În curând se împlineşte jumătate de an de când am venit în Canada, răstimp în care am cunoscut nu doar lucruri, locuri, stiluri şi oameni noi, ci şi viruşi nemaivăzuţi de anticorpii mei şi ai piticei. Răceli cu valuri nesfârşite de muci în flux şi în reflux, cu tuse, febră şi dureri ameţitoare de cap, indigestii şi amigdale dureroase, all inclusive. Cum nu se pune problema să mergi la farmacie şi să-ţi procuri medicamente cu rost (poţi lua, fără rost, Tylenol şi Advil (ibuprofen), însă şansele de vindecare cu acestea sunt sortite rateului), la fiecare răceală mai serioasă am fost cu fata la medicul de familie. Săptămâna trecută m-a dus Mihai şi pe mine la urgenţă, după vreo două zile cu mercurul la înălţime (39 grade), la pachet cu dureri insuportabile de gât şi de cap. În ultima jumătate de an, cam de vreo patru ori am călcat în echipă pragul centrelor medicale din zonă. Şi de fiecare dată le-am părăsit nu cu mult mai bine decât le-am călcat pragul – cum ar veni, ne-am dus boi şi ne-am întors vaci. De ce? Pentru că nu am primit antibiotice.

Da, antibiotice, din cele cu care ne îndopau doctorii din România. Ţara în care mă duceam cu fata la doctor, cu muci şi tuse, iar medicul scria reţete îmbelşugate, şaorme cu di tăte. Dar, mai ales, cu antibiotice! Obişnuită astfel, mare mi-a fost stupoarea când, deşi cu febră, cu ace-n gât şi cap cât baniţa de durere, insensibilii ăştia din Canada m-au trimis acasă cu o apă verde, pentru gargară. De fiecare dată ne-au luat probă din gât (exudat) şi ne-au spus să sunăm după 48 de ore pentru a afla rezultatul: pozitiv sau negativ. Dacă avea să fie pozitiv, urma să primim antibiotice, altfel, acestea erau inutile, iar răceala s-ar fi dovedit virală. Ceea ce a şi fost, de fiecare dată.

Bun, ne-au luat tensiunea de fiecare dată, ne-au ascultat la inimă şi la plămâni, ne-au măsurat oxigenul din sânge, ne-au cercetat în gât şi-n urechi. Dar, vezi, obişnuinţa românului, de-a catadicsi doctorul drept bun în funcţie de „generozitatea” reţetei, de multele medicamente cu care pleci din farmacie congestionat şi fericit că, iată, ai tot ce-ţi trebui să te faci bine…? Că doar n-o să laşi răcelile netratate… Una peste alta, ne-am făcut bine chiar şi cu tantumul acela pentru gargară. Şi, spre marea mea mirare, fără antibiotice – caviarul canadienilor bolnavi şi pâinea pacientului român.