Cândva, au fost inventate păpușile sexuale, cu dedicație pentru soldați și marinari, ca o alternativă a prostituatelor, din motive sanitare. Respectiv decât să riște să se umple de boli cu transmitere sexuală, mai bine să-și descarce tensiunea sexuală folosindu-se de aceste jucării intime. Spre exemplu, printre primele atestări documentare ale acestor păpuși se numără proiectul Borghild, pe vremea celui de-al doilea război mondial, proiect în cadrul căruia Hitler a comandat “reconfortante sintetice” pentru trupele sale din Franța.
Fast forward în timp, în zilele noastre, când nu eroii de pe fronturi, nu marinarii din largul mării sunt ținta de markenting a acestor produse, ci toți posesorii de penis cât de cât erectibil. Dacă la începuturi, în secolul XVII, păpușile acestea nu aveau chip, ci doar niște forme vag feminine, prevăzute cu orificii în punctele esențiale, astăzi păpușile vin cu de toate. Sunt frumoase și dotate, au trăsături perfect conturate (nu le curge rimelul și dimineața-s la fel de proaspete), siliconul ce le acoperă imită la perfecțiune pielea umană, nu au celulită sau vergeturi, au forme perfecte, sunt calde (creatorii lor s-au gândit și la temperatura jucăriei) și se produc în serii ce se vând mai ceva ca pâinea caldă. Acum se lucrează și la dotarea lor cu inteligență artificială, să le facă să clipească, să vorbească (dacă n-o fac deja), să flirteze, să se miște provocator etc. În paralel cu acestea, sunt pe val și dispozitivele pentru sex virtual, ce arată futuristic, cam ca în imaginea de mai jos.
Personal, din orice unghi aș privi noile inovații din spectrul sexual, tot la imaginea unui câine care îmbrățișează cu labele piciorul omului și începe să dea din cur ajung (și spun: “săracul, n-are și el o cățea!”).
Să ne imaginăm un tânăr cu o astfel de păpușă inteligentă acasă, răspunzând la întrebarea: “ești virgin?”. Chiar și în cazul în care tânărul nostru n-a făcut niciodată sex cu o femeie reală, va ezita în a răspunde, în mintea sa luând naștere întrebări precum: “Adică dacă am făcut sex cu o femeie vie? E vreo diferență?”.
Sau, să spunem, un bărbat mai singuratic, cu vreo trei, patru păpuși sexuale acasă, care, în cele din urmă, discută cu o posibilă viitoare parteneră în carne și oase. Ce ar răspunde el la întrebarea: “ești experimentat?”. Cred că el se va considera experimentat sexual și că nu va ezita să spună că așa este. Să fie chiar așa? El nu doar că nu este experimentat doar pentru că a ejaculat cu zel în vagine artificiale, ci a și dezvoltat niște certitudini false despre sex. Evident că păpușile sexuale facilitează la maxim penetrarea și sunt create ca să stimuleze rapid bărbatul, păpușile astea sunt mereu și optim lubrifiate (probabil că vin cu tub, pompiță atașată și sticluță cu lubrifiant), dacă el nu nimerește din prima gaura unu, va aluneca în gaura doi fără probleme și fără urlete de durere. Sânii artificiali nu doar că vor suporta orice apucătură pătimașă, ci vor și arăta mereu așa cum nici în vise n-arată sânii femeilor reale cu cele mai scumpe silicoane. Iar păpușa sexuală se va contorsiona în fel și chip, fiind flexibilă cum nici gimnastele la bârnă nu-s. În fine, să presupunem că cei doi (doi în carne și oase) ajung în pat și că bărbatul pune în aplicare experiența dobândită în utilizarea păpușilor – șansa ca femeia reală să se comporte sexual precum înlocuitoarea din silicon tinde spre zero. Mici sunt și șansele ca femeia să aibă sânii așa bățoși, liniile șoldurilor și chipul perfect ca Barbie sexuala. De unde și posibilitatea ca bărbatul să tragă înțeleapta concluzie că e mai bine și mai plăcut să fuți o sintetică high-tech, decât o imperfectă ce pretinde atenție și răsfăț și care crede că ea este beneficiara serviciilor. Un bărbat care nu și-ar fi dobândit actuala experiență sexuală futând plasticăreturi, ar fi concluzionat că mai are de învățat și data viitoare va fi mai atent cu partenera. Cât despre practicantul nostru pe sintetic, probabil va căuta un update de software pentru noi experiențe.
Se vând și păpuși sexuale pentru pedofili, cică i-ar ajuta să nu comită abuzuri. Există și păpuși sexuale în formă de animale, dedicate zoofililor. În Japonia există bordeluri cu astfel de păpuși din silicon, ce au înlocuit clasicele lucrătoare (pe undeva, e bine, că forțează reprofilarea profesională a prostituatelor). Cum ar fi ca tirurile să se vândă cu păpuși în dotare, eliminând, astfel, breasla traseistelor? Cum se vor adapta proxeneții noilor provocări din lumea sexualității? Va mai fi ilegal să fii proxenet?
Să nu vă închipuiți că nu s-au făcut și modele bărbătești, doar că acestea nu au la fel de multă căutare.
Sunt părți bune și părți mai puțin bune în cazul inovațiilor dedicate satisfacerii sexuale. Întrebarea este, din perspectiva efectelor asupra relațiilor de cuplu, comportamentului sexual, societății, tot ce aduc bun aceste invenții din sfera sexualității compensează răul pe care tot ele-l fac?
211 Comments
Interesant articol. 🙂
Totul e în schimbare în lumea aceasta. Nimic nu mai e ce-a fost. Lumea se plictiseste, vrea inovare în orice domeniu.
Și prostituția evoluează, ca moda, prinde noi forme și diverse nuanțe și aspecte cu fiecare sezon, perioadă.
Dame de companie pentru excursii private, însoțitoare (înainte erau țiitoare), poliamor, sex în grup, swingeri, tringări (aah, nu căutați tringări pe google, e cuvânt inventat acum deși cine știe până mâine ce o să devină în materie de sex). Omul stresat al zilelor noastre se refulează în micile plăceri ca fumatul, sex, alcool, jocuri video, și puțină adrenalină.
Cred că deja sunt VR-uri cu păpuși performante și vedete care se văd și se aud în virtual. Măcar vedete porno. În curând lumea va face sex cu vedetele (playboy sau porno inițial) prin VR, contra cost. Primele curajoase/curajoși se vor îmbogăți, evident 🙂
Virtualitatea va fi întotdeauna diferită de realitate. Faptul că păpusile îi stimulează diferit, fiind special concepute să fie extrem de excitante îi va face în timp să sufere de ejaculare precoce și astfel femeile nu vor mai putea fi satisfăcute de bărbații care apelează la jucării și virtual. Și invers, femeile vor fi obișnuite cu performanțe rare de păpusile masculine. Cred că se va crea o falie, apoi o crevașă și în cele din urmă o prăpastie între femeie și bărbat. Îi vor înstrăina, cuplurile solide vor fi din ce în ce mai puține și natalitatea va scădea drastic în viitor. Și așa se spune că planeta e suprapopulată. 🙂
Tehnologia ne însingurează, prieteniile sunt mai mult virtuale, vorbim la telefon sau prin mesaje, deși tehnologia ne ușurează munca tot ea ne ocupă și timpul rămas liber. 🙂
Eu cred că are un impact mai mult negativ decât pozitiv.
Ca să nu repet ce-a zis Elena, mai adaug atât: după ce că văd cupluri în restaurante care au ieșit ÎMPREUNĂ dar se joacă separat, fiecare pe tableta lui, mai rămâne să ajungă seara acasă, să-și dea un pupic pe frunte și să-și gângurească „hai, dragă, să facem sex!”, apoi să intre fiecare în camera lui și să închidă ușa în urma sa.
Ca în filmul Surrogates.
https://www.youtube.com/watch?v=Zl_h9RaL0es
Cred că am putea împărți jucăriile sexuale în două: cele care se pot folosi în cuplu (exemple: vibrator, cătușe) și cele care înlocuiesc partenerul (exemplu: păpușa sexuală). Dacă cei doi doresc să încerce lucruri noi, și poate o să vi se pară ciudat, dar cred că nu de puține ori fata are astfel de fantasme, jucăriile din prima categorie le pot permite să exploreze diverse fantezii. Adică sunt ca un condiment la supă. Sigur, depinde de la cuplu la cuplu: unii poate vor supa condimentată într-un anumit mod, alții o preferă clasică. Dar să zicem că pot avea o utilitate. În schimb, unei păpuși sexuale nu-i văd nici una. Puncte bune și puncte rele? Eu nu văd nici un punct bun. De tensiune sexuală te poți elibera și singur. De fapt, tot singur te eliberezi și cu o păpușă de-asta. Doar ai impresia că nu-i așa. Îți vinde o iluzie și atât.
De data asta, Lotus, sunt de acord cu tine. Şi cu tot ce s-a spus mai sus, dar mi se pare că tu ai evidenţiat cel mai bine esenţa.
Dar e relativ plictisitor când e toată lumea de acord, nu?
Mă gândisem să vă contrazic, aşa, de amorul artei conversaţiei în contradictoriu, dar mie lene. Şi azi n-am nici timp. 🙁
Pe mâine!
erată. mi-e lene
Lotus, vrei să zici că păpușa gonflabilă e pasul esențial de-a despărți amorul/dragostea/iubirea, de sex?
Diferența între a-ți potoli foamea și a lua masa?
Dacă da, atunci acest obiect sexual, spre deosebire de practicile solitare și de jucăriile sexuale, elimină nevoia de partener VIU + Comunicare. Ceea ce e trist.
Genberațiile viitoare vor căuta în dicționare ce înseamnă ”singurătate”.
Singurătatea e un semnal, ca durerea: te face conștient că ești bolnav la corp.
Cu cât păpușile și păpușoii gonflabili vor imita mai corect un partener uman, cu atât mai ușor oamenii vor avea nevoie de cuvinte, de priviri, ca să intre în contact.
Pe bune, asumarea unui partener de viață verticală și orizonatală e o provocare care ne ține atârnați ca ființe sociale. Dacă rezolvăm sexul cu o păpușă, avem „dreptul” să nu ne mai plângem de singurătate.
Renata, păpușa gonflabilă e masturbare care se dă drept sex. E o practică cât se poate de solitară. Numai că, în timp ce masturbându-te de unul singur, poți avea la un moment dat sentimentul unei triste singurătăți, păpușa te amăgește, te face să crezi că ai un partener, amână momentul revelației acestei singurătăți. Și prin asta e mai nocivă decât masturbarea.
Păpușa gonflabilă e ca Facebook-ul, care te minte că ai o viață socială.
Superb si limpede articol,de o realitate zdrobitoare ce reflecta societatea umana decazuta si înselata de sistemul “sarpelui” al carui “ochi” siret supravegheaza cu cinism si ironie din vârful “PI-RA-MI-DEI ,bucurându-se de decadenta speciei umane create de Dumnezeu asemeni Lui,însa înselat de curiozitatea “Evei” care a devenit mai inteligenta decât “Adam”,purtând acum în “sân” un “sarpe” din ce în ce mai inteligent si inventiv , amagindu-l pe (homo sapiens) cu stralucirea frumusetilor relative,aparente,efemere,într-un “razboi universal” între ADEVAR si FALS.
“Daca ramâneti în cuvântul Meu,sunteti cu adevarat ucenicii mei,veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face SLOBOZI.” (LIBERI) !
Hristos Isus ,în urma cu doua milenii i-a avertizat prin metafore (pilde) pe cei “alesi” iar aceasta “Samânta” a femeii,a “zdrobit capul “sarpelui” prin IUBIREA NECONDITIONATA SACRIFICATOARE,în trup (carne) însa înviat în DUH iar azi pe Terra,aceasta “Samânta Dumnezeiasca” va germina în secret (taina) în toate cele patru puncte cardinale,iar “sarpele cel vechi” care azi a devenit balaur cu mai multe capete,va fi nimicit definitiv de “cei alesi” care traiesc ascunsi de fata “balaurului” în “pustie” paziti de puterea Absoluta a Iubirii Tatalui si a protectiei oferite de credinta în Hristos si de Duhul Adevarului,Mângâietorul copiilor lui Dumnezeu.
Romania si multe alte state,mici si neânsemnate pentru sistemul “Antichristic mondial”,este condusa de oameni falsi “Surogate” manipulati de sistemul “Antichristic” mondial prin puterea financiara si ocult-religioasa “Mamona”! 🙂 🙂
Iosif, când â apare la începutul cuvintelor, la sfârșitul cuvintelor și în corpul unor cuvinte compuse ca primă literă din al doilea cuvânt, se scrie î. De exemplu: început (prima literă din cuvânt), coborî (ultima literă din cuvânt), neînsemnate (ne+însemnate).
Același scop, precum aceste păpuși sintetice, în are și pornografia -- imagini, scene cu scopul excitării și satisfacerii sexuale. Vă păstrați poziția și în cazul acesteia?
Pornografia e arta, e condiment, te scoate din rutina si nu o poti baga in aceeasi oala cu sexdollurile pentru pedofili. Indiferent ce spun femeile si ele se excita daca urmaresc filme porno dar sunt geloase.
Geloase? De ce ar fi geloase femeile care se uită la un porno? Sigur, ele pot fi și în multe alte feluri: oripilate, dezamăgite, indiferente, interesate etc. Dar de ce spui că geloase?
Se uita cu iubitul la un porn si il vede pe el excitat de scene, nu din cauza ei si se supara ca nu e ea actrita care-l excita. Ai inteles?
Am înțeles asta și am mai înțeles că nu te vei simți gelos dacă iubita ta va lipi deasupra patului un poster cu actorul ei preferat și când va fi călare pe tine, în acțiune, să se uite doar la poster. Ba chiar vei fi mândru că i-ai oferit încă un orgasm și îți vei întări convingerea că ești tare bun la pat!
E clar, esti o proasta.
Poate sunt. Dar nici tu nu ești prea breaz când separi sinteticele sexuale dedicate pedofililor de pornografie, pentru că și pornografia are felia ei generoasă dedicată dezaxaților ăstora. Ba chiar aș spune că noile invenții în materie de sexualitate, cum sunt păpușile astea în mărime naturală și fidel lucrate după modelul uman, vin în continuarea și pentru îmbunătățirea experiențelor oferite de pornografie.
Eu nu cred că există filiația asta între pornografie și păpuși gonflabile.
Știu, Lotus, tu ești de părere că e firesc și ok să te exciți privind porno-uri și e cu totul altceva să ai un vagin sintetic la îndemână, ca înlocuitor al mâinii tale. Daaa! E cu totul și cu totul altă chestie! Să ți-o freci cu ochii beliți în monitor e în legea firii, mâna-i sfântă! Pe când păpușile din silicon cu inteligență artificială… e rău. E rău.
Nu, frate, e cam același lucru, la alt nivel. Nu ești cu nimic mai bun dacă ți-o freci cu ochii-n monitor sau ți-o bagi într-un silicon lubrifiat.
