O chestie ce mă supără tare în darul ăsta numit viață e situația aia când o gașcă de oameni se ia de vreunul mai slab. Mă zgârâie pe creier ideea de bullying și nu pot rămâne pasivă atunci când în curtea mea numită blog e târâtă vreunul sau vreuna într-o hârâială din asta cu forțe inegale. Dacă sunt eu ținta, nu e problemă, puteți lovi cât vreți, duc. Dacă cineva de teapa lui Aldus e ținta, e ok, pentru că se descurcă, chiar și dacă i se termină sacul de argumente, inventează altele. În istoria recentă am avut episodul Iosif, când unii l-au vrut dus de pe-aici și m-am opus. Și pe mine mă scoate din sărite când vine cu chestiile lui religioase, dar e ok, și eu îi scot din sărite pe alții prin felul meu. E inofensiv, nu e rău intenționat. Tot lipsită de rele intenții o consider și pe Martie/Aprilia. Long story short: decât s-o alung pe ea, prefer, cu părere de rău, să rămân fără voi, ăia care vă jucați cu butonu reacțiilor ei. Fata a fost provocată înainte s-o ia razna și să vă bage-n hora unirii, dacă-i dați pace, vă dă pace și nu mai e cazul să vă dați rotunzi și deștepți că, vai, ce fun și ce victorie a fost să o puneți jos. Că ar fi Elena, că ar fi Codrina, că ar fi persoane diferite sau una și aceeași – nu pot ști. Am avut și eu bănuielile mele, n-am cum le dovedi, așa că rămâne ca atare: Aprilia e Aprilia și e Martie. O fată care nu reacționează prea ok la provocări și sugestii nasoale despre ea. Hei, dar ce e mai rău: să te aperi nu tocmai grozav de mai mulți care te iau în râs sau, fără motiv sau doar ca să te dai tu rotund, să iei pe cineva în râs? E ok când mai mulți se iau de unul și urmează un tenis, așa, în care râdem toți, dar când vezi că unul începe să plângă în loc să râdă, te oprești naibii, că nu mai are haz.
Apoi Vader. Care e deștept, da, jos pălăria, când se poate abține a nu se autosugera fuckerul lumii, burlacul universal&company. Dar nu se poate abține, băga-mi-aș, el probabil crede că-n asta stă farmecul ființei sale virtuale, e zburătorul blogosferic care înnebunește mințile virginelor/vaginelor și rahaturi. Probabil că are a avut succes, who fucking cares, dar mie-mi displac profund sugestiile de genul, mi se pare penibil, libidineală absolută. Nu sunt metafore subtile poveștile lui cu tente sexuale, nu sunt nici măcar amuzante. Sunt chestii pe care ni le bagă pe gât, și-n virtutea inteligenței de care-l bănuim, strecurăm restul ca să rămânem cu ceva. Ce sens au poveștile alea și cum naiba, femeie fiind, să aprobi, să apreciezi drept amuzant, să gângurești pe lângă emițătorul lor? E aiurea. Iar ultima, cu meditațiile la mate, mă lași? Jenant. Mai trebuia să ofteze, într-un final, ca Humbertul lui Nabokov: „nici măcar nu era virgină!”. Nostrastella, că de ce comentează Nostrastella aici sau cei de teapa ei. Mai degrabă să-i mulțumim că poposește pe aici și că se coboară la cei de teapa noastră. Nu-mi mai spuneți pe care oameni să-i primesc aici și pe care nu, că n-au ce căuta ăia fără cont de wordpress, anonimi precum Iosif. Just don’t. Puii mei, nu am sugerat nimănui să renunțe la comentatori ca să vin eu și să am teren de desfășurare după placu-mi. Just don’t.
Că mie-mi plac doar comentatorii care-mi dau dreptate/mă laudă/ mă caută-n fund. Well, aproape cu toți am ajuns la contre, cândva, nu? Chiar și cu Mihai. De câte ori nu m-a luat Nostrastella în vizor și mi-o servit nasoale, dar eu tot am plăcut-o? Până și Iosif m-a luat în colimator, la un moment dat, și nu m-am ocoșit. Mâțele, arlechinii, ce, eu n-am fost sac de box? Elena, Fire, Aldus, puii mei: că suntem o mână de oameni – cum poți spune asta? Păi nu asta facem, nu ne-am tot contrat pe n subiecte de-a lungul timpului?
Că blogul ăsta e pentru trafic. Ah, of. Măi, dacă voiam trafic, făceam trafic. Noi n-avem trafic. Da, avem articole cu sute de comentarii. Dar suntem aceiași oameni, aceiași și aceiași și puțini. Maxim zece. Noi generăm comentariile astea, pentru că avem chef uneori, pentru că adrenalina alteori. Dar nu-i cu trafic și nici nu vreau trafic. Dacă aș fi vrut trafic nu aș vizita doar șase bloguri, Vax Albina, Aldus, Vladimir, Castanul, Renata și alde Arlech, nici unul A-lister, nu, m-aș duce pe la ăia mari și m-aș băga în seamă, să mă fac remarcată, să comentez pe la ei și pe principiul labei în cerc să se găsească vreunul să vină la mine. Nu, căcat, nu vreau trafic. Spre exemplu, dacă la articolul ăsta aș porni o discuție cu Mihai și am însuma 100 de comentarii, tot s-ar găsi un deștept să-mi spună că „pentru trafic”. Nu, ăsta nu e trafic în sensul ăla. La fel, puținii care suntem și care ne-am tot certat ca la ușa cortului, am generat multe comentarii, atât. Noi nu avem trafic, n-avem butoane de share, nu acceptăm oferte de reclame pe blog, suntem irelevanți blogosferic și e perfect așa.
Da, unii pleacă și nu se mai întorc. Asta e. Fără doar și poate, la un moment dat nu vom mai fi nici noi. Până atunci, în colțul ăsta de lume virtuală, la fel ca și-n casa mea, vreau să fiu în largul meu, cu pantalonii de pijama trei mărimi mai mari, cu tricoul ăla tot cândva al lui, super larg, ciufulită, cu cafeaua fierbinte și pauze de țigară, afară. Vreau să fiu naturală, să nu-mi cenzurez vorba, gândul, să nu încerc să par mai prețioasă, mai agreabilă, veselă când sunt tristă șamd. Nu vreau să scriu cât mai frumos pe blog, cum zicea Aldus pe la Vax Albina și-am râs juma de zi, nu mai caut exprimări alese, vreau cât mai multă naturalețe, spontaneitate, să fim noi, nescremuți, ne nimic. Vreau să vorbim, să ne foim cu toții-n în pijamale, degajați, acceptați, să râdem la ironii, dar nimeni să nu plângă, să hăhăim, dar nimeni să nu sufere. Bun, asta se-ntâmplă în utopia lui Lennon, dar speranța…
Altfel, parafrazând-o pe Martie care parafrazează numele trupei de mai jos, Vaya con Dios.
https://www.youtube.com/watch?v=RE5Kx4OOYgY
178 Comments
@Cudi
Cum vad eu…viata! Asa cum spun mai jos:
Nu uita niciodata ce trebuie sa faci
Cand ei te subestimeaza,
Cand ei cred ca blandetea si rabdarea ta
Sunt, de fapt, slabiciunea ta!
Atunci trezesti in tine dragonii
Si lupii
Si toti monstrii din univers,
Sa le reamintesti cum arata iadul
Cand acesta se ascunde
Sub pielea unui om dragut si amabil!
@ Cudi
Oamenii te provoaca pana la punctul in care esti obligat sa-ti arati partea cea mai hidoasa, cand te aduc acolo, fac pe victimele.
@Cudi
Nu ma aflu in competitie cu nimeni, nu doresc sa arat ca sunt mai buna decat altii, incerc, pur si simplu sa fiu azi o persoana mai buna decat am fost ieri.
@Cudi
Vesti proaste:
Stim ca nu putem obliga oamenii sa ne placa, sa ne iubeasca, sa ne valideze si sa fie draguti cu noi (vorbesc la modul general).
Nu putem nici sa-i controlam
Vesti bune:
Nimic din cele spuse mai sus nu are importanta! It doesn’t matter!
@Cudi
Am fost educata sa arat respect.
Am fost educata sa bat la usa, inainte sa o deschid. Sa spun buna ziua cand intru intr-o camera, sa spun “va rog” si “multumesc”, sa respect oamenii in varsta, sa-i ajut pe cei care au nevoie de ajutor. Am fost educata sa-i plac pe oameni pentru ceea ce sunt nu pentru ce as putea obtine de la ei dar mai ales
am fost educata sa ma port cu oamenii asa cum as vrea sa se poarte ei cu mine.
Si asta se cheama RESPECT!
Chapeau, draga Cudi ! Esti o autentica Lady !
Salut, Iosif! În ultima vreme bagi muzică faină, să nu-ți fie de deochi!
În functie de starile de…agregare si…de muza calauzitoare ! 🙂
Fii binecuvântata, alaturi de Mihai si toti cei dragi tie, draga cudi !
@Cudi
My rule number one:
Fuck what they think!
@Cudi
Si acum, Cudi, sunt un om care crede in Dumnezeu, care stie ca a injurat ca o birjarita in Postul Pastilor si bazat pe lucrurile astea, care sunt foarte importante pentru mine, am sa-ti spun ca NU am fost, NU sunt si NU voi fi niciodata Elena.
DAR SUNT CODRINA!
Nu stiu daca mai raman dar daca plec, nu vreau sa plec cu o identitate (Elena) care mi s-a atribuit pe nedrept, din motive la fel de nedrepte.
Oricum nu voi m-ai scrie niciodata cu Codrina. Numele mi-a fost asociat cu o persoana sau personaj? cu care nu am nimic in comun.
Aprilia, nu sunt acasă, acum sunt într-o sală de așteptare. Mă bucur că ai lămurit-o cu Codrina și Elena, simt că mă pot sinucide împăcată dacă ies prost taxele.
@ Cudi
Esti ironica? Eh, nu conteaza dar iti zic ca sunt lucruri mult mai importante pentru care sa ne sinucidem decat acest virtual de care se profita uneori, in mod diabolic.
Zic sa ascultam un sirtakis si o sa ne treaca de toate cele rele. Ce faci in sali de asteptare, la ora la care altii, somnorosi, se pregatesc de culcare?
Zorba The Greek -- Sirtaki (HQ Music)
Da, chiar! Dacă vrei, îți dăm motive mai bune decât taxele să te sinucizi.
Nu mor caii când vor dronele.
@Cudi
…daca te-ai ingrijorat ca am plans cand au sarit cei trei muschetari la mine, sa stii ca am ras. In schimb, tu ai reusit sa ma faci sa plang cand ai spus asta: “decât s-o alung pe ea, prefer, cu părere de rău, să rămân fără voi”.
Asta e de pus la inima si purtata si la vremuri bune dar mai ales la rele.
Dar eu stiu ca nu ai sa ramai fara ei, ca ei va indragesc pe voi si voi pe ei.
🌷🙂
Exista femei cu temperament si personalitate fina, feminine, sensibile, gingase si, femei tip barbat, dure, luptatoare, razbunatoare.
Exista barbati cu personalitate fina, eleganta, feminizati, sensibili, sentimentali si barbati macho, cuceritori, sentimentali, luptatori, eroi neînfricati, si mai exista o specie cel mai des întâlnita on line si off line, barbati curve, ipocriti, farisei, serpi, pui de napârci, sireti, parsivi, lingusitori, tradatori si libidinosi, care au ca unic scop dezbinarea, provocarea si distrugerea valorilor Adevarului absolut si al Luminii Divine. 🙂
Aprilia, mi-ai făcut capul calendar. 🙂 Te iubesc, dar să știi că articolul ăsta e doar tangențial despre tine.
Acum sunt confuza. Nu mai stiu ce sa fac, sa tac, sa vorbesc, sa ascult, sa ma uit, sa nu ma uit. Te-a suparat ceva in cele spuse la ceas de noapte?
Oricum scrierile mele, puse una langa alta, ocupa acelasi spatiu pe care-l ocupa o singura cuvantare de-a lui Aldus!
E ok, Aprilia, fii cum îți vine.
Vai, dar ce perspectivă socialistă, cu să nu dăm în cel slab și neajutorat! Care acum, uns la suflet, umple pagina de comentarii sub nickul devoalat de Codrina Ștefănescu! Cudi, la cât de socialistă ești, dar trebui să fii pesedistă. 🙂 De asta nu-ți place ție când criticăm corectitudinea politică: pentru că ești adepta ei number one!
