web analytics

Luni de Fiere – Pascal Bruckner

Măi, auzisem de cartea asta cu mulți ani în urmă, o aveam și în biblioteca părinților, bine aprovizionată de sora mea, profesoară de română la liceu. Aveam o vagă idee despre subiect, am înțeles că e cu sex și relații de cuplu, tot nu m-a interesat. Dar am citit-o ieri, la propunerea Anemonei, ca să știu despe ce vorbim, dacă e să vorbim.

N-o să-i fac o recenzie, n-o să înșir, pe diagonală, firul epic, că poate mai vrea careva s-o citească și nu vreau să tai din pofta curiozității. Voi spune doar că mie mi-a amintit, tangențial, de “Misery” (dar nu se ridică la nivelul lui Stephen King),  și că finalul mi s-a părut tras de păr. După părerea mea, cuplurile mult prea deschise relațional, care practică infidelitățile repetate, care duc umilința la extremă și caută continuu condimente “puternice” (gen să te caci în gura partenerului, la propriu) pentru a da savoare relației, nu au viață lungă și nu vor avea happy end.

Deși cartea se bucură de critici bune, mie nu mi-a plăcut.

Mă opresc aici, continuăm în comentarii, dacă vreți.

253 Comments

  • Cristina 2018-04-21 Reply

    Vezi ca e si film, “Bitter Moon”, regizat de Roman Polanski, si desi joaca favorita mea, Kristin Scott Thomas, tot nu ma atrage subiectul. Prefer sa pierd timpul in alt mod.
    Apropo de filme, am revazut “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” si “Ciuleandra”, si mi-au placut foarte mult.

    • Cudi 2018-04-21 Reply Author

      Cristina, same here. Prefer alte chestii, din punctul meu de vedere, cele câteva ore investite în citirea cărții au fost timp pierdut. Să știi că mă întrebam dacă au ecranizat cartea, adică cum să fi ratat cinematografia o asemenea poveste erotico-scandaloasă? Acum că mi-ai confirmat că există și filmul, mă întreb în ce măsură respectă cartea. Însă n-am de gând să pierd alt timp, lămurindu-mă. Cine știe, poate Roman Polanski a dat un plus de valoare poveștii.
      N-am văzut Ciuleandra, dar o să ne facem timp pentru el.

  • Vero 2018-04-21 Reply

    Am zis că nu mă bag să vorbesc despre carte, dar, dacă tot am fost curioasă s-o citesc… trebuie să zic că n-am mai nimic de spus.:P 😆
    Adică sunt de acord cu tine, Cudi, cu o singură şi nesemnificativă excepţie. “Misery” e cu multe trepte mai sus, dar, după părerea mea, cele două cărţi nu sunt tangente, au doar o tangentă comună: terorizarea unui bărbat neajutorat, ajuns la cheremul unei femei. (Am citit “Misery” acum mai bine de douăzeci de ani şi am încadrat-o în categoria cărţilor greu de uitat şi pe care, deşi mi-au plăcut, n-am niciun chef să le recitesc.)

    • Cudi 2018-04-21 Reply Author

      Vero, ai dreptate, e deplasată asocierea cu “Misery”, chiar și doar în numele acelei tangente comune. Îmi scuz greșeala prin a spune că, iată, nici eu n-am reușit s-o uit după atâția ani.

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    Dincolo de uro si de scato (pe care nu-l pot agrea nicicum, oricat de deschisa la minte as vrea sa fiu), sunt cateva chestii de discutat, citind-o.

    ce e fidelitatea? care e limita acceptata (mentala, fizica, reala) pana la care poti afirma “sunt fidel” intr-o relatie?
    esti fidel visand la altcvineva sau esti fidel doar daca nu inseli fizic cu altcineva?
    ca sa ramai fidel, ce compromisuri esti dispus sa faci? inca o data, pana la ce limite?
    ce e un cuplu? exista libertatea in cuplu -- desi libertatea inseamna Unu si nu Doi?

    si-or mai fi.

    “Fidelitatea fata de o persoana este un pret prea scump platit ca sa nu fie compensat printr-o excitatie egala: fiinta careia i se adreseaza o preferinta exclusiva are sarcina zdrobitoare de a-i inlocui pe toti barbatii, pe toate femeile pe care prezenta sa ii exclude. Sarcina imposibila: nimeni nu este divers si multiplu precum e lumea. […]”

    “Ce este un cuplu? Renuntarea la existenta in schimbul sigurantei, chipul fara atractie al dragostei legitime. Acest spatiu inchis le banalizeaza si pe fiintele cele mai putin dotate pentru banalitate, le ingreuneaza pe cele mai mercuriale. Vedeam in jurul meu indivizi cufundandu-se in mediocritate, imbatranind, resemnandu-se, abandonandu-si unul cate unul elanurile tineretii pentru mlastinile functionaratului conjugal.[…]”

    “Libertatea, banuiam eu, nu se obtine decat cu pretul unor targuieli nemapomenite cu proprii tai demoni, dupa lupte, caderi interminabile.”

    “Crede-ma, nu exista iesire geografica. “Renunta la lumea acesta, renunta la lumea cealalta, renunta la renuntare” spunea un mistic musulmam.”

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    si ca s-o dau pe zâmbet (tot filmul ”Movie 43” e bestial 🙂 )

    https://www.youtube.com/watch?v=UMLh80KlYU4

  • Vladimir 2018-04-22 Reply

    Cred ca problemele ridicate mai sus de Delfinasu sunt mai interesante decat carte propriu-zisa.
    Ca sa ma refer deocamdata la prima, cea cu “infidelitatea”: Eu zic ca normele dupa care se defineste fidelitatea (si nu ma refer doar la cea sexuala, desi pe aia non-sexuala as numi-o si o voi numi in continuare “loialitate”) sunt foarte dependente socio-cultural si personal. Altele sunt limitele fidelitatii in Franta, altele in Romania, altele in Libia. De asemenea, pare-se ca cu cat mai educat si mai inteligent cu atat mai mare sansa sa devii infidel (dupa criteriile societatii in care te invarti). Acum n-am citit la prima mana articolele care afirma asta si nici n-am vazut daca statistica din spate e cat de cat solida sau macar corecta, asa ca nu stiu cat adevar e in afirmatie. Eu zic ca cel mai tare conteaza cum o definim personal si ca e foarte important sa corespunda macar in linii mari cu definitia partenerei. Pe scurt:
    Eu personal nu consider “inselatul” infidelitate atat timp cat (1) fie se face cu acordul/participarea sotiei/partenerei (sau sotului/partenerului pentru femei), (2) fie se face cu grija sa nu atraga umilinte sociale (gen mistocaritul partenerului non-participant de catre colegi/prieteni/etc, adica pe scurt sa nu te stie nimeni care ar putea genera probleme). In al doilea caz mi se pare important si ca relatia cu o anumita amanta sa nu fie cronica, adica pe termen lung. Atat timp cat partnerul principal beneficiaza de atentia, grija si dragostea necesare, micile alte aventuri nu numai ca nu conteaza, da-s utile. Monogamia autoimpusa, indiferent de sex, mie mi se pare o chestie social artificiala si nenaturala si-s de parere ca si asa ni se impun multe, de ce sa ne mai impunem si noi. Fiindca nu poti sa fii toti barbatii si nu poate fi toate femeile.
    Jocurile sexuale sunt o chestie mai complexa si n-as sari sa le blamez. Cred ca devin problematice si chiar patologice cand devin esentiale pentru un sex reusit. Adica cand fara ele nu ..se poate, ei atunci zic ca reprezinta o problema. Altfel e normal sa incerci diverse, atat timp cat si doamna din dotare accepta si mai ales ii place. Sunt insa de acord cu ce zice Cudi, orice chestie extrema, orice exces, cam duce la moartea relatiei, fiindca foarte repede “mult” nu mai e “destul”.

    • ketherius 2018-04-22 Reply

      Cam așa cred și eu -- limitele fidelității sunt definite atunci când cuplul este la început, când se evaluează reciproc și se definesc parametrii în care va funcționa relația. Iar aceste limite for fi influențate mai mult sau mai puțin de obiceiurile comunității în care trăiește cuplul.

      Mai nou, globalizarea, the global village, începe să amestece culturile și, ca urmare, se merge spre cel mai mic numitor comun.

  • Iosif 2018-04-22 Reply

    Decadenta umana nu are limite ! Cu cât societatea evolueaza în plan intelectual, cu atât decadenta morala este mai vizibila, iar valorile absolute, sfinte ale IUBIRII ABSOLUTE, târâte prin mocirla placerilor relative carnale si a sexualitatii morbide, lipsite de sentimentele sublime sufletesti, coborând sub nivelul instinctelor primatelor si al fiarelor salbatice.

    “Boul^” îsi cunoaste stapânul si magarul cunoaste ieslea stapânului sau, dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la mine.” https://biblia.resursecrestine.ro/isaia

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      Iosif, azi nu ma cert cu tine decat dacă ma intoxici cu bazdaganiile alea bisericesti puse pe net de tot felul de farisei.

      Nu esti nici bou nici decadent daca ai curajul sa te privesti in oglinda pana in străfundul ochilor.
      A-ti cunoaste limitele, a-ti recunoaste slabiciunile, a-ti infrunta monstrii nu inseamna nici ca esti bou, nici magar, nici decadent.
      Daca ar fi asa cum zici tu, nici erectie nu ar trebui sa ai, si totusi ai.

      • Iosif 2018-04-22 Reply

        O inteligenta rationala extrema,”geniala”, lipsita de Întelepciunea si sensibilitatea sentimentelor inimii, adeseori provoaca depresie si boli psihice, de care bolnavul nu este constient, ducându-l uneori pe cel în cauza într-un labirint obscur, fara iesire numit nenunie…
        Aviz amatorilor aflati în competitia IQ-ului peste medie !

        “S-au falit ca sunt întelepti si au înebunit.” https://biblia.resursecrestine.ro/romani

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          Iosif, ce e sentimentul fără înțelepciune?

          înțelepciunea nu e apanajul inimii ci al minții, in extensio -- al rațiunii.

          inteligența extremă nu există -- ăia sunt roboții., aici se vorbeste de oameni.

          nimeni nu innebuneste din rațiune, se innebuneste de lipsa ei.

          vezi că iar le-amesteci de-a valma, irațional.

          • Aldus 2018-04-22 Reply

            Eu îi dau dreptate. Înțelepciunea e mai mult decât inteligență. Inteligența te poate face și s-o iei pe arătură, să-ți pierzi umanitatea, să decazi. Și Hitler era inteligent, dar înțelept nu știu cine s-ar hazarda să spună c-a fost.

            Gândește-te la un scenariu SF: o planetă de ființe foarte inteligente, care ajung să dezvolte tehnologii tot mai sofisticate, dar care sunt malefice și în final se autodistrug. Dacă ne uităm pe Pământ, avem și noi ceva războaie și conflicte, pe ici pe colo. Inteligența singură nu-i de ajuns ca să ne salveze. Oamenii ăia de știință care au inventat bomba cu hidrogen au fost foarte inteligenți. Rațiunea lipsită de inimă poate fi irațională. Cu un dram de suflet, ea devine înțelepciune. Deci, un alt mod de a spune ce a zis Iosif.

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              daca duc (in extremis) afirmatia ta precum ca înțelepciunea nu e rațiune, înseamna ca orice creatură cu inimă e înțeleaptă, ceea ce nu este adevărat.

              e corect ce spui legat de rațiunea fără inimă, dar o inimă fără rațiune ce înseamnă?

              • Aldus 2018-04-22 Reply

                N-am zis că nu e rațiune, am zis că e mai mult decât rațiune. Și că rațiunea fără inimă poate fi distructivă. Că asta a zis de fapt și Iosif, dacă îi distilezi cuvintele. 😉

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, întâi să și le distileze el, ș-apoi (poate) îi mai iau in seamă logoreea absolută.

                  🙂

          • Iosif 2018-04-22 Reply

            Inteligenta extrema este într-adevar o caracteristica a robotilor lipsiti de inima, iar Întelepciunea autentica, naturala, este autocontrolul, un echilibru cât mai stabil dintre ratiunea creierului (rece)si sentimentele (fierbinti) ale inimii… 🙂

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              păi, Iosif, io ce pana mea am scris in comentariul de mai sus? exact asta! să te privesti in oglindă, să-ti cunosti limitele, să-ti recunoști slăbiciunile, să-ti înfrunți monștrii -- ceea ce nu inseamna nici ca esti bou, nici magar, nici decadent.

            • Iosif 2018-04-22 Reply

              Superinteligentii sunt “ingerii” executanti, care executa ordine, misiuni, date de Creatorul lor si al nostru,pentru a echilibra universul creat de Dumnezeu, iar omenirea este influentata de acesti “ingeri”, creatii superinteligente din lumini si umbre, ce pot sa ia orice forma de viata, pentru a mentine ordinea si echilibrul stabilit de Creatorul Absolut al Universului …IUBIREA ABSOLUTA ATEMPORALA, aceasta ENERGIE LIBERA, *SURSA LUMINII* care depaseste perceptia gândirii rationale, limitate de materia moarta si legile inteligentei “omului faradelegii”…

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Iosif, ai luat-o pe arătură și bați câmpii de pe margini.

                clar, nu e ce discuta cu tine azi, astept să te trezesti din beție.

                • Iosif 2018-04-22

                  Prefer somnul, relaxarea fizica si psihica, traind si visând pe marginea “araturii” însamântate si pe “câmpii” înverziti si înfloriti, aceasta beatitudine naturala paradisiaca, benefica Sufletului, trupului si ratiunii sanatoase.. 🙂

                • delfinasu 2018-04-22

                  da,desigur, Iosif, și marmota învelea ciocolata…

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    Vladimir, sunt de acord cu tine pana la ”Pe scurt” 🙂
    Logica mea zice asa:
    1. Daca e cu acordul partilor, se cheama agreement, deci nici vorba de notiunea de infidelitate. Dimpotriva, ambii sunt fideli sau loiali cuplului.
    Nu dezvolt acum notiunea ”celui / celor din afara cuplului aka partenerii de swing”, ca si-aici sunt o mie de vorbe

    2. Chestia cu umilirea sociala (publica) o consider discutabila. Daca stie partenerul, ce mai conteaza ca nu stie nimeni? Au oare umilintele pe care le simte acesta o mai mica importanta decat cele publice?

    3. Ce inseamna amanta pe termen lung (cronica)? Cine defineste lungul sau scurtul?
    Daca afli ca relatia cu cealalta persoana (amanta sau amant) a fost o luna sau o zi sau o saptamana, conteaza?
    Fidelitatea e aceeasi si e una singura.

    4. Partener principal? 🙂 Asa cum e seful la serviciu?

    Desigur putem vorbi despre fidelitate emotionala si despre fidelitate sexuala. Sunt n cazuri de barbati sau femei casatoriti care viseaza la altcineva (idealizat adesea). Asta se cheama sau nu fidelitate?
    Tot asa cum sunt n cazuri de barbati sau femei care ”o pun de una mică” dupa care se intorc la pereche ca de la mersul la o budă, de exemplu.

    Putem vorbi despre comunicare completa si aici ma refer la faptul ca fanteziile si jocurile sexuale sunt discutate deschis intre cei doi, pentru a putea stabili impreuna ce si cum se poate sau pana unde.
    In momentul in care nu se discuta si se tin ascunse, atunci cu siguranta, candva, intr-un moment oarecare al vietii, cel cu fanteziile neimplinite va cauta sau va accepta o tentatie din afara.

    Cam suna a egoism, nu? De oriunde ai privi.

    Nu vorbesc de monogamie, auto impusa sau nu. Nu vorbesc despre casatorie.
    Vorbesc de o relatie pe care o ai cu un om de sex opus.

    Suntem fideli sau nu? si, daca suntem fideli, cum ramane cu libertatea? Suntem liberi cand suntem fideli?