Păi este firesc să te exciți privind porno-uri, la fel cum este firesc să zvâcnească ceva în tine privind corpul aproape gol al unei tinere superbe care trece prin fața ta, că doar nu ești de piatră. Dacă nu te-ai excita, ar putea fi un semn că ai o problemă! 🙂
Dar parcă vorbeam de pornografie, nu de masturbare! Dacă tu nu le poți separa, mă rog, treaba ta. Eu însă discutam strict de pornografie. Nu știu ce bărbat excitat și care are prietenă ar prefera să se satisfacă singur în loc să-și sune iubita, gen. Sau să meargă acasă, la soție.
Practic, pornografia este pentru bărbat un afrodisiac foarte puternic. Așa că discuția se reduce la scopul și utilitatea afrodisiacelor. Dar de luat, le poți lua singur, le poți lua în cuplu etc. Fix ca jucăriile sexuale. Am zis mai sus: dacă crezi că bărbații, după ce se însoară, nu se mai uită la filme xxx, te înșeli.
Să înțeleg că ești căsătorit de știi tu atât de bine cum se comportă bărbații însurați?
După ce și cum spune, nu este, dar vorbește despre ce nu știe, ca de obicei.
De fapt, cred că mai jos, nu mai sus. Sau anterior.
Nu sunt. Știi cum se zice, prostul învață din greșelile lui, deșteptul din greșelile altora! 😀
Cudi, sunt mândră de tine. Când jignește,de cele mai multe ori e semn că l-ai făcut knock out și nu mai are replică sau argumente logice cu care să te combată. 🙂
You are good.
Elena, apreciez suportul! :p
Şi pe “altcineva” îl cunoşti, Elena?
De unde ştii ce înseamnă “de cele mai multe ori” când jigneşte?
Pornografia e produs vandabil, nu artă. Artă e Bach, Goya, Cezanne…
În relațiile de cuplu, jucărioarele sunt ceea ce face diferența între „dragostea durează 3 ani” sau ceva mai mult.
E artă, Renata, că actori, că regizor, că ce-a puiat mintea scenaristului… Fir epic, complexitatea personajelor, profunzimea dialogului, talentul actoricesc.. :))
“Pornografia este artă” este doar justificarea patetică a unui labagiu incapabil de a convinge o femeie să facă sex. Adică, altcinva-ule, ca să nu îți cadă self-esteem-ul pe jos, nu spui că ești consumator de pornografie de nevoie, din lipsă de femei, ci ești un iubitor de artă interpretativă.
Pe de altă parte, arta e atât de cuprinzătoare că poate include și secvențe cu caracter erotic sau chiar pornografic! 🙂
În cazul pornografiei e indicat să-ți schimbi poziția, cel puțin de câteva ori pe durata scenei! 🙂
Nu cred că pornografia are un scop. Ca să aibă un scop, ar trebui să fie o entitate conștientă, care să posede intenții. Ori pornografia este un domeniu, nu o entitate. Așa că nu putem vorbi decât de scopurile anumitor persoane care au tangență cu acest domeniu.
Cred că scopul principal al producătorilor de materiale porno este să câștige bani. Cred că scopul actorilor este să câștige bani și să cunoască lume nouă. 🙂 Cred că marea majoritate a celor care se uită la filme porno sunt bărbați (eu cunosc cel puțin unul) și cred că este în firea lor să se uite, bărbatul fiind o ființă vizuală, în comparație cu femeia, care este senzitivă. A-i spune unui bărbat să nu fie atras de filme porno e ca și cum i-ai spune să nu se mai uite la formele apetisante ale unei tipe la mini de pe stradă. Sau ca și cum i-ai spune unui proton să nu se mai uite după electroni. 🙂
Indiferent că sunt singuri, monogami sau poligami, tineri sau bătrâni, înainte de prima masturbare sau după andropauză, bărbații se vor uita la filme și imagini erotice. Că mai mult sau mai puțin, că nu toți -- la fel cum nu toți se uită la fotbal, dar se vor uita. Indiferent că alaltăieri au făcut sex cu soția și ieri cu amanta, dacă azi le fluturi un ziar deochiat pe sub ochi, vor căsca ochii. Cine crede altceva, se amăgește singură. 🙂
Lotus, înțeleg că ești mândru posesor de penis și te atrag filmele porno. Ok. Dar cu ce sunt acestea mai cu moț decât noile dispozitive pentru sex virtual (ca ăla din poza articolului), despre care spui mai sus că nu le vezi plusurile?
Păi compari mere cu pere. Nu se poate spune că sunt mai cu moț sau nu, deoarece sunt lucruri diferite.
Hai să luăm exemplul unui bărbat singur, fără parteneră. Avem trei situații: 1) se masturbează privind un film porno; 2) folosește un dispozitiv ca ăla din imagine; 3) folosește o păpușă din silicon. Cu ce este mai ok ipostaza primului exemplu față de celelalte?
Cu nimic, toate trei sunt același lucru. Sunt practic moduri diferite de a te masturba.
Atunci, de ce spui că pornografia e bună și păpușile din silicon, nu? Eu susțin că e totuna că ești consumator de pornășaguri sau că ai o sintetică-n dulap. Unii oameni sunt singuri și la chestiile astea li se rezumă activitatea sexuală. E treaba lor. Dar când ești într-o relație normală, Lotus, nu poliamoroasă cum visezi tu, nu mai este tocmai un lucru firesc să te exciți privind trupurile altora și nu al partenerului de lângă tine.
Ba este foarte firesc să te exciți privind orice trup gol. Mai ales ca bărbat, care bărbați sunt puternic vizuali. Pentru că este o reacție organică, naturală. Sau ce, crezi că în momentul în care ai obținut certificatul de căsătorie se declanșează un declic care te face insensibil la orice nud exceptându-l pe cel al soției? Este perfect firesc să ai uneori erecție dimineața, să ai erecție când vezi un film erotic, să-ți zboare privirea după o tipă sumar îmbrăcată (chiar dacă nu ai erecție) etc.
Iar pornografia nu e bună sau rea, e neutră. E un afrodisiac. Păpușile de silicon îți vând o iluzie, deci sunt nocive. Pornografia îți trezește sau amplifică dorința sexuală. Dacă ți-o trezește, dar eu zic că la bărbați funcționează. Și faptul că voi nu vă uitați nu înseamnă că nu există alte cupluri care se uită. Și faptul că femeile în general nu gustă nu înseamnă că bărbații nu mai aruncă un ochi când au ocazia. Indiferent că singuri, la job cu colegii etc. Credeți voi că nu, și că gata, după ce v-au luat nimic nu-i mai mișcă decât vorbele voastre duioase. Bărbatul funcționează altfel, ca organism.
Plus că, dacă ești femeie și soțul tău e cam obosit în ultima vreme și nu mai are chef de așa ceva, te poți face că uiți un film erotic pornit când vine acasă, sau vă uitați amândoi la el, după ce ieși din duș înfășurată numai într-un prosop etc.
Filmele erotice trezesc dorința sexuală, iar dorința sexuală nu-i rea în sine. E chiar un ingredient necesar al unei relații de cuplu. Sigur că se uită și dezaxați la pornoșaguri, dar curentul electric nu-i rău numai pentru că braconierii omoară pești cu el.
Lotus, te-am invitat, prin exemplul meu, să iei în calcul ipostaza unui bărbat singur, fără iubită sau parteneră închiriată cu ora, care se satisface cum poate și el, în funcție de ce are la îndemână: film, dispozitiv sau silicon cu forme și găuri. Tocmai ca să nu mi-o servești pe aia cu filmele porno ca terapie de cuplu. Că dacă scoți asta din calcul, stimulentul de cuplu, rămâi cu bărbatul care se folosește de ce mijloace dispune ca să obțină o plăcere cât mai intensă, singur singurel. Și atunci, filmul porno, dispozitivul sau păpușa sintetică sunt pe picior de egalitate.
Păi și dacă scoți din calcul bărbatul singur, rămâi cu bărbatul care are o viață sexuală de cuplu perfect normală și se uită din când în când la filme erotice, lucru iarăși perfect normal.
Și încă o chestie: filmul porno nu este un înlocuitor pentru păpușa gonflabilă. Eu n-am văzut până acum bărbat care să fie excitat de un vagin sintetic. Tot la filme xxx se va uita și cel care se masturbează cu mâna, și cel care se descarcă într-o păpușă. Păpușa gonflabilă înlocuiește mâna, nu filmul.
Și nu-i obligatoriu să te masturbezi după ce ai văzut un astfel de film, chiar singur fiind. Decât dacă ești puber.
Lotus, de acord, păpușa sintetică înlocuiește mâna. Tu, în primul tău comentariu la acest articol, spuneai că o astfel de păpușă nu aduce nimic bun. Același lucru nu-l spui și despre masturbarea clasică, cu mâna. Eu zic că-i cam aceeași treabă și mâna, și dispozitivul, și păpușa, tu spui că nu -- masturbarea cu mâna la un film porno e ceva firesc, păpușa nu-i ok.
Ce spun eu, reformulat: labagiu rămâi și dacă ți-o freci transpirând în fața ecranului cu filme porno, și dacă îți pui pe ochi dispozitivele astea revoluționare pentru onaniști sau îți procuri o sintetică ultimul răcnet.
Concret, eu nu sunt căsătorit, dar la fostul meu job, unde eram un colectiv preponderent masculin, nici unul dintre colegii mei, majoritatea căsătoriți, nu fugeau de filme erotice. De la șef până la portar. Aș zice același lucru despre vecinii de blog pe care-i cunosc, despre părinții celor mai buni colegi din școală pe la care mergeam, despre prietenii mei etc. La un moment dat, șeful meu direct m-a „certat” pentru că într-un set de DVD-uri cu filme pe care i le-am făcut am băgat și câteva erotice, fără să-i spun sau să i le dau separat, ca înainte. Și a dat play de față cu soția fix la un film din ăla, și a oprit repede. Citindu-ți opiniile, se poate deduce de ce nu se uita la filme xxx cu soția. 🙂
Dar tu continuă să-ți spui că nu-i așa. Eu ți-am zis părerea mea.
vecinii de bloc*, lol
Lotus, ia zi, de unde știi că nu fugeau de filme porno? Stăteau cu tine când porneai câte un film? Vă uitați împreună, ca băieții?
Observ, de asemenea, că ne prezinți numai opinia băieților. Colegele ce ziceau? Să nu spui că ți-a fost rușine să le întrebi!… Dacă aveau nevoie și ele, ca și sefu’, de terapie de cuplu și tu nu le-ai ajutat? E frumos? De ce nu le-ai oferit și lor DVD-uri porno?
Ba da. Citez din replica adresată Renatei:
Păpușa e mai nocivă ca masturbarea, deci și masturbarea e nocivă. Păpușa e mai nocivă pentru că cel puțin masturbarea e sinceră: știi că ești singur. Păpușa în schimb îți vinde iluzia că ai fi cu cineva.
Nu este adevărat. Când m-ai întrebat prin ce diferă cele trei, ți-am răspuns astfel:
Mă citești distorsionat.
Masturbarea, în orice formă ar fi ea, cu sau fără filme pornografie, cu sau fără dispozitive, dacă devine obicei și te oprește din a-ți găsi o iubită, atunci este nocivă. Sigur că atunci când spunem nocivă, o comparăm cu alternativa unui partener; altfel, medicii zic că e perfect normal să te eliberezi de tensiunea erotică acumulată, sexul fiind o nevoie de bază și la om. Dar pe termen lung e nocivă.
Însă tu pui o întrebare despre pornografie, pentru ca, atunci când eu îți răspund că pornografie este ok, să îmi spui că masturbarea nu-i ok! Bun, dar discuția era despre pornografie, nu despre masturbare. Și, dacă tot am început cu citatele:
Aici e dezacordul dintre noi, tu faci o asociere strânsă între una și alta. Eu nu.
Lotus, inițial ai spus că “Păi compari mere cu pere. Nu se poate spune că sunt mai cu moț sau nu, deoarece sunt lucruri diferite.”.
Apoi ai spus asta: “Cu nimic, toate trei sunt același lucru. Sunt practic moduri diferite de a te masturba.”
Nu te citesc distorsionat, tu te sucești ba pe stânga, ba pe dreapta.
Ketherius, eu ți-am zis o chestie din viața mea offline, pentru ca tu să mă iei peste picior. Este ok, data viitoare n-o să mai zic.
Oh, sărmanul de tine…
În primul rând, ai comentat pe un blog, în văzul lumii, nu mi-ai zis mie personal.
În al doilea rând, am pus câteva întrebări inspirate de spusele tale și de argumentele folosite de tine mai sus.
În al treilea rând, în 24 de ani de serviciu nu am avut niciodată discuții despre pornografie la serviciu. De-aia întrebam, pentru că pentru tine pare să fie normal să vorbești cu colegii despre pornografie, iar pentru mine nu.
Dar pentru clarificare: când trăiești peste 10 ani în același colectiv, ajungi să te cunoști unul cu celălalt. Iar filme nu-i făceam decât șefului.
Cudi, nu mă sucesc deloc, tu te sucești!
Când m-ai întrebat dacă filmele porno sunt mai cu moț decât păpușile gonflabile, ți-am răspuns că nu se pot compara. Și nu se pot. Pentru că sunt lucruri diferite.
Când m-ai întrebat dacă masturbarea în fața monitorului este diferită de utilizarea unei păpuși gonflabile, ți-am răspuns că sunt la fel. Pentru că sunt la fel.
În primul caz propui o comparație între pornografie și masturbare. Ori, după cum ți-am spus deja, dar nu mă deranjează să repet, pornografia nu se suprapune peste masturbare. Poți să te uiți la filme porno și fără să te masturbezi, poți să te uiți și dacă ai soție etc. Țelina (sau orice alt afrodisiac) este mai cu moț decât o păpușă gonflabilă? Nu le poți compara, sunt mere cu pere.
În al doilea caz m-ai pus să compar două forme de masturbare: cea cu filme porno și cea cu păpușă. Sau cea cu țelină și cea cu păpușa. Păi indiferent de ce afrodisiac folosești sau nu (și, apropo, păpușa nu e un afrodisiac), cele două sunt tot forme de masturbare. Deci același lucru.
Poți compara masturbarea cu țelină cu masturbarea cu pornoșaguri cu masturbarea cu păpuși cu masturbarea cu dispozitive virtuale cu masturbarea cu mâna cu masturbarea electrică; toate sunt masturbare, deci la fel.
Poți compara mâna cu dispozitivul cu păpușa gonflabilă cu iubita cu electrozii: toate sunt „parteneri sexuali”, iar iubita câștigă premiul I cu coroniță.
Poți compara țelina cu pornografia, pentru că ambele sunt afrodisiace. Și poți spune că pentru tine țelina funcționează mai bine. Sau pornografia.
Dar nu poți compara țelina cu mâna și nici pornografia cu masturbarea. Că prima intră la categoria afrodisiace, a doua la categoria „tipul partenerului”.
Ketherius: nu numai la job. Am zis: vecini, prieteni, colegi, chiar părinți (tați, evident) ai colegilor, încă de pe vremea când eram în generală. Ce vrei să-ți zic mai mult? Toată lumea se uita la filme porno.
Nu mi-aș dori să lucrez într-un colectiv unde să nu pot discuta orice cu colegii mei. Unde să nu poți glumi pe orice temă, unde să nu poți vorbi orice.
Cu vecinii, cu prietenii, cu colegii, cu șeful, cu părinții? Măi, dar știu că nu vă plictisiți pe-acolo! Ce să mai zic, fiecare grup cu interesele lui.