Dar oare de ce dăm noi în Codrina? Că vrem să ne flexăm mușchii? Ok, suntem misogini și nesimțiți, nemernicii de noi, dar de ce am ales-o fix pe ea? Uită-te în jurul tău: pe blogul ăsta comentează mai multe persoane, atât băieți cât și fete, cu diferite capacități intelectuale, și până acum nu prea au existat probleme, la modul că să ne luăm expres de cineva. Ne-am mai certat noi așa, toți cu toți pe diverse teme și am fost de acord pe altele. Chestia cu Codrina este că într-un fel și-o cere, prin modul pueril și naiv (în sensul negativ, prostesc) în care comentează. Ori reacția noastră nu este decât un duș rece la aburii din capul ei. Dacă tu vrei s-o protejezi de șocul cuvintelor noastre reci și contondente, foarte bine, ești liberă să-ți asumi rolul de protectoare, dar cât timp îl vei putea duce? O vei putea proteja și de dezamăgirile inerente ce o așteaptă în viitor? Că viața nu-i nici corectă politic și nici socialistă, o va izbi de nici nu se va vedea. La modul cum gândește, este inevitabil ca mai devreme sau mai târziu să se confrunte cu niște dezamăgiri crunte, să treacă prin anumite crize sau să intre în stări depresive, văzând că realitatea obiectivă din jurul ei nu se suprapune peste fantezia idilică ce-o nutrea în minte. Uite, ea zice că vrea un iubit miliardar, cu iaht, și că nu trebuie să facă nimic pentru asta, adică cumva i se cuvine, în virtutea faptului că așa își imaginează ea. Altfel spus, visează la o viață ușoară, confortabilă și fericită, pentru care nu va trebui să depună aproape niciun efort. Vei fi lângă ea și la bătrânețe, când va realiza că e singură și că idealul ei Făt-Frumos nu s-a materializat niciodată, să o consolezi? Sau când soțul pe care și-l va lua atunci, nemaiavând multe opțiuni, o va trata rău? Vei putea să-i asiguri un fel de asistență socială și morală și s-o ții toată viața în globul ei de cristal unde cerul e albastru iar pe câmpiile însorite zburdă unicorni drăgălași?
Că dacă nu, prin modul ăsta de a-i sări în ajutor și de a o proteja de „răutatea” noastră, a celor care îi atragem atenția că aberează, îi faci de fapt cel mai mare rău posibil.
Oh, Jeez, păcatele mele! Citindu-ți comentariul m-am înroșit de vină, mulțumesc că ai făcut lumină, ca de obicei. Deci nu e bășcălie, ci efortul vostru unit de a veni în ajutorul unei tinere femei, de a-i demonstra că viața e complexă și are multe aspecte…
O umilă curiozitate: pe tine cine te-a investit în funcția de profesor de viață al ei?
Nu e vorba de niciun efort de a veni în ajutor. E o reacție firească la debitarea unor asemenea prostii. Dacă la asta nu rezistă și simte nevoia să ne înjure, ce-o să facă când opiniile ei fanteziste o să vină în contact cu realitatea din teren, ca să zic așa? Că noi suntem pe net, doar povestim.
Tu, luând-o în brațe, îi dai apă la moară și o ajuți să-și perpetueze aceste naivități. Îi validezi opinia cum că noi suntem răi, bullies, în timp ce ea are dreptate și e o simplă victimă a noastră. Și sigur că prin asta îi faci mai mult rău decât bine, indiferent de intențiile tale, pentru că de fapt cel mai mare ajutor ar fi să i se spună că gândește paralel cu realitatea. Dar, în sfârșit, fiecare e liber să se maturizeze când și cum dorește.
Aha, spui că e de datoria noastră să îi umilim pe cei care nu sunt la fel de răi ca noi.
Dacă tu asta ai înțeles din ce-am scris…
Deci, iata-ma iar aici, adica mai corect, tot aici, pocnind din bici pe langa boi ( vezi Aldus)! Da, pocnind din bici pe langa Aldus ce si-a arogat de nicaieri si de la nimeni, dreptul de a ma mustrului ca la carte( cum altfel, cand e vorba de Aldus) pentru prostia-mi in care am cazut ca-ntr-un put fara fund si din care el vrea sa ma salveze cu sau fara voia mea. Duse-s naibii visele cu milionarii cu iahturi si iahturile cu milionari si prezenta-i realitatea cu mestecatul in tocana si pozitia de drepti in fata vreunui flacau ce s-o indura sa-mi faca un pustiu de bine sa ma ia de nevasta asa cum sunt! Ca vai de capul si de zilele mele!
Acum tine- te bine, Aldus, ca ma cobor la nivelul tau! Nu chiar de mult, ti-ai luat niste suturi virtuale pe care eu le-am considerat, la un moment dat, nedrepte si ti-am luat apararea. Nu pretind recunostinta, nici sa-ti amintesti nu pretind dar cred ca asta spune ceva lucruri despre tine si alte lucruri despre mine.
Spor la mersul pe burta.
Vezi că ai rămas datoare cu două răspunsuri.
Inca una si ma duc!
Cudi, cred ca nu ti-as mai fi raspuns, in orice caz, nici acum nu sunt convins ca are vreun rost, daca nu i-ai fi declarat exasperata Apriliei ca articolul (de fapt reactia ta) nu e decat tangential despre ea si, cu alte cuvinte, sa mai taca din gura ca ti-a facut capul calendar.
Semnalez tuturor ca ce voi spune in continuare va fi serios iar cand o sa revin in modul ‘neserios’ o sa va previn.
Deci, pe acest blog si cred ca si pe alte bloguri se manifesta, fiecare avand propriile motivatii, diverse entitati pe care le putem organiza in urmatoarele categorii: persoane reale (Renata, Ketherius, Cudi, Vero, Vladimir, Iosif}, persoane care poarta o masca (klaus, Aldus, delfinasu, Matza, vax-albina, Castanman) si care oscileaza intre persoana si personaj si, ultima categorie, de-a dreptul personaje (Arlech, Nostrastella si Dr. Vader).
In tragedia greaca, stra-stramosul speciei literare numita blog -- chiar daca habar-n-aveti voi sau nu vreti sa recunoasteti ca blogul este o specie literara, totusi este -, mai dadeau replica sau tineau isonul actorilor si niste coristi cu masti de tap, in general prieteni de ai lui Dionysos, condusi de un corifeu. Aici corifeul era chiar Dionysos in persoana, adica eu. Ala pe care l-ai identificat tu corect ca fiind Zburatorul Futacios, adica satirul, da. Daca tie, Cudi, ti se pare ca esti mai eleganta cu ochelari de cal si iti place sa amesteci planurile, eu cel putin, nu am nimic impotriva. Ce te asteptai sa-ti comenteze unul care semneaza Vader, ca geamurile nespalate de la balcon se fac mult mai bine cu Ajax decat cu Sano?
Poate te intrebi de unde vine acel Dr. din fata numelui personajului. Da, vine chiar de acolo. Si pentru ca tu ti-ai permis sa ma caracterizezi la modul serios in mai multe randuri, o sa-mi permit si eu sa-ti fac o scurta caracterizare psihologica care sper sa te ajute: Tulburare depresiva reactiva si tulburare afectiva bipolara I. Probabile traume si abuzuri emotionale, accente de narcisism, obsesie pentru control si perfectionism. Din experienta, foarte serios, cel mai bine consider ca ar merge la tine psihoterapia bazata pe analiza tranzactionala. Cand spun asta am in vedere episodul cu soacra ta venita in vizita, de acum ceva timp. Deci mai bine tranzactionala decat cognitiv-comportamentala!
Acum devin din nou ‘neserios’, da? Sa nu avem discutii!
Aprilia, draga mea, sunt nevoit sa plec, alungat de aici ca un caine turbat. N-am yacht dar vino cu mine, Aprilia, vamos a la playa!! Mai ales ca, desi am deja o motocicleta Honda Transalp 650, mi-am dorit dintotdeauna si o Aprilia RSV4, mai de viteza si mai de fitze. Lasa-ma sa te incalec, Aprilia, sa te bag in viteza si sa scoatem fum ca toti dracii in urma noastra! Hai cu mine pe Luna, sa te tin de mana si sa bem sampanie, decat din aia buna!
Partea hilară e că, deși tu ai fost cel care i-ai zgândărit primul butonul, Aprilia tot te simpatizează, ori cel puțin mai mult decât pe ceilalți din horă.
Cudi daca ai chef sa ma smotocesti pentru ce i-am spus lui Aldus in legatura cu Vader, fa-o fara retineri. Nu ma supar dar nu o sa-ti raspund daca o faci.
Imi place de Vader ca-i relaxat, nu crispat si rigid (ca altii), ca nu-l sperie femeile, ca face diferenta intre atitudinea mea si cine sunt cu adevarat. Lucru pe care l-ai facut si tu, dealtfel. As vrea, te rog, sa depasim situatia asta de acum, cumva. Stiu ce gandesti. :)))
-Aprilia, daca-ti tii tu gura, sigur o sa o depasim!
O sa mi-o tin.
:))
Oh, boy you make my heart go boom boom boom..
Cand o sa am ocazia, te voi rapi si eu, dragul meu Dr. Vader, bucurestencelor. La o cafea sau de ce nu, la foarte multe cafele, la cafele fara numar, fara numar!
Vom zbura apoi pana pe Luna, pe Honda ta si pe urma, inapoi, pe pamant, in caruta trasa de cai si plina cu iarba proaspat cosita a bunicului.
Pana atunci, iti urez Nopti andaluze
Noches in Andalucia (Spanish guitar)-Govi
..si zile cu gust de saruturi de miere pe buze!
VRRRUUUUMMM
Draga mea, imi beau cafeaua chiar acum si ma gandesc la cum ar fi sa-ti incalzesc palmele si sa-ti sarut umerii goi in aceasta dimineata racoroasa. Mi-a placut mult ce mi-ai trimis sa ascult, am adormit si am visat numai broderii andaluze. Daca vrei sa-mi mai trimiti, si astept cu nerabdare sa o faci, trimite-mi la adresa asta: ozzymototol@gmail.com ca sa nu mai deranjam oamenii pe aici, dupa cate vad sunt cu nervii la pamant cu totii. Tu, Aprilia, fii cuminte si calda si increzatoare, asa cum te simt ca esti, pentru ca de acum te afli sub protectia mea si in gandurile mele. O sa vad eu ce fac ca sa avem si yacht, propun sa-i punem numele “Zburatorul Futacios II” si sa-l inregistram sub pavilion maltez ca sa nu platim taxe. Tu o sa spargi sticla de sampanie la botezul lui si imediat dupa aceea o sa plecam la Vama Veche in primele probe de mars. O singura dorinta mai am, ma rog sa nu fii la liceu sau la Doamne-fereste! ca ne bate Cudi.
Aprilia, numai să ai grijă! A mai fost o fată care a plecat cu el și nu s-a mai întors niciodată… 🙂
Cudi
Pai, asta e o veste extraordinara, in sensul ca rivala a fost eliminata. :)))) Nu mai trebuie sa o elimin eu. :)))))
Dr. Vader
Dragul meu, Dr. Vader, sunt maritata! Un flacau cu inima de aur, s-a milostivit de mine si m-a luat sa-i fiu nevasta, la bine si la greu.
Imi place foarte mult de d-voastra Dr. Vader dar nu putem depasi stadiul de flirt si.. cafea. Daca vrei! Cand am drum prin Capitala, si asta nu intr-un viitor foarte apropiat, ma gandesc la un noiembrie, 2020, te voi rapi la o cafea si un pahar de vin.
Daca vreau, draga mea Aprilia? Dar ce ne impiedica? Maritisul e ca atacul cu iperita din primul razboi mondial, te raneste un pic, te arde, te orbeste temporar eventual, dar in niciun caz nu te omoara de tot! Sa tii minte de la mine, doctor adevarat de femei maritate, sa tii minte toata viata ce-ti spun, Aprilia: nicio casatorie nu va reusi sa ascunda si sa opreasca un adevarat Zburator sa inobileze prin consum din orice femeie cea mai buna miere, ascunsa de Universul Infinit prin toate cotloanele ei, vazute si nevazute!
Iar pentru voi toti ceilalti, orbilor si ciungilor si panaramelor agitate si deprimate ce sunteti, ati vazut, bai, cum arata o tragedie greaca de pe timpuri?
Când Iubirea vă face semn, urmaţi‑i îndemnul,
Chiar dacă drumurile‑i sunt grele şi prăpăstioase,
Şi când aripile‑i vă cuprind, supuneţi‑vă ei,
Chiar dacă sabia ascunsă‑n penaju‑i v‑ar putea răni,
Iar dacă vocea‑i vă vorbeşte, daţi‑i crezare,
Chiar dacă vocea‑i ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându‑vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina Soarelui,
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,
Ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.
Toate acestea vi le va da Iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.
Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul Iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie şi unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită,
Fiindcă Iubirii îi este de ajuns Iubirea.
Khalil Gibran
Vadere, în tragediile vechi existau pedofili?
Panaramule! 😆
Ai scris adresa de mail .co și ai intrat în moderare.
Am realizat când am dat send. Mulțam de promptitudine!
Despre casatorie
Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire o legatura:
Mai bine lasati o mare miscatoare intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul altuia cupele, dar nu beti din aceeasi cupa.
Dati-va unul altuia din painea voastra, dar nu mancati din aceeasi felie.
Cantati si dansati impreuna si fiti bucurosi, dar fiecare din voi sa fie singur,
Asemenea strunelor lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica. (Khalil Gibran)
Armik -- Alone with you
Da’ ai zis că era pe clasa a opta, pentru ca apoi să revii și să spui că era de aproape 18 ani? Ai zis. Deci, ești mincinos. Acuma -- că ești personaj (mincinos), că ești om (mincinos), asta tu știi. Eu nu cunosc decât un Vader, respectiv pe cel care comentează aici și găsește de cuviință să se laude cu porecle ca „sfarmă-pizdă” de clasa a opta. Mișto, Vadere, oricine ai fi tu! Cam de autobază așa, după exprimare, și cam pueril după înaltele năzuințe, dar măcar bine că-i simplu personaj plăsmuit de imaginația ta! Cam demnă de milă și imaginația aia, da’ orișicum.
