Pentru toți inteligenții și creativii lumii, am o veste magnifică.
Nu îți găsești telefonul? E undeva prin casă, poate e foarte aproape, dar refuză să facă contact vizual cu tine, la modul conștient? Poate chiar de pe el citești acum rândurile astea, dar mai durează puțin până o să îți seama? De câte ori nu ți s-a întâmplat să fie nevoie să pleci urgent undeva, să fii încălțat și cu mâna pe clanța ușii, dar să realizezi brusc că nu ți-ai luat și telefonul, care telefon e undeva în gaura neagră a propriului univers casnic? De câte ori n-ai irosit minute, zeci de minute, uneori și ore căutându-l până și sub pernele canapelei, în sertarul cu chiloți, în frigider, la linguri și furculițe? Și de câte ori n-ai sperat că, doamneajută!, cineva te va suna, iar tonul de apel te va ghida spre el, dar până la urmă nu a sunat nici dracu’? Nimeni nu-ți intuiește nevoia și te scufunzi în mlaștina disperării sperând că vei auzi telefonul înainte să te-ajungă mâlul la nas.
Chinul inteligenților și creativilor lumii care citesc aceste rânduri s-a sfârșit. Astăzi am aflat și eu că există callmylostphone.com, introduci numărul de telefon și în câteva secunde robotul te sună. Gratis.
Bine, mai există și varianta aia horror, când telefonul e pus pe silent.
Sau mai rău, când ești Elena și telefonul, pus pe silent, e singurul device legat la internet.
90 Comments
La mine e mult mai simplu : n-am telefon, nu am stres. Probabil ca sunt singura persoana din lumea civilizata, fara telefon mobil ( de smartphone, nici atat ! ) Pot fi gasita doar pe email . Barbatu-meu are telefon si are fix aceeasi problema…niciodata nu stie unde si l-a lasat.
Fire, ești o norocoasă dacă poți funcționa fără telefon.
Oare ăia de la 911 reacționează prompt și la mailuri? Glumesc,
Cudi, eu functionez fara telefon pentru ca nu ies niciodata din casa cu exceptia a o data / saptamana cand ma duce barbatu-meu cu masina la cumparaturi, ori ma duce in parc sa ne uitam la chipmuncksi. In rest, nu ma interesseza absolut deloc sa ies din casa.
Just in case, avem un telefon fix pe care ma suna barbatu-meu cand e plecat afara ( ca el se duce, are prieteni, se maimuteaza prin oras, eu detest sa fac asa ceva ).
Dacă ai fixul la îndemână, e ok, ai tot ce îți trebuie.
Mi-ai amintit de altă chestie: măi, eu n-am avut cablu tv până prin 2007, 2008 să zicem. Prietenele de la oraș aveau și urmăreau MTV și alte alea, erau la curent cu noutățile muzicale, în timp ce eu încă înregistram casete pândind topurile muzicale la radio, îmi făceam propriile selecții muzicale. Ce vremuri!
Apropo de muzică, ultima descoperire, poate vă va plăcea:
https://www.youtube.com/watch?v=pqnMkUcTmys
Cudi, sa tot fie 10-11 ani de cand nu mai avem televizor in casa. Pentru ca nu avem nevoie de el. Cablu tv nu am avut niciodata, ca nu isi merita banii.
Cudișor, ia mai sapă tu nițel pe net și vezi dacă nu găsești o aplicație callmylostglasses.com. Aia îmi trebuie mie!
Dacă îți iei ochelari Google, posibilitățile sunt nelimitate, Renata!
https://www.youtube.com/watch?v=4EvNxWhskf8
Să nu-ți vândă numărul de telefon și alte date pentru servicii de marketing. Ei zic că nu, dar de cules, le culeg:
Eu am un singur loc în care-mi pun telefonul. Dacă nu-i acolo, înseamnă că l-am uitat în buzunarul hainei cu care-am fost afară sau pe cuier. Nu-l folosesc decât pentru apeluri și alarmă. Motiv pentru care este un telefon simplu, neinteligent. De auzit când sună, îl aud din toată casa. Iar după ce vorbesc îl pun la locul lui.
Luni, rămas de o zi fără net, am scos un smartphone din dulap, să văd ce mai e pe bloguri. A fost groaznic! Nu pe bloguri, ci să tastez la literele ălea mici, să privesc la ecranul ăla super-lăudat super-amoled cu rezoluție mai mare decât monitorul meu dar cu pixeli infinitezimali, să am un browser limitat, să se încarce greu, să tot. Așa că l-am pus frumos în dulap și am așteptat să se rezolve cu netul. Poate o să mă întrebați ce fac când nu sunt la calculator. Când nu sunt la calculator, de exemplu pentru că sunt afară, nu intru pe net. La fel cum atunci când nu sunt la masă, nu prea mănânc. Nu pricep cum în autobuz jumătate din tineri stau cu ochii în telefon, socializând virtual la greu pe facebook, într-o liniște mormântală, că nimeni nu-l privește măcar pe cel de lângă el. Chiar nu pricep.
