Nu știu cum am ajuns astăzi la clipul ăsta, dar l-am găsit foarte interesant.
https://www.youtube.com/watch?v=643Px5a5vzE
Mi-au plăcut comentariile lui Cristian Tudor Popescu.
“În spațiul politic românesc, în următorii ani, nu vom vedea ajungând în prim plan intelectuali. Publicul românesc nu așteaptă un discurs intelectual. Nu așteaptă, în primul rând, un discurs rațional din partea celui care candidează. Raționalismul și intelectualismul obosesc. Și atunci trebuie să îi livrezi tot felul de măscări și de circăreală din asta cu cât mai ieftină, cu cât mai groasă, cu atât mai penetrantă.”
Nu știam de Caragiale că l-ar fi întrupat atât de bine pe Cațavencu al său. Nici de Sorescu nu știam că a dezamăgit în funcția de ministru al Culturii. Ce concluzie să tragem, că aspirațiile de ascensiune socială înrăiesc și, încet-încet, distrug omul de geniu?
Mi-am amintit de Hitler, care visa să devină un pictor apreciat. Cum ar fi arătat lumea astăzi dacă Hitler nu ar fi fost respins de Academia de Arte Frumoase din Viena și, în loc de politică, s-ar fi ocupat de pictură?
114 Comments
Excepțională cutie a Pandorei ai deschis, Cudi!
Sper să găsesc o mulțime de comentarii interesante, până mă întorc de la Prăvălie, ca să am motiv să mă bag și eu în seamă. 🙂
Tăt o să zic ceva de CTP-u’.
renule, îți mai aduci aminte că era unu’ pe forumul lui care îl acuza obsesiv că ar avea o legătura cu moartea lui Valeriu Sterian?
Ia, să bag și io o dedicație fără număr:
https://m.youtube.com/watch?v=7lX1snCoesg
CTP are un dar de a spune lucruri evidente, nu e prima oară când îl ascult și când constat asta.
În cazul de față, este evident că un artist -- un poet! -- are altfel de minte și altfel de personalitate de cum ar trebui să fie un ministru. Când conduci/îndrumi un întreg domeniu de activitate, trebuie să ai și experiență juridică (cât de puțin), să ai aptitudini de negociator (pentru că sunt multe capre, multe verze și mulți lupi de împăcat), să fii un lider care poate motiva subalternii și poate aduce stabilitate. Nu în ultimul rând, trebuie să aibă o personalitate puternică, să fie capabil de a obține ce vrea de la cei care i-au dat postul pe mână și care așteaptă, la rândul lor, obediență în schimbul funcției. Câți poeți sunt genul ăsta de om? Eu nu prea știu niciunul. Ministrul trebuie să fie un lider capabil, iar poetul poate fi consilierul său.
Mi s-a părut nelalocul ei afirmația că Marin Sorescu a acceptat funcția de ministru al culturii pentru a face turism pe banii publici. Nu cred că l-a auzit pe Sorescu afirmând asta și, în lipsa unei asemenea dovezi, afirmația lui rămâne o simplă bârfă despre un om de cultură mai valoros ca el. Ar fi o speculație să spun că bârfa lui e motivată de invidie, dar îmi amintește de Caion.
Și, cum bine zicea CTP, oamenii nu își dau seama când încep să devină ceea ce au ridiculizat mai devreme. Ne spune că discursul intelectual obosește și că politicienii își împachetează mesajul politic într-un ambalaj mai vulgar și grosolan. Dar cum ne spune acest lucru? Folosind cuvinte precum “măscări” și “circăreală”…
Keth, Sadoveanu a atins culmea acestui “colaborationism” cand in 48/49 era seful deputatilor si semna condamnari la moarte. A ramas scriitor canonic. Intelectualii au o mare problema in momentul in care iau cu asalt ceva, fie ea Bastilia sau Palatul de iarna. Transforma un grup in multime. Multime sensibila la sugestie si nu la rationament, la imagine si nu la idee, la prestigiu si nu la competenta, la repetitie si nu la competenta. Explica foarte bine fenomenul Jean Francois Revel in ” Cunoasterea inutila” . Cat despre Hitler, nu e raul cel mai mare, a avut si ghinionul postmortem ca fascismul sa aiba o presa mult mai proasta decat comunismul. Adica, sigur ar fi fost un comunist cu inclinatie spre arta care ar fi provocat un dezastru similar. Chestie de ciclicitate prin istorie.
Castanman, apropo de istorie, te rog, uită-te la asta:
Hitler nu a avut ghinion, ci a avut noroc că a făcut cât a putut să facă. El a fost defect și a fost manipulat prin agitarea emoțiilor. De exemplu, când nemții erau pe cale să câștige Bătălia Angliei, Churchill a ordonat să fie bombardate orașe germane. Hitler a văzut roșu și a început și el să bombardeze orașele engleze -- ceea ce l-a costat războiul; dacă ignora orașele și continua să bombardeze aeroporturile militare, într-o săptămână aviația engleză ar fi fost pe butuci, germanii ai fi putut controla aerul, marea deja o controlau, americanii nu ar mai fi putut trimite convoaie cu resurse, germanii ar fi invadat Anglia și Europa nu ar mai fi putut fi invadată de americani prin vest.
Alt exemplu este lupta -- inutilă din punct de vedere strategic -- pentru cucerirea Stalingradului. Hitler a vrut să îi cucerească orașul lui Stalin, iar asta i-a consumat resursele care i-ar fi adus victoria.
Mai este și faimosul refuz de a echipa armata germană pentru iarnă, pentru că ar fi însemnat să admită că s-a înșelat când a zis că ocupă Rusia până la Crăciun.