Aldus, omule, Vader a spus istoria aia ca sa ma salveze. A fost cavaler si i-a fost si mila de mine. Ma simt vinovata ca naiba pentru ce s-a intamplat.
Si nu, nu-ti sunt datoare nici un raspuns. Sa o lasam asa cum este ca daca-ti mai spun ca fostul prieten (milionar) isi stergea pustii la fund, facea curat si mancare si mergea cu bicicleta la servici, ai sa crezi ca delirez. :)))))))
Aprilia, nimic din comentariul ăla nu-ți lua apărarea și, mai ales, nu-ți făcea cinste. Deci vine Zburătorul Futăcios și zice de țâțele unei fete de clasa a 8-a și tu zici că a fost cavaler, că i-a fost milă de tine, că a încercat să te salveze?
Welcome, bully number 5! 🙂
Dacă încearcă careva să comenteze și nu reușește, cum am aflat că a pățit Vladimir, nu e pentru că am blocat oameni. Nimeni nu e blocat. S-ar putea să fie ceva probleme tehnice.
So
Acest articol a fost generat de ceva, fără doar şi poate.
Ori poate cineva -drag, cân’va- ţi’a şchiopătat niţel (mai mult) feng shui-ul.
Nasol. Atâtea cuvinte pentru ce? Pt cine?!
Merită?
… În ceea ce mă priveşte, nu retrag nimic din ceea ce am spus vreodată despre cineva. Virtual sau nu. Place bine, nu place…foarte bine. Ata ete.
Nu putem fi iubiţi de toată lumea, ce naiba!
Narcisiştii nu stau pe uliţa mea.
Iar de’or sta vreodată, nu’i invit să plece, plec eu în plm!
Simplu. E o lume mare şi liberă, zău.
Lumea virtuală cu atât mai mare (da’ nu liberă,totuşi; să n-avem vorbe).
Altminteri… tu continuă să scoţi ce’i mai bun din om.
Ce să zic? Alegerea ta. Şi nu, nu’i ceva rău, Doamne fereşte.
Că şi eu întorc celălalt obraz… da’ după ce mă’nvineţesc…
Apăi îi fut şi io una şi gata!
So, rămâne cum am stabilit, nimic mai mult.
Şi dacă tot e ziua mondială a sănătăţii, întru sănătatea mea doar (că nu tot ce’o fi sănătos pt mine , o fi şi pt toată lume, cred) încă una şi mă duc.
@Cod_râno, fir’ai tu să fii, mai râneşte odată:
mai bagă odată #’ulpulilordecai!
Sunt udă, orgasmul simt că e aproape.
Just do it! fă-mă fericită pls!!!
Scumpo, am stiut ca esti nesatula si am pastrat ceva special, numai si numai pentru tine!
Du-te-n pula celor 70 de cai ce te duc din iad in rai, Nostrastellaaaaa! Ai grija sa nu-i traumatizezi, asa cum ai facut cu mine. :))))
Stelu’, dă-te-n canal, uite, cineva întinde cangea după tine! 😆
Aprilia, te rog, poți să ne spui părerea ta despre Stelu? Dacă evaluez că ești serioasă, promit s-o fac și eu. Poate facem o leapșă! 😆 Ce zici, te bagi?
Klaus
Nu-mi permit, Klaus, sa creionez portretul nimanui. Ce mie nu-mi place, altuia nu i-as face. Adica, stai, tie ti l-am facut si pentru ca o singura idee din el nu ti-a placut, m-ai taxat. Pot doar sa spun ca pendulez intre a o place si a nu o place. Adica o plac pana cand, in postare, imi gasesc numele amestecat cu tot felul de cuvinte condimentate. :)))
Eh, nu are nevoie, Nostrastella de simpatia mea. Si nici eu de-a ei.
Cu noi cum ramane? Fumam pipa pacii? Imi retrag, cu regrete sincere, insultele si injuraturile ce vizeaza tot ce ai mai sfant? Nu uita ca sunt si eu copilul parintilor mei! Sau continuam sa ne macelarim pe la toate colturile pe la care ne vedem?
Draga mea, eu fumez oricum. Dacă una dintre ele o fi a păcii, fie. Deși n-am fost încartiruit în vreun război. Și n-am încredere în mărțișoare. Nici în bărci. Eu măcelăresc doar animale crescute de mine. Și le sărut ochii la graniță. Cam atât, un bou.
Trag si eu cateva fumuri, atunci.
Pacat ca nu ai incredere. Iti scapa ceva. Atunci cand prind pe cineva, nu-l mai las, il scot din apa si din foc. Dar esti liber sa ma percepi cum vrei tu.
Suna ca un sarut al mortii, sarutul tau, frumos si tragic.
As semna si eu dar mai astept. In ciuda celor afirmate mai sus, trebuie sa recunosc ca si eu sufar de neincredere.
Uite, eu îți accept scuzele. Pot să sper că ne putem ignora fericiți de acum încolo?
Da, Klaus, cu placere. Nu uita ca tu ma abordezi. Ignora-ma si indirect. Adica nevorbind cu mine, nu vorbi nici despre mine.
Cudi, mă tem de posibilitatea ca Vader să aibă dreptate în privința ta.
Bullying? Victima ar trebui să manifeste imposibilitate de apărare, suprapusă pe fondul unor sentimente de neputință. Dar victimele tale de referință se manifestă foarte sprințare. Chiar în exces, cu voia ta. Echinocțiul ăsta de primăvară mi-a luat la rangă morții mamei, plus jigniri pe care, sincer, nu le-am prea luat în seamă. Da’ te-a pus pe tine dracu’ s-o reevaluezi. Trebuiau ghilimele acolo, nu?
De ce te-ai legat de copiii mei? Mă fut în toate rândurile pe care le înșiri ca un politician. Am pus o întrebare simplă, aștept un răspuns.
“Cudi, ce te hlizești atât cu Vader, doar n-ai accepta vreodată să-ți dai fata la meditații zburătorului futăcios?”
Cudi: “Doar nu sunt vacă, mai bine o dăm la Arte decât să învețe mate de la el!”
***
“Klaus, ce te hlizești atât cu Vader, doar n-ai accepta vreodată să-ți dai fata la meditații zburătorului futăcios?”
Klaus: “De ce te legi de copiii mei?!”
Nu, n-are legătură cu copiii tăi, nu m-am luat de copiii tăi, m-am luat de tine, că ai râs ca un bou după ce Vader a venit cu povestea cu fetița din clasa a 8-a. Nu mai insista să sugerezi că m-am luat de copiii tăi, deturnând atenția de la faptul că am spus că tu ești bou.
Nu deturnez nimic. De mine poți să spui ce vrei. Da’ faci aluzii de căcat. Să fii sănătoasă!
Acum merge si fara vpn. Slava! 😀
Ma inclin. Blogul tau, regulile tale.
Ca sa comentez si on topic, ca nu vreau sa se creada ca ma eschivez: ca si nostrastella, desi iti inteleg argumentele, nu sunt de acord cu ele, dar le respect si iti respect decizia. Nici eu nu pot sa fiu ipocrit si sa retrag ceva din ce am spus. Chiar cred ce am zis in ultimul comentariu de la ultimul post. Altfel n-as fi scris. Si nu pot sa ma prefac (si nici nu voiesc) ca cred vreo iota din ce spune domnisoara in chestiune.
Cum am inteles ca nu mai vrei sa mai comentez, asta e ultimul meu comentariu. Nici acum nu am comentat ca sa te enervez sau ca sa abuzez, ci ca sa-ti spun ca acum merge sa accesez blogul (de pe computer, cel putin).
Mihai a scris mai demult un script care se uită în logul de webserver și pune pe lista neagră IP-urile care fac lucruri neobișnuite. Din cauză că a uitat să reseteze un counter, a avut false pozitive pe mai multe IP-uri, inclusiv al tău. Scuze. N-a fost nici o intenție, ci o acoladă închisă prea devreme.
Bun, eu abia m-am trezit, nici n-am băut o gură de cafea și mai sus cred c-am scris în chineză ce-mi zice Mihai, care face ciuperci cu cartofi prăjiți. Tot ce pot spune e că dimineață când am ajuns acasă (duminică) l-am trezit fără milă pe tata scripturilor, l-am pus în temă, a verificat și rezolvat. Se mai întâmplă și dintr-astea, acum câteva luni era o șmecherie care ghici pe cine bloca? Pe mine.
P.S. Mai spun o dată: n-aș vrea ca acesta să fie ultimul tău comentariu.
Am zis io că voi sunteți cei mai religioși atei. Iaca, Mihai studiază scripturile!
Aldus, tu ești un interpretor foarte rezilient. Dă-ne sintaxa, că or să iasă niște scripturi…
Pentru că Arlech și-a închis comentariile și nu pot răspunde acolo -- îmi pare sincer rău că unii vă supărați în halul ăsta. Nu mi se pare ok ideea de a face tot posibilul să păstrez pe unii în detrimentul altora -- e loc pentru toți sub soare. Nu mi se pare ok nici să ne supărăm de la lucruri atât de mici, atât de pe lângă adevăratele rahaturi ale vieții. Nu protejez pe nimeni, sunt combativă în felul meu, îmi plac discuțiile noastre, nu am zis să n-o contraziceți pe Aprilia, v-am rugat doar să aveți grijă la “cum”. Altfel, noi nu ținem cont de pedigree și nici nu e reality tv, să voteze spectatorii cine rămâne și cine pleacă. E un colț de net știut de o mână de oameni și pe care-l vor uita, mai devreme sau mai târziu, așa cum uiți o bancă în parc.Nu e ceva pentru care merită să trântiți uși și să le ferecați.
[…] răspuns pe mess[enger]”, înseamă că discuţia poate continua acolo; e aiurea să vă plângeţi că n-aveţi unde să-mi răspundeţi fiindcă am închis […]
Ușile accesibile celor în discuție. Altfel, dacă tu mă faci de rahat în public, eu trebuie să-ți răspund în privat?
Sper ca n-ai raspuns in privat, foarte rar verific adresa asta. E functionala, dar nu e catusi de putin principala.
:))
Pe telefon nu se vede, dar cu “privatul” răspund unui pingback de la Arlech.
Eu nu m-am suparat defel. Doar am inteles din textul de mai sus ca tu te-ai suparat ca m-am luat de de aia mica si ca ai prefera sa nu mai comentez, ceea ce imi pare rau sa o fac, dar accept fiindca iti respect decizia. Acum inteleg ca fie te-ai razgandit, fie n-am priceput eu textul. Eu am fost convins ca mie mi se adresa fiindca eu n-am sugarcoated comentariul pentru domnisoara si e si ultimul de la postarea aceea.
Altfel ma indoiesc ca te-as fi facut de cacat in public sau privat prin vreun loc sau din nou nu e vorba de mine? 🙂
La modul cel mai sincer eu unul nu m-am suparat, m-a suprins reactia si optiunea, atat. Ba chiar am incercat un exercitiu sa inteleg. In opinia mea e o diferenta data de gen care e cam insurmontabila, in sensul ca tu fiind femeie esti mult mai toleranta si miloasa, eu nu pot fi. Decizia de a nu mai comenta nu a fost a mea, ma inclinam doar in fata deciziei tale.
N-ai înțeles articolul.
Cudi îi sare în ajutor Apriliei pentru că o percepe mai puțin înarmată la o confruntare de idei, dar bine intenționată, în timp ce pe noi ne percepe mai răi și mai agresivi, uzând cu viclenie de armele proprii pentru a ne juca cu dânsa precum se joacă motanul cu sărmanul șoarece. Și ea, miloasă, sare în ajutorul celui mai slab, care, deși are un suflet frumos, s-a trezit sub tirul nostru necruțător de oameni inteligenți, dar reci sufletește.
Articolul nu ne adresează rugămintea de a nu mai comenta aici, ci este o reacție la un comentariu de-al lui Arlech, dacă nu mă înșel, în care Arlech spunea că pe viitor o să se limiteze la a intra fără a comenta. Cu alte cuvinte, Cudi ne transmite că ea tot o să-i țină partea Apriliei, chiar dacă noi ne supărăm din cauza asta și decidem să n-o mai vizităm/comentăm. Îi pare rău dacă nu vom mai comenta la ea, dar n-o s-o dea afară pe Aprilia pentru că nu ne place nouă de ea, gen.
Iar partea cu privatul era în continuarea discuției de pe blogul lui Arlech, nu te viza pe tine.
Multumesc frumos de explicatii, evident chiar n-am priceput articolul, dar ca scuza am ca am tot lucrat la un proiect pana noapte tarziu si in mod clar fie m-a tampit, fie m-a obosit, fie amandoua, hehehe.
Despre chestia cu privatul m-am prins si eu intr-un tarziu cand am intrat de pe laptop si am vazut pingul de la Arlechina (asta n-a fost din prostie, ma bucur sa precizez). Ca sa fiu sincer eu am juns de suflu si in iaurt pe blogosfera romaneasca, ca lumea se supara din atatea chestii pe care eu le consider nimicuri, ca nici nu mai incerc sa inteleg ce e ofensator. Si pe principiul ca “oi fi zis eu ceva”, eram foarte dispus sa vad ce-a suparat-o pe Cudi :)).
