tot mai puțin, chestie care vine inevitabil în istorie și cu care trebuie să luptăm de fapt. Mișcare și educație alimentară ne trebuie, nu un simplu „gătiți acasă”, care-i doar vorbă goală.
Ia uite aicea corelație: pe măsură ce se vînd mai multe iPhone-uri, mor tot mai mulți inși căzînd pe trepte. E clar, oamenii stau cu nasul în iPhone și nu mai văd pe unde calcă! De s-ar ocupa de treaba asta, Pollan ne-ar sfătui să cumpărăm mai degrabă Nokia.
http://tylervigen.com/view_correlation?id=28669”
Superb, Vero, superb! 🙂
Da, e și aici un adevăr.
Dar mai aduc un argument în favoarea gătitului acasă și, oarecum, în ideea filmulețului: lista de ingrediente. Cumpără o pâine simplă și vei vedea că are un număr mult mai mare de ingrediente față de pâinea făcută în casă, în care pui doar făină, apă, drojdie și sare. Sau o maioneză luată din comerț -- are mult mai multe chestii decât ou, muștar și ulei. Înțelegi ideea.
Dar da, evident că te poți îngrășa și gătind de zor. Însă cei care s-ar îngrășa consumând mâncare făcută în casă, cred că s-ar îngrășa și cumpărându-și toate alea. Plus că pe măsură ce înaintezi în vârstă, tendința e să depui, să te îngrași.
Mai e si argumentul cu arsul caloriilor in timpul procesului de creatie :D. Eu transpir intens cand trebuie sa fac eu mancarea pe motiv ca mi-e groaza ca gresesc ceva, devine mancarea necomestibila si mor de foame. Evident fac si vreo 1000 de gesturi inutile (pe care nevasta-mea nu le face). Dar eu zic ca e gatitul e mai bun decat joggingul pentru ars calorii :)).
:))
Cred că Mihai te aprobă în sinea lui. Când nu sunt eu acasă și gătește el, toată munca i se rezumă la gătit și atât. Două zile după ne tot amintește că el a gătit și cum a gătit. Īn genul poveștilor pescărești sau din război. Cum a apucat el carnea și cum a dovedit-o. Mă pune să ghicesc condimentele, de parcă cine știe ce taină ar fi și pe care oricum le pune la întâmplare. Pe de altă parte, când femeia gătește, mai face și curat, aspiră cât e mâncarea în cuptor sau pe foc, calcă, curăță după pisu, bagă o mașină la spălat etc. Și nu are ce povesti după, că nu e nimic notabil în toate astea. În cazul vostru, al bărbaților, însă, e mai interesant și consumul de nervi/calorii, pe măsură.
Altfel, dincolo de glumă, Mihai face mâncare bună, e un geniu al ochiurilor moi, un maestru al cărnurilor la cuptor, un emerit al orezului chinezesc. Da.
Eu sunt un emerit doar in povestitul faptele de arme, de gatit gatesc rar si doar o mana de chestii, adica gratar (nah, hai sa-l numim gatit 😀 ), doua tocanite (una de pui si alta de porc), muraturi, sarmale (in foi de vita) si cozonaci. Ultimele doua nu-mi plac nici de frica, dar le gatesc fiindca ii plac ei, dar nu le-ar face. Asa, ca un fel de cadou. Am mai incercat cate una alta, dar nu mi-a placut rezultatul si nu fiindca mancarea ar fi fost nasoala, ci eu nepriceput. Ca si Mihai si eu cand gatesc, doar gatesc :D. Si asa e stresant, cred ca m-ar trece toate PTSD-urile sa-mi abandonez mancarea pe foc fara atenta mea supraveghere ca sa fac altceva :)).
Legat de curat, dupa femeile de-au fost angajate sa curete in casa (fie ele binecuvantate! 😀 ), eu am fost mereu “maestrul de aspirator”. Numele lui, al aspiratorului, este Cornel. Are si cont de Facebook, e narcisist, vaicaros si ipohondru. Tot eu sterg si praful in casa (doamna a zis din prima zi in care am curtat-o ca ea nu sterge praf). Si cam atat la capitolul curatenii casnice. In afara de dus gunoiul.
Vroiam să-i spun Danielei că multicooker-ul e grozav atâta vreme cât nu uiți de el și o dă-n prăjeli. Decât oale murdare?
