Știți melodiile clasice americane de Crăciun, cum e asta:

https://www.youtube.com/watch?v=gWIFpjbsxMY

Neuronii mei au ajuns să-și facă seppuku, unul câte unul, ori de câte ori începe câte vreuna dintr-asta. Asta pentru că în turele de noapte difuzoarele cântă același și același playlist, mai nou de sezon.

Daaar, acasă mai descopăr și eu melodii faine, cum ar fi asta (chiar sunt curioasă cum vă place):

https://www.youtube.com/watch?v=k766l4B-hrw

Sâmbătă îl sărbătorim pe Mihai, o să ne adunăm vreo 10, cu mențiunea că nu le-am spus invitaților că în 17 e ziua lui. Nu le-am zis că după aia se complică lucrurile, vin cu cadouri, se așteaptă la tort cu lumânări, la figuri și chestii. Iar eu sunt obosită, toți suntem obosiți și ne e lene.

Am zis să ne adunăm așa, un fel de miniparty, să se cunoască și ceilalți români între ei. O să fac niște aperitive, icre, ceva cu maioneză, o să cumpărăm ceva gustări de pe la polonezi, o să bag vreo două tăvi de aripioare și cartofi la cuptor, o să fac un tort. Bere, vin. Cam ăsta-i planul. Mi-aș dori să încerc legendarul tort egiptean a la Jamilla, dar nu știu cât timp voi avea. Am râs aseară, uitându-ne din lene la primul Matrix, ce mișto e chestia cu uploadarea de programe direct în creier, așa, la secundă, tipa nu știa să piloteze un elicopter, dar a rezolvat-o ăla de la butoane în mai puțin de un minut. No, m-a izbit atunci, ce mișto ar fi să-mi încarc și eu în creier toate rețetele Jamillei, asta pe lângă tehnicile jiu-jitsu, kung-fu, kamasutra și de scuipat la distanță (prietenii știu de ce).

Am mai văzut un documentar foarte scurt (două episoade), dar bun, The Evolution of Us. Poate țineți minte titlul și-i veți da o șansă, cândva, dacă vă apare în grila de programe.

Tot așa ne-am mai uitat a nu știu câta oară la The Dark Night – cel mai bun film cu Batman. Ne place constant pentru jocul actorilor, unul și unul. Christian Bale, Heath Ledger, Michael Caine, Morgan Freeman, Gary Oldman etc. Dar Jokerul – regretatul Heath Ledger – e uimitor. Am citit că pentru a-și intra în pielea personajului, actorul (care a și murit la scurtă perioadă după filmări) s-a izolat de lume, el a insistat să-și facă singur machiajul de scenă, chit că aveau la dispoziție profesioniști în make-up – nu, a zis el, își pictează singur fața cum un psihopat ar face-o. A improvizat mult în rol, la un moment dat, când în spatele lui urma să explodeze un spital, a șutit dispozitivul de declanșare a exploziei, pentru că știa el momentul precis când trebuia să facă boom, nu băieții de la butoane. A jucat formidabil și a primit și o grămadă de premii, din păcate post-mortem. Ideea e că nu te aștepți la premii pentru roluri în filme cu supereroi, însă Joker-ul nostru a spart prejudecata asta.

Altfel, când eu dorm peste zi, obosită după turele de noapte, Mihai și pitica se uită la filme și mănâncă prostii. Am cotcodăcit eu – băi, dar spălați și voi măcar cănile din care beți apă, că nimic nu se clintește în haosul casei când eu nu-s activă. I-am luat la rost, nu? I-am întrebat: păi voi ce faceți?! La care mi-au răspuns în cor și cu ochi nevinovați: liniște, facem liniște ca să poți tu dormi. 😐

A mai zis pitica ceva tare amuzant, o constatare pe marginea poveștilor nemuritoare: prinții ăștia din Albă ca Zăpada și Frumoasa din Pădurea Adormită sunt cam necrofili. Cum găsesc prin păduri și palate câte-un corp de fată frumoasă, fără semne vitale, cum îl pupă. That is creepy!

Să nu uitați să vă uitați la video-ul de mai sus, Chaos Chaos. Eu îi mai dau drumul odată acum și ca să verific dacă am pus ce trebuie și nu altul. Așa-s cu video-urile, ca și cu verificatul ușilor înainte de culcare. Dacă mi-am închipuit că am închis-o și, de fapt, n-am făcut-o? Uneori viața însăși e the worst nightmare, welcome!