Solutia pe care am sa o aplic eu e sa nu-i raspund domnisoarei :).
Am, așa, o vagă impresie că domnișoara nu prea va mai comenta -- a învăluit-o Vader și-o ține ocupată :Đ
Iar Cudi s-a aprins un pic de la articolul și comentariile de pe blogul Arlechinei -- acum ascunse, dar ele mereu au avut o relație specială 🙂
Q
Din pacate, alta domnisoara va avea parte de invaluirile lui Vader, nu eu. Situatia mea maritala nu permite sa ma implic in astfel de activitati… extraconjugale. In ciuda flirturilor mai mult sau mai putin cuminti, eu cred in cifra doi. Acum, aici si dincolo de acum si aici. 🙂
Păi doi acasă, doi în deplasare… Evident, alți doi, dar tot doi -- că nu cred că Vader se gândise la un threesome. Deci, se păstrează cifra 2 și în cazul ăsta, conform principiului: Doamne, ajută-le soților, ajută-le amanților și fă ca ei să nu se întâlnească niciodată!
Când ești cu cineva, nu există decât tu și acel cineva, deci sunteți numai doi.
Nu sunt ascunse, sunt blocate, atâta tot. Bun, aș fi putut comenta din prima zi, dar am preferat să mă abțin, ca un Ștefan cel Mare ce sunt, iute la mânie și degrabă vărsător de sânge. Iar când m-am urnit șie eu, s-o terminat filmul.
Aldus
Nu inteleg cum un tip cu spirit gregar ca tine se poate crede atat de destept?!
Stiu, totusi, ca traiesti intr-o societate alienata ( societatea romaneasca), ce se degradeaza pe zi ce trece si in care gandirea si actiunea individualista sunt sugrumate din fasa, in dulcele stil comunist. Brrrr!
Nu stiu daca la noi , la romani, putem vorbi de trecerea de la o perioada istorica la alta dar e clar ca starea de haos politic, economic si social ii impiedica pe oameni sa traiasca in functie de niste repere clare. Tu esti o dovada clara in sensul asta. Ai un comportament deviant, arogant si insultator la adresa celor care se deosebesc de tine in gandire si stil de viata.
In rest, dispui de un vocabular mai bogat ca al meu dar fara substanta. Cu “avantajul”asta am vazut ca distorsionezi mesajele oricarei idei decente.
Te crezi motan dar imi inchipui ce soc o sa ai cand o sa fii devorat de un motan adevarat. O sa te lamuresti cand o sa-ti miorlaie la ureche: -miiiaaauuu, aauuu ce soricel prost!
Ah, era sa uit! Ti-am spus ca am absolvit Facultatea de stiinte sociale intr-o limba in care tu ti-o rupi pe-a ta?
Paaaa….
Faptul că nu înțelegi o fi dovada unui spirit rafinat și pătrunzător.
Nu distorsionez nimic. Observ lucruri în cuvintele tale pe care nici măcar tu nu le observi. Modul cum îți formulezi comentariile trădează poziția ta (conștientă sau nu, dar reală, profundă) cu privire la subiectele discutate. Că tu nu-ți obiectivezi aceste poziții, că nu le conștientizezi și, confruntată cu ele, alegi să le negi vehement este fix problema ta. Dar cuvintele pe care le comentez sunt acolo și continuă să te trădeze sau să te expună, pentru cine are inteligența să le descifreze.
Tu, pe de altă parte, nu descifrezi mai nimic din comentariile mele. Stai liniștită, nu ești singura.
Care-i relevanța? Și, apropo de derapaje logice, nu mai sus spuneai că am un vocabular mai bogat decât al tău? Deci la limba română (care presupun că-i limba ta natală) te depășesc, dar tu ai făcut o facultate într-o altă limbă, unde stai mult mai bine decât stau eu cu româna? #brokenlogic
Ha
Nu că vreau să mă dau mai rotundă decât onorabilii colocatari ai acestui blog, da’ mi pare tot mai superfluă toată pălăvrăgeala asta. În lumea reală (a celor care au citit mai mult decât au scris pe facebook, twitter, bloguri, forumuri ori mai şiu eu ce alte fucking platforme social media există), aşa ceva nu se întâmplă. Sau cel puţin.. nu în lumea mea, indeed. Oi fi eu defectă. Mă rog.
So.
Pornind de la premisa (obligatorie!) că omul e un animal perfect raţional, despre ce naiba (mai) vorbim?! Coroborat cu neechivocul vârstei majorităţii celor ce comentează p’acilea -”tinări” la vr’o 50+ …
Vrem s’ajungem toţi la casa de nebuni?!
Hai să fim serioşi. De unde până unde bullying-ul pizdii!
Sunt defectă, clar. Nu mă duce bibilica.
Btw. Ia priviţi acilea:
… bă, serios, în primele 15 minute.. am pişat vr’o 2 lacrimi.
Apoi…am închis un ochi, m-am dat oleacă mai departe, m-am scărpinat în cap ş’apoi în cur, şi…..şi… defecţiunea mea nativă şi’a continuat treaba, cum ar veni:
-hai mai dă te’n pullilii mele (cod_râno care eşti) mi-am zis!
Mă leşi!? Nu intru în amănunte. De-ţi avea răbdare să urmăriţi videoclipul, vreau doar să aflu dacă mai e unul singur care gândeşte ca mine. Dacă nu, asta este. Cu plecăciune m’oi retrage la ale mele trebi şi n’oi mai deranja pe nimeni p’aci. Săr’mâna!
Dincolo de toate astea, m-a speriat un pic mulţimea armatei pro din comentarii. Ha. Gizăsule unde naiba eşti! Am găsit şi unul pt mintea şi sufletul meu. Un pic cam lung -şi-mi cer scuze gazdelor. Aş fi putut pune in link, indeed. Da’ cum ştiu că nu toţi au încredere (şi nici nu recomand)… mă risc
…
”Ti-am urmarit clipul, mai ales pentru ca sunt interesata, fiind psiholog intr-o scoala cu studenti cu probleme psihice, ca rezultat al abuzului psihologic si fizic. Pentru ca mi s-a parut ca exista o mare contradictie in ce spuneai, am incercat sa urmaresc si alte clipuri de-ale tale, ca sa te cunosc mai bine. Ce le spun studentilor aici, este sa invete ca greseala este cauzata de minimum doua elemente: cel abuzat si abuzatorul. De fiecare data cand vorbeai de o forma de invatamant parcursa de tine, accentuai faptul ca toti spuneau ca esti violenta, desi tu nu erai. Da-mi voie sa nu cred ca nu erai violenta, si am ajuns la aceasta concluzie urmarindu-ti clipurile. Stiu ca violenta si aroganta de care te acuza lumea aici sunt singurele forme involuntare de protectie ale tale. Dar, când vorbesti de bullying trebuie, in mod imperios sa te analizezi cu toate aspectele pozitive si negative ale comportamentului tau. Din pacate,nu ai facut-o, Nicoleta. Nu am caderea sa-ti dau vreun sfat dar, atunci când tii un discurs despre un subiect atat de complex, incearca sa nu faci afirmatii de genul: toti parintii isi invata copiii sa ocoleasca pe cei cu dizabilitati sau care sunt diferiti. Acesta este un mare neadevar si, daca cineva ar purta o discutie aici in Anglia despre bullying si ar spune spune asa ceva, discutia s-ar termina acolo, ca semn ca persoana care spune asta ori este violenta verbal ori nu cunoaste subiectul . Imi pare rau pentru ce s-a intamplat cu tine, nimeni nu merita asta. Dar vehementa verbala si uneori aroganta cu care sustii unele aspecte care nu au nimic in comun cu bullying-ul, ma fac sa ma indoiesc de unele elemente ale discursului tau. Te apreciez ca ai surclasat acele traume, ca ai o profesie si ca te-ai integrat social. Toate acestea dovedesc faptul ca lupti cu tine si cu sechelele. Felicitari. Nu am caderea sa iti dau sfaturi, dar ti-as sugera sa fii mai echilibrata si sa nu judeci. Ai un clip despre ura, dar in multe din clipurile tale, razbate acest sentiment si multa frustrare. Probabil ca vei sterge commentul, dar sper sa il citesti, pentru ca bullying-ul nu trebuie ca incorporeze numai punctul tau de vedere, ci si o auto- analiza pertinenta.”
….
Stelule, io n-am pișat nici o lacrimă. nu cred că e necesar mai mult de trei minute ca să-ți dai seama că acolo bullyingul e doar o interpretare extrem de subiectivă. După jumătatea clipului n-am mai avut răbdare. Am tot sperat că apare ceva nou. De unde?
La ce vă uitați și voi…
Mă iartă, eu încerc să-i iau în serios pe toți.
Nostrastella, să nu fie cu supărare, dar n-am urmărit clipul, sunt obosită.
Pe scurt: o știm pe Codrina, îmi amintesc și eu râzând de pulele de cai. Și dac-aș fi fost băgată în horă, la fel aș fi râs. Nu doar noi ne-am amintit de ele, ci și alții. Care-au provocat-o, să-și dea arama pe față, să se facă de cacao. Unii s-au oripilat și-au vrut-o dusă, eu i-am zis să stea, că-i simpatică și binevenită. Bullying-ul de față, zic eu, stă în insistența de a o provoca să scoată cât mai multe perle/înjurături blabla, să justifice n afirmații, de a pica cât mai prost într-un sfârșit. Nu este cel mai mare rău posibil, clar, dar chiar nu e necesar, chiar nu e nevoie de asta, e umilitor și degeaba. De ce? Ca să se dea deștepți Aldus și Klaus pe seama lui Aprilie? Mulțumesc, nu servesc.
Eu mi-am amintit aseară, citind articolul lui Arlech. Și m-am amuzat că da, într-adevăr, se potrivea la înjurături. Plus de asta, când am început să mă contrez cu ea, nici nu știam că-i Codrina. Iar după ce-am aflat am rămas la fel de indiferent.
La mine pe blog nu urmăresc IP-urile comentatorilor, dacă asta îți spune ceva.
Păi în urmă cu două articole și mai multe zile îi explicai fetei de ce o confundă lumea cu Codrina și Elena.
Aldus, 1 aprilie:
Aldus, 8 aprilie
Păi eu zic de Elena acolo, bre, nu de Codrina. Iar ea zice că nu-i Elena.
Bine, în mintea mea Codrina și Elena erau posibil una și aceeași persoană, dar rămăsesem cu impresia că Elena înjurase. De înjurăturile Codrinei mi-am amintit aseară, de la Arlech. În plus, comentariul pe care l-ai citat este după ce deja Martie își dăduse drumul la gură. M-a luat pe neașteptate când a început să înjure, dar mi-am revenit din mers. Deci nici vorbă să mă fi așteptat să înjure.
Poate n-o să-ți vină să crezi, dar nu toată lumea e interesată de fiecare nick și figură de stil a fiecărui anonim de pe net. Nici acum nu știu dacă Aprilie/Codrina chiar este Elena, dar mi-e la fel de indiferent.
A, până nu uit.
Mai am vreo două a spune şi pretzioşilor ăştia, ce au arca lu’ noe, plină de deşteptăciunile lumii, vârâtă adânc în rectul lor infatuat d’un bovarism ieftin.
Dragilor, serios.
Tăt plecaţi şi iar veniţi.
Io înţeleg de ce.
Voi, v’aţi prins?
Nu?! Ghinion
… va urma
@Cudi,
Mie mi-a mers la suflet mesajul tău. Știu că nu sunt reprezentativă în acest blog ciudat. Și zic ”ciudat” căci femeile care postează scriu mult mai vulgar decât bărbații. Or fi femei sau au doar numele? Habar nu am. Se pare că fac deliciul blogului și sunt și eu uimită și amuzată.
Văd, pe de o parte, mici găști, iar cea mai ciudată e cea în care Aldus îi suflă în trenă lui Vladimir. Nu mă mir, doar că Vladimir e muult mai sus în mintea mea decât Aldus. Pentru mine sunt incomparabili.
Pe de altă parte, acesta-i farmecul blogului. Fiecare vorbește ce și cum vrea, la subiect sau nu. Bravo, Cudi.
Vrei ceva aiurea? Am vrut să-ți pun Tiger Lillies, dar m-am abținut. Pun un cântecel ce nu va supăra pe nimeni,sper.
Cred că a corectat Mihai ce era de corectat, altfel nu-mi dau seama unde, ce. Am fost la muncă noaptea trecută, am dormit vreo două ore (aș fi putut mai mult, dar la noapte sunt acasă și aș vrea să dorm și eu în același timp cu familia și partea asta de lume), abia am făcut o cafea și mai râd citind de pe aici.
Cu Vladimir și Aldus e amuzant, poate că primul încă mai crede în posibilitatea ca al doilea să fie femeie, cine știe. 🙂 Glumesc.
Silly Bully Boys?
Ba contează foarte mult că m-ai înțeles. Mulțumesc!
Silly girls, mai degrabă.
Apropo, cum se face că remarca cu femeile care înjură mai abitir decât bărbații (care de fapt cred că n-au înjurat deloc, ba au discutat foarte rațional și civilizat) n-ai observat-o?