Cum se numește adicția față de lucruri pe care le detești? Băăi, nașparliților, nu-i bucătăria! :D. Deși cred că te poate scoate din bibliotecă, să trăiești, chit că e posibil să ai un handicap, lumea nu încetează să se cace cât timp răsfoiești foile îngălbenite. Evident, sistemul digestiv nu va trebui reinventat cu mutatul neuronului, unicul de acolo, așa te învață cartea, în cap. Dacă ai doar unul, pă partea de cur și te apucă nește dorințe de citit nebune, da’ nebune, nu oricum,nu mai poți să te caci. În cazul că-l muți. În cap. Dacă totuși o faci, ești pe ceas! Trebuie să alegi cea mai bună carte, cartea cărților ( iosif, dacă-ți deschizi gura te trimit în pula mea!) înainte de a muri de ocluzie intestinală. Să nu săriți să mă criticați că am probleme fără soluții. Sau săriți! Unicul meu neuron va rămâne acolo unde trebuie. Nu știu ce conexiuni face dar vroiam să-l îndestulez în Împărăția Sa cu melci. Habar n-am dacă tâmpitul ăla de neuron a făcut pui da’ acum nu mai vreau să mănânc. Melci.
.https://m.youtube.com/watch?list=PLPl98ashDdUMWW1-HQEpPxdHspd2zXjAh¶ms=OAE%253D&v=rgfZSwD3JVQ&mode=NORMAL
Barbu, Ion….în loc de hârtie igienică la vase murdare.
Boala asta, klaus, e cea mai gravă, asta generată de prea mult ce(-)ai de(-)mență si lipsa unui cotlet fraged de viață bine rumenit pe masă, ma tem ca e incurabilă, drept care nici melcii, nici mammare si nici mamița melcilor n-or sa poata ajuta. Acestui gen de suferind, i-a rămas wordpress-ul, ca fiind singura budă, singurul loc in care sa-si scape obsesiile flatulente, ca simptome inerente (si evidente) ale unei constipatii mental-cronice. Faza nasoala e ca, pe motiv de proasta izolatie, se raspandeste izul, insidios, prin toate cotloanele, ma tem ca o sa ne imbolnavim cu totii :(.
Let it go, damn, let it go..sa iesim din locul acela intunecat.
Nu, neverending, izolaţia există şi e solidă, atâta vreme cât nu ne apucăm să dăm găuri în ea. 😛
Ce rost are să tot intrăm, cu o neverending curiosity, cu mare grijă să nu scăpăm nimic, nici cel mai nesemnificativ comentariu, pe blogul cuiva cu care ne-am certat, sau care ne e pur şi simplu antipatic, sau cu ale cărui idei nu suntem de acord? E o neverending obsession, soră bună cu masochismul din planul fizic, de care e cazul să ne vindecăm singuri.
Sau cu ajutor! 😀
Cred că ajutorul are numai efect placebo! 😆
Arlech, te contrazici.
Altminteri, sa stii ca never nu voi fi pe principiul “taci si inghite”. Never. Deci fisura exista atata vreme cat vor fi everlasting curiosi sa adulmece damful.
“Fisura exista atata vreme cat vor fi everlasting curiosi sa adulmece damful.”
Păi exact asta am zis şi eu -- nu cu exact aceleaşi cuvinte, dar ideea e aceeaşi.
Nimeni nu poate obliga pe nimeni altcineva să adulmece buda lui de pe blogul lui. Intrarea e liberă, dar nu obligatorie. Intră doar curioşii obsedaţi de damful respectiv. În cazul blogurilor şi al mecanicii cuantice, rolul observatorului e esenţial. 😛 😀
Da, da…zise marmota invelind ciocolata😀
Ei da, iată un argument irefutabil!
Arlech, in virtutea respectului pentru parul tau alb, pentru ca esti un om citit si pe care l-am admirat in multe situatii, la modul cel mai deschis si explicit posibil, te rog frumos nu te baga unde nu e cazul.
Raspunsul meu de mai sus (cel la care te-ai bagat in “vorba”) a fost catre klaus, scris pe blog la Cudi .
Pe de alta parte, ca ai “tradus” cum ai vrut tu chestia cu mirosul propagat, tine strict de subiectivismul fiecaruia, in general frazele pot fi interpretate in fel si chip, dupa imaginatia si puterea cuiva. Niciodata dintr-o singura latura.
Chiar nu vreau sub nicio forma sa te jignesc, desi tu ai atacat aiurea si ai fost plina de, hai sa spun delicat, “ironie” la adresa nick-ului meu.
In comentariul meu nu esti tu vizata in niciun fel, nu are legatura cu tine, te rog inca o data, cu tot respectul, sa nu continui in eroare si sa intelegi ca a ma apara nu e totuna cu ce ai inteles tu.
Sa stii ca iti dau dreptate in ce spui, cu exceptia faptului ca nu e aplicabil in cazul de față.
Deci, repet -- raspundeam lui klaus, pe blog la Cudi.
De fapt, tu poti scrie ce vrei, absolut ce vrei si unde vrei, nu iti voi mai raspunde nici aici, nici aiurea, din motivele explicate mai sus.
Multumesc anticipat pentru intelegere.
Atâta vreme cât discuţiile sunt publice, pe un blog public, oricine se poate amesteca. Cele în care nu vrei să se amestece nimeni se poată în alte locuri.