Nici eu nu mi-aș dori. Din fericire, am colegi de pe 4 continente, cu 6 religii, din 9 țări. Te asigur, discuțiile sunt întotdeauna suficient de interesante și nu e nevoie să le facă nimeni mai interesante prin anume subiecte.
Bine zis, Cudi. Cine se aseamănă se adună. 🙂
Poți să faci un lucru bun sau un lucru bun că tot se vor găsi oameni care să te aprobe și oameni care să te dezaprobe. 🙂 Și e și simplu să te justifici dacă vrei, argumentat, chiar și cu citate încurajatoare, sigur a mai fost cineva înainte în situația ta care să fi croit o poveste frumoasã în jurul faptei sale, oricare ar fi fost ea.
Oamenii au mania aceasta de a se acoperi cu justificări, explicații și dovezi, uneori, nu? 🙂
Elena, îți explic ție, că cu bărbații ăștia e mai greu.
Nu cred că trebuie judecat bărbatul singur, departe de iubita lui de multă vreme sau fără iubită, care dă noaptea pe un canal cu filme porno și se masturbează astfel. Treaba asta e intimă, îl privește și o putem înțelege. Nu e ceva rău în asta. Ce nu agreez eu în afirmațiile lui Lotus e certitudinea că bărbații vor, prin firea lor, să vadă treburi dintr-astea și, chiar dacă își găsesc o parteneră la care țin, ei se vor simți în continuarea atrași de pornășaguri, ba chiar le-ar putea folosi pentru a stimula activitatea sexuală în cuplu. Eu cred că un cuplu normal se descurcă și fără astfel de filme și mai cred că sunt femei care, deși nu se simt bine văzându-și iubiții excitați de curul unei tanti din televizor, acceptă comportamentul soțului tocmai pentru că a intrat în mentalul colectiv ideea că e normal ca bărbatul să se delecteze cu stimulente dintr-astea. Cum spune Lotus: ne înșelăm noi, femeile, dacă ne închipuim că bărbații noștri nu ar vrea și ei porția lor de stimulente. Nu vreau să accept asta, vreau să cred că e de nivelul normalității și bărbatul care nu simte astfel de nevoi, care găsește în iubita lui toate stimulentele de care are el nevoie pentru a fi împlinit sexual.
*un lucru bun sau un lucru rău, nociv
Cudi, părinții, da, începând cu tatăl unui coleg de-al meu de generală, care, imediat după revoluție, avea video player (o noutate pe atunci) și ghici la ce filme se uita cu prietenii lui? Sigur, nu mi-a zis-o tatăl, deși, ulterior, am ajuns să pot glumi cu el pe orice temă.
Am crescut într-un mediu normal. Și este perfect normal, ca bărbat, să te uiți la filme pentru adulți. 🙂
Ketherius, discuțiile „suficient de interesante” sună ca un fel de moarte a pasiunii! Eu nu pot spune că erau interesante sau nu, habar n-am cât erau de interesante. Pot spune că eram prieteni și discutam deschis despre cam orice.
Sexul nu e fenomenal de interesant decât probabil dacă e un subiect tabu. Altfel, e ceva banal. Un mediu în care nu se discută niciodată despre sex e un mediu ciudat. Osho ar fi zis că-i un mediu de obsedați sexual.
Sunt de accord cu ce zici Cudi, și știi că eu sunt o gigi-contra și nu mă pun de accord de formă cu cineva.
Uite un articol interesant despre porn industry.
http://www.deseretnews.com/article/print/865582634/Ubiquitous-assailant-The-dangerous-unasked-questions-surrounding-pornography.html
Este și el, lol. 🙂 Am zis de la bun început că nu toți bărbații se uită la așa ceva, după cum nu toți sunt microbiști. Dar, per ansamblu și comparativ cu fetele, bărbații se cam uită. Și, chiar dacă partenera le oferă toate stimulentele necesare, aia nu înseamnă că filmele erotice nu mai sunt atractive pentru ei.
Lotus, când te uiți la filme porno ca să te exciți și să faci sex cu iubita ta, mie mi se pare că îți folosești iubita pe post de păpusă gonflabilă umană, care cum ziceai tu e în topul preferințelor:
“Poți compara mâna cu dispozitivul cu păpușa gonflabilă cu iubita cu electrozii: toate sunt „parteneri sexuali”, iar iubita câștigă premiul I cu coroniță.”
Mai ales că tot susții că pornografia e bună.
M-am uitat la filme porno, de curiozitate. Nu mă mai uit. Nu mă pasionează şi nici eu, nici partenerul meu n-avem nevoie de ele ca să ne excităm.
După părerea mea, sexul e plăcut când îl faci, nu când te uiţi la alţii făcându-l. Şi, slavă Domnului, de când m-am apucat de “sportul” ăsta, am avut întotdeauna cu cine să-l practic.
Clonă, sincer, am încercat și eu să urmăresc un astfel de video, dar n-am rezistat mai mult de vreo cinci minute. Nu că aș fi rămas indiferentă urmărindu-l: mi-a creat o stare de disconfort mai pronunțată și am concluzionat că nu-mi face bine nici la fizic, nici la psihic.
Te cred, Cudi.
Pe mine m-a distrat o rudă de-a mea, o femeie care, la peste 85 de ani, a ţinut musai să vadă un film porno cu un negru. Voia să afle dacă are penisul negru sau alb.
Ăsta motiv pertinent! Și abia la sfârșitul filmului s-a lămurit? :)))
N-am fost de faţă. Dar cred că a văzut tot filmul. Aşa am înţeles din ce-a povestit. 🙂
Bine că n-a purtat “actorul” un prezervativ colorat, că altfel trebuia săraca femeie să mai urmărească vreo 2-3 filme ca să se edifice.
:))))))))))
Nu văd unele commenturi pentru că îmi apar prea în dreapta într-o linie verticală subțire în care cuvintele se văd parțial și câte un cuvânt sau jumătate de cuvânt pe rând, dar nu poți mulțumi pe toată lumea, așa că e ok, înțeleg. 🙂
Când am intrat atunci la papagigli să citesc articolele recomandate erau commenturi aliniate literă sub literã deci aici e muuult mai bine. 🙂
Vă recomand un film bibliograf, după un caz real al unei starlete porno, care e foarte emoționant spre final, Cudi îți recomand si un pachet de servețele lângă:
*bibliografic (m-am grăbit. Ce-i drept e că am terminat la timp 😛 )
Elena, sper să poți citi comentariile acum, că am revenit la vechile setări. Vezi ce facem noi pentru tine?
Văd. 🙂
Un articol interesant și bine documentat despre pornografie.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/09/27/cum-a-devenit-pornografia-omniprezenta-industria-sexului-modeleaza-comportamente-afecteaza-creierul-si-distruge-vieti/
Am văzut pe TV5Monde un reportaj cum fetele de liceu sunt hărțuite și agresate sexual de băieți care au un comportament ciudat pus de specialiști și psihologi în baza vizionării de materiale pornografice. Mai mult ei postau în grupuri private filmulețe porno făcute cu iubitele lor fără ca ele să știe. Asta a implicat mutarea elevelor respective la un alt liceu. Tratamentul și vocabularul lor era unul pornografic hardcore și inclusiv cum se comportau în intimitate cu prietenele lor (deloc romantic, evident). Concluzia e că în viitor “a face dragoste” de acum nu va semăna deloc cu “a face dragoste” atunci. 🙂
Ei nu înțeleg că vedetele porno sunt antrenate cu sexul de la vârste fragede și că uneori sunt bete sau drogate poate, că nu totul foarte real.
Așadar cred că industria porno are un efect nociv asupra relației de cuplu.
Probabil că băieții ăia au luat de bun tot ce au văzut prin filme și au pus semn de egalitate între vizionarea lor și educația sexuală. Apoi, când au dat de fete în carne și oase, și-au pus în aplicare “experiența”.
Exact asta se întâmplă, ei de acolo învață, pe când pe o fată nu o poți trata ca pe o starletă porno. De aceea se spune că pornografia dezumanizează, crează curiozități bărbaților de a pune în practică, instigă la poliamor și sex în 3-4, în grup. Distruge practic romantismul și crează brute sexuale. Cei care vizionează frecvent astfel de filme porno încep să asimileze scenele din film ca fiind “normalități”.
Păi motivația cu sexul surpriză („n-a fost viol, a fost sex surpriză”) a celor 7 vasluieni de unde credeți că vine? E o expresie consacrată în industria pornografică. Au văzut-o în filme.
Așa se spune? Ce incult sunt! Noroc cu tine, că ești la curent cu lingo-ul de specialitate!
Dă un search după „surprise sex”.
Lotus, după ce scrii tu aici, cred că te invidiază juma’ de planetă: poliamor, femei care te așteaptă acasă cu un film porno “uitat” pe televizor, cu o atmosferă relaxată la serviciu și cu șef cinefil, cu vecini de bloc cu gusturile similare în materie de filme. Îți dai seama, când organizați o seară a cinefililor pe scară, nu aveți probleme în a alege filmele, sunteți cu toții în acord. În plus, la voi în bloc atmosfera e zen, lipsită de orice tensiuni, nu vă certați pe locuri de parcare sau pe cine culege strugurii. În casă rai, la serviciu paradis, blocul -- grădina Edenului. Cum să nu fii invidiat?
Exact, vezi câte avantaje poți avea dacă ți-ai pune o floricică la avatar și nu ai mai mânca carne, Keth? :)))
Eu cred că, la fel cum prietenii mei se uită la astfel de filme, și ai tăi se uită. Că nu-ți spun ție, asta-i partea a doua. 🙂
Lotus, nu știu cum să-ți explic… mă bucur că prietenii mei nu îmi vorbesc despre pornografia pe care, poate, o consumă. Chiar nu vreau să știu detaliile vieților lor sexuale.
Cât despre a discuta despre filme porno, o să sar peste faptul că este așa ceva ține de educație (de cei șapte ani de-acasă, adică) și o să te întreb: ce mama dracu’ poate vorbi un om inteligent despre un film porno?
Da, și pentru mine asta e o surpriză, că bărbații vorbesc despre ce filme porno au mai vizionat, când nu sunt femei de față. Eu credeam că vorbesc despre fotbal sau despre cum s-au făcut praf la o băută. 🙂
Renata, eu nu mă pot înțelege cu Ketherius, îmi citește deformat comentariile. Nu se adună bărbații la șezătoare să povestească despre ce filme porno au mai văzut. Dar, în discuțiile dintre bărbați, mai apare și sexul. Nu așa, romanțat ca la voi, dar mai apare de exemplu tipa aia, tipa aialalată etc. Iar dacă X ți-e prieten, cam știi dacă și-a înșelat vreodată sau nu soția, dacă se uită la filme porno sau nu, dacă una sau dacă alta. Zic și io, după părerea mea, după experiența mea! 😀
N-am văzut păpuși gonflabile decât în filme comice (câteva cadre care ironizau infantilitatea unui personaj masculin, comportându-se ca un familist grijuliu cu păpușa din dotare) sau în documentare despre evoluția industriei pornografice. Nu mă pot pronunța asupra utilității lor. Deși pentru oameni cu handicap fizic, care nu pot avea o viață sexuală normală, presupun că sunt un surogat salvator.
Filme porno am văzut, de curiozitate, de îndată ce au apărut canalele pentru adulți în pachetul de posturi tv ale furnizorului de cablu. Ba chiar am văzut destul de multe, 🙂 , sperând să dau peste unul mai interesant sau mai original decât ăla de dinainte. Recunosc, m-au plictisit. Mai ales alea vechi, unde sunetul se adăuga ulterior filmării.
Pot să afirm cu certitudine că cei care susțin că filmele porno sunt o formă de educație sexuală, de inițiere în comportament sexual se înșeală. Puștii lipsiți de experiență își creează un ideal de femeie, un șablon îngust și ridicol ( țâțe umflate cu silicon, fese umflate cu silicon, buze umflate cu silicon plus o disponibilitate și-o apetență pentru sex infinite la fata visurilor lor) pe care îl vor căuta în viața reală. Și mai rău, filmele astea elimină partea „fermecătoare” a unei relații, flirtul și preludiul. Îi mai învață că sexul e o activitate mai mult agresivă care presupune și o condiție fizică de contorsionist combinată cu una de maratonist. Ca să nu mai vorbim de fetișul penisului de 30 de cm care în film e normă. Una peste alta, dacă vrei, ca femeie, să afli cât de plicticos e la pat un posibil partener, înainte de-a trece la acțiune, întreabă-l câtă filmografie porno a consumat. 🙂
L-aș întreba pe Lotus dacă a încercat, de curiozitate, să urmărească un pornache DUPĂ o partidă de sex real excelentă,să vadă dacă i se mai pare așa de excitant, dacă nu cumva tot ce se vede pe ecran devine cam plicticos și cam stupid.
La o persoană cu dizabilități grave decât o păpușă gonflabilă surogat pe care le este oricum greu să o folosească și îngrijitoarea lor să o spele cred că ar fi mai indicat castrarea chimică. E trist dar parcă e și mai trist cu păpușa și filmul porno. 🙁
Elena, nici chiar așa. O fi tristă uneori masturbarea, dar e sănătoasă pentru cei care nu pot avea relații normale, din cauza unor handicapuri fizice. În plus, castrarea chimică e foarte intrusivă și are multe efecte nocive.
Unei tipe i-a murit soțul într-un accident de mașină, grăbindu-se să ajungă mai repede acasă. Aveau mai mult de 5 ani de mariaj dar încă se iubeau mult. Ea a fost complet sedată încât la înmormântarea lui a început să râdă. După 2 ani de la moartea lui mi-a povestit de castrarea aceasta chimică pe care și-o făcuse într-un concurs de împrejurări. Se simțea bine cu ea și nu mai avea nici menstruație (la vreo 40 de ani dar arată mai tânără pentru că efoarte îngrijită). Declara că nu mai vrea să cunoască nici un alt bărbat și regreta enorm că nu i-a făcut un copil, tot amânând momentul și parcă nici nu îi trebuise pe când era încă el în viață. Câteodată mă gândesc că marile iubiri au un destin sinuos și dacă nu imposibil, chiar trist. 🙂
Renato, nu am încercat, ca să-ți pot da un răspuns. În plus, eu nu mă mai uit la filme propriu-zise, că, în peste 90% dintre cazuri sunt tixite cu perversiuni, sex anal (care-mi displace pro-fund), vulgarități (ca să creeze atmosfera), agitație (ritmul e alert, nebunesc chiar, la fel ca-ntr-un film cu Jason Statham -- acțiune de la un capăt la celălalt), voce suprapusă peste filmare ca să fie gemetele cât mai intense etc. Adică regie ieftină și proastă, chestii grobiene. Dintre ele, unele, care încearcă să aibă un scenariu, o poveste, sau care parodiază, sunt chiar comice involuntar.