    • Vero 2018-04-22 Reply

      Eu zic că Vladimir are dreptate: “normele dupa care se defineste fidelitatea sunt foarte dependente socio-cultural si personal.” Asta e esenţa.
      Există culturi în care poligamia bărbatului e acceptată. Nicio femeie nu se supără când bărbatul ei îşi mai ia încă o nevastă. Fiindcă a învăţat din fragedă copilărie că e OK să fie aşa. Dar, apropo de “partenerul principal”, presupun că fiecare îşi doreşte să fie preferata bărbatului.

      Înţeleg şi chestia cu amanta/amantul pe termen lung. Dacă e o aventură de o noapte, de o săptămână, ceea ce numeşte Vladimir “loialitate” rămâne. Dacă se prelungeşte cu anii, s-a dus naibii şi loialitatea.
      Deşi până şi treaba asta e discutabilă. Ştiu o poveste adevărată, din perioada interbelică. Băieţii unui tip din, ca să zic aşa, lumea bună a târgului în care stau acum au aflat că tatăl lor are de mulţi ani o amantă la mahala. Şi l-au luat la rost, că mama, că nu se poate să-i faci aşa ceva, că n-o respecţi etc. La care tipul a ripostat, cu sinceră nedumerire: “Bă, de ce amestecaţi lucrurile?! Mă-ta-i mă-ta şi aia e aia!”

      Cred că şi treaba cu umilirea publică are importanţă. Ştiu şi despre asta o poveste adevărată: Soţul unei colege de serviciu a mamei era afemeiat şi ea ştia că are frecvent câte o aventură (pe termen scurt, apropo). Dar a ignorat asta până când au început să-i spună prietenele şi vecinele “vezi că bărbatul tău…”. Atunci a divorţat.

      Cât despre libertate şi fidelitate… Nu ştiu ce filozof a zis că libertatea e “necesitate înţeleasă”. Dacă accepţi şi înţelegi că, fără fidelitate, cuplul (aşa cum îl definiţi tu şi partenerul tău/partenera ta) nu poate să existe, eşti fidel şi liber. Fiindcă, cu sau fără act de căsătorie, ai intrat în relaţia respectivă de bună voie şi nesilit de nimeni, cunoscând condiţiile.

      Oricum, totul e discutabil -- fiecare îşi are propriile norme, cum zice Vladimir.

      În ceea ce mă priveşte, habar n-am dacă soţul meu m-a înşelat sau nu vreodată. Motiv pentru care mă declar mulţumită -- chiar dacă s-a întâmplat, e ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. 😀

      (Cât despre fidelitatea femeilor, cică nu te poţi lăuda că nu ţi-ai înşelat bărbatul dacă nu te-a rugat altul s-o faci. N-ai niciun merit! 😆 )

      Cam aşa văd eu lucrurile.

      Şi, apropo de fidelitate, poate că e locul potrivit să vă cer aici părerea despre o altă poveste adevărată, pe care-am aflat-o ieri. Fiul unui vecin de bloc s-a sinucis. Avea vreo 40 de ani şi a făcut-o fiindcă a aflat că băiatul lui nu e al lui, ci al cumnatului lui (soţia l-a înşelat cu bărbatul surorii ei). Eu am zis că ăsta e motiv de divorţ, nu de sinucidere, dar bărbatu-meu m-a contrazis, a spus că judec la rece şi ca la 60 de ani. Şi mi-a povestit de un tip din satul lui, care s-a sinucis fiindcă nu l-au lăsat părinţii să se însoare cu cine voia. Iar eu mi-am adus aminte de un alt vecin de-al meu, de vârsta mea, care s-a spânzurat pe la 20 de ani fiindcă l-a părăsit iubita. Mi-am mai amintit şi că un unchi de-al meu a încercat să se sinucidă fiindcă a aflat că, în timp ce el era pe front, nevasta l-a înşelat cu un rus -- dar presupun că nu naţionalitatea amantului a contat. (Unchiul meu a scăpat cu viaţă şi nici măcar n-a divorţat, a rămas cu nevastă-sa până la adânci bătrâneţe -- au trecut amândoi de 90 de ani -- şi, cel puţin în aparenţă, se înţelegeau foarte bine şi el părea foarte îndrăgostit -- am tras cu urechea la o discuţie de-a lui cu taică-meu, la beţie. El era beat, pe tata nu l-am văzut beat niciodată.)
      Eu una nu înţeleg sinuciderile de genul ăsta. Ştiu cum e când te dezamăgeşte sau te înşeală cineva, că nu m-am măritat din liceu, cu primul bărbat pe care-am pus ochii. Dar pentru mine ăla a fost momentul în care a murit dragostea. Am plâns pe umărul oglinzii din baie, dar, după ce mi-am şters lacrimile, mi-am văzut de drum -- cu o lecţie învăţată la activ.

      • delfinasu 2018-04-22 Reply

        Vero, statistic vorbind, majoritatea culturilor inchid ochii la infidelitatea barbatilor si stigmatizeaza femeile.
        de la Anna Karenina pana la Madame Bovary. 🙂

        pana si poligamia, pe unde e acceptata, e tot pentru barbati.
        ca sa nu mai spun de Indienii nord americani care practicau poligilia sororală

        • Vero 2018-04-22 Reply

          Păi trăim într-o lume a bărbaţilor. Au luat-o în stăpânire fiindcă, vreme de multe milenii, pentru supravieţuire a fost neapărată nevoie de forţa fizică. (Şi încă mai e de multe ori esenţială). Plus că pe durata ciclului menstrual şi al sarcinii o femeie e, într-un fel, handicapată, sau cel puţin bolnavă.
          Dar chestia asta are farmecul ei, e cu atât mai mişto când poţi face unul sau mai mulţi bărbaţi să-ţi ciugulească din palmă. 😀
          Am găsit, cred că pe facebook, şi o explicaţie amuzantă: o cheie care deschide toate uşile e un obiect de preţ, ceea ce nu se poate spune şi despre o uşă pe care-o deschid toate cheile. 😀

        • Fire 2018-04-22 Reply

          Navajo , Cherockee si vreo alti ciativa practicau poligamia sororala pina in anii ’60 cind americanii au interzis-o prin lege. Dar poligamia sororala e considerata de catre indienii Hopi o practica degenerata, o deviatie de la matriarhatul original.
          Dintre toate natiunile de indieni americani, Hopi sunt considerati ca fiind pastratorii fideli ai traditiei, iar la astia e absolut interzisa poligamia, alcoolul, jocurile de noroc, etc. Hopi isi pastreaza traditiile si invataturile originale si tinute foarte la secret, no matter what iar eu inclin sa ii cred.

      • delfinasu 2018-04-22 Reply

        si mai am o speță 🙂 :
        ce te faci cu barbații geloși pe amante si nu pe neveste? pe ăștia cum îi incadrezi?

        • Vero 2018-04-22 Reply

          Sunt bărbaţi pentru care soţia, ca femeie, nu mai prezintă niciun interes, nu divorţează din cauză de copii, avere, gura lumii… Dar de amantă sunt îndrăgostiţi.

      • Aldus 2018-04-22 Reply

        Păi or fi normele dependente de spațiul socio-cultural, dar ce vrei să spui cu „asta e esența”? Noi discutăm aici despre cum vede lumea de pe glob chestiunea fidelității, sau despre cum o vedem noi?

        Normele socio-culturale sunt mai mult sau mai puțin niște convenții. Pentru mine esențial este cuplul în sine, relația de cuplu și conștiința celor doi. Normele țării în care trăiesc trec pe locul doi. De exemplu, mi-aș lăsa bucuros soția sau iubita africană să iasă singură cu capul descoperit, să-și spună părerea contrazicând orice bărbat sau să pășească în fața mea pe stradă, dacă asta ar face-o fericită. Chiar dacă am trăi într-o țară în care norma este că femeile n-au voie să facă așa ceva. Normele diferă de la o țară la alta, dar nu ele constituie esența discuției noastre. Ele sunt doar o chestiune de suprafață. Că ideea nu e cum interpretează alții fidelitatea, ci cum o definim noi.

        Nimic nu justifică sinuciderea.

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          de acord, Aldus.
          definitia fiecăruia, inseamna de fapt alegerea fiecăruia.

          deși…dacaădefinitia ta, după ceva timp petrecut impreună (că la început totul e roz și cu sclipici) diferă de a partenerului? îl părăsesti ? te schimbi tu și rămâi? îl convingi să se schimbe?
          dacă apare în calea ta (gen Didier) un Franz cu povești exotice si tentante, ce faci?

          • Aldus 2018-04-22 Reply

            Dacă definiția pe care o dă bărbatul fidelității este incompatibilă cu cea a femeii, atunci respectivii nu au un cuplu. Cel mult au un cuplu parțial. Pentru că nu poți vorbi de un cuplu fără să existe comunicare și sinceritate între cei doi. Deci, practic, cuplul ăla era destrămat înainte ca soția să afle de infidelitatea soțului și să divorțeze. Sau era legat cu fire de paie.

            Iar dacă soția, aflând, nu divorțează, înseamnă că definițiile lor nu sunt chiar așa de incompatibile cum par. Sigur, i-ar fi plăcut să n-o înșele, dar undeva înăuntrul ei acceptă situația și rămâne cu el. Deci, e dispusă să facă un compromis. Dar dacă nu e dispusă să facă acel compromis, înseamnă că pozițiile lor sunt radical diferite și ireconciliabile. Și fiind așa, nu prea era un cuplu trainic de la bun început, că nu avea toate punțile necesare.

            Deci îți dai seama că eu am pus aici cunoașterea celuilalt ca o condiție de bază a unui cuplu longeviv. Dacă în calea ta apare un Franz (sau o Rebeccă) care te face să-ți modifici radical poziția pe care o aveai, înseamnă că nici măcar pe tine nu te cunoșteai. 🙂 Suporți consecințele, ce să faci.

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              Aldus, azi îmi placi. Vorbesc serios.

              Clar si logic, ai dreptate:
              Multe cupluri au probleme ulterioare tocmai pentru ca nu se cunosc (nici pe ei însiți, nici pe celălalt) la momentul formarii cuplului

              Se vine în cuplu de ambele părți cu o groază de stereotipii si alte kkturi telenoveliste, sau se lasă organul genital să decidă pentru viitorul cuplului, iluzii aiurea sau chiar interese de gen material.
              si-or mai fi.

              • Aldus 2018-04-22 Reply

                Dacă numai astăzi îți plac, nu-i de ajuns. Nu sunt întrunite toate condițiile! 😀

                • delfinasu 2018-04-22

                  clar, nu putem fi un cuplu :))

        • Vero 2018-04-22 Reply

          Aldus, mă refeream la norme care ţin de fidelitate, gen poligamie admisă.
          Plus că e normal să nu conteze pentru tine normele ţării în care te afli, ci ale ţării unde ai crescut. Pentru tine, ca bărbat crescut în Europa, e normal să nu conteze dacă soţia ta africană iese cu capul descoperit, indiferent în ce ţară v-aţi afla.

          Putem discuta şi despre cum vede lumea de e glob chestiunea fidelităţii şi despre cum o vedem noi. Numai că noi o vedem aşa cum o vedem tocmai fiindcă ne-am născut şi am crescut într-un anumit spaţiu spaţio-cultural.

          Dacă ne rezumăm să discutăm despre “Luni de fiere”, e corect să privim lucrurile numai din punctul nostru de vedere. Însă Delfinaşul şi Vladimir au trecut la o discuţie despre fidelitate în general.

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Nu e in general, Vero, e pornită dinspre carte.
            Pur si simplu mi-am pus intrebari.

            uite, daca vrei problema particulară, dacă mâine vine al tău si vrea uro sau scato, in semn de supremă dragoste, ce te faci?
            sau, mai rău, dacă afli ca acum 3 ani, te-a ”tradus” cu doua tipe mai tinere decât tine, simultan cu momentele voastre de tandrețe, ce faci?

            sau, cazul putin probabil, ca avand mustrari de constiinta, să-ți marturiseasca ”păcatele”?

            io la prima o tai dacă insistă, desi există riscul, odată refuzat fiind, să incerce pe de ”lături”.
            la a doua m-ar durea de crăp, dar probabil as rămâne in cuplu, cu rănile de rigoare.
            la a treia, nu stiu să răspund. (toate 3 raspunsurile sunt particulare, nu generale)

            • Vero 2018-04-22 Reply

              Delfinaşule, dacă vine al meu şi vrea uro sau scato, îi spun “ai înnebunit, moşule, tratează-te”. Şi dacă se tratează la alta, lăsându-şi la ea produsele naturiste sau îngurgitându-le pe ale ei, pagubă-n ciuperci. Eu oricum am ajuns la vârsta la care sexul nu mai e o necesitate.

              Dacă aflu că acum n ani m-a tradus cu n tipe mai tinere, mă bucur că măcar nu m-a tradus cu unele mai bătrâne. 😀 Probabil că m-ar durea, dar aş trece peste asta. Aş aprecia faptul că s-a ostenit s-o facă pe ascuns şi că, în timpul respectiv, relaţia noastră n-a avut de suferit.

              Dacă vine să-şi mărturisească păcatele, pe de-o parte îl scuip în ochii şi pe de alta îi scot ochii (verbal) până când moartea ne va despărţi, fiindcă a zis de când îl ştiu că fără fidelitate nu există nici căsătorie, nici relaţie neoficială şi că, dacă mă satur de el, nu trebuie decât să-i spun, dar musai înainte de a mă culca cu altul.

              (Apropo, cu foarte mulţi ani în urmă, la scurt timp după ce ne-am luat maşină, am visat că mă părăsea, pleca de-acasă cu alta, coborând pe scări de la etajul 5, iar eu strigam în urma lui, pe casa scării: “Băi, şi maşina cui îi rămâne?”)

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Vero! :)), ești o figură! 🙂

          • Aldus 2018-04-22 Reply

            A, deci tu zici că suntem tributari, vrem-nu vrem, influenței spațiului în care am crescut. Da, este adevărat, dar până la un anumit punct. Sau până când te maturizezi și ieși din spiritul de turmă ce-l caracterizează pe omul gregar. Că majoritatea rămân toată viața mediocri, asta-i partea a doua.

            • Vero 2018-04-22 Reply

              Da, exact. Omul este, în foarte mare măsură, produsul educaţiei primite. E adevărat că unii reuşesc să se desprindă, mai mult sau mai puţin, dar cred că totuşi le rămâne tuturor ceva, o cât de infimă urmă a concepţiilor care i-au fost servite în copilărie.
              Oricum, noi, cei care stăm de vorbă aici, am avut baftă să ne naştem într-o societate cu mai puţine tabuuri şi restricţii decât, de exemplu, aia care le impune femeilor să-şi acopere capul, aşa că am avut/avem de îndepărtat mai puţine încorsetări. Când e vorba de desprindere, suntem avantajaţi. 🙂

    • Vladimir 2018-04-22 Reply

      Nu pot da un raspuns pe lung acum, dar la punctul (1) fix asta am zis si eu, ca nu-i infidelitate daca ambele parti sunt de acord. La (2) ba e o diferenta: daca pe sotie/sot (iubita/iubit, etc) nu-l supara ideea ca jumatatea o face cu alta/altul dar o/il deranjeaza sa se afle si comenteze public. Pe scurt stii amante ale sotului, iti sunt prietene dar nu vrei sa fie subiect de discutie in grup. La (3) da, pentru mine conteaza, amante de o noapte sau de o saptamana n-au aceeasi valoare sentimentala ca una cu care esti de ani de zile, aia devine sotia numarul 2. Asisderea daca o faci regulat dar foarte rar cu una n-are aceeasi valoare ca una cu care o faci zilnic de cateva luni. Frecventa si durata cu o anumita persoana e importanta fiindca defineste si relatia cu ea. Durata evident ca nu e definita precis, e in functie de criteriile fiecaruia. (4) Nu, partenee principal e ala fata de care ai si loialitatea maxima, restul sunt sport, sunt una mica. De altfel eu cred ca cel mai lipsit de probleme sexu extracinjugal e ala remunerat, ca e serviciu si ca la hotel cand ai dat check-out nu mai trebuie sa te gandesti la el. Evident insa ca cel mai des ocaziile sunt nonremunerate si alea vin cu risc de repercusiuni.
      Si nu, Nu mi se pare egoism, de ce ar fi? Dragostea, loialitatea, placerea, sexul nu trebuie sa implice vinovatii si oprelisti, cand incepe sa implice e cazul sa pleci (e un tu generic aici). Adica, daca nu te mai simti liber fiindca trebuie sa fii fidel, pai e moarta in copac. Clar nu ti-ai gasit partener compatibil care sa-ti inteleaga libertatile (alt tu generic :D). Scuze de potentiale greseli sunt pe tel.)

