Tam-tam-ul controalelor fiscului a adus din belşug apă la moara jurnaliştilor români. Mai multe ştiri cu accente dramatice, ale căror subiecte mai că depăşeau în dramatism soarta mamei sărace din „Mizerabilii” de Victor Hugo, nevoită să-şi vândă părul şi dinţii pentru a-şi putea hrăni copilul, i-au pus pe reprezentanţii ANAF în situaţia de a trimite repetate comunicate de presă în care erau dezminţite, factum, fanteziile aducătoare de trafic şi cititori ale surselor de informare pe care omul de rând le ia drept credibile. Ultima găselniţă de ştire, băgată la înaintare cu titlu de perforat curiozităţi şi creiere – „O patroană din Baia Mare s-a spânzurat în propriul magazin”, a constituit un proaspăt şi bun motiv de a arunca cu roşii, ouă clocite şi dezaprobări vehemente în instituţia fiscală. Din nou, aceasta a fost nevoită să-şi exercite dreptul la replică, punctând cele mai recente ştiri mincinoase apărute în urma tsunami-ului de controale:

„ANAF dezaprobă și consideră ca fiind reprobabil comportamentul anumitor instituții de presă care se folosesc de dramele unor persoane. Crearea unei legături între activitatea ANAF și situația dramatică de la Baia Mare, bazată pe declarații ale unor terți, a depășit în această situație limitele oricărei decențe sau exigențe profesionale. Din nou, fără a fi solicitați să confirmăm măcar vreo acțiune de control la firmele respective, atât presa scrisă, cât și cea vizuală, prin redactori, prezentatori și moderatori, au informat opinia publică în mod complet eronat. Alături de cazurile nereale privind restaurantul închis pentru 3 lei, cofetăria închisă pentru 1,5 lei și confiscarea ”urzicilor unei bătrânici”, această nouă știre falsă nu face altceva decât să contribuie la dezinformarea opiniei publice în legătură cu activitatea ANAF”.

Obligaţia ziaristului este de a relata informaţia adevărată, verificată din cel puţin două surse credibile. Cine se asigură că mass-media relatează adevărul şi doar adevărul? Care surse sunt decretate credibile şi care nu? Păi, la cum decurg lucrurile, la ce titluri apocaliptice avem în presă, la cât de uşor se trece peste discreditarea unei instituţii precum ANAF-ul prin simpla publicare a unui update sec, rezultă că fiecare face cam ce-l taie capul. Evident, informaţia declarată ulterior drept falsă nu va ajunge la toţi cei care au luat contactul prim cu ea, în forma mincinoasă. Mulţi încă se miră de ferocitatea inspectorilor fiscali care au confiscat urzicile unei bătrâne nevoiaşe şi nici prin cap nu le trece că totul ar putea fi o tristă şi penibilă minciună mass-media.

Instituţiile de presă se interpretează reciproc şi prin rotaţie drept surse credibile de informaţie. „Dacă ăia au publicat că ANAF-ul a confiscat urzici, băgăm şi noi, să nu pierdem ştirea” – şi astfel se propagă spre românul de rând tendenţioasele neadevăruri. Cu un astfel de subiect bine gândit, cu o astfel de pastilă efervescentă aruncată în curtea jurnaliştilor flămânzi de vizualizări, like-uri şi audienţă, cred că poţi declanşa, liniştit, o revoluţie.

Aşadar, în paralel cu avântul celor două instituţii ce încep să cureţe serios frauda şi corupţia din România – ANAF şi DNA, m-ar bucura şi o primăvăratică igienizare a mass-mediei autohtone, prin înlăturarea de la portavocea presei a tuturor incompetenţilor, idioţilor şi dezinformatorilor cu sau fără apucături pişcătoreşti. Iar celor rămaşi cu microfonul sau condeiul în mână, un cadou legislativ de iepuraş, cu îmbelşugate sancţiuni şi generoase pedepse cu executare, cu dedicaţie pentru toţi falsificatorii de ştiri, creatorii de baliverne şi deformatorii de adevăruri factuale. Şi nu numai.

Sursă imagine