În sfârșit, dacă nu-l găsești, îi poți trimite pe net un mesaj lui X să te sune. Sau poți încerca mai întâi să-l suni. Dacă reușești, înseamnă că-l ai în mână. 🙂
Eu am tastat doar numărul meu de telefon, nu tu nume, adresă sau altceva. Iar din IP nu se poate deduce decât orașul, care, cel puțin aici, se regăsește în numărul de telefon.
Aha, ai scos din dulap un smartphone și ai folosit, înțeleg că pentru puțin timp, tastele alea minuscule. E clar, te-au ajuns gândurile de bine ale altor utilizatori de mici dispozitive…
Cudi, într-o vreme primeam o grămadă de spam telefonic. Mă sunau băncile să-mi prezinte tot felul de promoții, mă sunau instituții de sondaj -- la spamul ăsta mă refer. E de ajuns să-ți știe numărul de telefon și țara, nu?
Suntem pe lista “do not call”. Dacă sună vreo companie cu care nu am deja contract, îi reclam și sunt penalizați.
Acum aud prima dată de lista aia.
https://www.lnnte-dncl.gc.ca/index-eng
De astia nu scapi ca de raie, ca se reorganizeaza rapid si te suna de pe alte numere. Pe noi ne suna pe fix tiganii din India, cu tot soiul de tzepe , ori sa-mi vanda cate ceva. Am incercat varianta cu do not call list, insa aia a functionat doar pentru ambele perechi de socrii. Pentru indieni nu.
Schimbau numarul si sunau iarasi , zilnic. Si am inceput sa ii exasperam si noi la telefon, facandu-le tot soiul de mizerii. Unul de la nu-s ce farmacie voia sa-mi vanda o lista de medicamente, dar eu i-am zis ca nu vreau decat cocaina. Poate sa imi vanda cocaina, ca obisnuiesc sa trag pe nas si am si un party in weekend ? Are vreun discount pentru mine ? Sau macar ceva hasis ? Imi inchideau telefonul in nas. Mai incercau si a doua zi, dupa care ma lasau in pace definitiv. Asa am scapat de ei.
Alora care ma sunau de la Microsoft sa-mi spuna ca am o problema cu computerul, le faceam jocul si ii tineam la telefon cat imi dadeau instructiuni cum sa intru in computer si sa vereific nu stiu ce, si nu merge, nu functioneaza nene ! Ii puneam ina steptare ca stai sa-mi chem sotul din gradina sa faca el pe computer ca se pricepe mai bine ! Ah, si dupa ce indianu’ se chinuia cate jumatate de ora cu noi, ii spuneam ca m-am prins de ce nu merge : pentru ca am computer MAC, nu Microsoft ! Acuma am vazut marca pe cpmputer ! Imi inchideau telefonul in nas, sunau a doua zi. A doua zi le raspundeam ” Aici politia Toronto, sunt ofiterul X, cu ce va putem ajuta ? ” Imi inchideau telefonul si nu mai sunau niciodata.
Asa am reusit sa scap de ei : cred ca i-am exasperat pana mi-au pus singuri numarul de telefon pe lista lor de ” do not call ” … do not spam …
Un telemarketer a avut ghinionul să-l sune pe Tom Mabe. Tom a înregistrat convorbirea (el dându-se drept polițist):
https://www.youtube.com/watch?v=-7OgWcwgB50
Apropos de inregistrari, la mine a devenit a doua natura sa inregistrez orice discutie cu canadienii, pentru ca astia mint cum respira si trag tzepe mai ceva ca in Romanika !
Ma duc ieri la un magazin chinezesc sa-mi cumpar penene rosu. In parcare ii tai dop sa vad daca e copt. Nu era. Ma uit pe chitanta, scria clar ca in maximum 24 de ore ei fac refund la fructe si legume.
Ma duc inapoi in magazin sa dau pepenele inapoi si sa-mi cer banii. Din reflex, palmez aparatul foto ( ca e mic ) si dau play la inregistrare. Tanti de la ghiseu, nu si nu ca nu imi da nici un ban ca ei nu mai pot vinde pepenele si ies in pierdere si ca no way ! Ii arat ce scrie pe chitanta, ea nu si nu ca nu imi da banii inapoi, pentru ca magazinul nu poate controla daca pepenele e copt cand il vinde, deci clientii n-au decat sa isi ia tzeapa pe banii lor ( cum se obisnuieste in Canada, of course ! )
Se adunase lumea ca la circ, ca aia tipa ca din gura de sarpe, eu o o tineam pe a mea inainte si ii bagam chitanta in ochi. Si scot aparatul foto, i-l pun pe masa si ii spun ca am inregistrat tot. So … ai de ales, imi dai banii inapoi ori sa mora mama daca nu te duc in Small Court pentru 4 $ si iti garantez ca nu conteaza cine castiga p[rocesul, ci conteaza cati bani pierzi tu ( ca avocatul costa ). Si te dau si la Better Birou Business ca sa te cunoasca lumea ca iti tzepuiesti clientii. Now you have to choose !
