Romanul are in centru viata romantica a mamei scriitoarei, o viata angrenata pe axa unei unice iubiri; o iubire pe cat de intensa, pe atat de dureroasa, pe cat de frumoasa, pe atat de deprimanta.

Rar mi-a fost dat sa am placerea de a citi un roman atat de sensibil. Mi-e greu sa-mi dau seama daca unui barbat cartea aceasta ii va trezi o impresie asemanatoare. E scrisa in limba noastra, a femeilor; nu este cu putinta sa nu ne regasim in randurile ei, incarcate de framantari sufletesti, de dragoste, melancolie si tristete. Deopotriva tinere, mature sau in etate, “Tacerile sau viata unei femei”, ni se recomanda drept o oglinda, un jurnal intim al iubirii, prin care ne putem identifica sau compara experientele forului interior cu cele ale tristei eroine. Romanul pare a fi inchegat din cugetari despre viata, despre dragoste, nefiind pagina care sa nu indemne la meditatie, la o judecata a propriei fiinte.

O recomand cu precadere cititorilor amatori ai romanului de dragoste, precum si celor care nu urmaresc epicul, povestea in general, fiindca acest roman nu urmeaza acest model, ci liricul, substanta, sentimentul, sufletul.