Mi-a fost recomandat în repetate rânduri, mi s-a spus cã e “oau!”, tulburãtor ºi original. L-am urmãrit în weekend ºi da, e ciudãþel scenariul, e interesantã abordarea, regia, muzica ºi imaginea. M-a incitat niþel ideea cum cã vine iarãºi apocalipsa cinefabuloasã, însã m-am calmat dupã prima parte a filmului, când am realizat cã se merge pe trãiri, reacþii în faþa iminentului dezastru, ºi mai deloc pe descrierea acestuia în fapt. Vedeta filmului (Kristen Dunst), tipa care îl sãrutã pe Spiderman atârnat cu capul în jos, dispune de acel gen de faþã prea puþin expresivã, respectiv ale cãrei trãsãturi, gesticã, mimicã, expresie nu spun foarte mult, rãmânând plate ca sã zic aºa în momente deopotrivã tragice sau exaltante, fãrã a nota diferenþe remarcabile, ci poate mai degrabã doar mijlocite, forþate de machiaj. Filmul putea fi cu mult mai poetic, cãci pe ideea asta merge, cu o altã protagonistã în rolul Justinei, personajul fiind bine construit, aparte, de o sensibilitate ce frizeazã cu patologicul. În schimb, sorã-sa, Claire – (Charlotte Gainsbourg), pe care o vãd pentru prima oarã pe ecran, a punctat mult mai multã emoþie, chiar dacã aceasta s-a dovedit predominant negativã, însã personajul e umbrit de Justine. A fost tragicã, la urma urmei. În rest, o abordare liricã a sfârºitului, prezentatã dintr-o locaþie edenicã (un castel pitoresc), un amalgam de imagini metaforã, inspirate dar fãrã a fi valorizate la maximum în context. Consider cã acest film ar fi putut fi cu mult mai mult, dacã ar fi fost lucrat mai în amãnunt. Wagner în fundal, iminenþa sfârºitului, accesele de disperare, neputinþa, negarea, revolta, tristeţea ºi acceptarea morþii, idei grele, abordate din unghiul potrivit dar forate cu superficialitate.