Dacă Hitler ar fi fost un lider cu capul pe umeri, am fi vorbit nemțește acum. El fiind un pictor în poziție de lider, a dat-o în bară.
Sunt de acord cu tine, Keth.
Mulțumesc, great minds think alike 😉
keth, ani mulți și grei l-am iubit pe CTP-ul. Îl iubesc și-acum fiindcă, și mort de-ar fi, înainte să se apară rigor mortis, e capabil să scrie un text exploziv și memorabil. Probabil că talentul moare ultimul. Din păcate, talentul nu presupune obligatoriu caracter.
Îmi amintesc că a zis, cândva, că, dacă ar fi să iasă „în stradă” (protest, grevă, revoluție), s-ar uita pe geam și, dacă ar vedea trei oameni strânși acolo, deja, ar ieși și el. Altfel nu. Treaba asta spune foarte multe despre omul CTP.
E maestru în împăcatul conjuncturii favorabile cu micul compromis și cu imaginea de sine preexistentă. Noroc că scrie bine. În fond, nici noi nu suntem îngeri.
Spre deosebire de un manipulator absolvent de jurnalistică și știința comunicării, CTP e un inginer cu talent la scris. Să te ferească Dumnezeu, cum te lucrează ăsta la bibilică!
Sunt absolut convinsă că Marin Sorescu a vizitat lumea în cadrul programului de ministru, nu și-a căutat plimbări cu lumânarea.
Cineva care scrie chestii d-astea ( bună interpretarea lui Tudor Gheorghe), nu stă nedormit nopțile că n-a văzut Statuia Libertății în mărime naturală.
https://www.youtube.com/watch?v=yVxXuRXznWU
Dar, invidia, cum ziceai. Altminteri, formidabil discurs pentru TV.
Renata, îl respect pe CTP și îi admir talentul și puterea de a se băga în lumina reflectoarelor și de a rezista acolo. Doar că nu sunt de acord cu tot ce spune el, pentru că unele lucruri le spune pentru că publicul lui țintă aia vrea să audă. Știi, este cum spune el -- politicienii își ambalează mesajul cum vrea publicul să îl primească. El, CTP, face același lucru -- dă publicului ce vrea să audă în felul în care vrea să audă.
Spre deosebire de alți “analiști”, pe CTP îl ascult cu interes, pentru ca apoi să-l contrazic, în gând sau într-o discuție cu Cudi.
Nu, eu nu-l bănuiesc pe CTP de atâta preocupare pentru placul publicului. Încă de pe vremea când era un jurnalist care trăia din scrisul lui la ziar (Gândul) și nu pe o platformă-site, oarecare (Republica), scria în felul lui, absolut personal. Tocmai asta îi aducea sute de comentarii. (Odată, forumul lui s-a închis la 500, fiindcă nu suporta mai mult.)
Sunt două moduri de a obține audiență: când ești pe placul publicului sau când îl scandalizezi.
Din păcate, în ultima vreme, CTP scrie la comandă, fiindcă altfel nu-și ia plicul lunar. Dar reușește să o facă de parcă ar exact alea ar fi gândurile lui. Când e prea mare conflictul între orientarea Plătitorului și CTP-ul plătit, se refugiază în cronici despre meciuri de tenis. Așa cum Lelia Munteanu e fugită definitiv în Orientul Mijlociu sau în chiloții vreunui Papă, să-l caute de ouă.
Eu îi respect în continuare, indiferent de micile lor mari compromisuri, fiindcă au făcut ziarism de bună calitate, inclusiv literară, când piața era invadată de fițuici trecătoare și, ca să le țină piept, Cristoiu scria știri despre găini născătoare de pui vii.
Mihai, CTP n-a fost niciodată prețios în exprimare.
Apoi, faza cu “Raționalismul și intelectualismul obosesc. Și atunci trebuie să îi livrezi tot felul de măscări și de circăreală din asta cu cât mai ieftină, cu cât mai groasă, cu atât mai penetrantă.” e cât se poate de adevărată, părerea mea. Înțeleg, din ce spune CTP, că funcția strică artistul, nu artistul funcția. Și că poporul bagă la înaintare lideri din ăștia de circ, ieftini, care să-l fută pe la spate.
Altfel, eu nu m-aș încumeta să zic că poeții nu-s făcuți pentru funcții de decizie. Câți poeți cunoști tu, ca să le știi competențele profesionale? Printre poeții ce-i știu e un curcubeu de profesii -- oameni de afaceri, ingineri, matematicieni, profesori, medici veterinari, oameni ce lucrează în administrație ca funcționari, politologi, consilieri, psihologi, ziariști… Și nu cred că a fi poet presupune să-ți câștigi existența din volumele de poezii publicate, zic asta ca să preîntâmpin un răspuns sec.
Cudi, am avut de-a face cu Adrian Paunescu, cand ocupa functia de sef al comisiei de cultura din Senat. Aveam nevoie de ok-ul lui pentru un proiect de lege care privea bibliotecarii. Nu-l cunoscusem, n-aveam nicio parere despre el, imi placeau poeziile lui, nu si manifestarile culturale din vremea comunismului -- iar barfele despre omul Paunescu nu m-au interesat. Aveam sa cunosc cel mai dulce si plin de umor si bunavointa om! S-a aplecat asupra subiectului cu interes si rabdare, a pus intrebari pertinente, a fost receptiv la refuzurile mele de-a schimba unele articole in sensul propunerilor lui, niciun orgoliu, nicio plictiseala, nicio aroganta, m-a uimit! in niciun caz nu ma asteptam la atata interes, rabdare, modestie, receptivitate, dorinta de-a ajuta, de-a darama si muntii daca era nevoie pentru o cauza nobila! Este experienta mea personala cu el, acum oricine mi-ar spune orice nu va putea sa-mi schimbe ce-am simtit eu ca este acest om.
