“Exista doua feluri de libertate de expresie: libertatea de expresie si “libertatea de expresie muncii de jurnalist“. Ati inteles? Ai dreptul sa te exprimi liber, dar sa nu fotografiezi sau sa informezi! Dar, dupa ce iti iei legitimatie de jurnalist, treci la libertate de expresie level 2 si poti incepe sa informezi; mai mult, cand ajungi la libertate de expresie level 2, poti incepe sa dai in judecata pe fraierii care sunt abia la level 1.” Mai pe larg, aici.
19 Comments
Tanti asta e rupta din “O scrisoare pierduta“.
Mai, nu stiu daca ma incadrez in aceeasi situatie dar mi s-a intamplat si mie ca dupa ce am trimis rezumatul unei lucrari pentru un congres, lucrare care o publicasem acum multi ani pe un site personal, sa ma trezesc ca apare altul ca va prezenta o lucrare pe o tema identica cu a mea, tema ce pana atunci nu fusese dezbatuta niciodata de scoala respectiva. Acum, ce sa mai zic. I-am atras omului atentia asupra consecintelor legale ce pot apare dintr-un astfel de act iresponsabil si am fost si mi-am autentificat lucrarea la notar. Nu fiindca nu as fi putut sa prezint altceva, dar gestul in sine cat si faptul ca nu m-a intrebat inainte daca sunt de acord sa faca gestul ala, mi s-a parut urat si lipsit de orice urma de obraz. In concluzie, fara a aduce nicio critica pozitiva sau negativa doamnei respective, spun si eu ca sunt impotriva furtului si a psihopatiei ce pare sa prinda proportii din ce in ce mai mari, devenind un soi de fenomen national. 🙂
Eu vad astfel situatia: avem doua perceptii diferite referitoare la acelasi eveniment (fotografice, in cazul de fata). Si tipa se bate cu pumnii in piept, in care pumni strange propria interpretare a legii, cum ca nimeni in afara de cei cu legitimatii de presa si/sau acreditati nu poate sa emita perceptii, informatii, poze legate de o ipostaza publica. Cine indrazneste sa posteze pe propriul site propriile poze facute la meciul cu pricina, e pasibil de judecata. Ce ma nelinisteste pe mine e ca astfel de oameni, incrancenati si limitati cum pare ea, pot fi luati in serios drept sursa de informare.
Nu se pune problema de plagiere. Ea vrea monopol de informare pe o situatie publica ce a angajat participarea a zeci, sute de oameni. In privinta a ceea ce ti s-a intamplat, e alta poveste. Foarte bine ai procedat autentificand lucrarea, impotriva acestui gen de hotie sunt si eu inversunata. Insa, revenind, tanti asta fura libertatea la opinie.
Nu cred ca te incadrezi deloc. Acolo e vorba despre o tanti care:
1) fura munca altcuiva, pretinzand ca nu i se aplica legea dreptului de autor
2) vrea sa fie singura care are voie sa publice despre Snagov, mergand pana la a ameninta oamenii cu tribunalul
3) are o atitudine agresiva si minte cu nerusinare, cu scopul de a intimida
4) face spume demagogice la gura pe site-ul ei, in genul CV Tudor
5) desi se da jurnalista, nu stie sa scrie romaneste.
Poate că tanti asta s-o crede ”ziarizdă”, dar eu, care am zăbovit oleacă pe site-ul dumneaei, mă îndoiesc că ar fi. Nu cred că ea chiar poate fi luată în serios, întrucât, după ce că nu știe să scrie, mi se pare și proastă rău.
”ziarizdă” e un cuvant mare.
Ce e aia “ziarizda”, va rog?
rar-uieste cuvantul ziar in litera p 😉
Asa… insa tanti parea mult prea frustrata ca sa tinda spre statutul asta “p”ar-it.
Citez: “Daca nu stateam in fotoliu, as fi cazut in cur.” :)))
New times are coming. :p
Când jurnaliștii fură de la blogări e dovada că nu mai există jurnalism!
În afara de ea, nimeni n-o mai crede jurnalist.
Doamne, ce oameni, frate! Va legati de o biata fosta clienta a spitalului de nebuni la care se pare ca boala a recidivat si acum se crede jurnalist! Va dau in judecata! :))
Ai legitimatie?
Acreditare?
Preferabil si firma de activitati de presa.
Păi la cât de bine merge presa, nici nu-i de mirare că se simte oarecum nesatisfăcută. Profesional. Și ce-i de făcut? Blog, i-aș recomanda eu. Problema-i că foarte puțini jurnaliști au potențial de blogări. Foarte, foarte puțini. 🙂
Ea pare a avea stofa de subiect psihiatric, mai degraba.