Adică cum vine asta, bullying, cu cineva care-ți evidențiază golurile logice din discurs și care-ți aduce argumente, pe un ton pe alocuri ironic dar cât se poate de civilizat? În timp ce tu, cel criticat, începi să-i înjuri birjărește pe criticii tăi? Ce bullying e ăsta și din partea cui? A noastră, a criticilor? De ce, pentru că suntem mulți?
Probabil o altă întrebare ce va rămâne fără răspuns.
Aldus, tu ai intrat în dialog cu ea, până ai adus-o în punctul în care i-ai luat fiecare paragraf la puricat, cu citate italice, stilul tău consacrat. Ca s-o umilești și să arăți ce deștept ești tu spre deosebire de ea. Supremația ta în raport cu ea, că poți. Bun, tu numești asta critică constructivă, probabil.
Plus că reacțiile ei puteau fi anticipate și, practic, tu ai vrut s-o aduci în punctul de a te înjura. Unde, din nou, tu ieși deasupra și ea cade în dizgrație.
Lmao, citatele sunt italice pentru că așa aveți voi setat stilul pentru blockquote, nu pentru că așa le pun eu.
Iar când spui că reacțiile ei puteau fi anticipate și că am adus-o până în punctul în care a început să mă înjure, tu o jignești. Eu îi judec pe toți ca fiind egali și le răspund tuturor cu aceeași monedă. A scris o prostie, îi subliniez că e o prostie și îi explic de ce. Indiferent că e X sau că e Y. Tu, propunând să-i acordăm Apriliei un tratament special, practic o faci proastă. Tu o faci proastă, nu eu. Eu o tratez ca pe egala mea și îi arăt clar unde și ce greșește, pe același ton și la fel de dur ca și cum l-aș interpela pe Vladimir. Da, îi spun că dă dovadă de prostie sau naivitate la replica cutare, sau că afirmația X nu se probează, dar o tratez ca pe egalul meu. Tu, în schimb, propunându-mi să mă port cu mănuși, o faci proastă. Că adică are nevoie de tratament special, că nu poate rezista la o discuție logică cu mine, pe argumente. Sau cu Vladimir. Sau cu Arlech. Tu o faci mai proastă decât toți. În numele, firește, al corectitudinii politice.
Nu știu dacă realizezi ridicolul și paradoxul situației. Că tu jignești cel mai profund dintre noi pe exact ființa pe care vrei s-o protejezi.
Rahat. Știai unde se va ajunge. Dar ești liber să pretinzi că ești imparțial, obiectiv, blabla.
Bla, bla! Cu niscaiva obiecții la comentariul lui Aldus și tu știi uneori unde se ajunge. Da’ ți se rupe, frâul gurii pune restricții imaginii, nu? Și lovești la, cum ar spune Stelu, zona coaielor.
Ce obiecții?
Primo, habar n-aveam că domnișoara va înjura, au fost și altele care n-au înjurat, au preferat să-mi răspundă cu poezii sau m-au ignorat sau etc. În plus, nici nu mă coafează faptul că înjură, după cum probabil știi nu sunt fanul înjurăturilor, nici spuse de mine, nici spuse de alții, deci n-am niciun fel de sclipire în ochi din faptul că m-a înjurat. Nu îmi pasă, dar nici n-o consider o victorie personală. Secundo, când spui că știam că acolo se va ajunge, că reacțiile ei puteau fi anticipate, când în articol vorbești de raporturi inegale de forțe, o faci indirect proastă. Adică sugerezi că nu ține la o discuție cu mine. Și că se poate prevedea cum va reacționa. Eu nu fac așa, eu chiar atunci când îi spun că e naivă sau proastă o tratez, pe fond, ca pe egalul meu, ca pe cineva care ține la fel de bine ca mine la o dispută mai abrazivă și care, eventual, e liber să-mi arate că mă înșel și că eu dau dovadă de prostie. Tu, când îi dedici un întreg articol în care o pansezi și ne spui că am lovit-o în plin, o faci indirect proastă, sugerezi că-i pe o poziție de inferioritate față de noi, că nu poate duce o discuție cu noi, că are nevoie de protecție suplimentară din partea ta și de bunătate din partea noastră. Cine o jignește, de fapt, în ecuația asta? Eu zic că tu.
Aprilia, spune-mi, consideri că te-am jignit, așa cum spune Aldus? N-am intenționat asta. Și da, nu cred că ai vreo șansă în maraton cu el, la fel cum nici eu n-am. Asta-i viața lui virtuală, o continuă demonstrație a superiorității lui.
Cudi, eu nu am fost provocata si nu a apasat nimeni pe butonul meu rosu, nu am asa ceva. Eu am apasat pe butonul lor rosu, desigur involuntar si am provocat prin felul meu de a fi si a vedea lucrurile. Si nu, nu mi-am dat nici o arama pe fata, singura masca pe care o port, este aceea a anonimatului. Restul, ce vezi, sunt eu, amabila cand e cazul si injurand cand e cazul.
Repet, nu eu mi-am dat arama pe fata ci altii. Natura umana s-a aratat in toata splendoarea ei. Invidie, meschinarie, rautate pura. Nu eu sunt umilita aici, altii se autoumiliesc prin tupeul jegos de a abera la nesfarsit despre mine.
Pentru mine e o experienta interesanta. Sociala. M-au amuzat intotdeauna cei care se considera ca apartinand unei caste superioare altora si care se manifesta ca atare. Cred ca acum am o imagine chiar clara si din pacate, reala a acestor manifestari. Merita studiat mai mult si mai indeaproape fenomenul.
M-am gândit să pun “arama” între ghilimele, dar am zis că o să înțelegi. Apropo de înjurături, și eu sunt cam spurcată la vorbă, aici mă cam cenzurez, dar cică e specific oamenilor inteligenți, ca și dezordinea. :p
Cudi dragă, acum tu dai dovadă de prostie. Discuția era despre ce-ai sugerat tu în legătură cu Aprilie, nu despre ce-a înțeles ea din asta. Că ea se simte sau nu jignită nu schimbă cu nimic faptul că tu, prin modul cum ai scris despre ea și cum i-ai luat apărarea, ai pasat-o pe o poziție inferioară nouă și ai considerat-o mai slabă de înger așa.
Hai să o spun la modul următor: dacă eu eram „atacat” verbal de cineva, mi-ai fi dedicat un articol în care să-mi iei apărarea? Nu, deoarece spuneai mai sus că rezist. Că mă descurc. Deci, despre Aprilie spui în sinea ta că nu rezistă. Că nu se descurcă. Că plânge, ca o copilă mică și prostuță, când se ia cineva de ea.
Acum spune-mi: o jignești sau nu? Că eu nu fac așa, eu o iau la fel de tare cum te-aș lua pe tine sau pe Vladimir. Tu propui un tratament special.
Dacă crezi că Aprilie este egala noastră, că se poate măsura cu noi, atunci lasă-ne să jonglăm liberi. Nu lua apărarea nimănui, dacă crezi că e egala noastră și că se descurcă. Și atunci n-o jignești, o consideri egală cu noi. Deal?
Cu citat:
Păi o faci mai slabă ca noi, sau n-o faci? Mai slabă cum? Presupun că nu fizic. Presupun că intelectual. Deci, mai gâsculiță, mai mnoa. Mai proastă. Tu cu gura ta o spui. Așa ți-ai început articolul, că e mai slabă ca noi și că are nevoie de apărare. Adică jignind-o. Dar indirect.
Eu măcar am vorbit direct cu ea și am tratat-o ca pe cineva care îmi poate răspunde la fel de acid și poate purta o discuție pe același nivel cu mine. Fără menajamente. Fără tratament special, de genul celui propus de tine, pentru proști sau cei care nu se pot apăra singuri. Cei slabi.
Da, este mai slabă decât voi la un loc, da, este mai slabă decât tine sau decât mine. Pentru că nu a petrecut atât e mult timp în online, luptând cu morile de vânt.
Păi motivele sunt irelevante; cât timp spui că e mai slabă o jignești. Așa pot spune și eu, mai puțin coafat: e mai proastă ca noi, dar asta pe bază de moștenire genetică, deci are o scuză. Totuși, ce contează scuza?
Eu, vorbindu-i fără ocoliș și fără menajamente, am plasat-o instinctiv pe același nivel ca mine, nu pe unul inferior, cum faci tu.
Dacă nu a petrecut atât de mult timp în online (de unde știi? îți face confidențe? poate a petrecut mai mult timp ca noi toți la un loc), uite, acum are ocazia să compenseze.
De ce insiști să-mi atribui din astea? Știu, repeți ca să convingi audiența. E ok, nu-mi pasă, dă-i înainte cu manipulările tale.
Aprilie, hai să te întreb și eu ceva. Ce preferi: să te tratez ca pe egala mea și să îți dau aceleași replici acide ca până acum când consider că este cazul, să îți spun că faci afirmații prostești când consider că ele sunt prostești și să te numesc naivă când consider că dai dovadă de naivitate, aducându-ți argumente în acest sens, deci în general fiind la fel de dur ca și cum aș vorbi cu mine însumi sau cu cineva pe care îl consider egalul meu d.p.d.v. intelectual, sau să merg pe varianta lui Cudi, adică să te consider mai slabă de înger și săracă cu duhul și să am grijă să mă port cu mănuși cu tine, să nu îți atrag atenția când greșești și să îți spun tot timpul numai cuvinte dulci, cum face Vader în ultima vreme, în mod, evident, ironic și batjocoritor? Ce preferi?
Ai uitat să îi oferi varianta de răspuns în care te porți cu respect față de ea.
Cudi, tu cu gura ta ai numit-o mai slabă. Tu i-ai dedicat un articol. Tu ai spus că toți puteam prevedea reacția ei. Deci, tu ai jignit-o, tu o consideri mai prejos decât noi. Gzz, cum adică de ce insist? Păi insist pentru că nu recunoști. Nu îți atribui nimic, nu manipulez nimic. Ce am manipulat? Arată-mi ce am manipulat. Aici e articolul, scris de tine. Negi că o consideri pe Aprilie inferioară nouă? Mai puțin dotată intelectual? Mai previzibilă? Mai puțin capabilă de o luptă a ideilor?
Nu așa o consideri tu în sinea ta? Nu de asta ai scris articolul? Care-i manipularea? Ce manipulare? Acum cred că am explicat cât se poate de simplu, nu ești copil de grădiniță să te faci că nu înțelegi.
Tratează-l pe un om cu menajamente și, indirect, recunoști că are nevoi speciale, că trebuie să fie menajat. Ce manipulare e aici?
Articolul i l-am dedicat mai degrabă lui Arlech. Da, pe Aprilia o consider mai previzibilă decât mine și mai puțin capabilă într-o luptă a ideilor cu cei de teapa ta. Dar asta doar pentru că am experiență cu cei ca tine, pentru că am blog și genul ăsta de discuții de ani de zile. Dă-i ei toți anii tăi de blogging și experiența ta în interacțiuni virtuale și cred că-ți va scuipa semințe-n cap.
@Q
Puțin îmi pasă dacă cineva mă tratează cu respect, cât timp îmi evidențiază în mod obiectiv niște greșeli. Poate pe moment nu-mi cade bine, dar iau ce e bun de acolo.
Cât privește gradul de respect pe care i-l acord Apriliei, acesta o să depindă foarte mult de răspunsul pe care mi-l dă la întrebarea asta. Pentru că respectul nu vine pe tavă în mod gratuit, ci se câștigă. Nu respecți pe un om așa, pur și simplu, în virtutea inerției (conveniențelor sociale) sau a faptului că a trăit un număr de ani, ci îl respecți pentru ceva anume. Pentru că e inteligent, pentru că e altruist, pentru că are cunoștințe într-un anumit domeniu, pentru că are un simț al umorului foarte dezvoltate etc. Pentru niște calități concrete. Nu există prezumția de respectabil.
@Cudi
Păi aruncă peștele în apă și lasă-l să vezi dacă învață să înoate. Că, totuși, suntem doar pe net, nu-i ia nimeni casa, nu-i dispare familia, nu-și pierde jobul, nu-i fuge pământul de sub picioare. Ce-i cu socialismul ăsta? Dacă și la o discuție virtuală are nevoie de menajamente, pe motiv că-i mică și încă nu poate…
Pai e simplu, eu nu ma cert cu Aldus (sau cu oricine altcineva) doar de amorul artei. Putem sa nu ne intelegem deloc, dar daca ne nimerim sa impartasim o parere, pai o impartasim. Si acum, in ce o priveste pe domnisoara in chestiune, imtamplator o impartasim. Doar n-o sa-mi schimb parerea mea doar fiindca e Aldus e de acord cu mine si asta nu da bine in comunitate. De fiecare data cand fi-voi de acord cu el, n-am sa ma sfiesc sa o comunic. Si nici cu contrariul daca iar vine si povesteste de ce-i in sufletul maica-mii exilata in hotel :)).
În caz că nu știai, albinuțo, când mama lui Vladimir vine în vizită la fiul ei, acesta o cazează la hotel. Se întâlnesc ei două-trei ore pe zi la el acasă, sau unde-și dau întâlnire, în oraș, după care maică-sa merge înapoi la hotel, acolo stă, acolo doarme, o săptămână sau cât durează vizita. Că-i mai modern așa, nu se bagă generații diferite peste viețile altora, le convine la toți. Eu am cam strâmbat din nas, dar na, vorba aia: viața lui, mama lui, casa lui, hotelul cui l-o avea. În orice caz, nu al meu. 🙂
Poți corecta? Nu mă descurc. 🙁
Intenționat nu corectează. Și ce aiurea arată așa, necorectat!