      • delfinasu 2018-04-22 Reply

        Vladimir, ai pus punctul pe i -- cand e coerciziune, e rost de plecare.

        Daca nefasta îți interzice să mergi la alta, e clar ca nu mai esti liber să faci ce vrei, deci pa.
        Idem cu nefastul.

        So, trăiască flower power 🙂

    • Vladimir 2018-04-22 Reply

      Vero a explicat mai bine ca mine

  • renata 2018-04-22 Reply

    Trebuie să ai un psihic beton și un stomac de politician ca să digeri romanul.

    • Vero 2018-04-22 Reply

    • Aldus 2018-04-22 Reply

      Ai citit-o? Pe mine m-au corupt ăștia și sunt pe la pagina 50. Până acum n-am întâlnit nimic indigest, doar o descriere hiperbolizată a fundului iubitei, pe câteva pagini. 😀 Care probabil prefigurează chestii.

      • Vero 2018-04-22 Reply

        Descrierea aia a fost singura parte care mi-a plăcut.

    • Cudi 2018-04-22 Reply

      Renata, noroc cu oamenii ăștia că au purtat discuțiile pe alte plaiuri decât ale cărții, altfel zău că nu știu ce am fi putut vorbi despre ea, e cantitate neglijabilă, literar vorbind, din punctul meu de vedere. Neavizat.

  • Aldus 2018-04-22 Reply

    Bre oameni buni, eu n-am citit toată cartea, dar legat de discuțiile care s-au înfiripat, ați atins un subiect unde îi dau dreptate lui Vladimir: iubită principală, amante cronice și aventuri de-o noapte. În general, femeile se implică cu toată ființa într-o relație amoroasă. Sigur, nu întotdeauna, dar acum încerc să determin un fel de preponderență, să zic așa, care-i diferențiază pe cei doi. Se zice că pentru a ajunge la sexul unei femei, trebuie să-i cucerești inima. Cele două planuri (afectiv și erotic) sunt strâns unite la o femeie. La bărbați ele sunt separate. Bărbaților le este mult mai dificil să controleze energia erotică. După câteva zile (maxim o săptămână -- două) de pauză, le vine deja să sară pe pereți. Ei sunt altfel, trebuie cumva să-și descarce energia aia. Ca atare, la bărbați sexul poate fi (și deseori este) complet separat de iubire. De fapt, de multe ori asta caută bărbații la primele întâlniri, satisfacerea dorințelor sexuale, nu afective. 🙂

    Și acum se pune întrebare: avem cazul în care sunteți plecată undeva timp de câteva săptămâni iar soțul vostru are o aventură pasageră, dar care aventură este pur fizică, cu o fată care nu înseamnă nimic pentru el din punct de vedere sentimental și pe care n-o va revedea că nu-l interesează, a fost doar o eliberare a tensiunii sexuale, și avem cazul în care soțul nu v-a înșelat fizic, n-a făcut sex cu nimeni altcineva, dar s-a îndrăgostit între timp de o altă femeie. Dintre cele două cazuri, pe care le-ați prefera?

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    sincer? prefer cazul al treilea, să mă îndrăgostesc eu de cineva cu care să pot elibera tensiunile de tot felul 🙂

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    Aldus, dacă te rog frumos, pui întrebarea si invers? adică bărbaților -- cititori?

    • Aldus 2018-04-22 Reply

      Păi vouă vă vine să faceți una mică cu un bărbat random de pe stradă? Dar la modul că să și faceți, nu numai să fantazați? Că un bărbat, dacă tipa arată bine și ar ști că nu există consecințe, deseori ar face.

      Am zis deja că la femei, sexul e corelat cu sentimentele. Ele se implică și afectiv când fac sex. Deci, e mai puțin probabil să apară situația asta în oglindă. Acuma, depinde și de femeie. 🙂

      • Fire 2018-04-22 Reply

        Sexul e corelat cu hormonii : hormonii produc nevoia de sex. Sexul cu o persoana produce andorfine si alte bizdaganii ce fac creierul sa se simta bine cind face sex cu x-lescu, de unde rezulta productia de sentimente atasate de partenerul de sex.
        Asta este marele pericol al cuplurilor deschise : atasamentele emotionale fata de amant. Indragosteala pentru amanta, cum zicea cineva mai sus. Parerea mea e ca cine practica sexul imprastiat ( swing, cupluri deschise, etc. ) merge pe lama cutitului si e nevoie de foarte mult echilibru emotional si ratiune ca sa nu pice in capcana endorfinelor. Ca pina la urma gargara asta cu emotii si sentimente e doar chimie pura.

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          Fire, iti dau dreptate, si legat de chestia cu sexul imprastiat ( swing, cupluri deschise, etc. ) si legat de hormoni.

          • Vladimir 2018-04-22 Reply

            De ce ar fi periculos? Cred ca e o chestie legata de cat de sigur/sigura esti pe tine. Un potential amant al nevesti-mii ii poate (tot potential) oferi, punctual, o experienta noua. Punctual. Atat si nimic mai mult. Eu ii ofer mult mai mult decat atat, si sexual (ca o cunosc cel mai bine) si pe multe alte planuri non-sexuale, fiindca cum ziceau si altii mai sus, o relatie e mult mai mult de cat sex si cum zice Aldus sexul si dragostea pot fi impreuna, dar pot la fel de bine fi si separate. De asemenea, eu banuiesc ca si la femei sexul si dragostea sunt totusi doua notiuni distincte, dar ca probabil sunt de cele mai multe ori preferate “la pachet”. Pe scurt, neavand complexe in pat sau de alta natura, eu nu ma simt absolut deloc amenintat de potentialii amanti ai nevesti-mii, drept care nu ma deranjeaza defel problema. Daca m-ar deranja unul vreodata, as trata direct cu el, l-as face avion. E intre mine si el. Ce treaba are femeia? Sunt convins ca ar avea si ea metodele ei, foarte probabil mult mai finute :). De amanti ti-e frica sau te simti amenintat doar daca esti extrem de nesigur pe tine sau esti complexat in legatura cu ceva ce crezi ca-ti diminueaza sansele in fata concurentei. Eu-s convins ca tot pe mine ma vrea indiferent cu cine se incurca.

            • Fire 2018-04-22 Reply

              Asta spuneam si eu, Vladimir, conteaza cit de sigur esti pe tine, cit de rational, cit control ai. Ca daca nu, apare varianta cu indragosteala si de acolo un intreg circ .

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              Vladimir, vorbesti de sexul consimtit de ambele parti cu alții ? -- ca ăsta nu e infidelitate, parcă stabilisem asta.

              Eu asta am înțeles din ce ai scris mai sus, că nu-ți pasă cu câți si cum o face soția ta, fiind cu acordul tău.
              Dar fără acordul tău? Si de ce să iei pe celălalt să-l faci avion? 🙂

              • Vladimir 2018-04-22 Reply

                Delfinasu, n-am explicat eu clar :). Consimtamantul la care ma refeream eu privea participarea sincrona, comuna a ambelor parti, gen schimb de parteneri sau mai multi parteneri. Cu alte cuvinte implicarea in cuplu (de exemplu ea accepta sa mai fie inca o domnita in pat, fiindca si ei i se pare interesanta treaba). Joaca impreuna cu altii.
                Acceptul ca fiecare dintre noi am avea relatii pe langa din cand in cand cu cate una/unul e alta treaba si intra sub auspiciile punctului (2) din primul meu comentariu. Asta e acceptabil atat timp cat nu deranjeaza/lezeaza sentimentele aluilalt si cat se face sub o umbrela de respect. N-am zis nici o clipa ca nu-mi pasa cu cati o face, nu mi-e indiferent nici la matza din dotare. Acceptul asta nu e o forma moderna de promiscuitate ci e doar acceptul ca lucrurile astea sunt inerente, se intampla si trebuie sa fii tampit sa te superi pe asa ceva. De aici pana la a insemna ca-i unda verde sa **** orice e cale lunga. Pe scurt daca se intampla si nu stiu sau imi spune dupa nu e bai. Dar sa gasesc pe cineva in casa noastra, pai asta e neglijenta si lipsa totala de respect. De ce l-as face pe ala avion? Fiindca n-am vreo jena sa caftesc un barbat si-s prea lenes sa procedez mai civilizat de atat. Pe ea nu m-as supara dar i-as face de la obraz (si nici n-ar fi nevoie ca s-ar simti ea prost).

                • delfinasu 2018-04-22

                  Vladimir, clear 🙂

        • Aldus 2018-04-22 Reply

          Sexul cu o persoana produce andorfine si alte bizdaganii ce fac creierul sa se simta bine cind face sex cu x-lescu, de unde rezulta productia de sentimente atasate de partenerul de sex.

          Nu este adevărat. Ca dovadă, iubirea poate să existe și în lipsa sexului. Există iubire platonică. De altfel, dacă iubirea ar fi un simplu produs al sexului, ar rezulta că dacă nu faci sex o lună sau două, dispare și iubirea. Dar nu dispare, deci iubirea nu e un simplu rezultat al sexului.

          Ca pina la urma gargara asta cu emotii si sentimente e doar chimie pura.

          Și e firesc ca lucrurile să fie cum am zis mai sus, pentru că iubirea implică o anumită compatibilitate afectivă, emoțională, psihică, mentală (și pe care tu o numești chimie), în timp ce sexul reușit implică o anumită compatibilitate mai mult de ordin fizic. Adică există chimie a trupului și chimie a sufletului. Și poți să ți-o tragi cu cea mai tare prostituată din cartier, care știe o grămadă de chestii, dar să nu te îndrăgostești de ea, pentru că nu trece dincolo de fizic. Sunt materii diferite, fizica cu chimia. 🙂

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Aldus, nu te mai plac:)
            ai scris numai aiureli.

            ce cuplu e acela cu iubire platonică? poate măicuțele cu Domnul sau călugării cu , măi să fie, tot cu Domnul.

          • Fire 2018-04-22 Reply

            Aldus, iubirea in lipsa sexului e produsa tot de edorfine si chimia creierului excitat de asocierea imaginativa cu persoana in cauza. Mecanismul e explicat pe larg de Stendhal in carte aia ” Despre dragoste” sau asa ceva … am citit cartea cind eram in liceu, nu mai stiu titlul exact. Te tot gindesti la persoana in cauza, fabulezi, iti imaginezi chestii in legatura cu ea ( chestia asta tine loc de sex ) si te simti bine cind faci asta ( apar endorfinele si bizdaganiile ), asociezi placerea produca in creier cu persoana in cauza si bingo, indragosteala e servita !

            Iubirea platonica e similara cu reflexul lui Pavlov : nu e nevoie sa maninci mincarea ca sa salivezi, ci e suficient sa se aprinda becul asociat cu prezenta mincarii si vei saliva. La fel si iubirea asta platonica, dar care in realitate e foarte sexuala in mintea infierbintata a indragostitului. Sa nu-mi spui ca indragostitul platonic nu doreste cu ardoare sa calareasca [persona iubita, ca nu exista asa ceva ! Deci e platonic doar in teorie, ca in realitate nu exista asa ceva : e doar o sexualitate ramasa in planul mental si neadusa in planul fixic. Insa asupra creierului are fix acelasi efect ca si sexualitatea fizica ( cainele lui Pavlov saliveaza ).

        • Aldus 2018-04-22 Reply

          De altfel, Fire, adu-ți aminte de prima iubire, la 14-15 ani, când încă erai virgină. Dacă iubirea e produsă de sex, atunci de ce te îndrăgostești adolescentin înainte de a-ți începe viața sexuală? 🙂

          Sau tu nu te-ai îndrăgostit de nimeni, până n-ai făcut sex cu el? 🙂

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Aldus, te suspectez de vreo trei replici incoace că ești bărbat, pentru că e evident că habar nu ai ce simte o femeie, decât din auzite.

            iubire adolescentina a fost si la Julieta cu Romeo, ea avea vreo 14 ani din câte țin minte (irelevant) si oricum au făcut sex inainte de orice căsătorie.

            Cu atât mai mult azi, rar găsesti vreo virgină la 16 ani, si nu doar la noi ci în mai toate societățile occidentale.
            Cum e cu adolescența??

            • Aldus 2018-04-22 Reply

              Ce zici? Că toate fetele își încep viața amoroasă înainte să li se pună pata pe cineva? Nu zău? 🙂

              Și cine zicea de căsătorie? Fire a spus că iubirea e un produs al sexului. Eu am contrazis-o. Pentru asta nu trebuie să te căsătorești, e de ajuns să te îndrăgostești de cineva înainte să faci sex cu el pentru a demonstra că iubirea nu-i o consecință a sexului. Și ce contează ce-au făcut Romeo și Julieta? Tu n-ai visat la niciun băiat când erai puberă, înainte de a-ți începe viața sexuală? Hmm? 🙂

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Ca si mine când am fost adolescentă, toate fetele viseaza să fie atinse de un băiat.
                Si nu platonic. Sărutul nu e platonic, pipăitul nu e platonic.

                Pe ce lume trăiesti??

                • Aldus 2018-04-22

                  Lol, dar nu contează ce visai tu să-ți facă. Întrebarea e dacă visai asta înainte să-ți facă sau după ce ți-a făcut.

                  Am zis eu că la voi iubirea e corelată cu sexul -- uite că ți-e și greu să le separi. Totuși, ele sunt diferite, în sensul că iubirea nu-i o consecință sau un produs al sexului. Nu te îndrăgostești de cineva pentru că a fost foarte bun la pat și ți-a produs N orgasme, deși asta nu strică niciodată. 🙂

                • Fire 2018-04-22

                  Aldus, fetele virgine viseaza sa fie atinse de baieti si sa li se faca chestii. E un mecanism generat de hormoni, nimic nou sub soare.

                • Fire 2018-04-22

                  Aldus, fetele virgine viseaza sa fie atinse de baieti si sa li se faca chestii. E un mecanism generat de hormoni, nimic nou sub soare. Hormonii genereaza nevoia de sex si la virgine si la nevirgine. Ti-a zis si Delfinasu, insa te faci ca nu pricepi.

                • Aldus 2018-04-22

                  Fire, lasă hormonii, că dacă discutăm în termeni de hormoni și de compuși bio-chimici, dispare tot farmecul vieții. În loc să vezi un răsărit de soare, în loc să guști poanta unui banc, în loc să savurezi o înghețată cu nuci, tu vei vedea numai semnale electrice care ajung la creierul tău. Hai să discutăm dintr-o perspectivă mai umană. Tu ai zis că sexul => iubire. Și nu-i adevărat.

                  Sau, dacă ții la perspectiva cu hormonii, m-aș aventura să pun rămășag că iubirea și sexul sunt produse de seturi diferite de hormoni. 😉

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                visezi înainte, Aldus
                și, dacă e fain, visezi și după 🙂

                și nu te pune cu un bărbat care aduce nevestei tale n orgasme față de tine cu niciunul dar cu o dragoste imensă platonică:)

                s-ar putea să te lase 🙂
                cum zicea Fire, chestia asta dă dependență.

