Incidentul numit OM. Toţi am fost pentru câtva ai cuiva, atât cât a fost frumos. Am fost vis, am fost scop, am fost emoţie, căldură, am fost singurii între mulţi, minunaţi. Uneori, însă, vine timpul. Când trebuie să laşi şi să fii lăsat, să renunţi la excepţie, să nu (te) minţi, să pleci pur şi simplu şi să te strecori uşor şi neidentificabil, printre cei mulţi. Dacă timpul acesta a venit, nu murdări prin insistenţe, nu lovi prin minciună, nu ucide prin nepăsare. Du-te şi n-o uita. Trebuie. O chinui, o răneşti. În fapt, ştim, demult ai plecat, dar ţi-ai uitat prezenţa. Hai, las-o. A fost o excepţie, între multe altele, incidentul tau, numit femeie.
[youtube=
6 Comments
frumoasă piesa… 🙂
…este.
știu piesa de ceva timp. prima dată n-am putut s-o ascult, pentru că vocea tipului e între enervantă și hilară. da` piesa mi-a plăcut atât de tare încât, într-un final, am trecut peste el 😛
Eu m-am felicitat in gand, prima oara cand am ascultat-o, ca am avut rabdare sa-si incheie prima strofa (anticipam ceva inflexiuni a la Asaf Avidan, n-a fost cazul). Apoi m-a cucerit :))). Piesa, zic.
a avut noroc de versuri. altminteri…
Ce sec ar fi Pamatul fara atatea incidente…..