Filmele sunt cam pe apus, ca trend. Acum sunt site-uri cu diverse „specializări”. De exemplu, Swallow Salon, după cum și numele indică, e un site cu felații. Cam toate sunt regizate la fel, au un anumit cadru, o anumită derulare, o anumită muzică ambientală. Site-uri cu „coach” în titlu mimează un interviu la un astfel de studio. GirlsDoPorn o face pe bune, cu amatoare. Aspiranta (sau starleta în toată regula) vine acolo, răspunde la întrebări, după care face sex cu tipul de acolo. Interviul e interesant, din perspectiva întrebărilor: când s-a apucat de porn, de ce și-a ales numele ăla de scenă, ce poziție preferă, dacă familia ei știe, ce zic prietenii, care a fost cea mai ciudată experiență sexuală din real life, ce planuri de viitor are, ce bărbați preferă, dacă mimează orgasmul etc etc etc. După care urmează partea de sex. Mofos primește clipuri de la amatori, Brazzers încearcă uneori să le facă o poveste, un scenariu, X-Art, SexArt, Babes etc vor să fie elitiste, tot ce conține masaj în titlu sunt transpuneri video ale ideii de masaj erotic cu happy ending șamd.
M-am uitat acum pe FileList, un tracker de torenți, la categoria XXX: pe prima pagină, din 50 de rezultate, nici unul nu e film. Toate sunt compilații, scene, colecții cu o anumită tipă sau chestii tematice, cum am descris mai sus. La acestea mă mai uit uneori.
Cudi, te-ai gândit vreodată că filmele porno îi ajută pe poliamirezi să iubească o poliamoreză (adică cum explica clonatul: să treacă prin eter bla bla, sublimare, sentiment de prietenie, etc) doar pentru că ei se uită cu admirație ls starlete porno și nu le stigmatizează, ci din contra comportamentul lor în timp se apropie de normalitate și încep să le vadă anormale din contra pe cele care nuacceptă poliamorul, de aici și dorința unora de a le explica cu inverșunare logica și utilitatea “poliamorului”, nu?
Elena, te-ai gândit vreodată că n-ar strica să începi să gândeşti? Măcar să faci o firavă încercare?
Da? Nu mai sunt la curent cu ce se poartă în materie de porno. Credeam că încă se mai fac filme „de lung metraj”. 🙂
Noroc că mă aveți pe mine în listă! 😀
Mare noroc, da! Eu zic să bateți câteva mătănii fiecare de mulțumire că-l aveți pe Lotus.
Nici eu nu ştiam nimic din toate astea.
Omul, cât trăiește, învață. Noroc cu Lotus, le connaisseur…
🙂
E bine să fii la curent cu… mersul lumii, chiar şi dacă nu-ţi place pe ce cărări o ia. 🙂
Ehei, îi place lui, că nu l-a luat nimeni cu japca să-l pună la vizionat XXX-uri.
Nu de el ziceam că nu-i place. Mă refeream la noi, cei am aflat de la el cum mai stă treaba cu pornografia. 🙂
Pe de altă parte, chiar adineauri mă gândeam din ce cauză te-ar putea oripila conținutul pornografic al unui film. Înțeleg să te oripileze un film în care cineva îi taie capul unui prizionier și camera insistă asupra sângelui care îi țâșnește din gât, sau alte scene similare, dar în rest, mie filmele îmi plac sau mă lasă rece, nu mă oripilează.
După părerea mea, filmele conţin, în ultima vreme, prea multă violenţă şi prea mult sex; în ambele privinţe se insistă prea mult pe detalii care nu sunt neapărat necesare. Şi deplasarea accentului în aceste direcţii reprezintă calea care mie nu-mi place.
Dar violenţa e într-adevăr cea care [mă] oripilează. Despre filmele porno eu una n-am spus asta. Am spus doar că nu-mi plac. Nu sunt tentantă să mă uit la aşa ceva.
Lotus, da, am înțeles cu toții că pe tine nu te oripilează, indispune ci te lasă rece sau îți place conținutul pornografic. Pentru că presupun că mie mi te adresezi la faza cu oripilarea, hai să îți zic sincer cum văd eu treaba asta. Atunci când urmărești constant pornache, înseamnă că-ți place să te uiți la imagini explicite cu unii care fac sex, în număr mai mare sau mai mic, iar treaba asta te excită. Plăcerea asta de a privi actele sexuale ale altora se aseamănă izbitor unei tulburări psihosexuale, numite voyeurism. Diferențele sunt prea mici pentru a pune piatră de hotar între cel care privește un porn și cel care se uită, de la fereastră, cum și-o trage cuplul de vecini. Din punctul ăsta de vedere, pornografia e bună, că salvează intimitatea unora și le dă de lucru voyeurilor.
De ce nu îmi plac mie filmele porno? Știu că n-o să mă înțelegi și o să zici că am eu o problemă sau simplul fapt că sunt femeie mă determină să văd lucrurile astfel: imaginile alea mi se par degradante, mă zgârie pe creier, le consider rupte de realitate, inhibatoare și josnice. Iar pe cei care urmăresc pentru plăcere toate astea îi consider obsedați sexual. În lumina acestor discuții și pe tine te consider obsedat sexual. Acum trăim în vremuri în care, iată, mulți bărbați afirmă public că sunt consumatori de pornografie, cum vorbești tu cu prietenii, vecinii și colegii de muncă -- a intrat în normalitate să fii obsedat sexual și unii mai sunteți și mândri de asta.
Mai cred că unii oamenii se vindecă de tulburările astea sexuale atunci când ajung în relații normale. Dar sunt și din cei care nu vor să-și schimbe comportamentul sau nu realizează că au o problemă. Și asta îi împiedică să lege o relație sănătoasă, normală și de durată.
Cudi, ai punctat perfect și parcă mi-ai transpus mie propriile-mi gânduri în cuvinte. Acum știu de ce te plac. 🙂
Și scenele de film cu oameni care mint sau care fură nu sunt degradante? De ce ele nu te oripilează? De ce ele nu-ți creează o senzație fizică de rău? Eu, dimpotrivă, cred că disconfortul fizic pe care l-ai menționat e semnul unor dizarmonii sau reprimări în plan sexual. Și e firesc ca, având aceste dizarmonii, să-i consideri obsedați pe cei care se manifestă normal legat de eros sau pe cei care sunt liberi din acest punct de vedere.
Cred că a vorbi despre sex sau a viziona ocazional filme erotice este semnul normalității. Sigur, e o problemă când se exagerează, ca-n orice domeniu, dar, dar dacă îi cauți pe obsedații sexual, ai mai mari șanse să-i găsești printre cei care nu abordează niciodată subiectul sexului și care roșesc puternic când, în mijlocul unei petreceri, cineva proiectează din greșeală pe ecran un film porno.
By the way, nu știu dacă voyeurismul e sau nu o tulburare, că nu l-am studiat; nu m-a interesat niciodată. Cum se împacă asta cu faptul că „se aseamănă izbitor” cu privitul la filme porno?
În sfârșit, la tine nu există linie de mijloc, există doar extreme. Tu pui accentul pe pornografie full-time. Dacă cineva îți spune că vizionează materiale erotice, aia înseamnă că le vizionează non-stop, că stă cu ochii în monitor toată ziua și că e obsedat de ele. De ce? Pentru că asta e opusul reprimării, care-i o formă dizarmonioasă de control.
În sfârșit, nu mă aștept să înțelegi, nu dintr-un singur comentariu la un articol.
O, ba da, Lotus, mă enervează la culme și aia care omoară, chinuie, rănesc alți oameni etc. De aia se numesc personaje negative.
Dar îți creează același disconfort fizic pe care l-ai descris undeva mai sus? Sau aceeași stare de rușine, dacă
îi vezi într-un grup social de oameni serioși, eventual colegi de muncă etc? Las la o parte faptul că nu te oprește nimeni să-i numești pe protagoniștii XXX personaje negative. 🙂
Deci dacă te uiți la un film în care Brad Pitt sparge o bancă, ai aceleași reacții, aceeași rușine, aceleași senzații de disconfort etc pe care le-ai avea dacă, în mijlocul unui grup de prieteni și cunoștințe, cineva ar pune un film porno?
Vii cu o analogie greșită care nu dovedește nimic. Dar hai să-ți răspund. Nu, nu aș avea aceleași reacții pentru că, dacă personajul pricipal este Brad Pitt și el sparge o bancă, nu înseamnă că este personajul negativ. Cum ar veni, nu și-a băgat pula într-una, ci în sistem. Ceea ce, metaforic, e chiar mișto.
Încă o chestie, Lotus. Nu înțeleg de ce amesteci filmele artistice, drame, thrillere etc. cu filmele porno. Primele sunt entertaiment, sunt o formă de artă, creații artistice. Filmele porno sunt un surogat pentru viața sexuală a unora.
Fac această analogie pentru că:
Este degradant și să furi sau să omori. Și atunci, de ce nu trăiești aceleași senzații când vezi filme în care actorul principal fură nu neapărat sistemul, ci să zicem un om nevinovat? De ce nu ai aceleași senzații când privești House of Cards?
Ce contează ce sunt aceste filme, în ce scop au fost create etc? Tu ai motivat drept cauză a senzației tale de disconfort faptul că actul sexual, așa cum e redat de filmele porno, e degradant. Ei bine, și furtul e degradant, dar nu-ți creează senzații similare. Și atunci, poate că ar trebui să cauți cauzele acestor senzații neplăcute în altă parte.
By the way, există și filme porno artistice, adică cu preludiu, cu lumânări, cu intimitate, fără înjurături etc.
Reiau: un film artistic este o operă de artă. Orice operă de artă este creată pentru a transmite un mesaj. Mesajul îți dă un sentiment, îți creează o stare. Dacă Brad Pitt este un hoț, filmul te conduce spre a empatiza cu hoțul, cu Brad Pitt. De aia nu mă oripilez când Brad Pitt interpretează rolul unui hoț.
Un film porno ce mesaje transmite? Că toți pizza delivery man îți bat la ușă cu pula sculată?
Și deci un film foarte prost, cu un scenariu tâmpit, care nu reușește să te facă să empatizezi cu hoțul, îți creează la fel o stare de disconfort fizic? Că ai hoțul care fură -- o activitate degradantă, într-un film submediocru, cu valoare artistică nulă. Fix ca la porn.
În plus, aș mai putea să subliniez încă o idee.
Nu vi s-a întâmplat “ni ci o da tă” ca privind un film în care protagoniștii sunt niște hoți profesioniști care dau spargeri bancare sau comit alte furturi grave (gen Fast &furious) să tineți cu ei să nu îi prindă, să aveți emoții, să vreți să o întindă mai repede de la locul comiterii infracțiunii și când să dea vreun polițist (om al legii, al moralității) să-i prindă să vă bata inima iepurește și să vă rugați parcă în minte să nu-l prindă și să termine cu bine? Eu recunosc că deși știu că e imoral să furi, porunca a 8-a e ‘să nu furi’, tot țin cu protagoniștii filmului, parcă, “în ciuda faptul lui că”.
Dar un tip care se uită frecvent la pornache oare nu empatizează cu actorii din filmele xxx? Oare nu e la fel și de aceea încep să-i privească cu indulgență când unul o prinde brutal pe una de păr și o pune în genunchi? Faptul că o ia direct la acțiune nu i se poate părea normal? Poate mai mulți care vin să o umilească ca pe o sclavă sexuală. Oare nu uită și el de porunca să nu preacurvești atunci și de toate cele morale? Oare nu caută și el același tipar de fată în societate? Nu va fi excitat de ideea să facă și el la fel cu una? Eu cred că îi schimbă psihic pe cei care se uită la porn, percep altfel lucrurile după ce consumă mult porn.
Elena, dacă ai deschis subiectul sexualității din prisma moralei creștine, am două întrebări pentru tine:
1. Persoanele puternic religioase critică filmele pornografice pentru că vin în conflict cu „să nu preacurvești”. Dacă le-ai pune un astfel de film, ar roși puternic și s-ar ridica de pe scaun, admonestându-te. De ce însă nu au aceeași senzație și la filme cu furturi, cu spargeri de bănci, cu crime, după cum singură recunoști? Ce, furtul nu face obiectul celor 10 porunci, la fel ca preacurvia? Crima nu face și ea obiectul poruncii „să nu ucizi”? De ce simți o stare foarte puternică de rușine, de disconfort etc când îi vezi pe doi care și-o trag, dar nu simți același lucru când vezi că X îl fură pe Y? Oare nu înseamnă asta că rușinea și toate senzațiile dezagreabile pe care le simți în acel moment provin din anumite inhibiții sexuale pe care le ai și nu din morala creștină la care susții că aderi? Că morala creștină îți zice același lucru și despre furt, dar acolo nu te simți la fel.
2. Există actori de filme porno care s-au căsătorit. Să zicem că te uiți la o scenă în care doi astfel de actori, soț și soție, fac sex. Să zicem că și tu ai un soț și nu intenționezi să pui în practică ceea ce vezi acolo cu altcineva decât cu soțul tău. Este imoral să privești acea scenă, din punct de vedere religios, sau nu? Cu argumente, evident.
Mersi.
Lotus,
1. La filmele cu protagoniști care sunt hoți profesioniști, în primă fază îți prezintă personajele care sunt de obicei oameni care arată bine, frumoși. E bine știut că empatizăm cu oamenii care arată bine, sunt îngrijiți și vorbesc frumos. Apoi îți arată și un motiv pentru care o fac, de obicei îl prădează pe unul rău. E un întreg joc psihologic care compensează acest păcat al furtului (căci e știut că nimeni nu e perfect). Ai auzit de sindromul Stockholm (capitala Suediei)? If not, caută pe wiki.
În plus nu empatizez cu criminalii din film indiferent din ce motive ucid (răzbunare, etc,) poate doar autoapărare. Nu cred că sunt inhibată, sunt doar o fată cu principii și precaută.
Simt un disconfort când văd unele scene de sex pe care eu le consider perversiuni, prea dure și umilitoare pentru ele. Eu întotdeauna am fost o neînfricată (dar precaută), când a picat netul în cămin, evident în faliculitate, o prietenă m-a rugat să merg cu ea noaptea la net ca să vorbească cu iubitul ei din străinătate. Alături, un cocălar se uita la scene cu sex dur, hardcore. Cât am aruncat puțin ochii pe ecranul lui a fost oribil. Atunci brusc mi s-a făcut teamă și am rugat-o să nu mai stea mult. Am ieșit de acolo rapid și până la cămin aproape că am zburat.
2. Din punct de vedere religios dacă vrei să aflii, îți recomand să întrebi un preot, eu nu sunt avizată să-ți răspund. Dar din punctul meu de vedere zic că te poți uita dacă ai curiozitatea și vrei să te asiguri că așa fac și alții, deși nu văd cu ce te-ar ajuta să te bagi vizual cu privirea în intimitatea altora care și-o vând pentru bani? Când faci sex/dragoste oricum e aproape instictual și nu au nevoie de lecții, dacă vine din interior și simți, că dacă te pune unul să faci asta împotriva feelingului tău dar cumva te convinge totuși, normal că bâjbâi dacă ești începătoare și e anapoda și atunci lecțiile învățate te pot ajuta să faci față cu succes misiunii. Dar e de nedorit să accepți misiuni sexuale=preacurvie=păcat.
Elena, te rog, nu ne mai trimite la fețele bisericești, că, uite, tocmai un arhiepiscop și o întreagă mănăstire au fost trimiși în judecată pentru folosire de documente și declarații false cu scopul de a primi bani necuveniți de la Uniunea Europeană.