Deci, eu sunt de părere că vouă vă merge prea bine. Că dacă nu ar fi așa nu ați avea vreme și chef să înșirați așa niște rahaturi . Ați căuta prin ruine niște resturi de oameni dragi, ați căuta prin gunoaie de’ale gurii. Mă bucur că vă merge prea bine
Bună, Smaranda. Mulțumim că pierzi vreme citind asemenea rahaturi.
Cu drag pt tine. Sper că te bucuri de viață.
Că numa una ai.
NUMA O VIAȚĂ AVEȚI. NUMA ASTA. Distractie plăcută.
Ba poate există reîncarnare.
@ Aldus
O fi existând dar nu a ta și nici a mea. Aldus, Cudi, Klaus, Smaranda nu vor mai exista niciodată. Ce face Spirit și de ce(?) nu cred că stie cineva cu adevărat. Deci, tu, nu te mai incarnezi ever. Nici eu. Și nici alții.
Păi stai puțin, crezi că Spirit este ceva exterior ție? Ok, deci suntem în contextul tradițiilor spirituale, adică care vorbesc despre spirit. Păi conform acestor tradiții, spiritul ești chiar tu. Esența ta. Nu este ceva diferit de tine. Nu este o altă entitate care te posedă. Nu tu mori, că tu ești spiritul. Corpul fizic moare, ca o haină pe care o lași în urmă. Tu, cu toate amintirile, iubirile, experiența și cunoașterea de acum îți continui existența undeva în astral, se zice, după care, la un moment dat, revii într-un nou corp, într-o altă existență, pe Pământ. Nu vei mai știi, atât timp cât ești pe Pământ, cine-ai fost în alte vieți, dar îți vei păstra individualitatea, caracterul, trăsăturile de personalitate pe care le-ai dezvoltat acum etc. De exemplu, dacă îți dedici această viață pianului, în încarnarea următoare te vei naște cu o afinitate pentru pian, probabil chiar într-o familie de muzicieni, și vei demonstra de mică o vie aptitudine pentru notele muzicale -- asta fiind și explicația geniilor precoce. Pentru că ești aceeași tu care tranzitezi. Deci, nu îți pierzi sau îți anulezi conștiința de acum prin moarte. Chiar dacă nu vei mai avea (cât timp vei fi încarnată) memoria vieților tale precedente, vei fi aceeași tu. La fel cum chiar dacă acum te gândești la numele unui film pe care l-ai văzut demult și nu-ți mai vine în minte, sau ai uitat ce făceai în aceeași zi a lunii aprilie acum 20 de ani, ești aceeași tu de acum 20 de ani. Sigur, ceva mai matură, ceva mai evoluată, cu mai multă experiență, dar aceeași tu.
@Aldus
Ți a trecut vreodată prin cap că tot ce știm, știm de la alții? Oare îi corect ce știu aceștia? Am verificat dacă este corect ce știm? Am reluat legătura cu Spirit ca să aflăm direct de la sursă?
Să nu confundăm a ști cu a fi. Azi știi mai mult decât știai ieri, iar mâine s-ar putea să afli că o parte din ce știi azi e eronat. Chiar și așa, în toate aceste 3 zile ești aceeași tu. Simțul identității nu ți-l pierzi, nu dispare.
Apoi, cunoștințele pe care le-ai acumulat te definesc mai puțin decât trăsăturile de caracter pe care ți le-ai dezvoltat în timp. Faptul că ești altruistă, că ești inteligentă sau intuitivă, că ai anumite afinități -- cum ar putea să fie minciuni sau greșeli?
Dacă există spirit, atunci el este în legătură cu aspectele din conștiința ta care nu se pierd, nu cu aspectele perisabile.
Vrabia mihai viteazu’ :D. Foarte romantica si plina de speranta viziune. Pe mine ma fascineaza ce nu pot majoritatea umanilor sa accepte un final definitiv al lor sau al altora. Eu sunt mai prozaic si consider ca dupa ce mor nu mai e nimic. Tot ce am reprezentat eu dispare, e pierdut. Mai putin corpul care-i reciclat in diverse alte structuri care insa nu vor mai avea constiinta mea. Asa ca profit de prezenta-mi efemera :D.
Legat de mama, cum ziceam, ea asa a vrut de cand o stiu, adica la hotel nu in casa cuiva. E mai salubru si intim la hotel. Dar imi inchipui ca mamele noastre nu seamana de aia ti-e greu sa accepti. Si probabil nici hotelurile de te infioreaza atat perspectiva :).
Mei, oricât de curat și dotat ar fi hotelul, acasă e acasă. Ori dacă mama face parte din familie…
Faptul că oamenii pot sau nu să-și accepte un presupus inexorabil sfârșit n-are nimic de-a face cu (i)realitatea existenței lui. Discutând strict logic, ambele variante sunt posibile, indiferent de ce simt oamenii cu privire la asta.
Acasa e acasa daca ai una, bai. La mine-s mai multe. Asisderea si pentru maica-mea. Acasa pentru noi e un loc pe care-l posezi si in care stai in momentul ala. Acum acasa e pentru mine in Norvegia. Oarecum, in sensul ca asta e locul in care ne intoarcem cu regularitate si stam cel mai mult. In cateva zile cand ajung la Moscova va fi acolo pt cateva zile fiindca am crescut acolo si am prieteni, in cateva luni (hai un an poate) ne intoarcem in elvetia. Nu stiu nici macar in ce canton, mi-ar placea ca sa fie Geneva fiindca m-am obisnuit cu el (mi-am trait viata independenta acolo). Am 4 pasapoarte, parintii mei sunt din natii diferite, fiecare au crescut in alta tara decat a lor. Si deci i-a zi, unde e acasa la mine si de ce trebuie sa aiba vreo semnificatie emotionala… pentru maica-mea? 😀
Tu confunzi noțiunea de acasă -- sau o extinzi la nivelul unui oraș. Eu prin acasă mă refeream la cămin, la locuință. Știi, starea aia când te întorci după o delegație lungă și obositoare, bagi cheia în broască, deschizi ușa, aprinzi becul de pe hol și exclami în sinea ta: „Home, sweet home!” Na, acasă e pentru familie. Iar hotelul, oricât de mișto ar fi, nu te faci să exclami asta. Dar, bine, familia ta, din ce spui, e mai modernă. Eu sunt un tradiționalist/un conservator, deci ne găsim pe poziții ireconciliabile, cel puțin din punctul ăsta de vedere.
N-am avut si nici n-am genul ala de loc cu home sweet home. Ma bucur cand ajung unde locuiesc, adica in casa mea, fiindca e comod si e bine. Dar fix la fel ma bucur si cand ma intorc la hotel. Tu ai o notiune nitel romantata despre realitate.
Familia mea e exact opusul modernismului :)). Tu chiar crezi ca e o notiune moderna ideea cu femeia care nu sterge la cur plozi? :)). Eu as zice ca e moderna aia in care o femeie educata sterge la cur plozi. Si munceste si la slujba, si spala si vase si, in general, le face pe toate ca s-a emancipat. Pe vremuri exista o impartire clara a sarcinilor (si mai exista si acum), de unde aveau plozii bona si exista personal sa-ti faca curat, iar parintii se ocupau cu fix ce trebuie si anume alte indatoriri + educatia progeniturii. Tu chiar nu poti parasi bula propriului tau univers, zau asa.
Deci cum, tu trăiești același sentiment când intri într-un hotel ca atunci când ajungi acasă? Eu nu. Mie casa (atât a mea cât și cea de la țară, rămasă de la bunici) îmi încarcă bateriile, mă regenerează interior, în timp ce o cameră oarecare pe care o folosesc (cum ar fi cea de hotel) mă ajută doar să mă odihnesc fizic sau să mă simt confortabil, dar nu-mi dă aceeași senzație de „acasă”.
Cred că tu ești excepția, nu regula.
Da, e o noțiune modernă să nu te complici cu copiii. Existau și înainte bone, dar pentru cine-și permitea. La fel cum existau servitori pentru cine-și permitea să-i plătească și să nu-și facă curățenie sau să nu gătească. Oamenii de rând însă, mai demult ca și acum, nu-și permiteau bone și servitori. Dar măcar în trecut făceau copii, cu riscul de a trebui să-i șteargă la fund pentru că n-aveau bani de bonă. Astăzi însă nu mai fac, parțial pentru că nu mai vor să se complice cu ștersul la fund. S-au emancipat, vezi Doamne.
Și tu vezi lucrurile prin propria ta bulă. Nimeni nu trăiește în vid.
Da, dar eu accept ca exista oameni ca tine si familii ca a ta si nu-ti deplang mama sau iti spun cum sa procedezi cu ea. Tu insa nu pari insa sa accepti ca maica-mea nu sufera si ca cineva poate vrea si fi fericit in alt gen de familie cu alte pricipii. Daca as trata-o eu pe maica-mea asa cum ti se pare tie normal ar fi lipsa de respect din partea mea si tortura pentru ea.
Ba n-am de ce să accept sau să nu accept, că nu-i familia mea. Discutăm doar de niște principii și de cât de sănătoase ne sunt ele sau ce spun ele despre noi. Faptul că amândurora vi se pare în regulă cu cazare la hotel e ok, deși s-ar putea ridica întrebarea dacă nu cumva relațiile voastre familiale sunt să zicem oarecum mai reci, comparativ cu norma, indiferent că conștientizați voi lucrul ăsta sau nu.
Da, dar exista o sansa ca una din variante sa fie cladita pe dorinte nu pe realitati. Daca treaba corpul care se duce la descu e clara si suntem toti de acord, aia cu sufletul nu prea intra in discutie pana nu se dovedeste daca exista unul. Abia dupa aia putem considera daca-i biodegradabil sau peren :D. Pana atunci exista dorinta de a exista un suflet si ipotezele fictive cu ce ar face si cum s-ar comporta daca exista. Un pic ca fizica teoretica, asa. Un exercitiu de gradina. Diferenta e ca fizica isi testeaza ipotezele si ajusteaza.
Apropo, poate te-ar interesa conferinta de presa de miercuri. Au testat teoria lui Einstein pe o gaura neagra (de fapt pe 2, una de la noi din curte). Sa speram ca e cerculet haloul ca altfe vai de noi si vai de ei :)).
Păi nu se poate dovedi. Tocmai asta-i treaba cu religia, că funcționează pe alte principii. Corpul este material și palpabil, spiritul este imaterial, invizibil și inefabil. Corpul se studiază cu biologia, genetica, chimia etc, spiritul se studiază cu filosofia, religia, intuiția. Știința are nevoie de dovezi, spiritul are nevoie de credință și dăruire devoțională. Sunt cele două laturi ale conștiinței umane (reflectate inclusiv la nivelul emisferelor cerebrale). Eu zic să nu te bagi în metafizică, că-ți prinzi urechile! 🙂
Dacă vrei o explicație mai rațională sau mai științifică, conform scripturilor indiene, logica și rațiunea (foarte utile în lumea asta fizică) nu sunt cele mai adecvate instrumente pentru a sonda lumea spirituală. Conform acelorași scripturi, omul dispune de o serie de alte instrumente, mult mai rafinate, care însă de regulă sunt adormite la ființa obișnuită (dar pe care le poți trezi prin zen, yoga, meditație, practici religioase, fachirism etc), și care te pun în legătură cu aceste realități subtile, imateriale, prin trezirea anumitor capacități așa-zis paranormale (clarviziune, telepatie, premoniție etc). Uită-te la relatările religioase, toți sfinții care aveau diverse revelații le primeau în anumite stări modificate de conștiință, nu într-o formă logică, coerentă și argumentativă, specifică omului de știință.
Tot conform acelorași scripturi, există patru epoci (Yuga) care se succed ciclic și în care omenirea ajunge treptat, de la un nivel inițial de maximă spiritualitate (Satya Yuga sau Epoca Adevărului) la un nivel de maximă decadență (Kali Yuga sau Epoca de Fier, în care ne aflăm noi acum). Specific lui Kali Yuga, pe lângă goana după bani, posesiuni materiale, consumul plantelor cu mirosuri toxice (fumatul, anticipat în texte de acum mii de ani), violența etc, este și faptul că marea majoritate a oamenilor sunt ignorați, aflați într-un fel de stare de adormire, cu facultățile intelectuale superioare aproape inexistente și aproape complet rupți de legătura cu Dumnezeu, legătură care se afla în centrul vieții lor în Satya Yuga. În Kali Yuga, marea majoritate a oamenilor nici măcar nu mai cred în existența unui Creator și chiar îi ridiculizează pe cei care acceptă teoria asta. Trecerea de la Satya Yuga la Kali Yuga corespunde tendinței către entropie a universului și se face treptat, în timp ce trecerea de la Kali Yuga la Satya Yuga (și următorul ciclu) se face brusc, printr-un șoc, printr-o purificare masivă și violentă, asimilabilă apocalipsei biblice.