In secunda doi mi-a pus 4 dolari in palma si m-a injurat in cantoneza de toate cele.
Fire, ești tare! Eu, la faze de genul, comut pe modulul: “Mănânc și plâng. Mănânc!”.
Nu-s tare, cudi, sunt Stan Patitu’ ! Si eu eram ca tine, insa stii cum e … se aduna si la un moment dat o sa te saturi sa ti-o tot ei. La un moment dat o sa se umple paharul si sigura solutie este sa trezesti Dragonul ca sa scuipe foc pe ei.
In Canada astia pleaca de la premisa ca te pot abuza in fel si chip, pentru ca esti strain si nu cunosti cum functioneaza sistemul, nu iti cunosti drepturile. Asa ca te pot abuza lejer si fara consecinte, dar cu zambetul pe buze. Toti.
Abia dupa ce ii p[rinzi cu matza in sac si imi ameninti cu toate cele, abia atunci te iau in serios si decid sa te trateze dupa litera legii si a regulemntelor, simplu, pentru ca le-ai demonstrat ca nu le permiti. Pana atunci, te considera din start un fraier numai bun de jumulit, pentru ca … se poate.
Mie mi-e sila de mor de canadieni si de rahatul lor de tara. Nu vreau nici sa-i vad, nici sa am vreun contact cu ei ( pana reusesc sa plec de aici ).
Fire, la ce povestești tu despre Canada, încep să cred că România e parfum. De ce ai plecat într-un loc unde nu te simți bine? Dacă e de tranzit, de ce încerci să-i schimbi pe canadieni?
Bine, nu cred că o să-mi răspunzi. Mă întrebam mai mult pe mine.
Nu demult, ma duc la Second Cup, mare lant de cafenele, figuri si bla-bla. Dau o hartie de 20 $, cumpar o cafea si un muffin, primesc rest de la 10 $. Vanzatoarea nu si nu, ca i-am dat 10 $ si nu 20 cum sustin eu ! Eu trebuia sa ma intalnesc cu cineva, asa ca ii zic aleia ca vezi ca ma intorc peste 2 ore ca sa ne certam, ca acum am alta treaba.
Ma intorc in spume, ii zic aleia care m-a servit sa cheme sefa de magazin. Se uita la mine si imi baga un zambet din ala dispretuitor cand imi zice ca ea e sefa ( sa te vad ce faci acum ? Cam asa venea treaba ).
Si o intreb pe sefa cum facem, rezolvam impreuna, ori fac reclamatie la head office ? Pai hai sa discutam, da’ erau 10 nu 20, ca am verificat pe camerele web dupa ce ai plecat din magazin si suta in mie, era o bancnota de 10 $.
Eu ii zic ca tanti, nu te cred pe cuvant, musai trebuie sa-mi arati filmarea sa vad cu ochii mai banconta aia, ori iti face reclamatie la head office ca imi vinzi gogosi. Arata-mi filmarea, daca tot sustii ca o ai in birou si ai verificat-o !
Ma duce in birou, pune filmarea ( intr-adevar era pregatita ), doar ca era un film plin de purici din care abia mi se distingea fata ca prin ceata. Cat depre bancnota … nici macar nu se vedea. Se vedea ca am intins mana si i-am dat ” ceva” si asta era tot.
Cum sa nu iti vina nebunia cand vezi cum esti mintit pe fata, fara jena? Asta nu visase ca eu chiar insist pana in panzele albe sa imi arate dovada ca era o bancnota de 10. Mortii si ranitii, imi vreau banii inapoi, toti, ori te reclam la head ofiice cum m-ai mintit si ai incercat sa ma inseli.
Mi-a dat 20 $ si hai pa ! Dar asta numai dupa circ si dupa ce am prins-o cu matz ain sac. Pana atunci, eram doar un fraier numai bun de jumulit.
Renata, eu nu incerc sa-i schimb pe caanadieni, ci incerc sa ma apar ! Se numeste protectie, refuzul de a te lasa calcat in picioare si batjocorit cu dreptatea in mana. Intr-adevar, in Romania e parfum, aici iti dau dreptate.
Am plecat in Canada, pentru ca atunci cand am emigrat eu, nu se putea pleca in Europa, deci alta varianta nu era.
Va recomand cu caldura,Franta.Noi ne simtim aici ca acasa,singura diferenta constând în libertatea,egalitatea si fraternitatea care nu exista în Ro. si în care traiesc toate etniile,protejate de legile umanismului care sunt prioritare,mai cu seama ca ne-am stabilit în capitala sediului CEDO.
Iosif, zi să mori tu! M-ai lasă-mă-n pula mea cu fraternitatea franceză! Unde trăiești? Într-un sat uitat de timp, în Alpi? Mă leși?