“E” și preoții oameni. Și ei “are”dreptul să greșească. Bine că noi avem dreptul să avem slăbiciuni pe care uneori ni le și negăm dar preoții cu atât mai mult au dreptul să fie ispitiți, cãci cu cât cunoști mai multe și te îndrepți pe calea cea bună, cu atât ispitele sunt mai mari și linia dintre păcat și nepăcat mai ștearsã și mărul edenic mai ademenitor. Păcatul iubirii de arginți l-a avut și Iuda. Faptul că sunt preoți nu înseamnă că sunt sfinți, deci nici desăvârșiți, trebuie să-i privim cu îngăduință, faptul că au fost prinși arată că Dumnezeu le spune că au greșit ca să înțeleagă păcatul lor și să-l îndrepte. 🙂
Dacă sunt tot oameni, de ce am fi mai îngăduitori cu ei decât cu alţi oameni? Fiindcă sunt mai ipocriţi?
Nu, ci pentru că ei și-au dedicat mai mult timp lui Dumnezeu și ce e cel mai important e că ei înțeleg mai bine păcatul, îl recunosc și depun efort spre îndreptare. Iertarea lui Dumnezeu vine după îndreptarea păcătosului. Dacă tu ierți un om păcătos care nu are de gând să se îndrepte va trebui să-i accepți și tolerezi mereu păcatul/slăbiciunea. El va greși mereu și mereu va trebui să-i ierți greșeala.
Dar dacă omul se îndreaptă și nu mai face Dumnezeu îl absolvă de karma păcatelor din trecut de acel gen cu îndreptarea.
Noi oamenii nu trebuie să judecăm păcatele altora și nici să aruncăm cu pietre căci și noi le avem pe ale noastre, chiar de sunt mai mari sau mai mici, mai puține sau mai multe și diferite. Iertarea o dă Dumnezeu, noi putem însă accepta sau nu păcatele altora. Părerea mea. 🙂
*mereu va trebui să-i accepți (nu ierți că noi avem alt tip de iertare, care e mai mult acceptare decât iertare propriu-zisă)
Dacă înţeleg mai bine păcatul, e, după părerea mea, cu atât mai grav când îl săvârşesc. Nu se poate zice: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac.”
Şi ce sau cine ne garantează că un preot care a păcătuit are de gând să se îndrepte, iar un mirean nu are? Noi nu putem citi gândurile, nu putem cunoaşte intenţiile altora.
Iar dacă noi, oamenii, nu trebuie să judecăm păcatele altora, înseamnă că trebuie să desfiinţăm tribunalele şi închisorile şi să aşteptăm să facă D-zeu dreptate. Să nu-i judecăm pe violatori, pe hoţi, pe criminali, să-i lăsăm în libertate, că poate au de gând să se îndrepte şi le iartă D-zeu păcatele.
Nu prea ai înțeles. 🙂
M-aș fi mirat să mă fi înțeles din prima dar cum diferența dintre noi e mare, e normal ca cuvintele mele să prindă sensuri diferite la tine. Soarta unor vorbe nu depinde numai de gura care le rostește ci și de urechile care le ascultă. Instanțele de Judecată judecă din punct de vedere legal și ei urmăresc dreptatea și siguranța cetățeanului. Dumnezeu judecă după legile divine, nu cele pământești și știr când omul s-a îndreptat sau când nu. El are o cunoaștere mai presus de fire. Nu le încurca, dar tu nefiind nici avocat, nici judecător nu are rost să judeci păcatele altora ci mai util ți-ar fi să le judeci și analizezi pe ale tale ca tu să devii mai bun și mai aproape de Dumnezeu. “Să arunce cu piatra cel fără de păcat!” nu? Cum poate judeca de exemplu un hoț care ia mită și face evaziune fiscală de exemplu pe un hoț care a furat dintr-un magazin mâncare pentru copii de exemplu? Ca să fie bine în lume întâi trebuie să fii tu un exemplu, să ceri de la tine și apoi de la altul. 🙂
Dar de exemplu dacă tu mi-ai vorbit urât sau mi-ai făcut un rău eu pot să accept asta sau nu și să mă comport ca atare. Dumnezeu însă te poate ierta dacă te îndrepți.
Eu pot accepta sperând să te îndrepți sau accepta pur și simplu dacă nu mă deranjează sau doare. Dumnezeu însă Știe dacă tu te-ai îndreptat sau ai inclinații autentice să te îndrepți.
Sau pot accepta ce ai făcut, înțelege dar nu pot să trec peste ca să merg mai departe pe un drum comun.
Pot refuza să accept greșeala ta. Liberul arbitru al fiecăruia. Importantă e îndreptarea pentru fiecare om. 🙂
Elena, și dacă filmul începe direct cu o spargere de bancă, fără să-ți prezinte personajele, fără să ai timp să empatizezi cu ele? Și nu sunt nici frumoase, unii sunt bărboși urâți, alții din echipă sunt cu cagule, nu știi încă pe cine și de ce jefuiesc, că filmul începe fix cu scena jafului? Ai aceleași senzații de rușine, de respingere etc ca atunci când ar fi un film porno și l-ai vedea alături de alți prieteni, colegi de job șamd?
Eu m-aş fi mirat, Elena, dacă n-ai fi amestecat lucrurile, ca de obicei. (Nu te judec, e o simplă constatare.)
Ketherius a vorbit despre trimiterea în judecată a preoţilor respectivi în faţa unui tribunal omenesc, iar tu ai spus că trebuie să fim indulgenţi cu ei, că-s oameni şi ei şi-s preoţi, se căiesc etc. N-am timp să reiau. Iar eu te-am întrebat de ce trebuie să fim mai indulgenţi cu preoţii decât cu mirenii.
Cât despre păcatele celor care judecă, în România zilelor noastre, crezi că nu există magistraţi vinovaţi de eveziune fiscală? Sau mai ştiu eu de ce? Funcţia lor nu e o garanţie a integrităţii morale.
Iar eu una nu zic că n-am păcătuit niciodată, dacă judecăm lucrurile conform dogmelor bisericeşti, dar n-am falsificat acte nici ca să fac rost de bani, nici din alte motive. Deci în cei care s-au dovedit vinovaţi de aşa ceva pot să dau cu piatra (nu la propriu evident).
În plus, tot oricum nu respecti dogmele creştine, ţi-am mai spus că orice popă ar fi oripilat dacă i-ai spune că tu crezi în reîncarnare, nu în mântuirea garantată de Hristos celui care cred în el. Aşa că las-o mai moale cu popii, în general vorbind.
Şi gata, eu am încheiat, n-am timp să mă lungesc.
N+1, iar nu ai înțeles. Am zis noi să-i privim cu indulgență, nu judecători. Judecătorii să-și facă treaba lor. Dar noi nu avem treabă să judecăm prin bârna noastră paiele din ochii altora. 🙂
Ai spus că trebuie să privim cu mai multă indulgenţă greşelile popilor. Pentru că ei ştiu ce păcatul. 😛
E ca şi cum ai spune că, dacă eu mănânc carne, ŞTIIND că pentru asta a fost ucis un animal, adepţii vegetarismului trebuie să mă privească cu mai multă indulgenţă decât pe copilul meu de doi ani, care mânâncă şi el carne, dar fără să facă legătura dintre ceea ce-i pun eu în farfurie şi uciderea unui animal.
Iar eu am spus că nu-mi mai pierd timpul cu tine şi nu m-am ţinut de cuvânt. Să-mi fie ruşine!
Să-ți fie, sigur ai de ce să-ți fie rușine!
În primul rând că deși nu ai înțeles te prezinți cu exemple care nu spun nimic.
Faptul că spui că e mai grav preoții ca preoții să greșească decât dacă greșește un mirean, e ca și cum ai spune că un doctor e mai grav dacă se îmbolnăvește (fix de aceeași boală cu un om care nu e doctor) decât dacă se îmbolnăvește un om care nu e doctor. Cum de și-a permis doctorul, doctor fiind, să se îmbolnãvească? La fel, cum și-a permis preotul să cadă din slăbiciune în ispită/păcat?
Și apoi de ce să-i judecăm noi în baza unui simplu articol și poate să ne pronunțăm eronat asupra gravității faptelor lor, când îi putem lăsa pe specialiștii care au dovezi concrete și documente. Întotdeauna mass-media va exagera prin modul în care prezintă o situație de fapt pentru a pune în lumină senzaționalul, a stârni reacții și controverse. În plus, poate noi nici nu avem experiența și informațiile necesare pentru a ne forma o părere pertinentă. Trebuie să ții cont și de ce prevăd măsurile și condițiile de acordare de fonduri europene, de legislatia și procedurile aferente, nu numai de faptul că sunt capete bisericești.
Necunoașterea legislației, normelor și procedurilor, etc, nu te absolvă de vină, drept, dar e posibil ca ei să o fi interpretat greșit nefiind din domeniu, e posibil să fi greșit în mare parte fără să fi fost neapărat inclinați spre a săvârvi o infracțiune, o ilegalitate, poate doar nu au știut că în cazul banilor europeni există și o procedură mai aparte, stufoasă și care trebuie respectată cu strictețe. 🙂
Observ că, din contra, dacă în cazul altor oameni normali, mireni, care încalcă vreo regulă, legislație, normă, procedură, greșind, suntem mai imparțiali, mai înțelegători, imediat ce auzim că sunt implicate capete bisericești suntem mult mai acizi și virulenți. 🙂
Nimănui nu îi mai este jenă să se pronunțe în neștiință de cauză. Uneori, unele detalii fac diferența. 🙂
Elena, ce treabă are doctorul cu sănătatea? De ce ai asociat acești doi termeni, care-i legătura dintre ei, dintre doctor și sănătate?
Lotus, poți imputa unui medic să nu se îmbolnăveascã pentru că el a studiat cauzele bolilor, prevenția, știe cum se manifestă și că există, a învățat efectele lor și tot ce ține de boli, dar dacă corpul său e slăbit sau are o genă moștenitã care îl face mai vulnerabil și predispus la anumite boli -- el tot se poate îmbolnăvi oricât de mult ar aplica prevenția, uneori. La fel și preotul, deși el cunoaște teoria, practica e diferită și uneori poate cădea pradă slăbiciunilor sale și greși/păcătui. Ispitele lor sunt mai mari conform cu evoluția lor și cunoștințelor lor, sunt la alt nivel.
De exemplu sunt oameni care sunt morali si integri într-un anumit mediu dar dacă îi pui într-unul mai tentant, mai riscant, mărești miza, pot cădea în ispită. 🙂
Ce treabă are medicul cu doctorul? Mai sus vorbeai de doctor, acum vorbești de medic. După părerea ta, cei doi termeni sunt echivalenți?
Elena face ceva şi mai aiurea decât să pună semnul egal între medic şi doctor. Compară mere cu pere, adică îmbolnăvirea cu păcatul.
Indiferent dacă eşti medic, doctor, preot, pustnic, curvă, hoţ, escroc, nabab, cerşetor şamd, nu hotărăşti tu dacă te îmbolnăveşti sau nu. Ai ghinion şi te molipseşti de o boală, sau vina o poartă o predispoziţie genetică etc, dar liberul tău arbitru nu are absolut niciun cuvânt de spus aici.
Pe când, în cazul păcatului, tu eşti cel care decide. Tu hotărăşti dacă furi sau nu, dacă ucizi sau nu, dacă minţi sau nu, dacă facă falsifici acte sau nu, dacă preacurveşti sau nu…
Iar dacă eşti popă, le ţii enoriaşilor predici în care înfierezi păcatul, îi spovedeşti şi le dai canoane (parcă aşa se zice) fiindcă au păcătuit şi, pe de altă parte, te apuci să falsifici acte, sau faci sex cu nevestele vecinilor, sau îţi cumperi maşină din banii adunaţi pentru repararea bisericii de la comunitatea pe care o păstoreşti şamd, atingi o culme a ipocriziei pe care nu ajunge un mirean care n-o face pe lupul moralist şi eşti cu mult mai ticălos decât mireanul, a cărui meserie nu e lupta împotriva păcatului.
Pe de altă parte, e adevărat că nu poţi învinui pe cineva în baza unui articol şi că e nevoie de dovezi solide, dar nu e ăsta obiectul discuţiei noastre.
Iar „e posibil ca ei să o fi interpretat greșit nefiind din domeniu” e un argument cusut grosolan cu aţă albă. Oricât de tolomac ai fi, îţi dai seama când falsifici un act, iar o înaltă faţă bisericească nu e un copil naiv, care crede că tot ce zboară se mănâncă.
Din păcate, în fiecare breaslă există oameni care nu fac cinste meseriei lor. Dar acest lucru nu înseamnă că dacă sunt câteva cazuri rele care circulă (de obicei cazurile rele circulă mai repede și ajung ca cei care le transmit din om în om să le amplifice și astfel devin uneori știri uneori exagerare). Cele bune nu circulă la fel. Știi de Asociația “Mana Cerească” din Teleorman? Nu știi, e făcută de un preot care hrănește copii săraci și oameni neajutorați. Sunt multe cazuri de preoți care se implică în proiecte de binefacere, dar întrucât ei sunt smeriți și faptele bune și frumoase nu fac audiență și nici tiraj, sunt ignorați. Acest lucru nu îi descurajează. Fii tu un exemplu mai bun! Ajută tu mai mult decât o face un preot și respectă tu poruncile fiind un exemplu bun! Puterea exemplului! Oricum fiecare om care respectă poruncile pentru el dacă o face.
Știu care e diferența dintre medic și doctor dar în unele zone ambele au același înțeles înrădăcinat. Chiar și în unele piese de teatru mai vechi e întâlnit termenul: doctorie, doctor. 🙂
Cu ceea ce ai spus acum sunt de acord, dar e altă gâscă în altă traistă. Eu ziceam doar că deţinerea investiturii preoţeşti nu e o circumstanţă atenuantă când cazi în păcat.
La asta urma să ajung după ce recunoștea că a greșit cu doctorul.
Lotus, nu e nevoie să înțelegi dacă nu poți, că la baza unei boli fizice se află o slăbiciune trupească (care în unele cazuri nu poate combate/inactiva virusul care se dezvoltă căci uneori poate să nu producă efecte deloc deși se poate și transmite , imunitate scăzută, un înveliș energetic afectat) și în cazul săvârsirii păcatului (care poate deveni patimă prin repetarea păcatului) stă la bază o slăbiciune sufletească. Dar poate nu ești încă pregătit să înțelegi treaba cu slăbiciunile. 🙂
Iar tu n-ai înţeles nimic din tot ce ţi-am explicat mai sus pe tema asta. Sau îţi place să te prefaci că n-ai înţeles.
În fine, poate vrea Lotus vrea să-ţi dea explicaţii suplimentare.
Eu una renunţ. Ca să mă exprim metaforic, cum zici că-ţi place, îl citez pe Creangă: “Pielea rea şi răpănoasă, ori o bate, ori o lasă.”
Fiecare memorează citatele care îi convin și care-l reprezintă.