În lumina acestor informații, textele spirituale (chiar nedovedite științific) sunt net superioare textelor științifice. Deoarece știința folosește metode empirice și merge de la o stare de necunoaștere către o stare de cunoaștere, adică de la întuneric la lumină, treptat, în pași mici, experiment după experiment, în timp ce textele religioase sunt bazate pe revelații ce provin de la o divinitate care, fiind la baza întregului univers, este deja o autoritate perfecte și cunoaște absolut totul. Faptul că aceste revelații (cum ar fi existența spiritului) nu pot fi deocamdată probate științific se datorează unui cumul de factori, printre care: 1) nivelul destul de rudimentar la care se află știința de azi; 2) faptul că ne aflăm în Kali Yuga iar asta face ca știința noastră să aibă o orientare preponderent materialistă și 3) incompatibilitatea sau diferența uriașă de finețe dintre cele două planuri, material și spiritual. Dar simplul fapt că știința nu poate demonstra existența spiritului nu înseamnă că acesta nu există. Deocamdată știința nu poate obiectiva nici conținutul unui gând (decât în mod foarte vag, prin urmele lui de la nivel fizic), deși este clar că gândirea există și că zilnic avem o mulțime de gânduri net distincte.
Deci da, conform științei, religia e clădită pe false aspirații. În timp ce conform religiei, materialismul omului modern e clădit pe gradul lui foarte mare de „atrofiere spirituală” și de adormire în care se află.
Spiritul nu “este”. Ar putea fi. Fiindca nu exista nici o dovada ca n-ar fi doar o notiune fictiva. Iar scripturile indiene sunt fix blah-blah. Au la fel de multa validitate stiintifica ca cartile lui Tolkien. Adica de ce n-ar exista Middle Earth? Si hobbiti? 😀 Citeaza si de acolo. Sau si mai bine, din Silmarilion. Ba zic ca alea-s chiar mai bine scrise decat diverse scripturi fiindca au mai putine inadvertente. Uite, eu prefer sa cred in Sauron 😀
Tocmai ți-am zis că, din perspectiva metafizică, dovezile sunt irelevante. Iar Tolkien n-a pretins niciodată că Sauron este real. 🙂
Apropo de dovezi, citește Roza lui Paracelsus. E scurtă, o găsești pe bloguri.
Nu, fiindca Tolkien avea bun simt si se juca :D. Scripturile indiene ca si altele mananca cacat in mod serios, dar nu-s cu nimic mai verosimile.
Mai degrabă îl mănânci tu cu polonicul, criticând lucruri pe care nu le-ai citit. Și pe care oricum, dacă le-ai citi, ți-ar fi dificil să le înțelegi. Ca idee, să știi că teoria big-bangului din fizica actuală e mic copil pe lângă cosmogonia tantrică sau shivaită (care, da, prezinte unele modele unde se explică foarte frumos cele patru interacțiuni fundamentale ale materiei pe care fizica nu le va descoperi decât peste ani și ani, asta ca să-ți dau un singur exemplu).
Oamenii de știință de azi sunt, comparativ cu cei care au redactat textele respective, ușor neanderthalieni așa.
Parerea ta despre stiinta actuala e total irelevanta. Chestia misto a societatii actuale este ca esti liber sa crezi in ce basme, baliverne si povesti, crezi. Din pnctul meu de vedere poate sa fie si Mos Gerila sau Iepurasul de paste, nu as incerca sa te conving contrariul. Eu doar mi-am spus parerea mea in ce le priveste. Pe care, oricat ai dispretui-o, tot o am si mi-o voi manifesta cand vine vorba :). Dar zic ca mai bifam o ireconciliabila aici :D.
Și eu aștept conferința aia de presă, deși cred că teoria lui Einstein rămâne în picioare.
@Q
Până acum, time and again, toate experimentele au validat-o. În atât de multe ocazii, încât dacă rezultatele de azi diferă de predicțiile relativității, probabil experimentul este defect.
Ultima mare confirmare a avut loc prin 2016, cu descoperirea acelor unde gravitaționale produse de coliziunea a două găuri negre, iirc.
https://www.youtube.com/watch?v=O61eEJ0xCJ8
Daca te uitai despre ce e vorba, vedeai ca experimentul n-are cum fi defect fiindca nu e un experiment controlst propriu-zis, este la baza o achizitie de date. Care poate sa aiba probleme, evident, dar ele sunt luate in considerare in esantion. Teoria lui Einstein are niste bube si chisr daca nu le-ar avea orice stiinta isi verifica mereu teoremele, fiindca nu e neobsinuit ca chestii chiar ajunse in stadiul de aproape dogma sa fie retrogradate la “caz particular” la mult timp dupa ce au parut batute in cuie. Asta e diferenta intre stiinta si abordare stiintifica si povestile in care crezi tu. Stiinta se asteapta sa greseasca si incearca continuu sa se verifice si sa evolueze.
Faptul că știința se așteaptă să greșească arată cât se poate de clar imperfecțiunile ei și o plasează astfel pe o poziție de inferioritate față de o informație venită de la cineva infailibil, cum este considerată divinitatea în orice tradiție spirituală sau religioasă. Divinitate care încă n-am stabilit dacă există sau nu, deci care poate exista.
Faptul că tu numești religiile povești/prostii arată cât se poate de clar că ești credul, de vreme ce nu poți produce vreo dovadă care să arate inexistența oricărei divinități. Credulitatea asta e problema oricărui ateu care, dând dovadă de prostie crasă, o proiectează asupra omului religios, spunându-i că crede în basme, în timp ce el are o convingere la fel de puternică că Dumnezeu nu există fără a putea, de asemenea, aduce vreo dovadă în acest sens. Deci, nici convingerea lui nu se bazează pe fapte verificabile.
Nu-ți disprețuiesc părerea, îți arăt doar că este lipsită de orice fundament științific, poate spre stupoarea ta.
Care sunt bubele teoriei lui Einstein?
Părerile sunt împărțite, după cum vezi. 🙂
Dar nu sta-n ușă, poftim înăuntru!
Multumesc Cudi.
Sma, în ultima vreme am văzut niște metamorfoze. Oameni relativ apropiați mie, diagnosticați cu cancer. Am surprins schimbări radicale în comportamentul lor. Mă gândeam că boala asta e ca o premoniție îndeplinită. Am văzut pe cei care luptă, uneori prin ignoranță, am văzut pe cei care mor la masa verde. Crezurile și motivațiile personale ne transformă în sursă de culoare pentru același tablou, admirat mereu altfel.
@ Asta cu admirat tablou îi chiar poetic. Tabloul însuși, de cele mai multe ori , nu are prea multe motive de râs. Ar fi faină metamorfoza conștientă nu obligată dar se pare că numa așa funcționează. Impuns in cur de coasă. 😏
Oameni buni, teatrul asta absurd, in care ati facut din mine personajul principal, pe care-l intoarceti pe toate fetele si de la interior, la exterior si invers, a atins paroxismul. Inca putin si ne transformam in rinoceri, unii au facut-o deja.
Cu sau fara permisiunea d-voastra, eu ma retrag definitiv. Vreau sa raman Om, nu bestie. Scuze pentru deranj.
Cu bine!
Aprilia, cu părere de rău, te înțeleg.
Oameni buni, teatrul asta absurd, in care ati facut din mine personajul principal, pe care-l intoarceti pe toate fetele si de la interior, la exterior si invers, a atins paroxismul. Inca putin si ne transformam in rinoceri, unii au facut-o deja.
Cu sau fara permisiunea d-voastra, eu ma retrag definitiv. Vreau sa raman Om, nu bestie. Scuze pentru deranj.
Cu bine!
Aprilia, cu părere de rău, te înțeleg.
Lol, ăsta e comentariul meu. Am crezut că rămâne în moderare. 🙂
@Aldus
Știu povești mult mai frumoase cu mama lui Vladimir, cu prietena mamei, cu bunicul. Așa l-am descoperit. Are nume, familie, amintiri -- dacă înțelegi ce vreau să zic.
Și fata mea doarme uneori la hotel din motive de program prea încărcat. 🙁
Eu n-am zis că n-o fi având amintiri frumoase cu mama. Am zis doar că e ciudat și discutabil s-o cazezi la hotel pe cea care te-a șters la fund când erai mic. Cel puțin din punctul meu de vedere.
Sunt de aceeași părere.
Bașca, urăsc rufele spălate-n public. Vader s-a agățat de un subiect sensibil din punctul meu de vedere (vizita soacrei de anul trecut) la care m-au mâncat degetele să scriu da’ am tăcut strângând din dinți. N-o să-mi permit nici acum să-mi explic public părerea. Cudi joacă pervers, lovește la coaie, sinonim cu unde doare mai tare. Adică n-are alte posibilități de a lovi în mine decât făcând aluzii la copiii mei. Asta vis a vis de “vrem să ne dăm deștepți”. Și nu cred că vrea să înființeze p-aici un azil de suflete. S-or duce dracului și florile de cireș. Cele de cais au înghețat deja. Da’ sunt un bou, și nu retractez nimic din ceea ce am spus. Poate merge o dedicație întru întărirea cuvântului:
https://m.youtube.com/watch?v=Meb2IVWCVfU
Nu mai fi și tu așa de sensibil. Vorbiți câteva luni ca cei mai buni prieteni pentru ca imediat ce ți se pare că a zis ceva nelalocul lui, gata, te-a faultat și s-a legat de copiii tăi. Get over it. Uită faza aia, pe care poate ai înțeles-o tu greșit sau poate o formulat-o ea aiurea. Ce pana mea, nu discuți cu un dușman.
Am bifat sugestia ta, e de apreciat. Da’ josnicii de genul ăsta nu pot să accept.
Man, nu judeca un om (și mai ales un prieten) după cele mai nasoale momente pe care le-a avut. Ignoră-le și judecă-l după cele mai frumoase manifestări. Că și tu ai momente când totul îți merge prost, te enervezi și la mânie te comporți urât poate și cu cei apropiați, dar starea respectivă nu te definește decât foarte rar. Cum ar fi ca nevasta să-ți spună: gata, uite, divorță, că acum te-ai purtat urât, ai fost insensibil și m-ai jignit? În plus, poate nici tu n-ai înțeles ce-o vrut să zice Cudi. Bottom line, nu mai te da cu fundul de pământ și nu mai cere zeci de explicații pentru fiecare replică care-ți aprinde un beculeț roșu, ca și cum replica aia ar fi cheia relației tale de prietenie (virtuală) cu omul respectiv.
Dacă un străin mă jignește mi se cam fâlfâie. Buba e atunci când o fac prietenii, fie ei și virtuali. Iar întrebările întrebătoare o să le pun de câte ori cred eu de cuviință. Pentru copiii mei nu mi se aprinde un beculeț ci toată nocturna de stadionul național.
Pornesti de la premize gresite :D. Pe maica-mea n-a cazat-o nimeni la hotel, s-a cazat mereu singura fix la hotelul unde a vrut si i-a placut. A doua e ca maica-mea n-a stat niciodata pe capul cuiva si chiar si cand se intorcea pe acasa pe la tac-su se caza (tot singura) la hotel. Deci, pe scurt, n-ar vrea maica-mea sa stea la mine, oriunde ar fi locul ala in care as fi. Si da, n-as vrea nici eu ca-s fi-su si am principiile ei. Pe acelasi principiu, desi bunica-miu e mort de mult eu cu nevasta-mea am stat la hotel acum cand am mers la paris, fiindca preferam la hotel in loc de bataia de cap cu stat intr-o casa fie ea si nefolosita.Tu o faci sa sune dramatic ca si cum as tine-o eu nerecunoscatorul pe, saraca, la hotel cu forta. Ceea ce arata ca probabil nu ti-a fost dat sa cunosti femei ca ea.
A treia premiza gresita e ca m-ar fi sters la cur cand eram mic. N-a schimbat in viata ei un scutec si n-a sters in viata ei la cur vreun plod. A avut pe cineva sa o faca, ca ea considera ca rolul mamei nu are legatura cu stersul la cur ci cu educatia si principiile. Verisoara-mea Ksenia (mama de 4 plozi) merge pe aceleasi principii.
Ca sa te sochez de tot maica-mea nici n-a gatit vreodata, n-a spalat vase si nici nu ne-a facut prajituri. Si sa vezi grozavie, si eu si frati-miu eram morti dupa ea 😀 Verisoara-mea o incearca pe asta cu gatitul, de n-ar mai incerca (da-i place, nu poate fi oprita). Restul nope.
Pe scurt: maica-ta nu-i mama tuturor. Dar vad ca ti-e greu sa intelegi in continuare ca exista sisteme de educatie diferite si umani ce nu-ti impartsesc principiile (si pot fi fericiti in conditiile astea).
Va ofer o piesa muzicala care-mi place, chiar daca, din cauza acestui gen muzical am fost banat si voi ofensa pe multi comentatori din acest spatiu virtual.
De gustibus non disputandum, nu-i asa ? 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=o1Ny5wZkFuI
https://www.youtube.com/watch?v=2MSwZBF95Kc
Un lup, o vulpe și un porc cad într-o groapă foarte adâncă. Din nefericire nu era nimeni prin preajmă să îi poată ajuta să iasă.
Lupul: Eu cred că două luni mă descurc dacă nu vine nimeni! Mănânc porcu`, fut vulpea, că doar nu ar fi prima oară și după aia, văd eu!🙄
Vulpea: Lupul sigur mănâncă porcu` și sigur îmi dă și mie, că are nevoie de mine -- nu ar fi prima oară! După aia, văd eu!🙄
Porcul: Pe mine sigur mă mănâncă lupul, că de vulpe are nevoie -- că i-am mai văzut eu prin tufișuri…✍
-- Auzi măi, lupule?! Știu sigur că o să mă mănânci, dar am și eu o ultimă dorință! Dintotdeauna mi-am dorit să cânt, mă lași să fac și eu o cântare înainte de a mă mânca?🤔
-- Da, măi porcule, zi!