Ce vreau sa spun e ca CTP, desi cu verb atragator si uneori just, nu se compara cu acesti oameni de o valoare pe care “cateii” s-au tot straduit s-o intineze in fel si chip -- din micimea lor de caracter. Si cu Caramitru am avut de-a face, cand era ministrul culturii. El era mai ezitant si mai aplecat spre compromis, usor de plictisit si destul de greu sa-l tii pana se rezolva o problema, dar a facut si el lucruri importante pentru cultura, cat a fost ministru. Alti oameni de cultura au in general probleme mari de caracter. E foarte greu sa alegi dintre ei pe cei care chiar pot aduce un beneficiu important in calitate de oameni politici, dar se poate, exista. Presa, in schimb, este o nenorocire. Cate bete-n roate a pus presa asta, n-ai idee! Cate proiecte bune au murit din cauza acestei prese nemernice, n-ai idee! Daca e cineva total lipsit de scrupule si patriotism in tara asta, presa e, o sa razi, nici macar politicienii!
Maria, dar știu că ai cunoscut ceva oameni de cultură, nu glumă. Mă bucur să aud că Adrian Păunescu te-a impresionat plăcut. Sincer, mă bucur.
Cât despre presă, nu e oare ea condusă tot de către politicieni? Ca instrument de comunicare, nu presa în sine cred că e de vină, ci aceia care o manevrează.
Cudi, nu prea am cunoscut cati mi-as fi dorit, doar am avut contacte scurte cu unii, prin natura profesiei. Imi place sa ma laud ca am fost colege, Renata si cu mine, desi nu ne-am cunoscut atunci, o groaza de ani la Liceul de muzica ! Pentru mine ea e un veritabil om de cultura si uite ca e o cunostinta comuna!
Nu stiu cat de condusa e presa de politicieni , de oameni de afaceri, de simpli borfasi -- dar tu te-ai lasa asa manevrata? Nu cred. Renata?! Valeuu! Praf i-ar face! Cred ca cine manevreaza o face pentru ca are la indemana ticalosi gata sa se vanda si sa vanda pe oricine , nu fiindca au nevoie de bani, ci fiindca asa le este caracterul, fiindca asta le place! Nu, presa la noi este o mizerie, politicienii sunt doar lacomi si orgoliosi, multi ar vrea sa faca bine si unii chiar fac, sigur, concomitent cu grija de propasirea proprie…
Lumina si obscuritatea, binele si raul, viata si moartea, sunt caractere si/sau cuvinte tainice, paradoxale, înscrise în genomul uman, care sunt mostenirea genetica transmisa din generatii în generatii, gândite, proiectate si realizate de Dumnezeu, înca de la creatia primei entitati rational-sentimentale numit OM.
În fiecare din cele câteva miliarde de celule ce compun microuniversul viu al omului, se afla molecula de ADN,în care aceste caractere, sunt aranjate si programate de mâna nevazuta a Sursei Vietii, înca din faza începerii diviziunii ovulului fecundat, iar cele doua taine, (necunoscute) a ecuatiei vietii sunt cromozomii x si y care vor decide genul fiintei nou formate.
Toate fiintele vii sunt superbe, însa Omul este geniul suprem, caruia Dumnezeu, de la început, i-a dat caracterele, forma si asemanarea Sa, dându-i responsabilitati, facându-l stapânul pamântului,apelor si atmosferei, acest habitat superb numit planeta albastra Terra, leagan perfect (la început edenic) pentru dezvoltarea, cresterea, si maturizarea acestui prunc (mic copil de Dumnezeu) în ascultare de Tatal Creator.
Degradarea si decadenta acestei superbe creatii,(specii) a venit pe fondul neascultarii primordiale a primului om creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa,iar pe parcursul istoriei creatiei, Creatorul, din dragoste pentru creatia geniala, a încercat mereu sa formeze lideri si o specie perfecta, ascultatoare si iubitoare neconditionat, cu care sa fie într-o relatie de iubire si atasament pentru eternitate, atemporal, cu care sa colaboreze asemeni un tata firesc cu familia sa, însa creatia s-a revoltat împotriva Creatorului, si ori de câte ori se naste si apare public, mediatizat un geniu al binelui, sistemul raului îl elimina, pentru ca acesta sa nu aduca lumii lumina întelepciunii Tatalui, iar miliardele de sclavi ai terei sa devina eliberati de moarte si de Locuinta ei, având acces la Pomul Vietii, si devenind astfel nemuritori, asemeni lui Dumnezeu.
Raul planetar si liderii conducatori ai acestui sistem “Matrix” (Antihrist) au cheile descifrarii acestui cod, însa prefera sa nu-l divulge omenirii din frica de a-si pierde autoritatea lor de falsi dumnezei ai acestui sistem al raului mondial,”taina a faradelegii” ce prin agentiile secrete ale puterilor întunericului lui “Mamona” se mentin (ÎNCA PUTINA VREME) cu mari eforturi si cheltueli de energie si vieti inocente, la conducerea spre dezastru a acestei superbe si geniale creatii numita OM …
Pentru cei ce au cercetat si au descoperit în genomul uman, în interiorul propriului microunivers, cheile Împaratiei lui Dumnezeu, nu mai traiesc în competitii si framântari cotidiene, stiind ca au biruit moartea si Locuinta ei, asemeni lui Hrisos Isus, eliberati de Adevarul Absolut, atemporal, în dimensiunea tainica a vietii noi,eterne si fericite, o viata noua, ascunsa cu Hristos în Dumnezeu.