Și Lotus crede că “bătaia e ruptă din Rai” -- până-n momentul când o luați voi peste ochi sau pe coajă. Atunci e nedreptate și proastă interpretare, sunteți neînțeleși și nu vi respectă drepturile la a fi diferit și a alege conform liberului arbitru. Fiecare are dreptul la alegerile lui, chiar dacă ele contravin mulțimii de păreri sau altor interese și altor decizii. Alegerile duc la schimbări -- iar unele alegeri sunt incompatibile cu altele, deci în viață suntem condamnați să alegem chiar dacă ne place ori nu, chiar dacă am fi preferat să nu avem de ales și să luăm totul. 🙂
Elena, pe scurt, tu ai zis undeva mai sus că preoții ar trebui să beneficieze de circumstanțe atenuante, dar eu sunt de părere că fapta greșită făcută cu bună știință este mai gravă decât cea făcută din ignoranță. De exemplu, un nebun care comite o crimă poate că va beneficia de o clemență sporită în comparație cu un criminal ordinar, pentru că nebunul, săracul, nu știa ce face. Vorba lui Isus: Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac! Dar un preot este chiar păzitorul poruncilor divine. Așa că poate el ar fi primul care ar trebui să respecte aceste porunci. E ca și cum exact polițistul face mârșăvii și încalcă legea. Păi nu e mai vinovat decât omul simplu? Că polițistul de aia era pus, să păzească legea, deci face exact pe dos.
Iar analogia cu medicul care se îmbolnăvește nu ține, pentru că medicul uneori nu poate controla condițiile care-l duc în pragul bolii, boala fiind involuntară, în timp ce preotul se poate abține de la păcat.
“E bine știut că empatizăm cu oamenii care arată bine, sunt îngrijiți și vorbesc frumos.” -- zice Elena.
În filmele porno, protagoniştii sunt urâţi, neîngrijiţi şi vorbesc urât?
Întreb de curiozitate, că poate s-or fi schimbat lucrurile de când nu m-am mai uitat la aşa ceva.
Ți-ai tot schimbat poza de la avatar, acum numele și în curând poate și cromozomii declarați. 🙂
Spuneam că sunt mai mulți factori care ne face să empatizăm cu protagoniștii hoți de exemplu, printre care și aspectul fizic. Da, arată bine dar în alt mod: nu au silicoane huge, nici buze huge, nici nu defilează în tinute provocatoare cu priviri cu subînțeles și un mers provocator. Actorii de film de care vorbeam arată bine în accepțiunea larg acceptată, nu în viziunea labagiilor privitori de filme porno.
De ce să te uiți la porno- ca să înveți cum să faci sex fără sentiment, să iei lecții? Care e motivul? Excitația? Dacă ești într-o relație și nu te excită el/ea ci filmul xxx, e grav. Ori ești addicted to porn ori ești în relația nepotrivită.
* în accepțiunea majorități (am vrut de fapt să spun 😛 )
Dacă îţi repugnă să te uiţi la aşa ceva, cum de ştii atât de bine cât de „huge” au silicoanele şi buzele, şi tot restul? Te uiţi din când în când printre gene la „fructul oprit”?
Normal că am văzut scene porn deși nu e mă atrage acest gen de film. În plus fetele sunt mai atente la detalii, ar trebui să fi știut acest lucru. 🙂
Și dacă mai ai și o memorie bunicică nu e nevoie să revii asupra imaginilor ca să îți reamintești. 🙂
Fetele “e” de mai multe feluri: unele se uită la ceea ce [zic ele că] nu le atrage şi altele nu se uită, unele cască ochii la toate detaliile şi altele numai la alea care le captivează… şamd.
Aha, deci tu faci parte din cele care nu se uită la detalii gen păr, make-up, bust, cum sunt îmbrăcate ci la ce anume prestează ele în film și cum?
Mda, recunosc că fiecare observă ce-l interesează.
Poți să crezi ce vrei tu despre mine atâta timp cât nu ai așteptãri să mă comport conform aceea ce crezi tu despre mine. 🙂
Nu, pe mine mă interesează povestea din film. Reţin amănuntele de care spui doar dacă sunt frapante.
Şi dacă mă întrebi peste o jumătate de oră cu ce era îmbrăcată o persoană cunoscută cu care m-am întâlnit pe stradă nu pot să fac o descriere foarte exactă. Nu-mi încarc memoria decât cu ceea ce mi se pare interesant. Probabil dintr-o lene instinctivă.
Păi pentru mine starleta porno era frapantă cum zici tu. Nu prea vezi pe stradă oameni îmbrăcați așa sau cu un make-up strident, un bust enorm pus în evidență, buze mari, etc.
De aceea am și reținut poate sau mi-a atras atenția în mod deosebit. Alții poate deja s-au obișnuit cu look-ul lor și nu-l mai remarcă. 🙂
Ce? Tu nu ai văzut nici o dată nici o scenă porno?
Cred că au trecut cel puţin vreo 12 ani de când m-am uitat ultima oară la un film porno. Şi atunci actorii arătau foarte bine. De-aia am întrebat dacă s-a schimbat ceva între timp.
Elena, uite aici niște exemple de actori porno care arată oribil:
Ți-e și groază să te uiți la ei, zău așa!
Sincer, nu era nevoie să pui niște foto atât de explicite, unde mai pui că la primele două (că doar pe alea le-am deschis) nici nu prea îți dai seama de moacele lor ci te pălește altă imagine.
Ziceam mai sus (dar ai omis să răspunzi) că:
Lotus, când te uiți la filme porno ca să te exciți și să faci sex cu iubita ta, mie mi se pare că îți folosești iubita pe post de păpusă gonflabilă umană, care cum ziceai tu e în topul preferințelor:
“Poți compara mâna cu dispozitivul cu păpușa gonflabilă cu iubita cu electrozii: toate sunt „parteneri sexuali”, iar iubita câștigă premiul I cu coroniță.”
Unde tu chiar afirmi și că pornografia e bună.
Păi puteam să pun și alte imagini, dar sunt mai frumoase acestea, explicite. Și sunt mai în temă, căci vorbim despre pornografie.
Sau ce, ție îți e jenă să te uiți la niște organe genitale? Dar la nas sau la mână sau la picior de ce nu ți-e jenă să te uiți? Penisul și vulva sunt tot părți ale corpului uman, la fel ca nasul, buzele, ochii, urechile. Sunt chiar organe frumoase, la fel ca funcția sexuală pe care o deservesc.
Ciudat că tu, care te declari deasupra pasiunilor ce-i animă pe privitorii la pornografie, ai probleme în a te fixa asupra moacelor lor, pălită fiind de alte lucruri, după cum singură te-ai declarat. 🙂 Eu n-am probleme în a le admira atât fețele cât și corpurile.
Iar eu nu ziceam nicăieri că păpușa gonflabilă e în topul preferințelor. Habar n-am pe ce poziție se clasează în acest top.
Nici eu nu am zis că ai fi zis că păpușa gonflabilă e în totul preferințelor tale. Mai citește o dată. 🙂
Păi mai citește tu o dată:
De aici reiese că eu ziceam că păpușa gonflabilă e în topul preferințelor. Acum, după comentariul de mai sus, mă gândesc că poate ai vrut să scrii:
Este? 🙂 Na, nu sunt eu vinovat că te exprimi defectuos și se înțelege altceva decât ai vrut să scrii.
Da. Exact, a doua variantă. Mă exprim defectuos. Răspunde dacă tot ai nimerit ce ai vrut să spun. 🙂
Nah. Ai ratat întrebarea, nu primești răspuns! Data viitoare, să fii mai atentă când întrebi! 😛
Și tăcerea este un răspuns.
Eu ți-am oferit dreptul să ne spui că nu e așa sau ceva, dar dacă nu spui înseamnă că așa e. 🙂
Mulţumesc, Lotus, cam aşa ţineam şi eu minte că arată protagoniştii filmelor porno. Şi mă întreb cum de a observat Elena în alte cazuri silicoanele etc, când pe ea o “păleşte” altă imagine în aşa hal încât nu mai are ochi şi pentru altceva.
N+1, dar parcă tu ziceai că îți aminteai că erau frumoși asemeni actorilor din filme, cu un aspect fizic plăcut. Lotus zice că’s urâți. 🙂
Elena, dacă ironia din comentariul lui Lotus ţi-a scăpat, îmi pare rău pentru tine. Ai avut ghinion, ţi s-a repartizat cel puţin un Vasilică de la rebuturi.
Poate pentru că văzând primele două poze i-am dat dreptate ca afirmând la modul cel mai serios că sunt cam urâței pentru a apărea pe sticlă ca exemplu de virilitate și frumusețe masculină. 🙂
Mai cred deasemenea că oamenii care vizionează materiale pornografice au un vocabular la alterat și nerespectuos cu femeile și le jignesc foarte ușor și rapid, la prima lor mică abatere (asemeni actorilor de film porno care umilesc actrițele de porn) și le mai schimbă percepția căci văd în femeie un mijloc de satisfacere sexuală mai bun decât o păpușă sau mâna lor și nu ca pe ceva mult mai mult de atât, o femeie specială, un suflet aparte, ceva important pentru ei ca om în primul rând. 🙂
Și io cred că fetele care se uită la filme cu spargeri de bănci încep foarte repede să bage mâna în buzunarele altor oameni, că așa au văzut ele în filme că se practică. Se pune? 🙂
Nu e nevoie să vezi materiale porno pentru asta. Materialele alea sunt inspirate din realitatea care ne înconjoară pe toţi şi din care fiecare ia ce poate şi ce crede el că fain.
Îmi stătu mintea în loc! Am citit pe diagonală ultima parte a conversației și-am văzut că s-a ajuns și la Brad Pitt. Am mai luat-o odată, ca să înțeleg cum. 🙂
Băi, filmele porno, fie că pe unii îi excită, pe alții îi plictisesc și pe alții îi oripilează nu sunt filme în sensul cinematografiei -- a șaptea artă, nu sunt nici subcultură, ca filmele indiene cu Narghita, sunt niște produse, poate chiar de unică folosință. Dacă ele se vând, înseamnă că unora le sunt necesare. Ca să li se scoale sau ca să verifice dacă li se mai scoală. 🙂
Faptul că oamenii utilizați la filmare își zic actori, ba chiar staruri și starlete n-are nicio legătură cu arta.
Nu poți compara un film artistic, (un thriller cu Brad Pitt, că-i place lui Cudi, și mie) cu un film porno. Filmul artistic are o poveste fictivă pe care tu te prefaci că o crezi reală. La sfârșitul filmului, Brad Pitt n-are morți, răniți și spargeri de bănci pe conștiință. La sfârșitul unui film porno știi sigur că ăia chiar și-au tras-o. Măcar asta să fie diferența.:)
Când Lotus se întreabă chestii ca mai jos:
„Persoanele puternic religioase critică filmele pornografice pentru că vin în conflict cu „să nu preacurvești”. Dacă le-ai pune un astfel de film, ar roși puternic și s-ar ridica de pe scaun, admonestându-te. De ce însă nu au aceeași senzație și la filme cu furturi, cu spargeri de bănci, cu crime, după cum singură recunoști? Ce, furtul nu face obiectul celor 10 porunci, la fel ca preacurvia? Crima nu face și ea obiectul poruncii „să nu ucizi”? De ce simți o stare foarte puternică de rușine, de disconfort etc când îi vezi pe doi care și-o trag, dar nu simți același lucru când vezi că X îl fură pe Y? Oare nu înseamnă asta că rușinea și toate senzațiile dezagreabile pe care le simți în acel moment provin din anumite inhibiții sexuale pe care le ai și nu din morala creștină la care susții că aderi? Că morala creștină îți zice același lucru și despre furt, dar acolo nu te simți la fel.”,
răspunsul e simplu: în filmul porno chiar se petrece un futai (și anumite norme impuse de civilizație zic că acte fiziologice precum sex, micțiune, defecație cer intimitate), pe când în filmul de ficțiune, artistic sau cum vrei să-i zici nimeni nu omoară, nu fură, nu aruncă în aer cu adevărat. E o poveste și orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare, parcă așa scrie, uneori, la sfîrșitul filmelor de ficțiune, nu? Ori la producția porno lucrurile se întâmplă în realitate.
Doamne, nu-mi vine să cred că explic treaba asta unui adult! Deși sunt convinsă că Lotus știe toate lucrurile astea dar se alintă.
Încă ceva și mă duc să-mi umplu cana de cafea: voyeurismul și exhibiționismul sunt deviații sexuale (boală) atunci când cel care le practică e o persoană care nu poate obține un orgasm în alt mod.
Renato, pe bune? 🙂 Vezi că tot avansează tehnologia și azi-mâine ori scoate ăștia filme cu scenele erotice făcute direct pe calculator, fără actori. Sunt curios dacă persoanele care azi simt că le crapă obrazul de rușine când asistă, în compania altora, la o scenă de sex explicit dintr-un film porno, mâine, când o s-o vadă perfect digital, de n-o să-și dea seama dacă-i pe bune sau făcută din efecte speciale, o să se uite foarte relaxate la ea.
Eu am ca o bănuială că tot o să roșească.
or* scoate
Lotus, tu ești ăla care susține că uitatul la porno produce îmbujorare, nu eu. Eu ziceam doar că nefiind sub nicio formă produs artistic, nici o modalitate de instruire/inițiere sexuală nu sunt, pentru considerente pe care le-am înșirat undeva, mai sus.
Ai un mod foarte „interesant” de-a lua o chichiță din contextul interlocutorului și s-o răstălmăcești.
Ca să ne lămurim: eu cred că filmele porno, cu sau fără actori vii (există și desene animate) reprezintă un atentat la pudoare pentru persoanele care încă mai cred că sexul și deșertarea intestinului gros ori al vezicii urinare nu se fac cu spectatori.
Pe mine personal nu mă lezează existența sexului filmat și vândut, nu comentez că unii se uită din curiozitate, necesitate, plăcere, e problema lor. Da, mi se pare nițel caraghios să discuți asemenea producții ca și cum ai discuta un meci sau un thriller, fiindcă nu prea știu ce-ai avea de povestit, analizat, criticat, așa cum se întâmplă cu un film artistic sau cu un meci sau cu orice material filmat care poate ridica o problemă, o întrebare, o nedumerire etc. Și dacă e vorba de excitat, mie, personal, scenele sexy (sex sugerat, neexplicit) dintr-un film artistic pot fi mai incitante decât categoria asta numită porno, dar e numai părerea mea.
Mai ziceam că o poveste cu un jaf, cu o crimă, rămâne O POVESTE, nu are implicații morale sau juridice și nu sunt deloc adepta ideii că dacă te uiți prea mult la filme cu crime, sânge, împușcături devii violent. Asta se întâmplă doar dacă ești un idiot fără discernământ care nu face deosebirea dinre ficțiune și realitate sau dacă e vorba de un minor care ÎNCĂ nu are discernământul necesar.
Încă o mențiune: da, mi s-ar părea mai ok să se digitalizeze industria asta de materiale video ponografice, fiindcă e destul de umilitor să știi că niște oameni își pun corpul la dispoziție pentru bani.
O să-mi zici că e o meserie ca oricare alta, că cineva trebuie s-o facă și pasta, că exsită industria prostituției, că protagoniștii acestor filme sunt, în afara camerei, oameni normali , cu familie și copii… Nu te-aș contrazice, deși trebuie să fii nițel luat cu capul ca s-o lași pe nevastă-ta să lucreze în domeniul ăsta. Dar, în fine, îmi amintesc că ai spus că nu vezi niciun rău ca cei doi membri ai unui cuplu să mai dea pe-alături, pentru variație, eventual să-și povestească impresii.