                • Aldus 2018-04-22

                  Păi visezi și după, normal. Dar faptul că te poți îndrăgosti înainte de a face sex cu cineva arată că iubirea nu-i o simplă derivată a sexului. Mai departe (că visezi după) nu mă interesează, că eu asta am contrazis, afirmația lui Fire cum că iubirea e un produs al sexului. Iată că poate apărea și în lipsa sexului, după cum se poate menține și în lipsa lui, deci nu-i un rezultat al sexului. Asta e tot ce voiam eu să zic mai sus. Că e mișto să faci și sex, da, nu neg. 🙂 Dar nu poți reduce iubirea la un produs al sexului. Crezi că femeile frigide n-au iubit niciodată. Crezi că un bărbat impotent nu se poate îndrăgosti?

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Aldus,

                1. te citez : ”cu o femeie random de pe stradă, dacă arată bine și e de acord”
                cum e cu logica? dacă există femeia random, înseamnă că e exact la fel si pentru unii si pentru alții.

                2. Tu ai auzit de Zburătorul?

                3. O fată visează la un băiat, concret, pornind de la contactul avut cu acel băiat. (vorbe, gesturi, atingeri, priviri, orice contact), nu visează din senin la nimeni.

                4. Ti-a spus si Fire, dar te faci că nu pricepi.
                Nu există iubire platonică. Nici măcar pentru un impotent. Creierul lui secretă in continuare hormonii cu pricina.

                • Aldus 2018-04-22

                  N-am înțeles exact în ce sens mă citezi. Cu o femeie random, adică cu o necunoscută (dar care să arate bine). Deci, dacă femeia arată bine și e dispusă, e de ajuns -- unui bărbat nu-i trebuie mai mult. Random, adică oarecare, pe care n-o cunoști, cu care n-ai filtrat înainte, pe care n-ai încercat timp de o lună s-o cucerești.

                  Nu cred că e la fel și invers. Adică, dacă un bărbat oarecare (random) dar care arată bine ar aborda o necunoscută pe stradă în vederea unei posibile aventuri, eu cred că mult mai puține femei s-ar arăta interesate. Deci mult mai puține femei ar fi dispuse să facă sex cu un necunoscut comparativ cu numărul bărbaților care ar face sex cu o necunoscută, știind că nu există consecințe.

                  La 4, iubirea are alți hormoni decât sexul. Seamănă (și se întrepătrunde pe alocuri), dar nu răsare.

                • Aldus 2018-04-22

                  Dar un eunuc se poate îndrăgosti? Sau numai în filme (Game of Thrones)? 🙂 Că eunucul, fiind castrat, are o carență masivă de testosteron (care este produs de testicule). El nici nu mai simte dorință sexuală.

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, te rog, recitește

                  Tu, bărbat random pe stradă
                  ea, femeie random pe stradă
                  (adică nu ar fi existat agățatul lui fără o ea tot pe stradă, tot dispusă la ceva random)

                  astfel ai afirmat indirect că nu e nicio diferență între bărbați si femei.

                • Aldus 2018-04-22

                  Păi nu-i paritate. Că dacă 10 bărbați văd o femeie sexy pe stradă, la toți 10 le-ar sta capul, chit că maxim unul are succes, dar dacă 10 femei văd un bărbat traznet pe stradă, poate numai 2 sau 3 se gândesc la infidelități. Știi cum zic?

                  De exemplu, dacă ai face un test la modul că ai trimite o fată care arată super să facă avansuri bărbaților de pe stradă, după care ai trimite un bărbat mișto să facă avansuri femeilor de pe stradă, eu zic că bărbatul ar reporta un succes mult mai mare.

                • Aldus 2018-04-22

                  Scuze: că femeia, nu bărbatul, ar avea mai mulți doritori.

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, greșit 🙂
                  nu mai generaliza, te rog, mai ales nu în numele femeilor.

                  daca poți, scrie exact cum gândești tu mergând pe stradă.
                  e cel mai onest.

                • Aldus 2018-04-22

                  Păi eu, fiind bărbat (și văzând femeile din afară, la rece), sunt mai în măsură să generalizez decât tine. Că și tu asta faci când proiectezi perspectiva ta asupra tuturor femeilor. 🙂

                • Vero 2018-04-22

                  Delfinaşule, cu mult timp în urmă (eram prin anul 3 de facultate) am purtat cu prietenul meu de atunci o discuţie asemănătoare. Adică nu mai ştiu cum am ajuns să-l întreb care dintre noi ar avea, după părerea lui, mai mult succes dacă ar ieşi pur şi simplu pe stradă la agăţat. “Bineînţeles că tu”, a răspuns. “Câte femei se oferă unui necunoscut şi câţi bărbaţi sunt în stare să refuze?” Şi i-am dat dreptate.

      • delfinasu 2018-04-22 Reply

        Aldus, o dai cotită, deși nu ești femeie

        si eu care te-am rugat ceva simplu, extrem de simplu :(.

        • Aldus 2018-04-22 Reply

          Nu o dau cotită. Eu, dacă m-aș pune în locul vostru, n-aș da unei aventuri pasagere a soțului meu mai multă importanță decât i-o dă el. 😀

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Nu te pune 🙂

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            si iar ai dat-o cotită:)
            nu era vorba de a fi in locul nostru, ci tu, ca bărbat, afli azi ca nefasta te-a tradus (doar un sex sălbatic de-o noapte cu un negru) cât ai fost plecat câteva zile pe plantație.

            desigur, în mărinimia ta de bărbat alb și român, o ierți si ieși cu ea la un citro pe bulevard.

            Oare de ce as putea să te suspectez ipocrizia replicilor care dau bine pe sticlă?

            • Aldus 2018-04-22 Reply

              Păi vezi că ți-a dat Vladimir un răspuns mai jos, fix la întrebarea asta, pe care te faci că nu-l vezi. 🙂

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Eu te intrebam pe tine aici. Am văzut răspunsul lui Vladimir, categoric.
                El asta alege, să meargă la un citro cu nevasta chiar dacă a aflat de sexul cu altul de zilele trecute.

                Tu ce alegi?

      • delfinasu 2018-04-22 Reply

        Aldus, nu are nicio legatură cu agățatul pe stradă, să fim serioși că nici bărbații nu o fac (poate doar puștii sau violatorii)
        Hai s-o reformulez eu, în oglindă:).

        Și acum se pune întrebare: avem cazul în care sunteți plecat undeva timp de câteva săptămâni iar soția voastră are o aventură pasageră, dar care aventură este pur fizică, cu un bărbat care nu înseamnă nimic pentru ea din punct de vedere sentimental și pe care nu-l va revedea că n-o interesează, a fost doar o eliberare a tensiunii sexuale, și avem cazul în care soția nu v-a înșelat fizic, n-a făcut sex cu nimeni altcineva, dar s-a îndrăgostit între timp de un alt bărbat. Dintre cele două cazuri, pe care le-ați prefera?

        • Vladimir 2018-04-22 Reply

          Categoric si fara dubiu prima :). Nici n-as clipi.

        • Aldus 2018-04-22 Reply

          delfinaș, în ciuda glumelor, întrebarea mea era serioasă. Și ba da, sunt o grămadă de bărbați care și-ar trage-o cu o femeie random de pe stradă, dacă arată bine și e de acord. Și dacă sunt singuri sau nu există consecințe. Ca dovadă, de multe ori, după ce obțin ce vor, le lasă pe fete cu ochii în Soare. Tipic masculin. 🙂

          La o femeie, dacă nu e mai libertină, gen să aveți amândoi un cuplu deschis, cred că când te înșală riști să te înșele cu totul, și afectiv/sentimental. Și în general o femeie nu va căuta să te înșele, dacă are ce-și dorește acasă. Bărbatul însă nu va spune nu unei oportunități. 🙂 Părerea mea.

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Nu părerea care sună bine o așteptam, Aldus, că din astea sunt prin Cosmopolitan & co.

            Ci onest si sincer, TU ce faci dacă azi, peste o oră să zicem, afli ca ea, prietena și iubita ta, a făcut, ieri-alaltăieri, sex cu altul. Doar sex.

            • Aldus 2018-04-22 Reply

              Dacă vrei un răspuns direct, eu i-aș spune de la bun început că are voie, dacă dorește, și că n-ar trebui să simtă relația noastră ca pe o închisoare. Două păsări legate una de alta, deși au 4 aripi, nu pot zbura. Nu poți ține pe cineva cu arcanul lângă tine. Lasă-l liber. Dacă are o relație pasageră sau un flirt, ăla nu înseamnă nimic. Dacă te iubește, se va întoarce la tine. Iar dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu te-a iubit niciodată. Mai bine în cazul ăsta să afli după o lună decât după 5 ani, gen.

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                Tot nu ai răspuns direct, m-ai luat cu aripile :).
                Deci, dacă afli azi etcetcetc blablabla, ce faci? concret.

                • Aldus 2018-04-22

                  Nimic. Aș întreba-o cum a fost și cât de bine se pricepe respectivul.

                • delfinasu 2018-04-22

                  si uite-așa marmota învelea ciocolata…

                  de ce ne dăm toți pe aici mari cu stuff like this?
                  permite-mi să am rețineri și față de afirmația lui Vladimir și față de a ta, din simplul motiv că voi (încă) nu ați trăit asemenea experiențe.

                  și, sincer, infidelitățile (de orice fel, pentru că tot trădări se numesc) nu le doresc nimănui.

                  cel mai bine ar fi să fie așa cum ai formulat tu mai sus, când ți-am spus ca azi te plac.

                • Aldus 2018-04-22

                  Păi nu m-am contrazis cu ce am afirmat acolo. Și de unde știi care ce experiențe a avut?

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, zi sincer, dar sincer, că am greșit în afirmația mea, și mi-o retrag, cu scuzele de rigoare 🙂

                  dar eu cred că nu am greșit.

                • Aldus 2018-04-22

                  M-ai omorât cu sincerul ăsta. Chill out. Și dacă nu mai vrei să ți se răspundă, pune întrebări cu insistență, pentru ca atunci când primești totuși răspuns, să ceri insistent confirmări sincere. Eu te-am întrebat ceva de viața ta?

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, tu chill out, bag seama că te-ai aricit.
                  chestia cu sinceritatea e un tic:)

                  Nu te supăra, chiar nu interesează de câte ori ai fost tradus si cu cine sau când.
                  Îmi cer scuze pentru că s-a înțeles asta.

                • Vladimir 2018-04-22

                  Delfinas, ba da, am trait si am raspuns din experienta. Sunt casatorit de la 18 ani, am avut o droaie de experiente de cuplu, din toate categoriile. Sexul cu altul e un nimic si doar unul cu probleme in pat s-ar nelinisti la asa ceva. Indragosteala e chestie pacatoasa, ca nu pot lupta cu Isusii Cristosi. Mai ales ca daca-i dai la vale, chiar ajung mesiah pe cruce.

  • Iosif 2018-04-22 Reply

    Doar barbatii autentici, adevarati (daca mai exista) înteleg IUBIREA Absoluta, iar acestia o ofera neconditionat, fara prejudecati, sacrificându-si propria viata în ascultare si în limitele stabilite de *SURSA CREATOARE”.
    Femeile fara barbati nu ajung sa cunoasca acest nobil sentiment, decât prin “casatoria” cu Fiul omului, Hristosul lui Dumnezeu. OMUL AUTENTIC, ORIGINAL, “creat dupa chipul si asemanarea TATALUI “. OMUL original ste format din dualitatea incontestabila (barbat+femeie)+ Hristos, unica varianta absoluta prin care se poate perpetua si evolua spre IUBIREA absoluta, atemporala, specia rational-sentimentala numita om.
    Conflictul milenar dintre barbati si femei a început odata cu pierderea identitatii originale când femeia “Eva”(femeia) a fost ademenita, tentata, si cucerita de acea entitate supranumit “sarpe” care a sadit în ADN-ul ei “samânta” orgoliului, geloziei, invidiei, caracteristice luciferice, iar “Adam”(barbatul) pentru ca nu voia sa o piarda pe unica fiinta iubita asemanatoare si potrivita pentru el, a ales sa asculte de ea, ignorând sfatul si porunca TATALUI CREATOR…zic si eu. 🙂

  • Iosif 2018-04-22 Reply

    P.S. Dragostea nu are nimic de-a face cu relatiile sexuale, pe care si primatele în calduri le practica, nici macar cu platonismul despre care scrie Aldus. Dragostea absoluta este în primul rând, o legatura de prietenie paradoxala, neconditionata dintre doua persoane rational sentimentale care rezoneaza în toate aspectele existentei, mai puternica decât vointa noastra si decât moartea si Locuinta mortilor, în care fiecare dintre partenerii legati de iubire absoluta, este capabil sa-si dea viata pentru a o salva pe a celui/celei iubit/a…AMIN ! 🙂

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      si pe copiii tăi cum i-ai făcut, Iosif?

  • Iosif 2018-04-22 Reply

    Cu voia si în ascultare de Tatal meu ceresc ! Doua femei = doi copii ! 🙂

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      :))
      parcă te și văd, Iosif, când făceai una-alta cu femeia ”stai, femeie, să văd ce răspuns îmi dă Domnul”, apoi pac -- ”Domnului să ne rugăm” si mai pac una, si ”Amin” si pac alta :))

      mai sunt și prin orășelul ăsta în care trăiesc niște baptiști-penticostali-habar-n-am-ce-exact, care își spun ”Soră, trupul meu te vrea” la care ele răspund. de regulă, ”Facă-se voia ta, frate”:)
      ca să nu mai spun că își schimbă unii cu alții cd-uri porno la intrarea in clădirea lor, evident, in numele Domnului lor.

      dar dacă asta e moda la voi, so be it.
      câte bordeie, atâtea obiceie.

      chestia asta mi-a amintit de o alta replică dintr-un film, am uitat care
      ceva de genul
      ”Marchiză, îmi permiteți să vă …t?”
      iar ea, o replică asemănătoare ”Oh, dar vai, marchize, dumneavoastră …” etc etc.

      • Aldus 2018-04-22 Reply

        Și care-i problema cu CD-urile? Ce, dacă cred în Dumnezeu înseamnă că trebuie să fie complexați și să facă sex doar în poziția misionarului?

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          Nu e nicio problemă, tocmai am scris că fiecare cu obiceiurile lui.
          Alta era nuanța…aia cu platonismul, cu declamațiile sforăitoare cu iubirea sufletească, înaltă, specială ….a sexului extrem de lumesc, de uman, de normal:)

          • Aldus 2018-04-22 Reply

            De ce n-ar putea coexista. În orice caz, dacă vorbim de religie, cred că una dintre problemele ei este modul în care tratează sexualitatea. But anyway.

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              pentru că atunci când ai orgasm nu te gândești la nimic pentru că nu poși gîndi nimic în secundele acelea.
              ești doar un animal, ca orice animal de pe Terra care se reproduce.

              acela care spune că filozofează platonic atunci când ejaculează e un mincinos caraghios 🙂
              atât.

              • Aldus 2018-04-22 Reply

                Doamne, fato! 🙂 Păi și orgasmul ăsta primar nu poate coexista cu filosofia? Ce, filosofii n-au orgasm? 🙂

                La fel cum filosoful face sex, la fel cum matematicianul face sex, și omul religios poate face sex. Se gândește vreun matematician la teoreme în timpul orgasmului? Nu. Dar asta nu-l oprește să fie preocupat de matematică în restul zilei. La fel cu credinciosul. A coexista nu presupune ca ambele să se manifeste în aceeași fracțiune de secundă. În tine poate coexista pasiunea cititului cu cea pentru pictură, chiar dacă nu poți să pictezi și să citești în același moment.

                • delfinasu 2018-04-22

                  Aldus, nu se poate pentru ca anatomic nu se poate. Te rog caută si te documentează.
                  ”În timpul unui orgasm,cortexul prefrontal lateral-regiunea creierului din spatele ochiului stâng se închide. Aceasta este considerată a fi vocea rațiunii și zona ce ține sub control comportamentul.

                  Oamenii de știință spun că creierul unei femei și al unui bărbat în timpul orgasmului arată ca cel al unei persoane care se droghează,potrivit unui studiu publicat în „Journal of Neuroscience“.”

                  etc/
                  search google.