Un week end frumos si binecuvântat de Tatal, de la un agramat care va pretuieste si iubeste sincer ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=2IjwYZLn0Q0
Iosif, nu te mai victimiza aiurea! Nu ești agramat, ești obsedat de Tatăl. Și, uneori, din respect pentru Domnia Sa, ai putea să nu-l pomenești când subiectele sunt extrem de laice.
Am remarcat reticenta si ostilitatea creatiei, fatza de Creatorul ei, în special al celor ce se cred docti si care considera ca aceasta manifestare îi plaseaza mai sus pe scara valorilor umane.
Adevarul Absolut nu e laic,si nici religios,
E UNIC si ABSOLUT…e Însusi Isus Hristos !
No offence !
Probabil Creația este în faza de rebeliune adolescentină 🙂 Semn bun, aș zice, suntem la început.
Iosif a furat “No offence”-ul lui Fire și a fugit cu el în brațe cât a văzut cu ochii. Din când în când, Iosif ne mai face în ciudă și ni-l flutură în fața ochilor.
Ceva de genul larvei fluturelui de matase, suprasaturate de materia verde a frunzelor de dud, care-si confectioneaza (mai mult sau mai putin responsabil) capsula (crisalida) prin care se va produce metamorfoza trecerii de la stadiul de larva la cel de fluture, (DACA gogoasa nu-i va fi luata de serucicultor pentru a fi valorificata) ! 🙂 🙂
Iosif, dacă sunt o creatură, mă simt Pinocchio. Și mă simt bine. Tatăl, Geppetto, nu poate fi decât Tatăl Ceresc. 🙂
Renata,esti exact ceea ce gândesti si crezi ca esti. Esential este sa te simti bine si fericita în propriile-ti convingeri. 🙂
Pentru mine este esențial să am convingerile corecte, nu să fiu fericit în convingeri incorecte.
Cine/ce decide si stabileste legea, si/sau limita între corect si incorect, bine/rau ?
Acum am aflat și eu, există o carte -- “La Part de l’autre”, scrisă de Éric-Emmanuel Schmitt, al cărei subiect se centrează pe evoluția a doi Hitleri: cel istoric și cel care n-a fost să fie, subliniind ideea că “dictatorul” este o evoluție posibilă a fiecăruia dintre noi.
https://fr.wikipedia.org/wiki/La_Part_de_l%27autre
Islamismul, fascismul, comunismul, ateismul si ocultismul la un loc, nu a facut decât un mic procent din victimele si crimele realizate de (pseudo)crestinismul milenar, aceasta “Fiara” dirijata si condusa de “Mamona” prin serviciile secrete mondiale (taina faradelegi) dirijate de doua milenii de “balaurul cu sapte capete” de la Vatican, iar micul “corn” care va creste si va conduce lumea prin semne si miracole virtuale, mediatizate de mass media, înselând masele îndoctrinate, disperate, speriate de moarte, care se vor închina si-l vor urma în masa, crezând aceasta falsitate mondiala, ignorând si calcând ADEVARUL în picioare, instaurând pe Terra un neocomunism (NOM) aparent perfect, însa în realitate un sclavagism insesizabil de catre cei ce nu sunt scrisi în Cartea Vietii, înainte de întemeierea lumii…
Cudi, la subiectul ăsta serios nu ma bag, dar …un zâmbet tot merită
http://www.timesnewroman.ro/703404
O analiză serioasă, profundă ce ne-a făcut să reflectăm asupra condiției jurnalistului politic.
Despre Cristoiu, oare, n-au scris nimic?…
ba da, dar mai mult despre vesta lui 🙂
http://www.timesnewroman.ro/481424?act=dispmembersignupform&page=1&search_target=tag&search_keyword=terorist
si
http://www.timesnewroman.ro/monden/8452-foto-ion-cristoiu-a-renuntat-la-inhibitii-si-a-pozat-in-playboy-fara-vesta
Delfinaș, mersi pentru articolele TNR. Îi citesc rar, dar îi citesc. Totuși, parcă sunt mai buni „Cațavencii”.
eu rasfoiesc ocazional, Renata, si pe Catavenci, si pe TNR
doar am vrut sa aduc un zambet pe o tema serioasa.
Delfinaș, le-am citit pe toate trei, îmi place Times New Roman.
Am încercat și eu câteva texte în stilul lor, amator scrie pe fruntea mea:
http://ketherius.ro/2016/10/21/the-ultimate-massage-roller/
http://ketherius.ro/2016/04/01/dosar-istoric-in-vizorul-dna-spalare-de-bani-la-nivel-national/
N-am apucat să-ți răspund până acum, că n-am avut timp. Ieri, spre exemplu, am avut un maraton de câteva ore bune prin magazine, căutând cizme pentru pitica. Are 9 ani, piciorul prea mare pentru oferta de încălțăminte pentru copii și prea mic pentru sectorul adulți.
Cudi…
(de pe goagl, nu-mi apartine 🙂 )
Delfinaș, sunt genul de om pe care mai bine îl pui la scos de cartofi, în loc să-l trimiți la shopping… Serios, mă ia cu amețeală în mall-uri, cu dureri de șale, zici că m-ai bătut cu parul după nici o oră. Nu mai știu pe ce planetă sunt, îmi scade glicemia, mă ia cu transpirații reci, se învârt rafturile cu mine. E horror. Motiv pentru care nici nu merg des după bluze/pantofi/rahaturi, mă rezum la alea vitale -- alimente, hârtie igienică etc.
Cudi, dacă aș cultiva cartofi, crezi că aș găsi suficienți shoping-hateri ? 😀
Ăăă, nu.