Tu pari așa de deschis, de receptiv, de lipsit de idei preconcepute dar, în paralel, stai cu decalogul în brațe. Tu poți să armonizezi cele două personalități în tine însuți? Că eu nu pot.
erată: a vezicii urinare, nu al.
Acum ironizând ce a zis Lotus:
Da cum Renata, intestinul gros sau vrzica urinară nu sunt și ele organe simpatice al omului? De ce să nu se făcă cu spectatori?
Lotus:”Sau ce, ție îți e jenă să te uiți la niște organe genitale? Dar la nas sau la mână sau la picior de ce nu ți-e jenă să te uiți? Penisul și vulva sunt tot părți ale corpului uman, la fel ca nasul, buzele, ochii, urechile. Sunt chiar organe frumoase, la fel ca funcția sexuală pe care o deservesc.”
Lotus, unii numesc exibiționism faptul de a-și arăta organele genitale cu non-șalanță privitului. 🙂
Nu, eu nu vreau să-l ironizez pe Lotus. Mai ales că are, cumva, dreptate. Un ginecolog exclamă, nu o dată în viață: „Ia uite ce vagin frumos!” sau „Ai un col uterin boboc!”
Și da, colonul și vezica urinară sunt organe inervate simpatic și parasimpatic concomitent, fiindcă sistemul nervos vegetativ (ăla cu doi nervi antagoniști -- simpaticul și parasimpaticul) răspunde de buna funcționare a celor două.
Adică pot să-i dau dreptate, la modul serios, lui Lotus, procedând ca el, scot din context și tratez detaliul ca pe ceva de sine stătător.
Acuma, sincer vorbind, dacă e să mă holbez la ceva, prefer să-mi urmăresc pisica jucându-se cu al doilea sul de hârtie igienică pe ziua de azi, decât să mă uit la nasuri, mâini, urechi, vulve și penisuri. M-am uitat la de-astea destul, în planșe și diapozitive în facultate. Pisicologia e o materie nouă pentru mine. Fac și eu un pas înainte, dincolo de secțiuni longitudinale și transversale prin organe și țesuturi. 🙂
Renata, de unde știi că nu am folosit intenționat “simpatice” cu dublu sens?
Și totuși deși doctorii văd și remarcă diferența în frumusețea colonului, eu cred că e mult mai frecvent, pentru muritorii de rând să- i vezi unui om nasul, gura, mâna… decât organele genitale. Cel puțin în cazul meu. Nu știi cum e în cazuri particulare. Eu de exemplu nu merg nici la nudiști și poate de aia. 🙂
Renata, să clarificăm.
Dacă o să citești puțin forumurile creștin-ortodoxe, dacă o să întrebi pe unul-altul, poate chiar pe Elena, o să afli că unii creștin-ortodocși nu se uită la filme porno și le condamnă cu vehemență pentru că ele ar contraveni moralei creștine. Recte, pentru că ar veni în contradicție cu porunca „să nu preacurvești”, după cum a zis Elena mai sus. Și pentru că te-ar incita la preacurvie.
Așa că eu pe aceste persoane religioase le întreb de ce se uită la filme cu furturi sau crime, care și ele contravin moralei creștine. Și de ce la astfel de filme nu roșesc puternic, ca la cele erotice.
Dacă ele mi-ar fi zis de la bun început că roșesc și că nu se uită la porno din cauză că aceste filme sunt un atentat la pudoare (cum zici tu) sau că ele, persoanele, sunt pudice (cum aș fi formulat eu), atunci nu le-aș mai fi întrebat nimic. Pentru că sunt de acord că răspunsul este „pudoarea” și nu porunca „să nu preacurvești”.
Dacă tu îmi zici că nu roșești, iarși nu te întreb nici pe tine nimic.
Eu le-am întrebat pe Cudi, care a zis că singurul film XXX vizionat i-a produs o stare fizică și psihică de rău, și atunci am întrebat-o care e cauza acestei stări, și pe Elena, care a zis că „să nu preacurvești”, și atunci i-am amintit de „să nu furi” și filmele cu spargeri de bănci pe care le-a văzut.
Păi cine discută acțiunea din ele? Le discutăm aici în general, că a propus Cudi acest subiect. Cine stă să discute ce s-a petrecut în filmul porno cutare? Bănuiesc că nimeni.
Zicea Corina Chiriac odată că sexy înseamnă să se întrezărească, nu să se vadă tot. Era scorpioancă tipa. 🙂
La fel, dacă începi să evaluezi o femeie din viața reală în funcție de ce ai văzut în filme porno, înseamnă că ești idiot.
Da’ nu mă interesează să-ți zic lucrul ăsta. Eu n-am treabă cu industria porno, nici n-o susțin, nici n-o desființez. Mă mai uit uneori, atâta tot. Și nu o pun la zid, cum face Cudi. Chiar dacă, într-adevăr, 90% din producții sunt pline de perversiuni și chestii animalice.
N-ai pus întrebarea corectă. Dacă viitoare când vorbești cu un bărbat, întreabă-l așa: te-ai gândit vreodată să lucrezi în această industrie, fie ca actor, fie ca producător? 🙂
Eu cred că organele sexuale au fost dorite și concepute de creator. Mai cred că sexul e ceva frumos, pe care noi l-am urâțit, prin vulgarizare. Și că toate pudibonderismele, inhibițiile, complexele penibile etc sunt problemele noastre. Sigur, asta nu înseamnă să ne apucăm acum să facem sex animalic cu oricine. Dar nici să roșim când vedem un film xxx.
Lotus, de câteva commenturi încoace tot te citesc cum scrii că eu roșesc la filme porno de parcã m-ai cunoaște. Țin să precizez lumii că eu nu ți-am văzut moaca niciodată. Nu știu tu dacă mă cunoști in real life, not virtual, având în vedere anonimatul tău, nu am de unde ști cu certitudine. Eu cred că tu confuzi puțin lucrurile și faci niște analogii nereușite. Faptul că nu îmi plac filmele porno, nu înseamnă că e pentru că mă fac să roșesc. 🙂
Ca să fiu mai explicitã, îți pot spune că fiecare e atras de anume ceva. Unii sunt gurmanzi și evident că dacă le place să și gătească sunt interesați de emisiuni de gătit, discută despre ingrediente de calitate/schimbã rețete, se uită în magazinele de profil după cuțite și tot felul de ustensile (cam cum se duce un pescar într-un magazin de profil și se uită la fire de naylon, ace, cârlige, mulinete, năvoade, etc).
Tu fiind pasionat de poliamor, evident că ești interesat și de pornografie și altele conexe.
Iar iubitele sunt pentru tine “locul I cu coroniță” un mijloc de a-ți satisface această pasiune (patimă) a ta.
Cât despre faptul că filmele cu hoți nu ne repugnă deși se încalcă porunca și se comite un lucru imoral e pentru că furturile sunt cazuri mai des discutate și chiar întâlnite (să vezi cum în fața ta unei doamne cineva îi fură poșeta, sau să auzi de un furt, să ști pe cineva apropiat păgubit se întâmplă frecvent). Pe când să vezi un cuplu în stradă că trage o scenetă porno, nu am auzit și e diferit. Poate voyeuriștii (voaioriștii) sã fie obișnuiți cu ele încât să poată compara “a vedea un furt într-un film”cu “a vedea un film porno”. Eu nu le pot compara. E ceva mult mult mult mai intim un act sexual decât un jaf/furt, violență fizicã, etc, plus că un furt nu implică nuditate.
Uneori te uiți la un film cu furturi și tragi o morală gen “nu e bine să furi; i s-a întors; crima e oribilă-provoacă suferință; banii nu te fac fericit dacă-ți lipsește iubirea sau umanitatea (un suflet cald și bun)” și aproape toate filmele tind spre un final fericit cu o învățătură din film sau te provoacă să gândești să prinzi firul logic, să analizezi, să faci conexiuni. Dar dintr-un film porno ce înveți? Te uiți ca să te exciți? Înveți ce? Adolescenții preiau exemple proaste- să nu-și respecte partenera (și am mai menționat într-un coment despre un reportaj francez care a analizat acest lucru și concluzionat efectele negative ale pornografiei), să îi facă curioși, creazã dependență (am pus link la un articol în alt comment), are numai efecte negative pe termen lung, deși pe termen scurt poate îți satisfaci o curiozitate sau poate te excită. 🙂
Elena, Clona noastră are un blog foarte tânăr. Să-i urăm succes! Și e femeie, și e îndrăgostită, cel puțin așa scrie ea acolo.
Văzui și eu. Și articole scurte sau chestii copiate și lipite de prin alte surse. 🙂
Elena, nu tot ce e lung e bun şi nu tot ce e scurt e prost.
Mai există viaţă şi în afara blogurilor, n-are toată lumea timp de articole kilometrice.
În rest, v-am oferit un banc şi un cântec în temă cu discuţiile de aici.
Şi dacă nu-ţi place, nu te obligă nimeni să treci pe-acolo.
Acum v-am lăsat, sunt în criză de timp.
A, încă ceva. Am şters comentariul lui Lotus. Nu-mi place să mi se spună “băi clono”. Am şi io ţicnelile mele.
Așa o fi, dar eu ziceam din punctul meu de vedere, căci m-am obișnuit cu cele lungi (e vorba de articole). Articolele tale sunt atât de scurte că nici nu încep că se și termină. 🙂
Decât să faci multe deodată, mai bine te limitezi la câte una sau două maxim (treburi) dar reușesti și tu să faci ceva calitativ. Părerea mea. Știm că timpul e cea mai importantă resursă dar dacă îți prioritizezi lucrurile pe care le consideri mai importante, măcar pe acelea să le faci bine. 🙂
Nu trebuie să-mi mulțumești pentru sfat. E gratis. 🙂
Pentru cultura ta generală, articolele de blog pot fi:
-- lungi şi bune
-- lungi şi proaste
-- scurte şi bune
-- scurte şi proaste
Poate că ale mele sunt scurte şi proaste, dar, dacă e aşa, de vină nu e scurtimea lor, ci faptul că n-au ceva esenţial de spus şi nu reuşesc să câştige empatia cititorului. Caz în care ar fi trebuit să spui că scriu tâmpenii, nu că scriu articole prea scurte.
Trebuie să-ţi mai aduc la cunoştinţă şi că, pentru mine, scrisul pe blog nu e unul dintre lucrurile cele mai importante. Iar tu n-ai de unde ştii cât de bine fac ceea ce consider important.
În general vorbind, nu te osteni să-mi dai sfaturi. Prefer să greşesc făcând ceea ce cred eu, nu ceea ce-mi spun alţii.
Elena, blogul tău are cele mai lungi articole.
Când am avut blog, nu scriam două rânduri într-un articol și nici nu copiam de prin alte surse conținutul vreunui articol.
Dacă tot te apuci, e bine să o faci asumat, responsabil, pentru că ai ceva de zis public, nu doar ca să ai un blog și tu și să fii în trend. 🙂
Elena, pe bune, ce treabă ai tu cu felul în care alege X să scrie pe blog? E ca și cum te-aș critica că ai mers în concediu la țară și nu la mare, sau la mare și nu peste ocean.
Santa Elena, bancurile sunt făcute să circule -- prin viu grai, prin e-mailuri, pe bloguri, pe facebook. Dacă toate articolele “copiate de prin alte surse” ar fi bancuri, lumea ar fi un loc mult mai bun.
Iar linkurile către youtube sau altceva sunt linkuri, nu materiale copiate. Iar amesteci merele cu perele, vorba lui Lotus.
Cât despre “asumat” şi “responsabil”, hai, las-o. E blog, nu tratat ştiinţific. Nu-i nici măcar ziar sau revistă. Dacă vreau, scriu articole de câte un singur cuvânt.
Blogosfera e mare, e loc pentru de toate şi fiecare citeşte ce-i place. Nu-ţi place un blog, îl ignori şi gata.
Ştii, s-a făcut pe vremuri un film, “Actorul şi Sălbaticii”, în care Toma Caragiu a jucat rolul lui Constantin Tănase. Iar una dintre replicile lui, adresate legionarilor, era ceva de genul: “Vreţi să transformaţi românii în sfinţi impotenţi.” Ei bine, când citesc comentariile tale moralizatoare, cu “asumat”, “responsabil” şi altele de acelaşi soi, la “sfinţi impotenţi” mă duc cu gândul.
Mulţumesc, Renata.
Cu plăcere! Știu cum e la început -- despre ce să scriu?!
Și da, decât să scrii mult despre nimic, mai bine scrii o propoziție despre ceva. 🙂
😀
Exact.
Oricum nu citește nimeni ce scrii la început, băi Clono! 😀
Băi Lotusule, aici formula asta de adresare nu mă deranjează. (Şi eu am câte-un Vasilică hâţânat, nu numai Elena).
Şi n-o să mă deranjeze nici dacă n-o să-mi citească nimeni niciun articol de pe blog. Voiam să-l fac blog privat. Dar, când m-am apucat să comentez pe aici, m-am gândit să nu fiu un simplu pseudonim, să am şi un blog cu articole vizibile în spate.
Lotus, te prefaci că nu înțelegi diferența între ficțiune și realitate. Vrei să ai ultimul cuvânt, dar tot ce faci este să te adâncești în penibil. Ca și lipsa hainelor împăratului, penibilul este vizibil tuturor celorlalți.
Un film artistic este o ficțiune, se filmează într-un cadru bine determinat, nimeni nu moare, nimic nu de fură, ceea ce se distruge este deja plătit din bugetul de producție și sexul -- cât este -- este sugerat sau simulat. Într-un film porno, tot ceea ce se întâmplă este că se pune în practică fantezia unuia și sexul este pe bune.
Orice film, cât de prost ar fi el, încearcă să transmită ceva. Chiar dacă nu reușește, știm că este film și nu avem de ce să ne simțim indispuși sau revoltați. Un film porno, în schimb, este doar timp mort pentru creier.
Argumentul că se pot face filme porno pe computer este unul teoretic și neinspirat ales. Un minut de scenă generată pe computer (scenă realistă, nu desen animat) costă mai mult decât un întreg film porno.
Ne mai spui că pornografia este bună și ne dai exemple dintre preferințele tale. Pe de o parte, nu simțea nimeni nevoia să afle preferințele tale în materie de pornografie. Pe de alta, nu credeam că trebuie să îi explic unui om mare chestia asta, dar trebuie să o fac. Într-un film porno, în majoritatea timpului se întâmplă sex. Preludiul constă în ceva de genul: 1, 2, 3, start! În clipurile “specializate”, pe care le pomeneai admirativ, alea cu temă și cu muzică de ambient, acțiunea este și mai puțin variată. Dacă luăm în calcul și faptul că tu alegi “tema” care îți place, varietatea tinde asimptotic către zero.
În viața reală, în schimb, treburile sunt mai complicate: treabă în casă, gesturi complice, copil de pus la somn, tandrețe, preludiu etc. Printr-o analogie, dacă dieta ta zilnică ar fi la fel de reală cum este pornografia față de viața sexuală reală, atunci ai mânca numai frișcă, ciocolată, amandine și tort de ciocolată. În scurt timp ți s-ar apleca și n-ai mai vrea nimic. În același fel, consumatorii înveterați de pornografie sunt din ce în ce mai puțin capabili de a avea o viață sexuală normală.
Altă deosebire majoră (și dezavantaj) este faptul că, spre deosebire de sexul cu o femeie pe care o iubești și ești într-o relație, masturbarea indusă de pornografie nu aduce nici o alinare, nici o relaxare. Dimpotrivă, agită.