                • delfinasu 2018-04-22

                  completare: dacă mă citeai atent, ai fi observat că mă refer strict la momentul orgasmului/ejaculării, nu la un filosof sau vreo gospodină care face cozonaci în restul zilei.
                  Strict acel moment, care efectiv, din motive strict anatomice, nu-ți permite nici să filozofezi, nici să faci teoreme.

                  whatever, dacă vreo doar contrazicere de dragul contrazicerii, eu ma opresc.

                • Aldus 2018-04-22

                  delfinule, în momentul în care zici că orgasmul e o chestie animalică ce oprește toate porțile rațiunii, filosofezi pe tema sexului. 🙂 Știi cum zic?

                  La fel de bine, există teorii care spun despre orgasm că este ecoul unei stări androginale divine, în care plusul și minusul sunt perfect unite. Și că de aia ți se suspendă mintea, că în momentul ăla transcenzi condiția umană obișnuită, cu rațiune cu tot. Vezi? Filosofie.

                  Deci, poți filosofa în multe moduri pe tema sexului. Iosif n-o zis că se roagă în timpul orgasmului. El are o exprimare mai intuitivă, nu neapărat carteziană, dar dacă îl citești dincolo de litera scrisă, ajungi și la ce vrea să spună. 😉

  • Iosif 2018-04-22 Reply

    Mi-am dat seama, înca de când ti-ai pus masca de “delfinas” ca de fapt esti o… sirena ce înoata în mari si oceane tulburi, pentru a amagi si corupe eroii Eladei însa nu uita ca Ulise cunoaste tainele sirenelor si e pregatit oricând sa se confrunte cu vocile lor tentante… 🙂
    Ulise s-a legat de catarg, eu sunt legat de Hristos si de cer, si am o imunitate pe care tu nici nu ti-o poti imagina, draga delfinasu’… 🙂
    https://www.youtube.com/watch?v=FZfUuSkPGB4

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      masca ?? :))
      păi bine, masca mea e la fel de mască precum ti-e Iosiful mască ție 🙂

      mai taie din sforăielile cu iubirile necondiționate, mai lasă prostiile cu absolutul pentru că și tu ai crampe ca oricare muritor, și tu mănânci ca oricare muritor, sforăi ca oricare, ai flatulențe ca oricare alt om, ai fantezii erotice ca oricare muritor, la fel -- faci sex ca oricare muritor de rând, și ca papuașul, și ca românașul, și ca francezul, și ca oricare bărbat de pe pământul ăsta.

      lasă-mă cu înaltul dumitale, că nu mă sperii.
      Dumnezeul meu se respectă fără declamări cu aere de superioritate așa cum le faci tu.
      Unicatule! 🙂

      you made my day! 🙂
      na, că am ajuns și sirenă! :)))))))))))))

      • Aldus 2018-04-22 Reply

        Da de unde știi cum face sex Iosif? 🙂

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          ai dreptate, Aldus, copiii i-a făcut prin rugăciune și post 🙂

          • Aldus 2018-04-22 Reply

            Statistic, concepția după o perioadă mai lungă de abstinență are șanse mai mari de a aduce pe lume un băiat. Și invers, dacă nu are loc după o perioadă de abstinență, sunt șanse mai mari să fie fată. Deci, poate avea și postul o influență. 🙂 😉

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              Aldus, cât ai avut la anatomie în liceu?
              ce-are-a face s..a cu prefectura.

              cromozomii, milioanele de spermatozoizii cu x, cu y, etc.

              na, ca amu era bun klaus, ti-ar fi explicat el ca la carte.

              • Vero 2018-04-22 Reply

                La carte zice că: spermatozoizii pot fi purtători de cromozom X ori cromozom Y. Spermatozoizii care conţin cromozom X sunt mai voluminoşi decât cei cu cromozom Y; din această cauză, în principiu, mişcarea prin trompele uterine a spermatozoizilor “Y” se va face cu o mai mare rapiditate. Pe de altă parte, viaţa spermatozoizilor “Y” este mai scurtă decât a celor “X”.
                Eu zic că, poate, după o perioadă mai lungă de abstinenţă, spermatozoizii “Y” trăiesc mai mult.
                Iar aceeaşi carte mai zice că “lucrurile sunt extrem de complicate”. Nu ştim exact ce influenţează triumful unui spermatozoid de un tip sau altul şi lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum scrie în manualul de liceu, care oferă cunoştinţe generale, nu intră în amănunte.
                Statisticile evidenţiază existenţa unor fenomene. Există chiar dacă, până una-alta, nu le putem explica.

                • Aldus 2018-04-22

                  În toate sursele găsite de mine pe tema asta scria că contactele sexuale dese duc la creșterea procentului de spermatozoizi gino/feminini, apropo de cromozomii XX. Deci, șanse mai mari de a face o fetiță. Partea cu viața mai lungă sau mai scurtă poate fi folosită în felul următor: dacă femeia are unul sau mai multe orgasme înainte de ejaculare, atunci secrețiile ei vâscoase sunt un bun conducător/lubrifiant pentru micii și vioii spermatozoizi masculini, le permit să înoate mai bine, deci șanse mai mari de a face băiat. La fel, dacă poziția adoptată duce la o ejaculare cât mai profundă. Pentru că având de făcut un drum mai scurt și fiind „terenul pregătit”, spermatozoizii Y, mai rapizi, tind să câștige. Dacă însă e „pe uscat”, adică fără orgasm din partea ei, și la distanță mai mare de ovule, mor pe drum, că sunt ca gheparzii: sprințari, dar slabi la maraton. Și atunci câștigă cei X, mai lenți dar de cursă lungă. Deci, șanse mai mari de fetiță.

              • Aldus 2018-04-22 Reply

                Câte lucruri înveți tu de la mine, delfinaș! :))

                • Fire 2018-04-22

                  Aldus, pai daca-i asa, ma bag si eu la invatat de la tine, ca tu te pricepi la textele stufoase ale indienilor ! Ai ceva sa-mi recomanzi pe subiectul Kundalini- vagus nerves- 12 cranial nerves ? Tu te pricepi la treburile astea, orice info/ link/ pdf sunt binevenite.

                • Aldus 2018-04-22

                  Fire, nu cunosc. Atâta știu, că nu poți trezi Kundalini cum vrei tu, cu una cu două. Majoritatea adepților nu reușesc nici după o viață de practică. Iar pentru cei care reușesc, poate fi și periculos. Deci, dacă vezi un text care promite marea cu sarea (gen Sahaja Yoga), probabil e numai bun de aruncat la gunoi. Pentru că vornbim de o concepție unanimă, cu referințe în foarte multe tratate din diverse școli de yoga și hinduism.

                • delfinasu 2018-04-22

                  așa crezi tu, Aldus:)
                  statistic vorbind, nu e tot, mai trebuia să precizezi că ăia mici si sprinteni sunt mai prăpădiți la alergatul printr-un mediu mai acid
                  -- că alimentatia poate schimba aciditatea unei femei 🙂
                  -- in preajma ovulației șansele cresc pentru cei mici și prăpădiți 🙂

                  așa am făcut, deci am băiat 🙂

                  btw, retoric intreb, selecția naturală lucrează mai mult in favoarea celor cu xx (mai mari si mai rezistenți in medii dificile)
                  oare de ce?:)

                • delfinasu 2018-04-22

                  corectez:
                  în preajma ovulației insemnand 1 zi inainte si 1 după, cam atât.

                  si încă o dată subliniez: statistic, însemnând că poți doar crește șansele , dar asta nu înseamna ca hazardul nu poate opera după bunul plac.

                  si tot rămân la ideea că mai curând ne-ar fi lamurit klaus sau un medic.
                  noi poate știm câte ceva, dar nu știm tot.

                • Fire 2018-04-22

                  Nu, aia de la Shahaja Yoga nu ma intereseaza si nici alte feluri de yoga, pentru ca are metode care forteaza ridicarea Kundalini, big no-no ! Indienii … ca in filmele indiene, multa gargara si infloritura degeaba. Un singur indian stiu care a dat info autentice din experienta lui proprie si nu minca cacat ( se poate verifica prin comparatie cu textele alchimice westice ). I-am uitat numele, ca imi prind urechile in numele indienilor, insa tipul asta se limitase doar la ” cum a fost si ce am patit ” si cam atit.

                • Aldus 2018-04-22

                  delfinaș: de fapt, eu am zis doar de abstinență. că aia era singura corelată cu postul.

      • Iosif 2018-04-22 Reply

        Din (ne)fericire cunosc perfect universul în care se scalda femeia, am trait si traiesc experiente extreme fizic, sufleteste si spiritual înca din copilarie, si, desi am apreciat, respectat si iubit femeia de cân ma stiu, un fapt este limpede ca lumina zilei si o certitudine constatata personal, anume ca, femeia oricât de religioasa sau sfânta s-ar tine, iubeste egoist, interesata în principal sa-si satisfaca propriile dorinte, iar barbatul se gândeste sa-si satisfaca în primul rând partenera, daca este un barbat autentic, iubitor, ceea ce nu-i la îndemâna oricui si nici nu-i prea usor. Pe scurt, sexul n-are nimic de-aface cu IUBIREA ! Si primatele fac sex ! 🙂 )))

        • delfinasu 2018-04-22 Reply

          Iosif, subiectele erau despre infidelitate, despre libertate si despre cuplu.
          Si pinguinii sunt fideli partenerului lor, si nu sunt oameni. Si mai sunt exemple.

          Este evident că Sfinția ta atotcunoscătoare a depășit pragul acesta al plebei și transcede în planuri astrale superioare din care copiii vin pe aripioare fâl-fâl.

          Iosif, tot cu dânsa-ntrânsa te-ai reprodus si dumneata. Desigur, n-a fost sex. A fost sfințenie, martiriu, sacrificiul Tatălui, sforrrr, sforrrr, sforrr.

          Câtă ipocrizie, Dumnezeule!

          • Iosif 2018-04-22 Reply

            Ti-am dat Like pentru “ipocrizie”. “Bou” am fost “magar” deasemenea,mai lipsea expresia “libidinos” si te credeam sora lui castanman. Merci, draga delfinasu !

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              dacă ai impresia că mă atinge în vreun fel like-ul tău, te înșeli.
              Bou te-ai făcut singur.
              La fel și măgar, citește-ți replicile, eu doar te-am citat.

              Iar ipocrit ești, în măsura în care te ascunzi dupa cuvinte scrise cu majuscule, cuvinte mari, sforăitoare, iar în fapt umbli cu tot felul de strâmbe.

              ultimul exemplu al strâmbelor tale e că ai vrut să asmuți pomenind de castanman aici și acum, pe acest blog.
              să-ți fie rușine!

              • Iosif 2018-04-22 Reply

                Se pare ca memoeia îti joaca feste, draga delfinasu’ !

                • delfinasu 2018-04-22

                  Poate îmi joacă mie memoria feste, dar tu ai o problemă să vezi castane peste tot.
                  În locul tău m-as duce la culcare, pentru ca nu doar eu ti-am spus (de-a lungul timpului), ca ești beat.

        • Fire 2018-04-22 Reply

          Nu mai trageti de urechi pe nimeni ca iubeste egoist, pentru ca nu exista altfel de iubire decit egoista. Restul sunt doar ipocrizii de muiere nef…

          • delfinasu 2018-04-22 Reply

            Fire, iți dai foc la valiză cu fraza asta:)

            a mea arde deja:).

            • Fire 2018-04-22 Reply

              Delfinasule, oricum sunt Omul Negru pe aici ! Da’ alea cu iubirea neconditionata sunt pure fandoseli. Alea merg la domnisoarele de pension care visau Cai Verzi pe pereti, rupte de realitate, insa un om normal la cap … no way !

              • delfinasu 2018-04-22 Reply

                true.

          • Vero 2018-04-22 Reply

            Da, iubirea e un sentiment egoist, posesiv. Toată lumea zice “te vreau”, “nu pot trăi fără tine”, “ce mă fac fără tine?” Dacă n-ar fi vorba de egoism, n-ar mai exista crime “din dragoste”.
            Chiar şi atunci când mori ca să-ţi salvezi iubitul sau iubita o faci pentru că e bunul tău de mare preţ -- e ca şi cum ai muri apărându-ţi lada cu aur.
            Dar, după părerea mea, partea frumoasă a unei iubiri împărtăşite e că înseamnă, în acelaşi timp, posesie şi dăruire, posezi şi accepţi să fii posedat. Când unul dintre cei doi vrea să fie doar posesor, de obicei nu mai merge.

            • delfinasu 2018-04-22 Reply

              Asa e, Vero.
              Cam asa e si prin cartea aceea, dus la extrem, cum treci în celalalt, posedând de fapt.

              • Vero 2018-04-22 Reply

                După părerea mea, cartea, “Luni de fiere”, ar fi putut fi mult mai interesantă dacă s-ar fi axat pe o analiză mai amănunţită (şi mai convingătoare) a cuplului Franz-Rebbeca, a dorinţei fiecăruia dintre ei de a domina şi de a poseda fără să se lase posedat. Povestea celuilalt cuplu putea să lipsească.

        • Anemona 2018-04-23 Reply

          :))))))))))

  • Vero 2018-04-22 Reply

    Eu înclin să-i dau dreptate lui Aldus. (Chiar şi lui Iosif, când zice că dragostea e o legătură între două persoane care rezonează în toate aspectele existenţei -- ei, poate nu chiar în toate, dar în majoritatea lor. Apropo de carte, o relaţie bazata numai pe atracţia sexuală nu ţine, chiar şi când partenerii n-au nevoie de “condimente exotice”. Ce precupări comune, în afară de înclinaţia spre perversiuni, pot avea un medic dintr-o familie bogată şi o coafeză? Despre ce vorbesc când nu-şi regizează următoarea partidă de sex?)

    Femeile sunt altfel construite/programate decât bărbaţii. Da, şi la ele acţionează hormonii, endorfinele şi bâzdâgăniile. Dar manifestarea nu e la fel de violentă şi de inconfundabilă ca erecţia unui bărbat şi pot suporta abstinenţa mai uşor mai pentru mai mult timp decât bărbaţii. Şi, chiar dacă refuză s-o recunoască, la pubertate încep prin a visa o poveste de dragoste romantică, nu o partidă de sex sălbatic. Iar dacă acceptă sexul cu un necunoscut, undeva, în adâncul subconştientului, speră că tipul ăla e făt-frumos al lor, scos în cale de un noroc fabulos de chior.
    De-aia se şi spune că bărbaţii sunt porci. Femeile, care, prin natura lor (în codul lor genetic scrie că trebuie să aibă copii şi să-i crească în siguranţă), îşi doresc o relaţie cât mai îndelungată şi mai stabilă, nu vor să priceapă că pe bărbaţi îi interesează în primul rând plăcerea. Plăcerea fără obligaţii. Şi că, oricât de deschişi la minte s-ar pretinde, nu apreciază ceea ce dobândesc prea uşor, mai ales când ceea ce i-a delectat pe ei e obţinut la fel de uşor şi de alţii.

    Dacă, din motive pe care ea le consideră obiective, îţi laşi nevasta/iubita singură câteva săptămâni (poate chiar şi câteva luni), dacă te iubeşte, o să aştepte. În cel mai rău caz, o femeie normală o să-şi descarce tensiunea sexuală masturbându-se. În momentul când o să caute/accepte o relaţie sexuală cu altul, o să rişte într-o mult mai mare măsură decât un bărbat să se ataşeze emoţional şi fostul cuplu o să se ducă de râpă. În cazul unui bărbat, sunt mult mai mari şansele ca, în condiţii similare, să-şi satisfacă nevoia de sex şi atât.

