Prietena mea Anca, de care am mai pomenit pe blog, m-a sunat astăzi să-mi spună într-un suflet reţeta simplă a celui mai bun sirop de soc, cât nu se trec florile plantei. Mai ales acum, mi-a explicat ea, după ploaie, când florile nu sunt prăfuite, ar trebui să profit din plin de şansa de a prepara un sirop sănătos şi delicios pentru la iarnă. Până îmi voi regrupa neuronii şi voi decide înspre ce coclauri mă voi îndrepta în week-end după flori de soc, am zis să vă comunic şi vouă reţeta, poate vă e cu folos. Iată cum m-a învăţat Anca, gospodină desăvârşită, să procedez:

1. Se aleg 80 de flori mari de soc, preferabil culese după ploaie şi fără gâze printr-însele.
2. Se aşează socul cu inflorescenţele în jos (sau cu codiţele în sus) într-un vas mare.
3. Se acoperă cu patru litri de apă şi se lasă 24 de ore astfel (vasul trebuie acoperit cu un prosop, ceva, să nu naufragieze vreo insectă prin el).
4. După cele 24 de ore, se strecoară infuzia concentrată de soc cu mare atenţie, preferabil printr-un tifon dublu, să nu scape vreo floricică minusculă de soc în licoarea aleasă, că va compromite toată reţeta.
5. După ce a fost bine strecurată infuzia la rece de soc, în lichidul rezultat se adaugă şase kilograme de zahăr şi trei, patru plicuri de sare de lămâie (după gust).
6. Timp de trei zile se tot amestecă siropul cu o lingură de lemn, de câteva ori pe zi, până ce zahărul va fi complet dizolvat.
7. Ultima sarcină constă în aşezarea siropului de soc în sticle, borcane sterilizate şi închiderea ermetică a acestora. Asta-i tot.

Siropul de soc poate fi diluat cu apă plată, cu apă minerală sau cu apă fierbinte iarna, este parfumat şi suficient de dulce cât să se dea în vânt după el copiii, are puternic efect depurativ şi este tonifiant. Consumat cu moderaţie, este o alternativă naturală la sucurile sintetice şi nesănătoase din comerţ.

Acum pot să răsuflu liniştită, că n-o să pierd reţeta. #:-S