Zilele astea, după îndelungi aşteptări (ce au durat vreo două decenii şi jumătate), am gătit şi mâncat pe îndestulate batonul copilăriei, ciocolata de casă ce-mi îndulceşte amintirea anilor de demult, pe când mama avea în cămară, la discreţie, lapte praf. Dintotdeauna am fost un fan devotat al batonului copilăriei, mă răsfaţă înzecit mai mult decât cel mai fin pătrăţel Lindt, ba şi mai mult decât triunghiul de Toblerone. Cumva, Africana anilor ’80-’90 ocupă un loc special în topul ciocolatelor vieţii mele, că o primeau părinţii în pachetele de Crăciun de la uzină, alături de portocale şi bomboane de pom. Într-un an, ţin minte, prin nu ştiu ce miracol, a adus mama o cutie întreagă de Africana, cu câteva zeci de tablete în ea. Două zile mai târziu, sora mea era năpădită de nu ştiu ce erupţii cutanate şi, neputând exista rău mai mare decât bubiţele roşii, mi-a permis să fac de-adevăratelea pe doctorul cu ea; în consecinţă, i-am tamponat faţa cu vată înmuiată de moare de varză. [Paranteză pătrată pentru un banc (legenda spune că întâmplarea e pe bune) ce mi l-am amintit acum vag, că tot am adus vorba de moare de varză, şi pe care îl adaptez din mers că nu i-am ţinut minte detaliile: Un om, aflat în spital, aude doctorii vorbind despre cazul lui: “Moare!”. După un an, acelaşi om se întoarce la doctorul său. Acesta, mirat să-l vadă viu, îl întreabă ce tratament miraculos a urmat. Răspunsul: “Cum aţi spus dumneavoastră, d-le doctor, moare, moare de varză, în fiecare zi.”] Mai departe, nu-mi amintesc ce s-a întâmplat cu faţa surorii mele, ce pot spune sigur e că tratamentul meu nu i-a pricinuit daune pe termen lung .

Revenind, am făcut zilele trecute ciocolată de casă şi a ieşit fix ca şi supremul baton al copilăriei.

Ingrediente:

• 400 g zahăr
• 300 grame unt
• 500 g lapte praf
• 4-5 linguri de cacao
• 150 ml apă
• Opţional – arome şi ingrediente după pofta fiecăruia – vanilie, rom, nuci, alune, cocos, stafide etc. Eu am adăugat nuci şi a ieşit foarte bună.

Zahărul se amestecă cu apa şi se dă în clocot vreo două minute. Se ia oala de pe foc şi se adaugă untul, se amestecă până când acesta se topeşte. În continuare, se alătură şi restul de ingrediente (lapte praf, cacao şi ce mai vreţi), se amestecă bine şi apoi se toarnă conţinutul într-o tavă acoperită cu folie de plastic. După câteva ore (4-5), este întărită şi numai bună de mâncat. E ceva de vis.

P.S. Cred că, din perspectiva simplităţii listei de ingrediente, ciocolata de casă e şi cu mult mai sănătoasă decât cea din comerţ.