Apropo de cartofi: în România mereu mi-am ajutat părinții la plantat/săpat/scos cartofi. An de an, de când mă știu. Când eram prea mică, țin minte, stăteam pe lângă tata și îi adunam de pe pământ, îi puneam în găleată. Cultivam cartofi pentru uzul familiei, recolta era de vreo 50-60 de saci. Primăvara tocmeam pe unul care avea cal și plug să ne traseze rândurile, toamna îi scoteam noi. Pentru asta, tata a inventat o unealtă revoluționară: o furcă lată, căreia i-a mai sudat niște coarne și pe care o foloseam pe post de hârleț. Când aveam recoltă bună, de cartofi mari și sănătoși, tata ne zicea: “e bine, avem să mâncăm cartofi până ne căcăm Colorado!”.
Aaa, păi ești de-a mea! 🙂
Cartoful ăsta leagă și dezleagă multe!
Când era să crape inima-n mine, mă întâlnesc la urgențe cu medicul căruia ,adolescenți fiind, i-am luat sapa din mână spunându-i că nu vreau să-i am picioarele pe conștiință :D.
Băi, am plecat pe picioare de acolo! =))
Eh, soarta! Colegii mei au ajuns doar procurori militari și judecători. Ce să faci cu ăștia dacă nu calci legea?…
cu glicemia si ameteala si transpiratia -- si eu -- cum trece ai mult de-o ora prin mall.
cat despre cartofi..am prins practica in scoala generala la cartofi…a fost asa aiurea, huh.
p.s.
Cudi, am facut o poznă, dar sper …să zâmbesti 🙂
Șase! Delfinaș ne-o pus în rime! Iosif, Lotus, Renata, Klaus, Arlech, Alun! (Cine e Alun? Nu știu cine e Alun!) Luați și citiți -- https://delfinasublog.wordpress.com/2017/10/10/ut-el-as/
Cudi 🙂 !!
ma tem ca mister-asul Alun va ramâne nedezlegat
pentru farmecul text-ulețului !
E cazul să fiu gelos?
nuuuu
doar ca la ketherius e greu sa-i pui diminutiv 🙂 ((si-o rima 🙂 !)
idem here.
cross my heart.
Sunt de acord cu Ketherius. Faptul că te cheamă Michel Zevaco nu înseamnă că vei fi și un spadasin de temut. Faptul că ai putut ironiza viciile societății contemporane cu tine nu te face automat imun la ele.
Cred că primele două calități ale unui artist sunt sensibilitatea și puterea de expresivitate. Cu totul alte lucruri i se cer unui ministru: o personalitate puternică, capacitate de organizare și management, spirit de inițiativă, stofă de lider, miserupismul și ceva tupeu nu strică. Dacă te duci acolo din idealism, te turtesc ăștia, că sunt interese foarte puternice. Sunt interese puternice la o firmă, dapoi la vârful unui minister.
Zicea un clasic în viață că la ora actuală există o dispută dacă CEO-ul unei firme de IT ar trebui să fie programator sau nu. Și că majoritatea opinează pentru nu.
În rest, mi-ați amintit de un serial care-i în lista de așteptare:
https://www.youtube.com/watch?v=GUWHskLEses
Cel ce conduce o firmă de X nu trebuie să fie specialist în X decât dacă X = management. Adică a conduce o organizație este o meserie în sine. A pune un matematician să fie CEO este la fel de prost inspirat ca și a pune un strungar să fie CEO.
De serialul ăsta nu auzisem încă, mă țin deoparte de Amazon. Aș vrea să-l încercăm, după trailer, pare să fie bun, dar e deja la sezonul 3… Câte sezoane poți face după un singur roman?
Exact. Eventual, faptul că e matematician îl va ajuta să înțeleagă mai bine domeniul pe care-o conduce și să fie mai eficient, dar asta numai dacă e o calitate secundară. În principal trebuie să fie un bun conducător. De aia și miniștrii au specialiști și consultanți din domeniile respective.
Se pot face multe sezoane dintr-o singură carte. Dacă vor părea sau nu lungite, asta ține de imaginația scenariștilor. Unele sunt lungite, altele nu. Câte articole de blog poți scrie pe tema presei și a televiziunii, criticând mereu aceleași lucruri, fără să te repeți? Cam tot aia-i.
Eu când am început să mă uit la Spartacus, am făcut-o cu așteptări minime, din două motive: pentru că știam deja, din istorie, sfârșitul tragic al personajului, și pentru că m-am întrebat: cum poți face patru sezoane dintr-un film de două ore? Dar a fost excelent ca poveste. Sigur, pentru asta au trebuit să mai bage de la ei, așadar nu-i un film istoric, ci un film bazat pe niște evenimente istorice, dar asta-i o alternativă absolut ok.
De ce te ții departe de Amazon?
Opțiune personală (au fost și sunt bulangii).
Lotus, de ce, dacă te cheamă Zevaco ai putea să speri la calități de spadasin? Nu de scriitor și jurnalist?
Eu cred că primele două calități ale unui artist sunt talentul și rezistența la stres și la muncă de ocnaș. Dacă pe-aia cu rezistența o îndeplinește, poate fi ministru la cultură.Numai că astea sunt simple vorbe goale. Într-un minister, nici dacă se pogoară Dumnezeu ministru, secretarii de stat, șefii de departamente, birouri, serviciu, nci nu-l vor băga în seamă. Ăia își văd de treburile lor și servesc interesele celui care i-a îmbrâncit într-un scaun de înalt funcționar de stat. Un ministru, în ziua de azi, e îmbrâncit în biroului lui și, simbolic, e încuiat pe dinăuntru. Izolat. Când cei de sub tine au deja șmenurile făcute, oricât ai fi de vigilent, te sar și fac treburile lor. Asta nu înseamnă că nu te salută politicos, înclinați la 45 de grade.