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      Vero, ți-aș fi dat dreptate 100% în ce zici dacă nu aș cunoaște exemple concrete din actual: fete care agață, fete care știu ce vor încă de la 16 ani.
      Ai fi surprinsă dacă ai vorbi cu eleve de liceu din ziua de azi, nu mai spun de studente. Raportul a devenit aproape egal, o scriu cu oarecare tristețe, mai curând.
      Bărbatul nu ar putea fi infidel dacă nu ar exista o ea, de partea cealaltă. Știu cazuri concrete în care ea premeditează, inclusiv o sarcina să-l lege pe prost. Printre ele, unul in care femeia e chiar medic, de ani buni plecată în Germania.
      Bărbatul caută si găsește tocmai pentru că există femei și femei. Nu e doar el, nu e doar ea.

      Nu suntem fideli prin codul genetic, dar putem fi în măsura în care iubim și suntem atrași de partener, deopotrivă, fără constrîngeri. Indiferent cine e cel care evadează prin infidelitate (bărbat sau femeie), Aldus a avut dreptate când a spus de compatibilitate si cunoaștere.

      Fireste, e nobil și înălțător și dă bine pe sticlă o replică de genul ”nu contează dacă m-a înșelat cu alta/altul” sau ”e doar o experiență care ei/lui i-a prins bine, îl iert și continuăm viața împreuna chiar dacă și mâine o face cu altul/alta”, dar adevărul e că orice fel de chestie din asta atinge niște corzi. Drumul nu e niciodată drept.

      • Vero 2018-04-22 Reply

        “Știu cazuri concrete în care ea premeditează, inclusiv o sarcina să-l lege pe prost.”
        Păi e exact ce ziceam eu. Femeia vrea “să-l lege pe prost”, adică vrea o relaţie stabilă, nu doar o tăvăleală de o noapte. Chestia cu legatul bărbatului cu o sarcină e de când lumea şi pământul.
        Câţi bărbaţi premeditează ca s-o lege pe proastă, nu ca să “i-o tragă” o dată, sau de câteva ori?

        În rest, bineînţeles că nu poţi fi infidel/infidelă fără să existe un partener. Şi, sunt de acord, oricât ai zice că nu-ţi pasă bla-bla-bla, infidelitatea celuilalt atinge dureros nişte corzi sensibile.

  • Cudi 2018-04-22 Reply

    Delfinaș, dar ce discuție interesantă ai inițiat tu pe seama unei cărți de căcat. 😊)
    Care e limita acceptată a fidelității în cuplu? Cum zic și alții pe aici, partenerii cuplului stabilesc limita aceasta, sunt parteneri fideli care se culcă lunar cu o terță persoană și sunt parteneri infideli care au o singură dată au călcat strâmb de-a lungul relației. Partenerii de cuplu stabilesc ce e permis și ce nu, în ce termeni va funcționa relația lor.
    Și nu cred că putem enunța definiții generale, precum „Ce este un cuplu? Renuntarea la existenta in schimbul sigurantei, chipul fara atractie al dragostei legitime.” NU merită să ne oprim prea mult asupra unor astfel de afirmații, pentru că ele sunt expresia unor convingeri, concluzii personale și atât.

  • delfinasu 2018-04-22 Reply

    Cudi, ne scriam eu si Vero mai devreme , in comentarii, ca nu generalizam, ci enunțăm pornind din experiențele si gândirea proprie.
    Inceputul a fost pentru a declansa discutii pe tema. Iar spectrul e larg, de la toleranța lui Vladimir, până la iubirea dumnezeiască 🙂
    Pe ici, pe colo, ne suprapunem, unii cu alții, dar farmecul discuției a venit din diversitate.

    • Cudi 2018-04-22 Reply Author

      E ok, Delfinaș, discuția e stufoasă și eu nu mai știu încotro, sunt hăbăucă de cap, am dormit rău, nu m-am dezmeticit.
      Aldus, nu te opri din lectura cărții, poate tu o vei privi cu alți ochi. După paginile închinate curului Rebbecăi, se întâmplă chestii mai “interesante”.
      Vladimir, sunt de acord cu tine, fiecare cuplu funcționează cum hotărăsc partenerii. Eu sunt mai de modă veche, n-aș vrea ca Mihai să și-o tragă cu alta, nici măcar contra-cost.

      • Vladimir 2018-04-22 Reply

        Si eu am probleme sa urmaresc discutia, nu cred ca are legatura cu oboseala :D. Sarea si piperul pentru mine e Iosif. Domnul e un tip de troll cum nu exista pe vremea mea, rad cu spasme! :)).

        • Iosif 2018-04-22 Reply

          Hehehey dragii mei, “pe vremea mea”, era cu totul altceva ! 🙂 Esti sympà, Vladimire…

      • Vero 2018-04-22 Reply

        Eu am ajuns în cele din urmă la concluzia că, în cazul unui număr mare de comentarii, ca aici, structurarea lor pe mai multe niveluri mai degrabă încurcă. E mai uşor de urmărit dacă sunt toate comentariile pe un singur nivel, în ordinea cronologică a postării lor, şi fiecare scrie la început cui i se adresează. Pentru că, dacă intri după o jumătate de zi, ai tot ce e nou la sfârşit, nu te-apuci să derulezi în sus şi-n jos.
        E doar părerea mea. Am spus-o ca fapt divers. 🙂

        • Vladimir 2018-04-23 Reply

          Nu stiu daca si la tine e asa, dar mie imi afiseaza noile comentarii in bleu. Dar cand se starnesc discutii si devine totul bleu, pai da, atunci imi activez si alti neuroni ca sa pricep 😀 .

          • Vero 2018-04-23 Reply

            Aşa e şi la mine.
            E mişto când sunt puţine comentarii. Când sar de sută, chiar dacă între 2 intrări de-ale mele aici nu s-au adăugat decât trei comentarii, alea trei sunt unul hăis şi unul cea şi altul mai hacana şi derulez tot cârnatul ca să le descopăr. Iar dacă vreau să mai zic şi eu ceva, iarăşi derulez în sus şi-n jos, până văd de care “reply” să mă agăţ -- şi uneori nu-l nimeresc pe cel corect. 🙂
            Iar când se face totul bleu… e cum ai spus. 😀

            • Fire 2018-04-23 Reply

              O posibila solutie ar fi sa extinda fereastra cu ultimele comentarii. Sa putem derula ordinea tuturor comentatorilor din ultimile 6 ore, sa zicem. Dai click pe fiecare in ordinea in care a postat comentariile si incepe sa faca sens.

            • Cudi 2018-04-23 Reply Author

              Vero, mă gândesc că acum e o întâmplare, în general nu sunt prea multe comentarii la articole. Am adăugat un “Nou” pe culoare mai intensă, ca să apară în dreptul comentariilor noi, în cazul fiecăruia. Zic că sare în ochi mai bine decât acel bleu. Am extins fereastra cu ultimele comentarii la 15, urmând sugestia lui Fire. Nu pot seta pe ultimele 6 ore, că nu am opțiunea asta. Dacă nu ajută prea mult nici astea, fac cum zici tu și scot comentariile pe subniveluri, dar nu începând cu acest articol, că s-ar da peste cap ordinea comentariilor deja existente și ar ieși o varză și mai mare.
              Mai târziu vin și iau pe îndelete discuția, să răspund și eu.
              Până una alta, AMR 7.

              • Vero 2018-04-23 Reply

                Cudi, nu ştiu dacă ce-am zis eu cea mai bună soluţie. Poate au alţii idei mai bune.

              • Fire 2018-04-23 Reply

                Parca inainte erau comentarii fara subniveluri si s-a trecut la astea de acum, tocmai din cauza de varza. Pe mine m-ar coafa mai mult de ultimele15 comentarii, pentru ca atunci cind se posteaza mai mult de 15 in scurt timp, nu le mai pot descalci si citesc doar cele care apar la ” ultimele comentarii”.

              • delfinasu 2018-04-23 Reply

                mea culpa, Cudi, nu mai fac, promit:)

              • delfinasu 2018-04-23 Reply

                Sis, ia-mi eticheta aia rosie uriasa de pe frunte, că parcă-s semafor! :)))

                Pleaaaaase!

                • Vero 2018-04-23

                  Da, de eticheta aia şi eu aş zice că nu-i nevoie, albastrul e destul de vizibil.
                  Dar extinderea listei cu ultimele comentarii e mişto.

                • Cudi 2018-04-23 Author

                  Delfinaș, Vero, tocmai ce am vorbit cu Mihai la telefon, spune ca voi, că eticheta “Nou” pentru comentariile apărute de la ultima vizită ne-a îmbolnăvit blogul de pojar, că arată ca un furuncul în frunte. Mai las așa câteva ore, până vine el acasă.

                • delfinasu 2018-04-23

                  :))))
                  suntem contagiooooooosi!

  • Aldus 2018-04-22 Reply

    Eu zic că Vero a sumarizat foarte bine. delfinaș, dreptu-i că unele femei vor să-l lege definitiv de ele pe bărbat, dar fac asta cu premeditare, în mod calculat, nu pentru că ar fi atrase erotic până peste poate de el. Și „prostul” e prost și cade-n plasă tocmai datorită slăbiciunii lui pentru sex. Slăbiciune pe care femeile n-o au.

    Acum, că există și excepții, asta n-a contestat nimeni. Eu am încercat să trasez niște linii generale, cât de cât. Sigur că nu se poate da o regulă absolută, putem discuta doar ca predominanțe sau predispoziții. Cât privește liceenele și studentele ălea de care vorbești, adu-le și pe-aici pe blog. 😆

    • delfinasu 2018-04-22 Reply

      hehe, Aldus, n-au ele treabă cu blogurile & altele de gen. Mergi in campusul celui mai apropiat centru studentesc. Sau la liceul cel mai apropiat. Sigur vei gasi puzderie.
      Imi povestea cineva cum se făcea sex in liceu acum vreo 6-7 ani. Din clasa a zecea. În buda liceului. Si liceul cu pricina nu e un exemplu singular.

      • Vero 2018-04-22 Reply

        Sex în clasa a zecea se făcea şi în vremuri mai vechi. E drept că nu în buda liceului (cel puţin din câte ştiu eu).

  • Aldus 2018-04-22 Reply

    Cudi, eu intenționez s-o termin, dar eventual peste câteva zile, în funcție de cât timp îi aloc. Asta mai ales că până acum nu mi s-a părut deloc greu de digerat, cum zice Renata (sunt curios dacă ea a citit-o). Iar dacă n-ar fi virat-o așa de tare spre fantezii erotice, ar fi fost poate chiar mai interesantă -- cred că autorul are talent la povestit. Descrierea feselor Rebeccăi (nume cu rezonanțe intime pentru mine) e oarecum hilară, dar nu scârboasă.

    În schimb, eu cred că merită discutate și pasajele din carte. Că de aia am citit-o, ca s-o putem comenta. De exemplu, partea cu:

    Ce este un cuplu? Renuntarea la existenta in schimbul sigurantei, chipul fara atractie al dragostei legitime.

    are mai mult sens pentru căsătorie decât pentru un cuplu iubit-iubită. Pentru că într-adevăr, o căsătorie implică, de multe ori, o anumită siguranță dar aduce cu sine și o anumită rutină sau „oficializare” a relației, fapt care îi poate răpi din imprevizibilitate și mister (dacă ai un iubit, se poate întâmpla orice, deci ești deschisă către orice; un soț îți dă o anumită garanție, așa că dispare misterul, necunoscutul se topește într-o relație oficială, unde nu se mai poate întâmpla nimic, te-ai „asigurat”). Am cunoscut fete care s-au îngrășat foarte mult odată ce s-au căsătorit. Pentru că psihologic nu mai erau stresate de ideea că trebuie să fie frumoase ca să-și găsească un soț. Apoi, fructul oprit este întotdeauna mai dulce decât cel permis. 🙂 Deci, într-un fel autorul are dreptate, dacă prin cuplu ne referim la căsătorie. În alt fel nu, pentru că căsătoria este totodată și o împlinire.

    Depinde și de cei doi. Eu aș zice că cu cât relația lor este bazată pe lucruri mai superficiale, cu atât citatul are mai mult sens. Cu cât au la bază sentimente mai profunde, cu atât căsătoria devine o etapă firească a iubirii lor. Deci, putem discuta și de fapt nu văd de ce n-am face-o. Eu încă n-am citit decât primele 50 de pagini, dar se poate discuta și pe marginea lor.

    Cu privire la ce zicea Vero mai sus, că poate trebuia pus mai mult accent pe relația lui Franz cu Rebecca, eu cred că autorul a recurs la modul ăsta de prezentare pentru a ne face să-i înghițim mai bine limbajul erotic. Pentru că narată la persoana I, instinctiv simți nevoia să te identifici cu naratorul, și poate n-am fi acceptat atâtea chestii sexuale. Și atunci, autorul le-a introdus în discuție ca și cum ar fi ale altcuiva. Noi (identificați cu naratorul) nu avem astfel de fantezii, noi suntem niște oameni convenționali. Ele sunt ale pasagerului ăsta ciudat cu care ne-am întâlnit pe vapor și care ni le povestește. Modalitatea asta de punere în scenă ne-ar permite nouă, cititorilor, să acceptăm aceste fantezii ca pe niște mici plăceri nevinovate, fără să ne afecteze în vreun fel stima de sine. Că nu sunt ale noastre, noi doar tragem cu urechea la ele.

    Rămâne să se mai pronunțe Anemona, că ea ne-a sugerat cartea.

    • Vero 2018-04-22 Reply

      Păi putea s-o nareze la persoana a III-a, nu? 🙂

      Nu ştiu dacă are mai multe chestii sexuale decât “Amantul doamnei Chatterley” -- care, e drept, e narată la pers. a III-a, dacă nu mă înşel. N-o mai ţin aproape deloc minte. Am citit-o în primul an de stagiatură, într-o noapte, că nu puteam s-o ţin mai mult. Circula pe sub mână, trasă la xerox -- că nu corespundea cu morala comunistă.

      • Aldus 2018-04-22 Reply

        Păi da, dar la cum e redată cartea, la stilul ăsta de narațiune, asta a fost impresia mea, că se folosește de tertipul unor fantezii care nu-s ale lui (naratorului), pentru ca noi să i le înghițim mai ușor. Poate are mai mult sens la un bărbat. Poate o femeie nu se identifică la fel de bine cu un narator bărbat. 🙂

        • Vero 2018-04-22 Reply

          Păi gândeşte-te în ce măsură te poţi identifica tu cu un narator femeie. 🙂

  • Aldus 2018-04-22 Reply

    PS: Altă treabă cu sistemul de voturi de acum. Poate mi-l pun și eu, e fain. Și rapid.

  • Vero 2018-04-22 Reply

    Păi gândeşte-te în ce măsură te poţi identifica tu cu un narator femeie. 🙂

    • Vero 2018-04-22 Reply

      Scuze, am pus comentariul şi aici din greşeală.

  • Vladimir 2018-04-23 Reply

    As trece la partea a-II-a aia cu “ce e cuplul” din comentariul lui Delfinasu. Nu cred ca am stat vreodata sa ma gandesc la chestia asta. Pentru mine cuplul e reprezentat in societate de doua persoane care-s impreuna, indiferent de statut. Adica poate sa fie X cu sotia sau X cu amanta. Sau doua intre ele sau doi intre ei. Indiferent ce vine in doi intr-o societate.
    Ce-i face cuplu pe astia 2? Pai optiunea de a fi si de a fi prezentati impreuna. Ce implica sa fii cuplu? In secolul asta as zice ca in ideea de cuplu se subintelege o relatie sexuala. Poate doar pe la adolscentii tineri sa nu fie cazul, desi judecand dupa experienta mea si a prietenilor mei, nici acolo. Dar hai sa largesc notiunea si sa zic “sa imparti ceva”. Cred ca esti preceput social intr-un cuplu ca vrei sau nu, atat timp cat te afisezi cu una despre care se stie ca imparti patul, imparti altele. Care-s obligatiile de cuplu? Pai alea stabilite cu partenerul de care daca nu te achiti se dizolva binomul.
    Daca vorbim de casatorie lucrurile se schimba. In sistemul meu de valori nu are nici o conotatie sentimentala sau religioasa. E un pur contract legal. Apartii legal unul altuia. Mie unul mi se pare util pentru protectia financiara a femeii. Desigur ca poti incheia si alte contracte in directia aia, dar asta marital e cel mai accesibil, recunoscut si greu de atacat cel putin in Europa (de exemplu de rude, postmortem). E o forma usoara de a te asigura ca banii si posesiunile tale, macar in mare majoritate ii revin femeii tale dupa ce mori intr-o forma mai sigura decat un testament. Mi se pare util pentru dreptul legal de a lua hotarari medicale. Din nou, desigur ca exista si alte forme legale de a acoperi asta, dar casatoria le acopera ca o umbrela mai multe deci e comoda.