Începe porcul o grohăială asurzitoare și-l aude un vânător. Vine vânătorul și îi împușcă pe toți.✔
Porcul și vulpea cad secerați, iar lupul în agonie zice:
-- Băi cum e viața asta?!! Aveam ce mânca, aveam ce fute, ce dracu’ mi-o fi trebuit mie lăutari?🤭🤭🤭r
Apropo, ce mișto e mărțișorul ăla cu Kovesi ținându-și mâinile apropiate și cu șnurul legat fundă de deasupra! Zici că șnurul ăla e o metaforă a cătușelor.
Oh, da. Așteaptă și Lazăr la mantinelă 😆
Sper să ajungă ăștia doi cu mărțișoarele pe mână. Colo prin Iunie, când s-or coace cireșele.
https://www.cristoiublog.ro/gindul-lui-cristoiu-de-miercuri-10-aprilie-2019/
Vladimir, uite și un citat interesant pe tema religiei hinduse:
Citatul îi aparține lui Carl Sagan. Dar da, scripturile hinduse mănâncă rahat. Pentru că așa zici tu.
Apropo, tot în hinduism găsești primele referiri la noțiunea de multivers. Deci, autorii de SF care eventual se consideră inventatorii acestui concept au întârziat cu câteva mii de ani. 🙂
Mai, esti liber sa crezi si in zana maseluta daca asta te face fericit, doar nu mi le baga mie pe gat ca nu ma mai intereseaza de pe la vreo 16 ani si ultima data cand m-au extaziat chestii pseudostiintifice a fost pe la 12 cand eram in extaz cu Erik von Daniken. Deci, pe bune acum, pierzi timpul si strici orzul pe gaste, cum nu sunt interesat (tot de pe la 16 ani) de discutiile metafizica vs stiinta fiindca sunt inutile, cele doua entitati necomparabile si taberele pro si contra stabite. Aici suntem, cu arme si bagaje, in tabere diferite. Tu cu ale tale, eu cu ale mele. Eu accept ca astia ca tine exista si-s utili, accepta si tu ca nu pot cred chestiile tale si n-am o parere prea buna despre ele (in sensul ca nu le iau in serios).
Deci stai așa, spui că hinduismul mănâncă rahat, îți dau un citat al unui celebru și respectat om de știință (autorul Cosmosului original, carte și serial) în care acesta observă o corespondență între durata ciclurilor universale (exprimată în scripturi indiene acum mii de ani) și opiniile noastre (de oameni de știință moderni) cu privire la timpul scurs de la Big Bang, iar tu îmi spui că nu te interesează și că ți-ai format deja o părere? Asta în condițiile în care e clar din avion că nu te-ai aplecat niciodată asupra ziselor scripturi! Păi foarte bine atunci, rămâi mai departe închistat în propria ta bulă de ignoranță, nu văd cu ce m-ar putea deranja asta. Dar nu-mi mai spune că ai o atitudine științifică. Omul de știință e curios, deschis la orice posibilitatea (chiar una care i-ar friza propriile lui convingeri ferme), adică în general are o atitudine diametral opusă celei pe care o ai tu. 😉
Mai omule ce spune un om de stiinta fie el si respectat sau de treaba mai ales despre subiecte in afara sferei lui de expertisa directa este tot o parere. Ba chiar si ce spune in ce priveste sfera lui directa de expertiza fiindca poate gresi. De aia ai conferinte, de aia publici cu peer-review, de aia verifici si la 20 de ani ipoteze si cari “controale” dupa tine. Poate sa vina Einstein in persoana sa declare ceva si tot nu l-ar crede vreun fizician apriorii pana nu prezinta datele, pana nu sunt publicate, pana nu trec diverse teste facute de laboratoare paralele. In plus parerea lui despre religii chiar nu are valoare. Deci nu, nu ma impresionezi cu citate din oameni celebri, mai putea insa convinge cu o cercetare serioasa facuta in domeniu, publicata in jurnale stiintifice peer-reviewed si care sa treaca o analiza minutioasa. Stiinta se face printr-un sistem complex, nu la nivel de individ, desi unii contriuie la ea mai mult decat altii. Einstein a zis gogomanii celebre de care era convins, toti oamenii de stiinta deraiaza, mai imbatranesc, se mai tacanesc. Ca-s oameni. Stiinta insa are mecanisme pentru asta, unul fiind ca nu casca toata lumea gura la ce zici unul.
Dar inca o data, ramai tu cu metafizica, nu ma intereseaza sa continuam subiectul.
Tu n-ai idee ce e aia atitudine stiintifica si asta o reflecta exact comentariul de mai sus plus cam toate anterioare. Ai comentarii de semidoct educat prin documentare si wiki. In mod evident habar nu ai cum se face stiinta serioasa, nu te-ai apropiat de sistem. De aia nu ma intereseaza sa continuam. Tu fiind convins de ale tale, oricum n-ai accepta ca habar n-ai si te inseli.
Si nu, nu ma aplec asupra textelor cu pricina ca prefer sa fac ceva util cu timpul meu. Dar nu ma deranjeaza sa o faci tu.
A si ca sa nu ma mai chinui cu telefonul sa intercalez:
Bubele nu sunt ale teoriei lui Einstein la care te referi tu ca omul ala n-a produs un singur lucru, ma refeream la teoremele lui mai tarzii, unde altii au avut dreptate nu tu. Nefiind fizician sau matematician n-ai cum pricepe detalii dar sunt convins ca o exista si versiunea de wiki.
A doua e ca nu trebuie ca eu sa demonstrez ca ceva nu exista fiindca e o pierdere de resurse. Cei care afirma existenta trebuie sa se ocupe cu doveditul. Dar nu-s preocupati si nici nu trebuie. Omenirea are nevoie de povesti.
“Nu el” in loc de “nu tu” am vrut sa scriu in legatura cu einstein, evident. Omul spre batranete a mai dat rateuri, dar e absolut normal fiindca nici un scientist n-are intotdeauna dreptate, ba de cele mai multe ori se insala, de aia exista comunitate stiintifica si peer-review si conferinte.
Cred că ai ratat partea în care-ți spuneam că atitudinea științifică n-are nicio șansă să-l descopere pe Dumnezeu. E bună doar pentru a face lumină în legile ce țin de planul fizic, adică de universul ăsta tangibil și material pe care îl putem percepe cu simțurile. Dacă tu crezi că nu există nimic în spatele lui, foarte bine, ești liber să ai ce opinie vrei, nu contest asta. Dar dacă ești ferm convins că nu există nimic în spatele lui, atunci dai dovadă de o atitudine neștiințifică, deoarece negi apriori o anumită teorie sau posibilitate, fără să ai dovezi că ea este falsă. Iar dacă totuși accepți măcar posibilitatea existenței unei ființe supreme care se afla la originea acestui univers, deci măcar la nivel ipotetic, a o căuta prin intermediul științei reprezintă un demers în direcția greșită. De la celălalt capăt nu-ți va răspunde decât tăcerea, deoarece o cauți cu instrumente neadecvate.
Nu știu dacă m-ai înțeles.
Legat de ce spunea Carl Sagan, o mică recapitulare:
1. Tu ai zis că scripturile indiene mănâncă rahat.
2. Eu ți-am zis că vorbești fără să le fi citit și că poți găsi în ele chestii pe care fizica le-a descoperit abia recent. Drept mostră, ți-am dat un citat din Carl Sagan (pe care chiar atunci l-am găsit), conform căruia scara temporală din hinduism corespunde cu teoriile moderne din fizică despre nașterea universului. Nu trebuie să fii brahman ca să te poți pronunța pe tema asta; dacă nu-l crezi pe Sagan și nu mă crezi pe mine, n-ai decât să cauți texte religioase indiene, să le citești și să vezi dacă ce zice Sagan sau ce susțin eu se probează sau nu. Sunt mai greu accesibile dar dacă chiar ești interesat, sunt convins că le vei găsi într-o formă sau alta, după care vei fi calificat să emiți opinii și să porți discuții cu mine pe tema lor. Succes!
Pentru că, pe bune, n-ar fi nicio problemă dacă, neinteresat fiind de metafizică, nu ai discuta despre ea. Dar atunci când spui despre niște texte pe care mie mi-e evident că nu le-ai citit că mănâncă rahat, o să te taxez. Deci, dacă nu te interesează metafizica, abține-te de la a cataloga anumite tratate metafizice care nu ți-au trecut nici măcar o dată sub ochi drept aiureli. Rămâi la ceea ce ține de știință și de domeniile în care te pricepi tu.
@Aldus, iaca ca e si pe wiki, un mic exemplu: https://en.wikipedia.org/wiki/Bohr–Einstein_debates
Vorbești aiureli. Te-am întrebat ce probleme are teoria relativității, că despre ea discutăm.
În primul rând, nu mă interesează care teoreme și formule de cine au fost scrise pe hârtie, apropo de ce spuneai mai sus, că Einstein n-a scris nimic, le-au scris alții după el. Einstein este creditat ca autorul acestei teorii pentru că, deși nici el nu a pornit chiar de la zero (ci s-a bazat pe alte teorii formulate înaintea lui, ca ecuațiile Maxwell), el este cel care a unit punctele, reușind să intuiască și apoi să formuleze (și să verifice parțial) această perspectivă a relativității, care a dat peste cap fizica newtoniană.
În al doilea rând, relativitatea se ocupă cu interacțiunile de la polul macro, să-l numesc așa. Efectele ei apar vizibile la extrema de sus: viteze foarte mari (apropiate de cea a luminii), mase foarte mari (de nivel planetar sau stelar). Ce-mi dai tu în linkul ăsta, cu contrele dintre el și Bohr, vizează niște divergențe legate de fizica cuantică. Fizica cuantică se ocupă taman cu cealaltă extremă, la nivelul particulelor fundamentale, adică foarte mici. Iar Einstein n-a avut nicio contribuție majoră în fizica cuantică, cel puțin din câte știu eu. Da, s-a înșelat în disputa cu Bohr, în principal pentru că fizica cuantică prezenta un anumit element să-i zic aleatoriu pe care Einstein nu-l putea accepta, în virtutea credinței lui în Dumnezeu (e faimos citatul „nu cred că El joacă zaruri”). Dar asta n-are niciun fel de relevanță în domeniul teoriei relativității, care, după cum spuneam, se ocupă cu interacțiuni de la nivel macro.
N-am zis niciodată că Einstein era perfect. Eu de exemplu consider mostră de prostie faptul că fuma. Te-am întrebat însă ce bube are teoria lui. Că tu așa ai zis. Nu zic că n-are, că nu știu. Te-am întrebat însă care sunt, că până acum n-am azit de ele.
@Aldus, acum am vazut (baleiez intre computer si telefon) ca ai dreptate si facusem referire in contextul conferintei de presa de azi exact la teoria in chestiune (bube mai mari au altel mai tarzii la care m-am gandit din pricina contextului din viata-mi cotidiana, hai astora sa le spunem probleme). Uite aici de pe wiki desi e superficial: https://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_the_theory_of_relativity (nu ma refer la alea cu filozofia). Evident ca teoria sta in picioare ca altfel, daca era clar negata experimental si serios, era inlocuita sau retrasa, dar ca sa vezi de ce totusi umanii mai testeaza asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_the_theory_of_relativity
si asta: https://arxiv.org/abs/0704.1517 (nu e o referinta grozava dar abstractul e scris in limbaj uman)
Si-s multe. Doar cauta ca vei stii singur ce sa alegi ca sa poti citi cu cata fizica stii.
Man, asta cu critica teoriei relativității e așa, cum să-ți zic… la ora actuală există și un forum dedicat celor care consideră că Pământul este plat. Da, știu că există teorii conspiraționiste cu privire la relativitate. Dar tu ai zis că teoria lui are bube și eu mă așteptam să-mi dai ceva serios. Și eram curios, că până acum n-am auzit, adică toată lumea o îmbrățișează (cu foarte puține excepții).
Ca să nu mai vorbesc de nenumăratele experimente care au confirmat-o, rând pe rând. Pornind cu survolarea Pământului de către două avioane ce zburau în direcții opuse și aveau niște ceasuri speciale, ultra-precise la bord, pentru ca la sosire să se constate că diferențe dintre ceasurile lor (între ele și comparativ cu un al treilea ceas de la sol) era în parametrii predicțiilor relativității. Deci inclusiv efectele care frizează logica obișnuită, cu dilatarea temporală, s-au verificat. Apoi, faptul că lumina e deviată de corpurile cerești cu mase mari. Relativitatea a explicat orbita ciudată a planetei Mercur, care era până atunci o enigmă. Undele gravitaționale descoperite în 2016. Sunt nenumărate experimente ce au avut loc de-a lungul timpului, pe măsură instrumentele fizicii s-au perfecționat, și care toate au confirmat relativitatea. N-am auzit până acum de vreun setback major. De aia te-am întrebat ce bube are.
Uite aici un astfel de test științific:
https://en.wikipedia.org/wiki/Hafele–Keating_experiment
https://www.youtube.com/watch?v=yRP3HdkyL24