După un an de mandat, ne uităm la dom ministru, noi, pulimea, și-l tragem de guler. Bre, n-ați făcut nimic! Ni ci n-ar ști ce să răspundă, abia s-a dumirit că nu știe de un de să se apuce și-n care birou e unul care execută ordinelele lui.
Păi asta e și întrebarea mea. De ce, dacă ești artist, ai putea să speri la un post de ministru? De ce nu încerci să devii un și mai bun artist, în loc să te bagi în politică?
Bine, chestia ironică e că eu am dat numele lui Zevaco la plezneală, fără să știu că, de fapt, omul era destul de virulent și de activist așa, în societate. A și făcut de câteva ori închisoare. Deci un fel de nelegiuit, asemenea eroului lui din cărți, doar că fără spadă. Trebuia să dau exemplul lui Dumas.
Talentul, da. Rezistența la stres și la muncă de ocnaș este prea generică. Nu e specifică scriitorului, e specifică omului de succes în general. Nu știu dacă este o condiție necesară, dar nu este o condiție definitorie pentru artist. Se potrivește la atâtea alte ocupații. Dacă reziști la stres, poți reuși în foarte multe profesii. Dar dacă n-ai talent, degeaba te forțezi, că nu-ți iese și gata. Ca artist vorbesc. Oricum, sensibilitatea și expresivitatea (pe care le-am numit eu) sunt cele două fațete ale talentului. Să știi să observi și pe urmă să știi să redai.
Tocmai de asta eu cred că are nevoie de mai mult decât rezistența la munca de ocnaș. De fapt, poate că are nevoie și să fie puțin șmenar, puțin pe blat cu partidul, puțin cu interesele lui, puțin cu afacerile lui dubioase, adică să fie o parte importantă a sistemului, ca să poată face ceva, cât de cât. Cum ți se pare asta? Că un agramat ar putea fi mai eficient la Ministerul Culturii decât un poet, pentru simplul fapt că, dacă e bine înfipt, când are o inițiativă bună s-ar putea s-o și concretizeze, pe când poetul, cu o mie de intenții lăudabile, nu va reuși să le puiască pe nici una, niciodată? 🙂
Om de succes nu-i ăla care munceşte ca un ocnaş. Om de succes e ăla care dă o lovitură sau două şi pe urmă huzureşte toată viaţa, în vreme ce alţii muncesc pentru el ca nişte ocnaşi.
Că ce haz are să câştigi bani dacă n-ai timp să-i cheltuieşti? 😛
Da, ai dreptate. 🙂
Știi puțin despre viața unui artist (actor, scriitor, compozitor, pictor, instrumentist, vocalist, dansator), altfel nu te-ai îndoi de munca de ocnaș. Și de stres. Sunt prea obosită să-ți povestesc, Poate cu ală ocazie.
Ok. Când ai timp, te aștept să revii cu o dezvoltare pe tema. De ce nu, într-un articol de blog.
renule, îți cer scuze că n-am participat la un număr record de comentarii. CTP-ul e pentru mine ca castanu’, nu-l pot iubi da’ nici abține în al citi. O fi de vină faptul că am amestecat vin cu lapte…sau faptul că laptele era saturat cu biscuiți. Totuși, vinul a fost prea puțin.
Klaus, stii bine ca suntem doi nesuferiti, nu va merge povestea de iubire dintre noi. Hai sa ne indragostim de altii, care sa ne admire si sa strige -- klaus, te iubim, ca ca tine nu gasim! Ps. Asta ca sa nu raman dator la cacofonia absolut neintamplatoare din commul tau. Sincer, uneori as bea o palinca cu tine. Atentie! Doar uneori. 🙂
Castane, nu înțeleg pluralul. Cu caco-fonia suntem chit :D.
Sună aiurea, exceptând situația în care ați pus-o de-o gașcă de groupies. Aveai singularul la-ndemână. Oricum, vreau s-o contorizez ca pe o scăpare.
@keth/ Un matematician e la fel de prost CEO precum un strungar in aceeasi postura- o concluzie la care ader fara rezerve. Vin si cu o intamplare care sprijina aceasta concluzie. In 1988, Mitterand invita la Paris 75 de laureati ai premiului Nobel pentru a identifica si a gasi solutii pentru marile probleme ale omenirii. Meditatie asupra promisiunilor si pericolelor secolului al xxi-lea. La sfarsitul summitului se publica saisprezece concluzii de o platitudine ingrozitoare pe care orice strungar sau frizer le-ar fi putut emite, fara insa a le semna, de teama ridicolului. Citez din concluziile care ar fi putut salva lumea de la faliment:
-specia umana e una si fiecare om are drepturile lui inalienabile
-- bogatia umanitatii sta in diversitatea ei
-- problemele cele mai importante ale omenirii stau sunt deopotriva universale si interdependente
-- educatia trebuie sa devina prioritate absoluta
-- alimentatia si profilaxia sunt instrumente esentiale ale politicii demografice
-- mass media constituie un mijloc esential de educatie (asta o putem incadra si la eroare) etc
A, sa fiu corect, e si una putin mai interesanta
-- biologia moleculara ne da sperante in domeniul medicinei
Cred ca Pitica ta enunta , la micul dejun, 80% din concluziile nobelistilor stransi special pentru aceasta
Castanman, mai înainte ți-am scos comentariul din spam, nu știu de ce a ajuns acolo, e aiurea ori de câte ori se întâmplă.