E dreptul tău să crezi ce vrei. Câteodată manifest toleranță zero la imagini de rahat.
Scuze tuturor pentru exprimare, așa am simțit, așa m-am exprimat.
klaus,eu te consideram intelectual însa e drept ca,errare humanum est.
N-am fost in franta, insa spun si eu din discutiile avute cu o amica maritata cu un francez disperat sa emigreze din Franta ca nu se mai poate.
Noi avem un bun amic roman in California si tot timpul comparam sistemul lor cu cel canadian ( asigurari, preturi, conditii, etc ). ala nu poate sa conceapa cand ii povestesc cum e prin Canada. Se jura ca noi in Canada traim in comunism, in North Coreea, cum zice el. Si zice ca daca americanilor le-ar face asa ceva, ar iesi cu razmerita. Ultima oara nu ii venea a crede cand i-am zis ca la Mc’Donalds nu mai face refill in Canada. A zis ca asa ceva nu exista, ca in USA si-ar pierde clientii daca ar veni cu mizerii d-astea comuniste ca in Canada.
In acelasi timp, vorbeam cu amica mea din Franta si comparam sistemul din USA-Canada cu Franta. Concluzia ei a fost ca ma plang degeaba si ca mi s-a urat cu binele. Ca ei ar indura toate mizeriile canadiene cu bucurie si s-ar crede in Rai, pentru ca ea poate compara cu ce a trait in Franta si sistemul de acolo ( cand a inceput sa-mi dea exemple, mi-a cam pierit cheful de jelanie ).
Haideți, măi, Fire, mai în vest, că aici McDonalds-ul îți dă pahar să-l umpli de câte ori poți, casele nu sunt așa scumpe, salariile sunt mai mari, pustiu e cât cuprinde -- sălbăticie, adică, la Second Cup zici că ești la Hilton, n-avem ratoni, numa’ iepuri și veverițe + cea mai mare rețea de alei și piste de biciclete din America de Nord.
Da Fire,pentru francezii originali viata nu mai este ca-n scenariile Hollywoodiene sau romanele lui A. Dumas,deoarece multiculturalismul,si clonarea naturala insesizabila a transformat genomul arian al majoritatii francezilor (ca dealtfel al întregului continent european) amestecat cu sângele popoarelor afro-asiatice si de alte culturi si traditii,pierzându-si puritatea si puterea dominanta,acesta fiind nealterat de clonare,doar în casele regale ale dinastiilor care conduc din vârful piramidei sistemului masele inconstiente,spre uniformizarea si controlul TOTAL al constiintelor,utilizând si investind în acest scop cele mai tainice si secrete arme,cercetarea stiintifica,experiente pe cobai umani si PSIhoza de masa,prin lansare de stiri si informatii false,prin mass media menite sa produca îngrijorari,stres,frica si panica generala în rândul populatiei din ce în ce mai nemultumita de guvernarea nedreptatii si asupririi în toate domeniile activitatilor cotidiene în care aceste miliare de oameni de pe Terra mase de entitati nemultumite,stresate,speriate,deprimate,inconstiente,iresponsabile,necunoscatoare de ADEVARUL si IUBIREA ABSOLUTA, (UNICA SOLUTIE) eliberatoare de acest sistem al umbrelor înselatoare mondiale ce întuneca perceptia omului firesc,nemetamorfozat,nenascut din nou din apa si Spirit Sfânt,prin care dimensiunea perceptiei existentei se vede mai profund si total diferit de instinctul celor cinci simturi relative,primare care si ele au fost otravite de FALSITATEA MONDIALA în care se zbate întreaga omenire.
Cudi, inca va mai da refill la Mc’Donalds ? Eu zic sa nu te bucuri prea tare, ca poate vine si pe la voi …
Ma gandisem si la varianta relocarii, da’ ma ia cu spasme numai cand ma gandesc ce friguri aveti ! Pe la Torontesti, vara vine cu 1 minut mai devreme.
Vecinele mele s-au relocat din Calgary, canadience de la mama lor, alungate de frig. Ziceau ca nu mai suporta. Nenea la care ne ducem masina la service e roman relocat din Alberta, refugiat din calea frigului. Daca e sa ma mut, ma mut in desert la praf, cum zice amicul nostru ( ala convins ca North Coreea e de fapt in Canada ).
Iosif, cunosc foarte bine Dragon Bloodline si cum a fost el pervertit si inlocuit cu altceva. Da’ nenea francezu’ era foarte nemultumit de cu totul alte lucruri, nu de puritatea bloodline. La fel si nevasta-sa care se teme sa iasa singura din casa in Paris.
