Rãmâi sã mai ciocnim o cupã
La hanul vechi de pe coclauri,
Cãci pentr-un vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur –
Rãmâi sã ne-alungãm tristeţea
Şi setea fãrã de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Ştii tu, frumoaso, cã ulciorul
Din care bei înfriguratã
E fãurit din taina sfântã,
Din taina unui trup de fatã –
L-a fãurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rãu,
Din taina unui trup de fatã,
Frumos şi cald ca trupul tãu.

Înmiresmeazã-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cînd zarea-i plinã de albastru,
Cînd lumea-i plinã de vedenii –
Şi-atît cât darurile noastre
Mai au pe margini bucurii,
Cãci mâine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.

Cã mâine-om putrezi-n morminte,
Uitaţi, nepomeniţi de nimeni,
Cãci mâine vor veni olarii
Sã fure lut din ţintirime –
Şi trupul tãu care mi-e astãzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.

Omar Khayyam