Lasa ultimul comm, Cudi. Pe cel din spam sterge-l. Multumesc.
Ps. Iti ofer sansa sa ma egalezi la comentarii sterse 🙂
Scuze, era înspre două noaptea când am scos din spam comentariul, butonam de pe telefon, nu îl văzusem pe al doilea. Altfel, cum să-ți șterg comentarii, Castanman? Nu mi-aș permite! 😀
Las’ că-și permite el , ne-ncape lumea pe toți.
Să chemi un laureat Nobel în fizică să rezolve problemele omenirii (cauzate de oameni, desigur, nu de fenomene naturale) este la fel de inspirat ca a încerca să desfaci o bujie folosind un microscop.
Într-adevăr, micul dejun este un context generator de citate memorabile din partea piticei -- care deja ne ceartă când nu folosim opțiunile cele mai eco 🙂
Keth+pitica, suntem pe aceeași lungime de undă :).
În copilarie ori de câte ori se-ntomna si se coceau castanele, era o placere sa merg în padure sa le culeg, însa niciodata nu le-am consumat cu placere, decât sub forma de piure de castane,
Iosif, ca de obicei, ești în alt film.
Declaratie de apartenență politică(lly correct)
———————————————-
Subsemnata, Delfinasu, în etate de țspezeci de ani, domiciliată adânc în ape vreme îndelungată si iesită recent la lumină, declar pe propria răspundere conform legii numărul N+22,478 a wordpresisticii, că îmi exprim adeziunea necondiționată la Partidul Mânuitorilor de Polonic, pe scurt PMC, condus de Cudi, cunoscut de către unii-alții ca fiind bisericuța Canadiană.
Cu această ocazie, mă angajez că voi cotiza constant cu o sumă de comentarii favorabile unei dezvoltari armonioase a grupului si, suplimentar, voi lua atitudine în cazul în care este atacată oala cu ciorba de perisoare.
mai menționez că, desi mă situez, organic si anorganic, în afara granițelor continentului canadian, forma aerodinamică specifică Familiei Delphinidae, îmi permite deplasarea cu usurință de la un grup la altul, de la o margine de lume la alta.
Data, (azi) Semnătura (trosc-din-aripioară)
(Futu-i! Unde mama naibii am pus sceptrul ăla?!)
Reeeeee-viiiiin! (cu rezonanță mistico-misterioasă)
Ascult si mă supun 🙂
p.s. Cudi, nu te enerva. O parte din răspuns îl stiu, dar mai stiu si că fiecare pasăre pe limba ei piere.
p.p.s. Sigur faci ceva bun prin bucătărie, vrem si noi 🙂
p.p.p.s. Cand revii la presedenție, am căteva propuneri pentru Carta Partidului 🙂
P.P.S.
Ieri ți-am citit comentariul din mașină, nu bucătăream la ora aia. Dar acum, ghici? Am pus la opărit conopidă, că tot ne-ai făcut să salivăm cu poza aia… Se dă prin făină și apoi prin ou, nu?
eu amestec oul cu făina ca o smantana groasă si tăvălesc conopida prin ea, dupa care zvrrrr in tigaie
(la oparit conopida pun si o foaie de dafin si niste boabe de piper, cu niscaiva sare )
si, dacă vă place, in oul amestecat cu făina, pe langa sare piper, eu mai tai si bucățele mici mici de usturoi si le amestec
Fac întocmai, dacă nu e bine, tu ești de vină!
ok 🙂 (n-ai cum să ratezi, fă-o cu zâmbet si o sa iasă, nu-i greu defel)
atenție sa nu pui toata măciulia de usturoi, doar un cătel-doi, dacă pui
si ai grijă doar să nu te stropesti cu uleiul încins :).
(eu am de-a semne pe antebratul stâng -- de la chestii de gen -- de numa numa 🙂 )
Cudi? cum e cu pane-ul de conopidă?
că mă ingrijorezi dacă nu dai semn 🙂 (m-ai responsabilizat cu replica dinainte, aia cu vina 🙂 )
Delfinaș, nimic nou pe frontul de vest! Am pus și usturoi, cum ai zis, continui… Verdictul ți-l dă Mihai, vine cam într-o oră la masă.
ops, am uitat de Degustatorul sef
na, ca amu am si eu emotii 🙂
p.s. Cudi, io-s mai toantă si , desi am dat search pe gogăl, nu mi-am dat seama dacă discuția noastra despre conopida pane este bârfă sau maieutică
Ajuta-ma, te rog!
Spun eu!
Maieutică vine de la maieu. Dar DEX-ul zice “nema maieu, e maiou”.
Prin urmare, nema maieutică, e bârfă. Faptul că mie nu-mi place conopida (decât murată) e o dovadă în plus.
Q.E.D. 😛
@ Delfinaș, a ieșit bună conopida, respectiv the best la capitolul conopidă pane. Problema e că mâncând-o, ne-am amintit că, de fapt, nu suntem cine știe ce fani ai conopidei pane, dar ne-ai amneziat tu cu poza aia și-am crezut pe dos. Nu mă înțelege greșit: a fost cea mai bună conopidă pane pe care am făcut-o!
@ Arlech Asta e, zic sincer: eu a trebuit să caut în dicționar ce e aia maieutică, nu știam ce înseamnă. 😐
Arlech, dar vai, cum fără maieu? Poate ne citesc fete de liceu, e impudic si imoral si mai si îngrasă (pane-ul)
(si nu-si mai iau bacu’, atente la astfel de rețete)
p.s. e maiou, nu mai-e-ou?
la pane e musai ou, sa stii!