Fire, spre deosebire de Toronto, care e pe malul lacului, Calgary este zonă semi-deșertică. Avantajul este că nu simți frigul cum îl simți în Toronto. Am fost, într-o iarnă, la Vancouver. În Calgary eram ok (la -18 grade), dar la Vancouver, la 0 grade, au început să mă doară oasele de frig (și de umiditatea oceanului). Iar Toronto e pe malul unui lac comparabil cu Marea Neagră…
🙂 )))
Ketherius, eu te cred ca e mai suportabil frigul uscat decat frigul umed. Da’ eu nu mai vreau frig deloc si de nici un fel. Si nu mai vreau nici sa am de-a face cu canadieni, cu tara si sistemul lor, ca mi s-a luat. Mi-e sila si nu vreau nici sa-i vad. Singura optiune ramasa este ” ura si la gara” spre tari mai calde si mai normale la cap.
Good luck with that! E greu să găsești “normali la cap” în țările calde. Ba se droghează, ba se împușcă, ba e plin de bogătași americani care-s proprietari pe tot ce e mișto acolo, ba-s fanatici religioși, ba-s săraci de n-au ce mânca, ba-s total needucați (cu tot ce e negativ în asta), ba corupția e totală și tu ești outsider…
Ketherius, omul cat traieste spera … Daca imi spulberi speranta ca intr-o zi as putea scapa din Canada, mai degraba imi tai venele pe lung decat sa traiesc o viata printre animalele de canadieni.
Acuma, serios vorbind, Sud America este exact cum zici tu, nu e o optiune viabila. Am fost si am prospectat terenul si e plin de exact aceleasi naimale urlatpoare ca in Canada : urla toti in blocuri, precum lupii la luna. Fereasca ‘Mnezo sa fug din calea animalelor si dau peste aceleasi animale urlatoare !
Da’ Arizona, yummmy ! Civilizat, curat, soare si desert cat incape. In Arizona si Utah circulam fara GPS ca nu mai avem nevoie de multa vreme, asa de bine stim zona. So … wish me luck again !
Noi avem și tabere gratuite pentru tineri. Mm?
Din câte știu eu, nu. Când te sună din partea unei bănci pentru o ofertă (de regulă o bancă pe la care ai fost, unde ai sau ai avut un card de credit etc.), mai întâi se recomandă ei, apoi întreabă dacă ești cutare persoană (îți știu numele, vârsta etc.).
Pe mine mă sunau de la băncile cu care aveam contract, într-adevăr, și se recomandau și mă întrebau dacă sunt cutărică, dar trebuie să precizez că și ăsta tot spam era, că mie nu-mi convenea să-mi tot ofere promoții, credite și prostii. E ca și cum tu cumperi de la mine ceva, după care eu încep să-ți trimit mailuri că nu vrei să cumperi și altceva, și altceva, că uite ce preț bun avem etc. Pe de altă parte, mă sunau și de la diverse instituții de sondaj de care nu auzisem în viața mea. Mă gândesc că fie iau numere de telefon aleator, fie aveau numărul meu de undeva. Și că în acele contracte semnate cu băncile, existau ceva clauze scrise cu litere mici, cum că banca *și partenerii ei* poate folosi datele mele în scopuri comerciale și de marketing.
În fine, dacă nu primiți spam, e bine. Eu însă sunt reticent în a-mi lăsa datele personale -- orice fel de date, inclusiv telefonul -- pe net.
De fapt, îl mai folosesc și ca să văd cât e ceasul. 🙂
Măi, toate alea le zici din burtă, numa’ ora nu, deși ai avut bunic care te putea învăța.
Păcat!
Cudi, până acum circa o lună nici nu știam că există cartele SIM de diferite formate/dimensiuni. Nu știu de ce zici că scot din burtă.
Mi-a venit o idee. Sunt unele firme așa-zis serioase, ca Automattic, care-ți permit autentificarea în doi pași. La pasul 1 introduci parola, la pasul 2 primești un cod prin SMS sau, cred, la unele poți alege și să fii sunată. Da’ presupun că dacă e smartphone, poți pune pentru SMS-urile de la anumite numere o melodie de să spargă casa. Și când nu-ți găsești telefonul, te reloghezi pe wordpress.com. 🙂
Ideea ta mi-a amintit de nenea ăsta:
https://www.youtube.com/watch?v=y9XVTGu3RgU
Fire e cea mai inteligenta,zic eu !
Iosif, încet, așa, te dai pe brazdă.
Cudi,poti sa-mi spui concret,când am fost iesit din “brazda” exceptând micile ironii ?!… 🙂
Păi, de fiecare dată când te-ai considerat mai aproape de ADEVĂR decât oricare altul… Acum însă înțeleg, erau ironii fazele cu “Fire, bați câmpii”.
E mai frumos să ne iubim cel puțin de la egal la egal, dacă nu de jos în sus și nicidecum invers, nu?
Iubirea neconditionata,se manifesta în TOATE SENSURILE nu e conditionata de nici o lege universala. EA ESTE *SURSA RATIONALA ABSOLUTA* a tuturor legilor perceptiilor Universului ,constiente,subconstiente,inconstiente si supraconstiente. ESTE CEEA CE ESTE, PRIN SINE ÎNSUSI,CAUZA SI EFECT,zic eu…
Dacă-mi este îngăduit să-mi dau cu părerea, Iosif, tu eşti dat pe brazdă tocmai când treci la “micile tale ironii”.