Dar, fii pe pace, n-o să-mi mai irosesc timpul acordând atenţie comentariilor tale.
Unii sunt mai implicați decât alții în ce se petrece aparent sub ochii noștri. Cred că e recomandabil să ne abținem de la a da sfaturi celor înfipți mai adânc în chestiune, noi, ăștia mai paraleli cu subiectul. Spre exemplu, dacă tu -- Scandal, te-ai certa cu soțul tău pe un blog public, n-aș considera că am căderea de a/ți da sfaturi. Pentru că tu ai fi vizată direct, eu nu. Pentru că eu n-am umblat în papucii tăi. Orice ți-aș spune ar fi băgare în seamă, cu atât mai mult, la ce bun să te mai necăjesc și eu?
perfect, Arlech.
multumesc.
My pleasure.
Scuze pentru amestecul de nick-uri. Oricum suntem mai mulţi ăia care ne etalăm pe-aici mai multe.
Neverending s-a certat cu un oarecare soţ al său pe un blog public şi eu, exprimându-mi părerea, la modul general, despre izolaţia wordpress-ului, i-am rănit sentimentele, neştiind cât de adânc înfipte în chestiune sunt -- cu toate că numita neverending ţine să azvârle
de pe blogul meu către personajul în cauză?
Scuzele mele, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, acum chiar îmi pun cenuşă în părul meu alb (mai încet cu respectul pentru el, că, până una-alta, e doar cărunt
) şi mă retrag din nobila dumneavoastră societate, unde există riscul să fiu trasă de pe “paralela” mea de prieteni în a căror discreţie aveam încredere. (Şi nu, asta nu e o piatră aruncată, pentru că mă fac vinovată de un păcat similar. Dar m-am învăţat minte, mulţam fain pentru lecţie.)
Este foarte interesant criteriul tău de a determina ce este bârfă și ce este adevăr.
Deoarece precedentul meu comentariu oricum necesită aprobare, faceţi-mi, vă rog, un ultim serviciu, înainte de dispariţia mea din gaşca comentatorilor. Dacă îl aprobaţi, modificaţi-l astfel încât imaginea să nu fie vizibilă aici, ci doar pentru cei care vor accesa linkul către ea. M-am grăbit şi cred că am scris greşit, de-aia e aiurea.
Mulţumesc anticipat.
Am scos tag-urile HTML, dar plugin-ul pentru imagini tot funcționează. Nu pot dezactiva această imagine decât dacă dezactivez toate celelalte imagini din comentarii.
Mda, m-am lămurit. Nu greşisem, se pare că aici nu se poate pune link pe un cuvânt către o imagine. Cel puţin nu la fel ca pe alte bloguri.
Mulţumesc pentru tot.
Cu bine!
Din cauza acelui plugin care face ca pozele să fie vizibile în comentarii -- tu pui o adresă și plugin-ul face să apară poza.
A, ar mai fi ceva. Prima parte a comentariului meu cu imagine la mijloc, actualmente greu de priceput, trebuia să sune aşa:
“Neverending s-a certat cu un oarecare soţ al său pe un blog public şi eu, exprimându-mi părerea, la modul general, despre izolaţia wordpress-ului, i-am rănit sentimentele, neştiind cât de adânc înfipte în chestiune sunt -- cu toate că numita neverending a ţinut să azvârle săgeţi de pe blogul meu către personajul în cauză?” (Cu link pe “săgeţi” către imaginea în cauză.)
Cred că se înțelege 🙂
Arlech, atata vreme cat vezi doar coaie si pula peste tot, nu e de mirare ca iti ridici poalele in cap. Asta e, atata poti, ti-ai atins limitele de mizerie. Si, cum esti o muscă, acolo tragi.
Daca mai vrei subiecte de barfa, mai am sa iti dau, posteriorul meu e mare.
Uneori o dau în englezisme cu un song. Fie, Minisong. Mă rog de iertare!
https://m.youtube.com/watch?list=PLPl98ashDdUMWW1-HQEpPxdHspd2zXjAh¶ms=OAE%253D&v=OIl0R4G14Ho&mode=NORMAL! .
Îmi cer scuze pentru plugin-ul ăla care arată pozele, așa, fără nici un discernământ 😀
Arată numai una! Trei la rând n-a vrut! Să-şi ceară şi plugin-ul scuze!!!
Io nu-mi cer scuze!
Ți le ofer.
N-ai de ce să scuzi faţă de mine, klaus. Dar, când mi se oferă ceva, nu pot să refuz. 😀
Ştiu că “a-şi cere scuze” e o formulă logic incorectă, dar s-a împământenit. Şi, când am văzut mesajul de mai sus pe facebook, m-am gândit că e o glumă potrivită la plecarea dintr-un cuib de cuci.