  • Vero 2018-04-23 Reply

    Ar mai fi ceva. Toată lumea a vorbit de fidelitate privind lucrurile din interiorul cuplului. Dar, ca să apară infidelitatea, e nevoie de cineva din afară.
    Nimeni n-a spus ce face când e persoana din afară: când, neavând el însuşi/ea însăşi obligaţia de a-i fi fidel/fidelă cuiva, i se pune pata pe cineva sau îi face avansuri cineva (o femeie foarte sexi / un bărbat din soiul irezistibil) despre care ştie sigur că face parte dintr-un cuplu (care nu tolerează sexul cu terţi).

    • Vladimir 2018-04-23 Reply

      Pai daca se ajunge acolo mie mi se rupe, ca nu-i problema mea :). E problema doamnei ce-si insala sotul. E treaba ei fiind relatia ei cu sotul/iubitul, nu a mea (de a mea ma ingrijesc eu). O priveste. De asemenea nu ma intereseaza dinamica din cuplul dansei.
      Altfel eu unul ma feresc ca de dracu sa ajung in situatii din astea ca nu-mi place sa-mi bag cuie in bocanci. Cum ziceam, in afara de cazul unei tranzactii (cand vorbim de un serviciu ca oricare altul si nu se pune problema de sot), relatia cu orice doamna non-remunerata (casatorita sau nu) are potential exploziv. Din riscurile standard sunt: aia se indragosteste (sau crede ca s-a indragostit), apare drama cu sotul care de regula e un miorlait de te ia scarba, etc. Asadar pe cat posibil eu ma feresc, pastrez distanta, ca stiu ca daca ma las prins in joc orice femeie poate baga orice barbat in pat si nu-mi place sa pic de prost. Plus ca, cum ziceam, sunt prea lenes sa imi bag cuie in bocanc atat timp cat pot sa evit. Bine asta e teoria care e frumoasa dar nu tine intotdeauna. Si cand nu tine revenim la primul paragraf.

      • Cudi 2018-04-23 Reply

        Vladimir, am așa o senzație că domnii care te citesc te invidiază.

    • Vladimir 2018-04-23 Reply

      Fix asa gandesc si despre potentialii copii rezultati din relatia cu o amanta. Sunt problema aleia. Si daca-i face si daca nu, nu ma intereseaza. E decizia ei. Nu mi-as lasa nevasta doar fiindca una mi-a tras copil. Desigur ma astept sa fiu legal pus la plata daca aia e suficient de desteapta si as plati fara sa clipesc, dar plodul in sine e problema femeii, nu a mea. Asa ca chestie cu tras plodul ca sa legi prostul, nu tine, cel putin nu la mine. I-as ura unde sa si-l bage fiindca, fiindca nu exista metoda de coercitie sa-i cresti uneia plodul (afar de aport financiar, dar de ala mi se rupe). Iar daca aia e si casatorita, atunci chiar nu conteaza, ca e automat legal al aluia :). Daca respectivul e simplu la cap sa se sinucida din atat lucru (cum ziceai mai sus), din nou nu e problema mea, ca nu-s eu responsabil de labilitatile emotionale ale diversilor.

      • Vladimir 2018-04-23 Reply

        Hehehe, tocmai mi-am dat singur like incercand sa vad cine mi-a dat like. Clar FB produce monstri :))

        • Vero 2018-04-23 Reply

          Da, “defectul” acestor “thumbs up” e că habar n-ai cine le-a dat. Iar dacă dai unul din greşeală nu dispare la următorul tău clic, cum se întâmplă cu “like-ul”. Dar oferă, totuşi, un mijloc de exprimare în plus. 🙂

  • Iosif 2018-04-23 Reply

    Credeam ca sunteti geniali cu totii, însa citindu-va reactiile constat ca sunteti doar… geni(t)ali ! Felicitari dragilor ! No offence ! 🙂 )))

  • Aldus 2018-04-23 Reply

    Blogurile sunt jurnale personale și ca atare nu sunt optimizate pentru comentarii masive, din partea unui mare număr de persoane, cum sunt de exemplu forumurile. Care chiar pentru asta sunt făcute, pentru comentarii. Acolo, postarea inițială (echivalentul articolului de pe blog) conține deseori o scurtă întrebare. Deci, poate cineva o să studieze la un moment dat forumurile și o să facă un plugin wordpress care să cloneze sistemul lor de comentarii. Până atunci:

    1) Ați putea folosi comentarii pe un singur nivel, hai două. Aceste comentarii sunt mult mai ușor de urmărit (pe un singur nivel, te uiți doar de unde ai citit ultima dată în jos, pentru că toate comentariile apărute ulterior vor fi în ordine, dedesubt).

    2) Puteți instala pluginul ăsta, care generează un widget pentru ultimele comentarii, cu două linkuri dedesubt, cu care puteți încărca comentariile mai vechi sau mai noi. Astfel puteți parcurge (în acel widget) toate comentariile recente, până ajungeți la ultimul pe care l-ați citit ieri, de ex.

    Hope this helps.

    • ketherius 2018-04-23 Reply

      This plugin hasn’t been tested with the latest 3 major releases of WordPress. It may no longer be maintained or supported and may have compatibility issues when used with more recent versions of WordPress.

      • Cudi 2018-04-23 Reply Author

        Ha! Gândim la fel :))

    • Cudi 2018-04-23 Reply Author

      Aldus, n-o să instalez plugin-ul acela, pentru că “This plugin hasn’t been tested with the latest 3 major releases of WordPress. It may no longer be maintained or supported and may have compatibility issues when used with more recent versions of WordPress.”. Însă orice sfat e binevenit și îți mulțumim pentru asta.

    • Aldus 2018-04-23 Reply

      Păi îl puteți testa voi. Dacă un plugin sau o temă nu își face update de câțiva ani, WordPress o cam scoate pe tușă. Da’ poate pluginul e bine făcut și n-are nevoie de update. Eu l-am folosit o perioadă instalat și a mers ok. E drept, pe o versiune mai veche de WordPress. Deci, îl puteți proba. Aveți backup la blog, aveți om care se pricepe la chestii tehnice în familie. Sau puteți face unul pornind după modelul lui. Altfel, nimic nu-i sigur pe lumea asta, nici măcar procesoarele Intel. Cu atât mai puțin pluginurile testate (a se vedea câte bug-uri se elimină, unele critice, la fiecare nouă versiune de Jetpack -- plugin pe care voi îl folosiți). Gândiți la fel, adică vă e frică să ieșiți din casă, să nu cumva să vă calce mașina? 🙂

  • renata 2018-04-23 Reply

    Aldus, undeva mă întrebi dacă am citit cartea. Da. Pe nerăsuflate. Și totuși am ieșit din ea ca și cum aș fi călcat într-un rahat de câine cu tălpile goale. Nu am răbdare să detaliez. Cartea e ca o băută strașnică, seara, urmată de o mahmureală cu multe pastile dimineața. Poate chiar cu rămas acasă și bolit în pat.
    A nu se înțelege că n-am apreciat scriitorul Pascal Bruckner. Citește și „Hoții de frumusețe”. Sunt scriitori care scriu pentru a se trata de obsesii și angoase. Din fericire, omul o face cu talent. Cam asta face și Herta Muller, pe cu totul alt tărâm obsesional.

    • Vero 2018-04-23 Reply

      Din punctul meu de vedere, cartea are de pierdut şi din cauza traducerii (vorbesc de versiunea de pe net, către care a pus link Cudi, că alta n-am găsit). Pentru mine, cel puţin, folosirea perfectului simplu pentru relatările la persoana întâi are ceva caricatural.

  • Anemona 2018-04-23 Reply

    Dumnezeule, îmi dădeam mie termen o lună. Văzusem doar filmul. Scârbos în primâ fază, intrigant mai apoi, cometă cu o coadă formată din mii de întrebări acum. Nici nu știu dacă mai vreau să citesc cartea. Scriptic e mai mult ca sigur un fiasco. De parcă ar conta! Traduceri eșuate, Herta, toate divagațiile pe temă ( la sex mă refer aici), raportări religioase ce aduc a viol, tradiții care te pot scuza……
    Băi, eu cred că suntem minunați în diversitatea asta de simțiri. Chiar dacă uneori doare ca dracu’. Mai apare uneori un Pascal care poate stârni o anemonă. Fără voia lor ajungi să citești două sute de comentarii pertinente. O lună îmi va trebui să nu mai citesc cartea. Dar o voi face! 🙂

    • Aldus 2018-04-23 Reply

      Hai să-ți dau un citat:

      În societatile noastre, nuditatea femeii este masura tuturor lucrurilor: recompensa si visul fiecaruia de la nastere pâna la moarte. Am exaltat pentru dumneata silueta Rebeccai, i-am laudat proportiile admirabile, pântecele ei rascolitor, dar n-am spus înca nimic despre ceea ce într-adevar ma uluia la ea: fesele ei, cele mai frumoase ce mi-a fost dat sa vad vreodata. Era un bloc tare, un giuvaer perfect închis pe lânga care îmi pledam cauza cu succese variate, un dos rotund, dolofan, foarte gras care tâsnea ca o bomba fara ca aceasta rotunjime sa-i strice cu ceva farmecul. As vrea sa am elocinta unui poet ca sa redau acest duplicat de minuni, aceasta pilota sublima asezata la mijlocul corpului, si desenând o crapatura atât de adânca încât ai fi putut sa strecori în ea o scrisoare. Nu vazusem nimic atât de viu si de expresiv. Aceste doua perne de dragoste îmi ofereau contrastul enigmatic al enormitatii lor strapunsa de un minuscul put de santal: ca si cum cel mic era substanta celui mare. Axa coapselor, partea de sus a gambelor, rotunjimea crupei constituiau un ansamblu surprinzator, o pura bucata de linii de care metresa mea era excesiv de mândra si pe care nu scapa nicio ocazie sa o puna în valoare, sa o afiseze, sa o dezgoleasca chiar în public pentru a nu lipsi pe nimeni de acest rapitor spectacol. Am fese prea frumoase, spunea ea, ca sa ma asez pe ele, merita sa fie expuse într-un muzeu, în vârful unei coloane.

      Asta e partea de început a unor pagini dedicade exclusiv fundului Rebeccăi. 😀 Dar cartea merită măcar începută, pentru că autorul are talent și te poate captiva. Acum, e drept că la scurt timp o cotește cu talentul spre erotisme de genul ăsta. Eu o să încerc să mai citesc din ea. 🙂

      • Fire 2018-04-23 Reply

        Mai bine punea o poza cu fundul Rebecai si va salva sa citit balaria aia intinsa pe citeva pagini.

        • Cudi 2018-04-23 Reply

          O poză cât o mie de cuvinte, indeed! :))

          • Vero 2018-04-24 Reply

            Beleaua e că nu-ţi poţi poza produsul propriei imaginaţii. 😛 În afara cazului în care ai talent la desen şi, în loc de poză, apelezi la un tablou, sau măcar la un crochiu; dar atunci ai probabil mai multe şanse să ajungi pictor, nu scriitor.

            Dar o poză sau un tablou dă totul mură-n gură, nu lasă loc pentru imaginaţia ta, ca o descriere prin cuvinte. Impune, nu propune.

            Şi despre un film se spune că doar vârful icebergului, pe când cartea după care a fost făcut (dacă a fost făcut după o carte) e icebergul întreg. Cu condiţia să fie vorba de o carte bună.

            • delfinasu 2018-04-24 Reply

              asa e, Vero
              si ca efect prelungit al prea multo poze si prea putine carti citite, generatia vizualului (instagram si facebook) are o problema certa, reala, de exprimare, de comunicare.

            • Aldus 2018-04-24 Reply

              Nu, dar cât de greu e să convingi o fată să-și xeroxeze posteriorul? 😀

              https://www.youtube.com/watch?v=QAizDQe-Iso

              • Vero 2018-04-24 Reply

                😆
                Problema e că trebuie să convingi o fată cu un posterior care să se potrivească la fix cu descrierea.

              • Vero 2018-04-24 Reply

                😆
                Problema e că trebuie să convingi o fată cu un posterior care să se potrivească la fix cu descrierea.

                Comentariul nu vrea să intre, cică am mai zis o dată asta. Aşa că i-am pus acest adaos.

                • Vero 2018-04-24

                  Scuze -- după ce mi-a luat al doilea comentariu a apărut şi primul. 😉

    • Cudi 2018-04-23 Reply

      Anemona, e chestie de gusturi, nu te lua după mine, nu fi descurajată în lectura cărții. E drept, mie nu mi-a plăcut, însă poate și pentru că nu prea mă mai atrag cărțile, filmele care vorbesc preponderent despre drame, relații de cuplu. Dacă le îmbraci în ceva SF, bagi un agent secret în ecuație, un elf, un hotel bântuit, ceva, poate. Eu sunt în măsură să spun că nu mi-a plăcut și atât, nu că ar fi lipsită de valoare cartea.

      • Aldus 2018-04-24 Reply

        Parcă descrii Game of Thrones. Atâta că nu are SF, ci fantazy. Dar de exemplu, episodul The Door este demn de Zona Crepusculară. De fapt, tot sezonul 6 este excelent. Sexul are o pondere mică, și totuși, tu asta ai văzut în el, așa că dă-mi voie să am rezerve cu privire la faptul că dacă romanul sau filmul ar avea și altceva pe lângă erotism, te-ai uita. 😛

    • Fire 2018-04-24 Reply

      Anemona, de ce zici ca doare ca dracu’ faptul ca suntem “diversi in simtiri ” ? Te citez, pentru ca sunt comentariil;e varza, de nu se mai inteelege om cu persoana ” Băi, eu cred că suntem minunați în diversitatea asta de simțiri. Chiar dacă uneori doare ca dracu’ ”

      Nu stiu care-i baiul tau, da’ pe mine ma doare fix la bascheti ca exista oameni care simt, gindesc si se comporta diferit de mine. Who cares ? E loc destul sub soare pentru piticii fiecaruia dintre noi.

      • mona 2018-04-24 Reply

        tu esti bolnava rau draga mea

        • Cudi 2018-04-24 Reply Author

          Mona, explică, dacă tot te bagi în vorbă, de ce-ai fi tu cea brează.

      • renata 2018-04-24 Reply

        Și pe mine mă doare tot acolo, Fire, doar că la noi le zice bașcheți.
        Anemona n-o fi observat că aici, la Cudi, Cudi pune o oală cu apă la foc și toți ceilalți aruncă în ea ce cred de cuviință. În final, iese o ciorbă colectivă care ne place sau nu. Dar e ciorba la care cu onor am participat!

        • Vero 2018-04-24 Reply

          Tocmai de-aia ar fi cazul să ne placă. Ciorba. Sau măcar s-o halim fără cârtire, ca-n bancul cu evreul care n-a aruncat săpunul cumpărat, din prostie, în loc de brânză: “Sopon cumpărat, sopon mâncat”.