Când începi să propovăduieşti IUBIREA & comp., cu majuscule, fără spaţii după virgule şi într-un singur paragraf… Doamne apără-ne şi păzeşte-ne! 😛
Presupun că eşti bine intenţionat, dar, cel puţin după părerea mea, nu şi un bun psiholog. Oamenilor li se acreşte când îi tot baţi la cap pe aceeaşi temă (aproape fără variaţiuni), oricât de nobil de şi valoros ar fi mesajul transmis.
No offence.
“Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca sa le patrund rostul; iata ce-mi cauta si acum sufletul si n-am gasit.
Din o mie am gasit un om, dar o femeie n-am gasit în toate acestea.
Numai, iata ce am gasit: ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretenii. ” -- Eclesiastul --
Sunt întru totul în asentimentul Eclesiastului. No offence.
Pentru cei din România, poate e loc de mai mult în casele și în inimile voastre: https://anaveronica.wordpress.com/2017/09/18/unsprezece-pisici-au-mare-nevoie-de-ajutor/
Mulţumesc, Cudi.
Veo, n-ai pentru ce! Sper din tot sufletul să îi adopte oameni buni! Ce mișto ar fi să ajungă în case de bloggeri care să pună poze cu ei, să-i facă vedete!
A, deci tu la binele bloggerilor te gândești în primul rând, nu la binele pisicilor, cărora nu le-ar prea păsa dacă stăpânul le face sau nu poze, ci dacă se joacă cu ele! 😀
Sper că doritorii de pisici le iau fiindcă sunt oameni buni, nu din alte motive.
Asta, în general vorbind. Pentru cele 11 pisici nu îndrăznesc să sper nimic. O grămadă de lume dă like-uri la poze cu pisici, dar, când e vorba să ajute un animăluţ amărât, fie şi numai cu o distribuire a postării pe FB, pe blog etc, s-a zis cu înghesuiala. 🙁
E exact cum spuneaţi despre salutul din Canada: te-ntreb ce mai faci fiindcă aşa e obiceiul, de necazurile tale puţin îmi pasă, nu mă stresa povestindu-mi-le.
🙁
Îmi cer scuze dacă am lăsat să se înțeleagă altceva decât că îmi doresc să ajungă la oameni cumsecade, iubitori de animale.
Vero, sper din toată inima să le fie bine!
E OK, Cudy, n-ai lăsat să se înţeleagă altceva.
Mulţumesc, şi eu sper să le fie bine.
În seara asta a venit vecina îngrijitoare de soacră şi pisoii mici s-au repezit afară, pe poartă. I-am căutat pe lângă şi prin şanţul de pe marginea drumului cu lanterna. Ca la desene animate, băgam trei înăuntru şi ieşeau alţi doi. Până la urmă i-am recuperat pe toţi, dar unul a scăpat ca prin farmec de roţile unei maşini. Mă-ntreb cine-o să-i adune dacă ies în drum (mai ales pe întuneric) după ce n-om mai fi noi aici. Nici nu ştiu dacă, mici cum încă sunt, pot sări gardul înapoi -- e acoperit cu tablă, în V.
Nu pot decât să sper că vor avea mereu noroc.
(Cel mai departe se dusese Zgămâia -- aia, cea mai mică, pe care vrem s-o luăm la noi.)
Vero, eu sunt dispus să iau doi pui dar ne despart sute de kilometri. Dacă ajungi cumva prin Bihor…..
Klaus, nu mă pot hotărî ce complimente să-ți fac, cum să te laud, cum să-ți arăt aprecierea.
Poate să nu exagerezi așa? 😀
(- Voi, ăia cu piedestalul și cu trompetele, mulțumesc, nu mai e nevoie!)
Ah, Klaus, erai aici… ăăă, și cum zici c-o fost anu’ ăsta agricol?!
Din păcate n-ajung, Klaus. 🙁
Am spus că-i pot aduce doar în locuri aflate pe traseul Oneşti -- Bucureşti.
N-au trecut trei săptămâni de când am trecut prin Onești 🙁 .
E greşeala mea, n-am dat sfară-n ţară mai demult fiindcă n-aveam poze cu toate pisicile. Acum trei săptămâni încă mai voiam să ne stabilim pentru o vreme la ţară, dar 11 pisici erau oricum [cam] prea multe.
Poate se-ntâmplă să mai ai drum prin Oneşti în viitorul apropiat.
Cu nr. 11, cea mai mică dintre pisici, s-a rezolvat. O vrea Grişka, pe post de colegă de apartament. A fost mulţumit de partida lor de joacă de aseară. L-a stresat numai când a intrat sub singurul pat sub care n-are el loc.
klaus și Vero, chiar nu puteți să găsiți un loc comun, la mijloc de drum, până dau zăpezile?!