Dar, nu îmi fac griji, după alte câteva reîncarnări o să înțelegi și tu. Sau, mai repede, dacă o să îți găsești perechea.
Apreciez commeuntul tãu, Keth. 🙂 Like
Sau tu mă citești greșit, ca mai tot timpul.
De acord.
De acord.
Părerea ta.
Tăria argumentului nu depinde de costurile de producție implicate ci de cât de bine evidențiază sau susține un anumit raționament. Poate fi pur teoretic, fără nici o aplicare practică, n-are importanță. În matematică se folosesc adeseori, pe post de argumente, lucruri teoretice, care nu se pot pune în practică. În plus, am specificat că mâine, adică într-un viitor, și nu azi.
Nu este adevărat. În primul rând, nu am spus că pornografia este bună. În al doilea rând, nu am dat exemple dintre preferințele mele. Iarăși o mostră de citire și sinteză greșită. Eu zic una, tu înțelegi altceva. Eu spun de 100 de ori X, tu extragi de acolo ca idee principală Y.
Pe ce te bazezi când spui asta? Te uiți la filme porno? Eu la filme propriu-zise nu. Iar la ce mă uit, preludii de 5-20 de minute sunt chiar comune, nu-i nici măcar vorba de excepții.
În unele da, în altele nu.
Ca și a monogamilor.
Și faptul că-s mai complicate înseamnă ce, că-s de calitate superioară? Bun, sunt mai complicate. Și?
Făcând și eu o analogie, dacă acțiunea din viața ta ar fi pe măsura filmelor la care te uiți, ai avea parte doar de scene dramatice, jafuri armate, câștiguri de milioane etc. Pentru că și în viața reală lucrurile-s mai complicate decât în Oceans 11: Brad Pitt se mai ceartă cu soția, se mai trezește indispus, mai mănâncă, mai doarme, se mai pune pe budă, lucruri pe care regizorul le taie la montaj. Dacă viața ta ar fi asemenea filmului, ai trăi 24 de ore din 24 la intensitate maximă.
În scurt timp viața ar înceta să mai prezinte interes pentru tine.
Ce înseamnă înveterat? Vizionare ocazională, o dată pe săptămână, o dată pe zi, cinci ore pe zi, faptul că găsești pornografia interesantă și excitantă?
Ca, de altfel, masturbarea indusă de orice altceva. Dar parcă eram la capitolul pornografie, nu masturbare.
Dacă nu îți faci griji, mi s-a luat o piatră de pe inimă! 🙂
Elena, hai să încheiem subiectul Lotus și porno-urile ce-i plac, nu de alta, dar e treaba lui ce face. Și e plictisitor subiectul.
Lotus, nu mi-o lua în nume de rău că ți-am zis mai sus că ai fi obsedat sexual, ia-o ca pe-un… alint. Pe de altă parte, cred că porno-urile astea sunt ok pentru bărbații singuri. Și cum cred că ești singur, că așa se înțelege din cum vorbești tu despre relații și poliamor, rezultă că ești un bărbat normal. Ai tu piticii tăi pe creier atunci când spui că dacă nu-mi place să văd cum se-mperechează lumea, n-ar trebui să-mi placă nici Brad Pitt în rol de hoț, dar aia e, pricepi – bine, te faci că nu pricepi – la fel de bine. Poate te însori totuși și ne chemi la nuntă, bag de seamă că am avea ce discuta cu invitații tăi, cel puțin în materie de filme. Glumesc, Lotus. Dar la nuntă tot am veni.
N-o iau nici ca pe-un alint, nici în nume de rău: o iau ca ceea ce este, adică o opinie. Iar opiniile altora sunt strict problema lor, modul lor în care văd lumea. Pe mine nu mă afectează decât realitatea, adică felul în care sunt eu, nu opiniile altora despre mine, indiferent cât de mult se apropie sau nu de această realitate. În cazul de față nu se apropie, că nu sunt obsedat, dar asta-i secundar; ești liberă să crezi ce dorești despre mine, culmea ar fi să mă deranjeze că gândești ceva, sau să am pretenția să gândești într-un anumit mod. Sunt gândurile tale, problema ta!
Eu cred că pornourile sunt ok pentru oricine, nu doar pentru bărbații singuri. Și că cel care simte un anumit disconfort când le privește are niște complexe, niște reprimări, niște pudibonderii care sunt penibile, pentru că îi îngrădesc libertatea interioară.
Bravo, Lotus, la faza cu libertatea interioară l-ai dat gata și pe Dalai Lama. Și tu pe la ce vârstă ai început să te eliberezi, că pari să vorbești ca un adevărat guru?
Trecând peste ironie, de vreme ce îl menționezi pe Dalai Lama și introduci termenul „guru”, presupun că te referi la Nirvana sau la moksha. Eu mă refeream la libertatea interioară pe care o manifestă, de exemplu, o fată charismatică, dezinhibată, cu magnetism sexual, pe lângă care roiesc băieții.
Lotus, ai dreptate. Este bine să consumi pornografie. Este o activitate ce întărește masculinitatea, crește performanța sexuală, este un indiciu clar al virilității și femeile cad în patul tău ca muștele de îndată ce le destăinui faptul că ești un bun cunoscător și un utilizator convins a tot ce înseamnă pornografie!
Elena, rezumând cele spuse de Lotus de-a lungul ultimelor articole, înțeleg că el se eliberează interior cu niște filme porno, apoi, în starea de libertate interioară obținută astfel, ia contact cu Divinitatea și i se deslușesc Adevărurile Absolute.
Voi, pe bune, nu puteți distinge nuanțe, nu puteți vedea lumea decât în alb și negru.
Cudi & Ketherius: Cutia asta este complet neagră!
Lotus: Nu-i neagră, bre! E cu nuanțe, are și alb pe o parte, are și negru, depinde și din ce unghi o privești.
Ketherius: Sintetizând, Lotus zice că cutia asta e albă!
Nu, n-am zis că este bine să consumi pornografie, chiar dacă asta ai citit tu până acum. Dar ești liber să citești cum vrei ce scriu.
Elena, vajnică apărătoare a virginității italiene ce ne ești (glumesc, expresia e dintr-o comedie, nu îi mai știu numele), extremele nu sunt tocmai bune. Nu-i ok să fii nici excesiv de pudic și nici ultimul prăpădit maniaco-sexual. Îți înțeleg punctul de vedere, mai ales că suntem femei și nu suavi mângâietori de pule-n dotare. Dar hai să acceptăm și faptul că suntem plămădite dintr-alt aluat și cântărim lucrurile cu o măsură diferită de cea a bărbaților.
Și un banc:
“Dupa ce Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva le spuse:
-- Imi mai raman doar doua haruri. Unul este arta de a face pipi din picioare si…
-- Eu!!! Eu!!! Eu!!! Eu!!! eu il vreau, te rog, Doamne, te rooog, te rooog!!!!!! -intrerupse Adam imediat- mi-ar simplifica si usura viata in mod substantial….
Eva accepta dand din cap si zise ca lucrurile astea nu aveau atata importanta pentru ea. Dumnezeu ii dadu lui Adam primul dar. Adam urla de bucurie, alerga prin gradina raiului, facu pipi langa toti copacii, pe urma alerga si pe plaja facand desene pe nisip cu pipi…. Dumnezeu si Eva il contemplau in liniste pe barbatul nebun de fericire si, dupa un timp, ea se intoarse catre Creatorul Suprem si-l intreba:
-- Care e celalalt dar, Doamne?
-- Orgasm multiplu… “
Cudi, nu ai zis tu că îți place diversitatea de idei? Acum brusc ai vrea ca toți și toate să ne aliniem poliamorului lui Lotus? :))) Deja e prea târziu, deja e combătut. 🙂
Lãsând gluma la o parte, eu oricum cred că iubirea e numai monogamã. Poți iubi de mai multe ori într-o viață, mai intens sau mai domol, dar nu simultan. Iubirea nu te lasă să faci rău persoanei iubite, e plină de cuvinte si fapte frumoase, te face să te gândești și la ce o să creadă, zică, simtă, vrea persoana iubită și vei fi mereu inclinat să-i faci pe plac și să nu o rănești sau să-i provoci vreun rău nici măcar accidental darămite intenționat. Iubirea reprezintă forța supremă a binelui. Și îmi mențin părerea până voi găsi argumente și o filosofie mai bună. Demonstrată/bine susținută mai ales din punct de vedere moral. Dacă oamenii nu ar mai avea insticte animalice (pentru unii incontrolabile, pentru alții ușor de controlat), și ar face sex/dragoste numai din iubire, am aduce pe lume copii din ce în ce mai buni și mai frumoși (legea rezonanței) căci evident că iubirea apare în special ca sentiment destinat oamenilor buni, frumoși la suflet în primul rând și apoi la fizic, plini de calitãți (de obicei compensatorii cu ale noastre).
Și nu sunt o apărătoare o virginității ci a iubirii. Din contra, am citit o dată o carte în care o tipă măritată, cu copii, a avut primul ei orgasm după ce i-a murit soțul, la 50+. După, a aflat că unele femei nu cunosc niciodată adevărata semnificație a orgasmului din diverse motive, incompatibilitatea sexuală fiind unul din motivele principale. Pe vremuri femeile se măritau virgine iar mariajul era chiar o loterie și divorțul stigmatizat. Cu infidelitatea nu sunt de accord. Drăguț banc. Deci: toți bărbații (cred) fac pipi din picioare dar nu toate femeile au multiorgasm, cred că ar fi mai degrabă o compensare pentru chinurile nașterii și aducerii pe lume de copii. 😛
N+1, din postura lui de evaluator a zis că sunt o gâscă și cred că pe undeva are dreptate. Găgăi în continuu chiar și în scris. :)))
Eu în liceu eram îndrăgostit de două fete: o vecină de bloc și o clegă de clasă. Și ele de mine.
Elena, ca să fie diversitate de idei, fii bună şi încheiere cruciada antipoliamor pe care ai purtat-o aici cale de vreo 6 articole. Fii sigură că toţi cititorii blogului au aflat care ţi-e părerea în privinţa asta. Treci la altceva.
Şi, înainte de a trânti cuvinte în comentarii, caută-le sensul în DEX. “Monogamie” e un termen care se referă la căsătorie, nu la iubire.
Pentru ce am vrut eu să exprim acolo, termenul era perfect. Faptul că tu te focusezi pe greșeli și nu pe sensul pe care îl prinde un text, denotă altceva. De fiecare dată când iubim cu adevărat credem că acea persoană este aleasa(ul) cu care vom îmbătrâni frumos împreună, că uneori nu se întâmplă așa, e partea a doua. Cei care nici măcar nu visează la un viitor comun, sunt reci pe interior. Caută în dex și citește tu toate explicațiile până jos și apoi dă-mi un sens mai bun. Opusul libertinajului pe care tu îl adori e monogamia. De altfel un bărbat care până la 47-48 de ani nu a fost niciodată însurat, ar putea avea ca motiv principal fix libertinajul și faptul că un bărbat neînsurat atrage mai multe partide decât unul însurat. 🙂
Dar e părerea mea și nu trebuie să fii de accord cu ea, indicat ar fi să ne respectăm reciproc dreptul de a avea păreri diferite.
Admit și faptul că pot greși și că uneori poate nu-mi expun ideile în cele mai bine alese cuvinte sau în cel mai perfect mod.
Elena, nici vorbă că aș vrea, brusc, să ne aliniem poliamorului lui Lotus. Dimpotrivă, cu excepția lui Lotus, părerile majorității se aliniază -- nu suntem consumatori de pornografie, suntem indiferenți sau nu privim cu ochi prea îngăduitori noile invenții de tipul dispozitivelor VR pentru sex sau a păpușilor din silicon. Pur și simplu nu are rost să lungim discuția contracarând afirmațiile lui Lotus, până dincolo de pânzele albe. Eu m-am lămurit cum e cu el -- acum își face o labă privind un filmuleț porno și peste 10 minute mi-l definește pe dumnezeu, îmi susține cauza bibliei și îmi explică care-i treaba cu moralitatea și consumul de carne. N-ai ce să-i faci, așa e el. Sănătos să fie.
@ Elena
Apropo, “focusa” e altă greşeală. Nu există în DEX. 😛
Dar nu pun accentul pe greşeli, le menţionez doar gândindu-mă că poate ţi-o prinde bine.
Şi iar ai înţeles greşit (sau te-ai prefăcut că nu pricepi). Nu am spus că ador libertinajul, ci că ar fi cazul să mai schimbi placa. Mai “focusează-te” 😛 şi pe altceva. Ai repetat asta de n-şpe ori.
Şi uite de ce nu pot fi de acord cu tine: Sunt măritată de 20 de ani cu acelaşi bărbat, pe care nu l-am înşelat şi care nu m-a înşelat (sau, chiar dacă a făcut-o, a ştiut să fie suficient de discret ca să nu aflu). Dar m-am măritat alegând între doi bărbaţi pe care îi iubeam şi care mă iubeau. Aşa că ştiu foarte bine că e posibil să iubeşti doi bărbaţi în acelaşi timp şi înţeleg şi că un bărbat poate iubi două femei simultan. Sau poate şi mai multe. E omeneşte.
Iar tu poţi spune cel mult că, după părerea ta, e imoral să iubeşti 2 sau mai multe persoane simultan, dar nu că nu se poate, că aia nu e iubire, bla-bla-bla. După cum poţi spune că, după părerea ta, imoral să mănânci carne, dar nu şi că omul nu poate să mânânce carne. Cărniţă, cum îţi place să-i zici.
Şi cu asta eu am încheiat subiectul.
E cam în zig-zag alinierea asta. Deci eu mă uit ocazional, voi sunteți indiferente sau nu vă uitați, iar voi sunteți aliniate! 🙂 Păi și eu cu Renata și Clona suntem aliniați: ne uităm ocazional sau suntem indiferenți. Tu, Elena și Ketherius faceți opinie separată, că nu vă place! 😀
Pornografia nu implică masturbare și nu-i vizionată doar de tipi singuri, dar degeaba-mi răcesc gura. După ce o să mă însor, o să vă pot confirma că am aceeași opinie despre pornografie, dacă-mi amintiți.
@N+1
A focusa dacă vezi căuta în dex îți va da “a se focaliza” care mai are și sensul de a se concentra pe anume ceva. Deasemenea în limba engleză are un sens similar. Ca să înțelegi un text trebuie să poți să pricepi și sensul propriu dar și sensul figurat al unui cuvânt. O expresie sau un cuvânt poate avea mai multe sensuri date de un anume context.
Ai avut șansa și acceptat să experimentezi poliamorului și să-l înțelegi și mă bucur că ai ales totuși doar pe unul cu care ai o căsnicie longevivă, vă sunteți fideli și sper să trăiți încă mult timp împreună și să împărtășiti nenumărate momente frumoase. 🙂
Sper că celălalt nu era chiar un prieten foarte bun al soțului care să fi suferit pierderea ta și să fi stricat prietenia. Sau dacă au fost și poate mai sunt sau nu prieteni, tu nu l-ai căutat intenționat pe celălalt prieten cu care să ai o relație. Când soarta îți pune în cale două persoane e ceva, când cauți tu acele persoane se numește intenție. 🙂