Cudi, şi eu am căutat maieutica în dicţionar!
Mai-e-ou, delfinaşule, da’ io vreau să tăvălesc prin el caşcaval! Conopida şi dovleceii nu există pentru mine, le dăunează grav papilelor mele gustative. 😀
Arlech, esti criminal(ă)! :))))))))
dovleceii pane tot asa merg, desi cu dovleceii stiu o rețetă care îmi place tare mult, de-i faci feliuțe grill, lasi la răcit, stropesti cu puțin ulei si puțin oțet + căteva cubulețe de usturoi azvărlite-n ciuda printre felii…si iese o salată delicioasă pentru orice merge cu ea (snițele, chiftele, friptură, etc 🙂 )
Îmi notez reţeta, delfinaşule. Pentru musafiri! 😀
Cudi!!!!
iar mă faci sa râd in hohote când de fapt ar trebui sa stau cu dexu-n mână, nu cu mâna pe maus
(maus pentru pentru goagăl, a nu se interpreta eronat -- musai trebuie scris pentru elevele de liceu care citesc ocazional wordpress-ul, în special rețetele de conopidă pane)
dincolo de intro ăsta, mă bucur că a iesit ok pane-ul, data viitoare merită încercat ceva la cuptor, cu ou, cu branză sarată si conopidă si smântână, cred, amu am un lipsus (cum zicea Snobul de Caragiu 🙂 )
Exact, aia ziceam și noi, next time la cuptor. Brânză sărată?! Mi-ai câștigat tot respectul culinar, așa-mi place și mie!
Păi nu degeaba am ajuns în PMC, Cudi 🙂
p.s. de ce numai Iosif-ică să fie din alt film? 🙂
hop si io.
p.p.s. dacă îți pare aiurea comentariul meu, te rog să il stergi, Cudi
(cu zâmbetu’ pe umeri)
Esential este sa-ti joci rolul bine si corect, fara artificii, natural si lejer, fara stres ! 🙂
Apăi când începe bombardamentul iosif-elic cu majuscule, e oricum în afară de natural, lejer şi fără stres! 😛 😀
Acum am intrat în defensiva. Profitati ! E un moment prielnic sa atacati ! 🙂
În principiu, nu te atacă nici dracu’! Eu cred că stârnești fără să vrei. Măcar atât să te creditez. Dar dacă vrei să faci prozelitism pentru un anumit crez, în stilul ăsta, ți-o cauți cu lumânarea. Oamenii se mai satură…
De unde stii ? Ti-a spus el…”dracu'” ? 🙂
Iosif, nu te crampona de un cuvânt, ia esența din fraza lui Klaus. Chiar ti-o spus-o cu blândețe, în felul lui.
Si sunt de acord cu el, chiar daca ma refer strict la mine.
(n-as ataca pe nimeni, de fapt, decât dacă m-ar ataca primul sau prima, si-as răspunde pentru apărare.
(că astept cu răbdare un moment prielnic si musc mai tare când mă apăr, asta e alta poveste) )
Merci delfinasu’ pentru mediere, însa nu cred ca e cazu’. Eu chiar l-am cunoscut pe ‘dracu’, si pot sa-ti spun ca-i baiat bun, în comparatie cu unii asazisi oameni care într-adevar fac… “prozelitism”… 🙂
Cudi draga, esti extraordinara !
Daca furtuna pe mare,
Se-nteteste si mai tare,
Daca vreti sa fiti salvati.
Peste bord sa m-aruncati !
În mare e delfinasu’,
Si-am încredere în EL
Ma va trece ocean-Asu
Ca-i dragut si frumusel ! 🙂
Va multumesc Cudi & Mihai pentru acceptarea Adevarului eliberator pe blogul vostru ! 🙂
Eu sunt cum sunt, nascut din Tatal,
Si nu exista om sau forta pamânteasca,
Sa-mi schimbe caracterul viu, acum, aici,si niciodata,
Caci sunt mostenitorul Lui, dincolo-n Patria cereasca !
Acum sunt mort fatza de mine si fatza de aceasta lume,
Nu eu sunt cel care va scrie,ci Cel ce locuieste-n mine.
Eu Iosif, sunt un agramat, un Nimeni, o mâna de tarâna efemera
Nu înteleg de unde-atâta ura, ce Sufletele va framânta si dispera !
Fiti binecuvântati si luminati !
Iosif, mulțumiri? Pentru ce? Hai mai bine să zâmbim cât mai putem și să trăim cum om putea mai bine, că de murit nu-i nici o scofală, vorba actorului.
Mai rar îți e dat să vezi această formă a alintului.
https://www.youtube.com/watch?v=t-2wHrG4G64
Că bine zici, Iosif, n-am mai văzut de un car de ani un film cu Luis de Funes!
Fac “prozelitism” ! Cine vrea sa ma urmeze, trebuie sa cotizeze ! 🙂
Iosif, până n-ai o condamnare pentru viol, nu poți să fii guru.
Cine-a avut pentru viol?
http://ketherius.ro/2017/08/26/23-de-oameni/
Uite încă unul: http://www.dw.com/en/indian-guru-arrested-on-rape-charges/a-40655251
„The 70-year-old Falahari Maharaja was arrested for assaulting a woman, a law student, at his hermitage in the city of Alwar, in the state of Rajastan, police spokesman Paras Jain said. The arrest took place in August.”
Măcar e vital și viril la 70 de ani, dacă altceva nu s-a prins de el din practica spirituală.
Da, măi, dar degeaba ești viril, dacă n-ai ce fute.
Cudi, crede-ma ca am violat déjà sute de entitati virtuale, deci ma astept la ani buni de închisoare ! 🙂 🙂