E şi asta o idee.
E o idee, da. Dar cam atât. Pentru cât ne permite vremea și duminicile așteaptă programări. Dacă permite timpul aș fi destul de nebun să fac trei sute de kilometri pentru două mâțe. 😀
Am văzut filmulețul de mai jos de vreo cinci ori și încă râd. Că tot vorbim mai sus de pisici:
Băi, ești nebun? Soțul lui Vero cântă la chitară pentru cei 11 pisici!
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=HrqMbzI2s_U
Facem şi noi tot ce ne dă prin cap, doar-doar s-or găsi amatori care să adopte măcar câţiva pisoi…
Şi, când îl văd pe motanul ăsta cum se tot uită pe geam, îmi vine să plâng (deşi până una-alta nu e pe drumuri, se poate duce în cameră la soacră-mea, unde e cald şi bine, sunt cronţonele şi e intrarea liberă -- există uşiţă de acces pentru pisici). E tot motan necastrat, ca Grişka. Şi cred că-l bate pe Grişka, deşi Grişka e mai voinic. Dar Grişka al nostru a rămas cu frică de când a picat un burlan de după o uşă, cu zgomot foarte mare.
Azi am scăpat-o pe teritoriul lui Grişka pe pisica Albăstriţa, care l-a stupit. Şi Grişka, ditamai mârtanul, de două ori şi ceva cât ea, a fugit. 🙁
Cudi, de unde pornise discuția?
De la o aplicație care-ți găsește telefonul prin casă.
Unde s-a ajuns?
La soțul lui Vero care le cântă celor 11 pisici în cputare de o „acasă”.
La bătălia pe viață și pe moarte a lui Fire, pentru ciupeala la rest. (în România, când ceri să vezi înregistrarea, nu e nici urmă de purec pe ecran!)
La halca de carne pe care a băgat-o klaus în frigiderul Franței, fiindcă el a muncit acolo, știe cum e, de fapt.
Sunt pe cale să decretez că nu Gara mea e gară, ci blogul vostru e!…
Savoarea, saporele italienesc, aroma, acel amestec perfect de gust-miros-culoare-gând (sper să nu-mi sară Lotus, iar, cu caninii explicativi în beregată, că am pregătit SATÂRUL, pentru orice eventualitate) care face o GARĂ e aici, la voi.
Pai Renata, canadienii sunt inapoiatii lumii cand vine vorba de tehnologie ! E vai mama lor ! Se mira si ei prin ziare cat sunt de inapoiati tehnologic ( trist este ca se aplica si in domeniul medicinei ).
Posibil, Fire. Deși, poate să fie doar percepția ta. Poate că sunt înapoiați sufletește și tu traduci în tehnologie. Habar n-am! Sava ( https://savatoronto.com/ ) trăiește în aceeași Canadă și, pe țeava ei, curge numai lapte și miere. Chestie de percepție. Dar percepțiile tale sunt mai speciale, deci, poate că următorul emigrant spre Canada ar trebui să te citească pe tine.
Am cunoscut, în stagiatură, o farmacistă cu bărbat inginer petrolist care a plecat în Canada cu petrolistul și cu cei doi copii, imediat după 1990. Toate fostele ei colege din România m-au asigurat că „a ajuns foarte bine, dar nu mai e așa glumeață cum era”.
Hai mai , Renata, chiar asa ?! Cum pana mea sa confund sufletu’ cu butoanele din telecomanda ? Astia sunt inapoiati cu tehnologia si asta este, o spun singuri, o spune presa, poti cauta cu Google, zau !
Renata, tanti de pe blogul din link nu vorbeste despre cum e sistemul din Canada, nu vorbeste nici despre cum e societatea in Canada, nici despre problemele imigrantilor, nik ! Ea vorbeste despre flori-fete si baieti, plus retete de mancare si din cand in cand cate o doina [pentru suflet. Mno, care-i legatura cu Canada ? Nici una ! E un soi de ” ce-are sula cu prefectura ? ”
Aia cu ” a ajuns foarte bine, dar nu mai e asa glumeata ca inainte” e geniala ! absolut geniala. Nici nu mai era necesar sa povesteasca despre cum e in Canada. am ras singura cand am citit.
(tuse falsă și stridentă)
Fire, Mihai e Senior IT Consultant, mai ușor cu tehnologia Canadei pe scări, că ne faci de râs!
Problema cu percepțiile (și mutatul în general) este cea expusă atât de bine de Mirel Curea pe Facebook, încât îmi vine s-o pun în ramă: atunci când pleci trebuie să te iei și pe tine, cu tine, în bagaje.
Renata, am încercat și eu Sava, dar am rămas cu impresia că dau în diabet citind-o, o zic sincer și fără nici urmă de răutate. Am avut un elan în a o frecventa, dintr-o solidaritate româno-canadiană, dar nu pot, frate! Nu pot și basta, probabil nici pe perfuzii. Nu, nu. Cred că n-aș putea nici în real life. Te iubesc pe tine, iubesc miserupismul lui Fire, o iubesc pe Arlech, prefer să mă strâng de gât cu Lotus, prefer incinerările Castanului pe vreascuri ude. Dacă vreți să mă sinucideți, începeți și voi cu: “a fost o lectură delicioasă, o zi minunată îți doresc!”.
Renata, aici nu e Gara. Cel mult, un mijloc de transport în drum spre Ea. Love you forever!
Eu n-am nervi sa citesc miorlaieli de genul Sava pe bloguri. Echivalentul revistelor lucioase pentru pitzi. Hai sictir, ca numai am 5 ani sa-mi impachetezi totul in sclipici !
Daca ma intrebi pe mine, un blog despre cum arata o tara, Canada sau oricare alta, ar trebui sa arate asa : sa descrie sistemul pe caprarii. Cum functioneaza aia, cum functioneaza cealalta. Cum functioneaza societatea, mentalitatea, etc. Si nu din impresii de muiere cu mintea pe bigudiuri, ci cu dovezi clare din presa de investigatie, luate si puse impreuna ( metapresa ). Care abia apoi pot fi sustinute de impresii personale, intamplari, etc.
Da’ nu asa, vrajeli ca mi-am baut cafeluta si am plutit pe norisorul roz si miau-miau, ce viata dulce e in Canada !
Fire, Sava nu are un blog despre Canada. Are un blog personal. Altfel, când o să ne cadorisești cu un blog, o să-mi permit și eu să-ți dau sfaturi despre cam ce-ar trebui să scrii pe el. Până atunci n-am cum. 😉
Lotus, asta am spus si eu, ca ala e blog personal care nu are nici o legatura cu Canada. Cat despre blogul meu … too late ! E mai comod sa citesti decat sa scrii.
Da, corect, e mai comod să citești și să comentezi decât să scrii un blog. Deci tu ești adepta lucrurilor comode, ca să știm. Sava, de exemplu, nu e, de vreme ce ține un blog. 🙂
Mda. Rusinica nasului si obrazului, bataita la fundulet, Fire nu scrie pe blog !
Foarte bine punctat, Cudi, excelent comentariu. O zi minunată, frumoaso!
Cred că ți-ar plăcea Sava în real life, mie mi-a făcut impresia unei fete faine. Altfel, care-i eu și care-i tu:
Sunt convinsă că Sava ar putea fi/probabil este o fată faină. Suntem diferite, pur și simplu.
Cel de-al treilea si ultimul razboi mondial a început în Eden (Terra) si se va finaliza în cer (constiinta),însa cine-l va duce pâna la sfârsit va fi învingatorul atemporal si fericit. Este un razboi invizibil între doua forte ce se manifesta în microuniversul paradoxal,tainic al fiecaruia dintre noi,cu sinele si EGO-ul pe care ne este imposibil sa-l învingem fara ajutorul IUBIRII neconditionate,sacrificatoare,fara prejudecati,aceasta arma UNICA pusa la dispozitia omenirii prin Cuvântul lui Dumnezeu,iar cei ce-L vor primi cu drag în inima vor învinge moartea si Locuinta ei,vor trece bariera spatio-temporala a relativitatii acestei existente imprevizibile si scurte,într-o noua si elevata dimensiune a perceptiei,tainica,eterna,fericita si ideala,”…ascunsa cu Hristos în Dumnezeu.” 🙂
@iosif -- “Va recomand cu caldura,Franta.Noi ne simtim aici ca acasa,singura diferenta constând în libertatea,egalitatea si fraternitatea care nu exista în Ro. si în care traiesc toate etniile,protejate de legile umanismului care sunt prioritare,mai cu seama ca ne-am stabilit în capitala sediului CEDO”.
Iosife, frate, pe asta ai dat-o miez. Adica mananci cacat cu polonicu’. Francezii sunt cel mai xenofob popor care exista pe fata pamantului. Nu mai au curajul sa vorbeasca, pentru ca tara nu prea le mai apartine. (A bon entendeur, salut!) Insa daca ar putea, i-ar manca de vii pe toti cei care le-au invadat tara. Stii bine la cine ma refer. Iar daca tu crezi ca vorbesc doar despre cei veniti de pe alte continente, te inseli. Este vorba si despre cei ca tine, chit ca au pielea alba.
Asa ca daca te mai apuca pofta sa ne povesesti despre gradul de toleranta al poporului francez, ar trebui sa canti la alte mese, c…e!
George, avem și noi niște vecini francezi care, de când au aflat că suntem din România, sunt foarte distanți cu noi, întorc capul în altă parte când ne văd, doar să nu ne salute.
Altfel, Iosif e în filmul lui, cu multă iubire necondiționată și dragostea tatălui ceresc. Nu e rău intenționat, așa e el.
Salutara interventie, draga Cudi ! M-ai salvat de la o polemica inutila ! 🙂
MECI !
err *MERCI !