          • delfinasu 2018-04-24 Reply

            Si Renata si Vero au dreptate, e o ciorba comuna, deopotriva cu ingrediente diverse (fiecare ce-o putut si ce-o avut chef), din care fiecare mananca atat cat vrea.
            evident, totul e in oala ce fierbe pe aragazul unei gospodine, ca doar n-o sa fiarba pe aragazul vreunui filosof pierdut in lectura

            o fi ea hrana spirituala, dar o ciorba calda la momentul potrivit face minuni mult mai mari pentru (starea de) spirit decat freud, nietzche, si tot neamul lor :).

            si, cum mama m-o invatat ca, atunci cand ma ridic de la masa, sa multumesc pentru bucate:
            Multam de masa, Cudi:)

            • Cudi 2018-04-24 Reply Author

              Delfinaș, eu n-am făcut mai nimic, masa s-a întâmplat, mănânc și eu cu aceeași curiozitate ca oricare dintre voi. Meniul l-o făcut Anemona de data asta, că tot ne-o invitat să citim și să discutăm Luni de Fiere. Dar și-a și găsit cu cine, Vero a stins cartea în câteva ore. :)) Ciorbă, ghiveci, varză, ce-o fi, farfuria mai mult e pretext ca să fim alăturea, câteva momente din zi, în virtualul ăsta. Eu îmi cer scuze că n-am avut timp de mai mult, s-or cam îngrămădit toate ziele astea pe capul nostru offline.

              • delfinasu 2018-04-24 Reply

                🙂

                • Cudi 2018-04-24 Author

                  Să mai zic că tu ai venit cu sarea și piperul, respectiv cu întrebări mai interesante decât cartea? Nu mai zic, se știe.

                • delfinasu 2018-04-24

                  ca de la gospodina la gospodina, am pus doar niste leustean, patrunjel:)
                  autohton, simplu.

                  chestiile de finesse apartin celorlalti meseni.

  • Cudi 2018-04-23 Reply Author

    Vero, sinuciderea bărbatului din vecini, după ce-a aflat că băiatul lui nu era al lui, nu mă surprinde. Oricum ai da-o, vestea e devastatoare, realizezi că practic ai trăit o minciună. Statistic vorbind, dacă femeile vehiculează intenția de a se sinucide, bărbații sunt cei care o fac, care reușesc, pentru că găsesc rapid o modalitate de a-și pune planul în aplicare. Iar motivul, zic eu, a fost unul cât se poate de decent (ironie macabră). Cel puțin, comparativ cu cele de genul:
    “It happened during George Washington’s time as president that he had a cook who attempted to poison him. In those days tomatoes were regarded as poisonous, and the cook cut up some of them in a salad. Then he went out and committed suicide in the mistaken belief that Washington’s death would surely be attributed to him.” -- https://www.quora.com/What-were-some-ridiculous-reasons-because-of-which-people-committed-suicide

    • Vladimir 2018-04-23 Reply

      Apropo de chestii ridicole, ati citit 1001 Ridiculous Ways to Die? 🙂
      Iaca un exemplu: “Vlad Inecatul was a Prince of Wallachia between June 1530 and 1532. He died when, in a highly inebriated state, he rode his horse into full waters of the Dambovita River. Not surprisingly, his royal moniker in history books was Vlad the Drowned.”
      E haioasa cartea! Mi-a dat-o cadou doamna :D.

      • Cudi 2018-04-23 Reply Author

        Calul a scăpat?
        No, uite cum intră românii în analele istoriei mondiale. N-am citit cartea, Vladimir. Dar pe câștigătorul gălățean al Darwin Awards îl știți?
        “Chicken to Go
        2004 Darwin Award Winner
        (3 October 2004, Galati, Romania) Constantin, 67, lived in a formerly peaceful village near Galati. But lately Constantin couldn’t get any sleep, all because of a single noisy chicken. Night after night he dreamed of wringing its neck, or even better, chopping its head off and eating it. One night, he finally had enough. He roused himself from bed and headed out to the yard in his underwear, determined to bring silence to his home.

        The sleep-deprived villager grabbed that chicken by the neck and chopped its head right off. Only then did he realize that he had confused his own penis for the chicken’s neck. While Constantin stood stunned by his folly, his dog rushed over and gobbled up the treat.

        He was rushed to the hospital, bleeding heavily. Doctors sewed up the wound and pronounced him out of danger. He is also in no danger of reproducing.”
        http://darwinawards.com/darwin/darwin2004-27.html

        • Vero 2018-04-24 Reply

          😆
          Dar avea 67 de ani… Adică, din păcate, apucase probabil să se reproducă. 😀

        • Vladimir 2018-04-24 Reply

          Erau mai multi romani acolo, pe asta l-am citat fiindca mi-a fost comod, cum am scris un post pe blog despre carte si acolo aveam citatul asta asa ca doar am copy/paste aici si scos comentariile mele :). Pe blog l-am ales fiindca-l chema Vlad si asa-mi zice mie nevasta-mea, ca Vladimir e cam lung. Cum ma vad in stare sa patesc una ca respectivul, mi s-a parut potrivit pasajul :D.
          De Darwin Award Winner-ul roman nu stiam, am ras cu spasme!

      • Vero 2018-04-24 Reply

        N-auzisem de acest Vlad Înecatul. Păcat că astfel de chestii nu se pun în manualul de istorie. Ar face orele de la şcoală mai tentante. 😀

        • delfinasu 2018-04-24 Reply

          care e limita “atractivului”, Vero? ca si Cancan, Acces Direct, WOW Biz, etc?

          eu as prefera, mai curand, iesirea din lexicul rigid intr-o maniera interactiva cu aplicabilitate concreta (chiar si la istorie, sunt atatea locuri doldora de istorie necunoscute copiilor, multe dintre ele aproape)

          dar asta ar insemna ca profii sa-si bata capul cu din astea, ceea ce poate fi prea mult.

          • Vero 2018-04-24 Reply

            Nu ştiu ce sunt Cancan, Acces Direct, WOW Biz. Presupun că oarece reviste online de scandal.

            Partea anecdotică e întotdeauna mai atrăgătoare. Nu e nevoie să fie şi subiect de teză. Iar copiii ar învăţa că toţi conducătorii unui popor sunt şi ei oamenii. Nu un soi de sfinţi de ţinut pe piedestal. Ştefan cel mare şi sfânt, bla-bla-bla. Copiii trebuie să-nveţe că n-a existat nicio epocă de aur, să cunoască trecutul cu bune şi cu rele. După părerea mea, asta i-ar pregăti mai bine pentru viaţă.
            Dar, fireşte, e numai o părere. Nu-s ministrul învăţământului şi nici nu mi-aş dori să fiu.

            Cert e că mie istoria mi-ar fi plăcut cu siguranţă mai mult dacă n-ar fi băgat partea naşpa sub preş. Cine ştie, poate nici n-aş mai fi copiat la teză într-a opta. 😛 😀

        • delfinasu 2018-04-24 Reply

          si ca o paranteza, ce relevanta are acest Vlad Inecatul, pentru istorie si pentru noi, ce de acum. Cu ce ne-a afectat existenta lui.

          da, sa zambim intr-un schimb de replici pe un blog.
          nu, sa-l vad in vreun manual dupa care invata niste copii.

          Pentru ce sa fie intr-un manual iar profa (obligata fiind de programa de invatamant ce sa predea si ce sa asculte) sa-ti intrebe copilul in teza:
          -- “Prezentati perioada domniei lui Vlad Inecatul, gradul alcoolemiei, natura alcoolului ingerat si efectele revarsarii Dambovitei”

          adicatelea copilul meu sa-si incarce mintea cu kkturi de gen. no way!
          mi-e de ajuns legenda cu stefan cel mare cu palosul gros.

          si-atunci ma mai intreb de ce nu e capabil un adult sa priceapa o strategie, o miscare istorica, sensul unor aliante, etc. ci doar sa rontaie seminte lipit de ecranul tv-ului cu toata cohorta lui nesfarsita de starlete si nulitati.

          • Vero 2018-04-24 Reply

            Existenţa acestui Vlad Înecatul ne-a afectat cu siguranţă. În sens negativ. O ţară condusă de un asemenea individ timp de doi ani are de pierdut. Efectele nefaste ale domniei lui ar putea fi subiect de teză, nu gradul alcoolemiei etc.
            Ar trebui cunoscute, ca să ne gândim mai bine înainte de a ne vota conducătorii pentru următorii patru-cinci ani. Coroana se moşteneşte, pe-atunci nu era nimic de făcut pe cale legală, dar acum măcar de dictatura regală am scăpat -- cel puţin pe moment. Adepţii monarhiei ar trebui să ştie care sunt riscurile privilegiilor ereditare.

          • Cudi 2018-04-24 Reply Author

            Recunosc, nu știam nimic despre Vlad Înecatul, asta până aseară. Și până în momentul ăsta am prins deja doi cărora să le povestesc de unde i se trage numele.

  • Cudi 2018-04-24 Reply Author

    Off topic: mai avem un român celebru, premiat cu Darwin Award:

    “Rub the Mint
    2008 Darwin Award Winner

    (December 1988, Romania) I was a student of electricity and mechanics in Communist Romania. At the time, it was mandatory for all children, including university students, to boost the economy by ‘active participation.’ Each autumn we worked in agriculture, harvesting fruits and vegetables, and for three weeks per year we were required to train in a power plant or factory, to get a feel for successful communist industry. This was known as “Rub The Mint”.

    My class was sent to Slatina where aluminum was obtained with the old power-hungry electrolysis process. We were not much use, so we were ignored by the people in charge of our ‘training.’ We spent the down time reviewing our class notes. Not only were the students bored, but so were many workers in the factory, who were actually paid for doing nothing.

    One day I was assigned to walk documents from one department to another. On the way, I spotted two men crafting a wooden coffin. I was accustomed to all kinds of crazy sights, but a coffin… intriguing. Was the aluminum factory branching out into funeral supplies? No. “The coffin is for a comrade who accidentally removed himself from the gene pool,” the woodcrafters told me.

    Two recent hires, men in their twenties, were fiddling with the pressurized air hose used to power industrial air tools. They swept the dust off their dusty clothes; this was so much fun, one of them dropped his pants to feel the air sweep across his testicles. He bent further, and bet his comrade that he had the guts to pressurize his guts, and maybe have some fun farts. He proceeded to stick the hose in his anus and release six bar (atmospheres) of pressure, inflating and rupturing his colon and intestines.

    He died within minutes from massive internal hemorrhage. He would not have survived even if he had pressurized himself in a hospital corridor. The autopsy revealed that the deceased had ruptured several meters of his colon and intestines. He was later found to have broken (heh) internal (heh) regulations. His ‘scientific collaborator’ stated that he did not believe his comrade would be so stupid as to proceed, and thought he was only goofing off. “

    • Aldus 2018-04-24 Reply

      Și descrierea e mișto. 🙂

    • Vero 2018-04-24 Reply

      Am mai auzit povestea asta -- sau una similară. Cred că înainte de ’88. Or fi fost mai mulţi tâmpiţi care-au făcut aşa ceva, sau studentul din ’88 o fi povestit ce auzise de la alţii…

      Văd că şi pe net sunt poveşti asemănătoare, petrecute mai recent. De exemplu asta: http://adevarul.ro/locale/iasi/un-tanar-ajuns-stare-grava-spital-si-a-introdus-aer-comprimat-pistol-anus-1_5a23cc555ab6550cb8cc5cde/index.html
      Pare să fie vorba de un adevărat “sport” naţional.

      • Aldus 2018-04-24 Reply

        Probabil vor să-și construiască un fel de motor intern cu reacție.

      • Vladimir 2018-04-24 Reply

        Vero, asta e un fapt dovedit si de expresia excesiv utilizata “baga-ti-l in cur”. Daca o auzi suficient de des, iti vin si idei creative! :)))

        • Vero 2018-04-24 Reply

          😆

      • Cudi 2018-04-24 Reply Author

        Ar fi fost interesant de citit raportul anchetei în cazul tânărului din Iași…

  • Iosif 2018-04-24 Reply

    Mult zgomot pentru…*NIMIC* ! 🙂

    • Cudi 2018-04-25 Reply Author

      Iosif, cum e vremea la voi? Aici au fost câteva zile cu maxime de peste 12, 13 grade, dar încă nu s-a topit toată zăpada.

  • Iosif 2018-04-25 Reply

    Atât la propriu cât si la figurat, la noi e cer senin, cu Soare blând, un timp de basm, paradoxal si minunat. Temperatura oscileaza ziua între 18°si 27° …

    La noi, au înfrunzit si-au înflorit castanii,
    Iar Soarele ne mângâie cu razele de foc.
    Suntem cu totii fericiti, caci ne iubim dusmanii,
    Caci doar IUBIND neconditionat, în cer avem azi loc…

    Sa aveti parte de zile fericite si binecuvântate cu pace si liniste sufleteasca, draga Cudi !

    • Vladimir 2018-04-27 Reply

      Deci, sa inteleg ca pana la urma se aproba atitudinile noastre?! Adica, ale noastre, ale barbatilor de-am comentat pe aici, ca textul nu precizeaza daca femeile au sau nu aceleasi drepturi, deci parerea mea ar fi ca doamnele de pe aici sa nu se riste, ca cine stie… 😀

  • Iosif 2018-04-27 Reply

    @ Vladimir
    Perceptia ta este subiectiva dragul meu, iar pentru a întelege obiectiv labirinticele scrieri ale Cartii Cartilor, Biblia, sunt necesari ani de munca si studiu, cu dorinta si pasiune sincera de cunoastere a Adevarului Absolut, ani buni de cautari, documentare si analiza literala, implicat cu toata fiinta în descoperirea “tainelor” acestor scrieri paradoxale, labirintice, codificate si ascunse de cei (care se cred) întelepti, cu oricât de elevat IQ ar avea, însa “descoperit” si revelat celor IUBITORI neconditionat, atunci când aceasta IUBIRE ajunge la apogeu, asa încât majoritatea lumii te vor considera, nebun, dus cu pluta, deviat psihic, bou, libidinos, homosexual, sau alte atribute jignitoare, deoarece nu te regasesti în tiparele majoritatii si devii o pacoste si o piedica pentru sistemul “Antichist” cei care nu suporta IUBIREA si ADEVARUL ABOLUT ELIBERATOR din sclavia firii pamântesti si a legilor facute dealungul istoriei de acesti oameni “sireti” pentru a manipula si dirija omenirea prin înselacine, ei fiind realizatorii legilor mondializarii, pentru a-si proteja faradelegile si asupririle prin care conduc omenirea de milenii spre obscurantismul religiilor si ateismului care provoaca conflicte între persoane, grupuri, rase, si state prin manipulare globala imperceptibila de cei lipsiti de ÎNTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU.

    • bunicul 2018-04-28 Reply

      @ Iosif
      De ce oare Dumnezeu le-a impus celor care au scris Vechiul și Noul Testament să includă în ele atâtea taine codificate și ascunse? Ce interes are ca doar o mică parte din creștini să ajungă sa-L înțeleagă pe deplin?
      Ce se întâmplă cu cei care poate cred în Dumnezeu dar nu au capacitatea intelectuală de a dezlega șaradele și rebusurile și a înțelege Cartea Cărților, ori cu celelalte 5-6 miliarde de pământeni care au altă religie?
      Dacă Dumnezeu l-a făcut pe om ”după chipul și asemănarea Lui” înseamnă că este un părinte rău dacă face diferențieri între proprii copii funcție de iubirea necondiționată pe care acești i-o acordă. De ce să-L iubesc necondiționat pe cel care la rându-I mă iubește doar condiționat Și dacă fac o similitudine cu ”Ouăle noastre” aș putea afirma că ”bunul” Dumnezeu se comportă cam ca Vulturul.
      Dacă ” majoritatea lumii” îi apreciază pe adevărații creștini, așa ca tine, cu epitetele pe care le-ai folosit, însemnă că această minoritate și însuși Dumnezeu aveți o problemă de comunicare și marketing care va duce la faliment iar Antichrist este mult mai eficient decât fratele său.

      • Fire 2018-04-28 Reply

        E chiar impotriva firii ca un parinte sa isi trateze in mod egal copiii : nu lasi copilul de 3 ani sa se joace cu cutitul, doar pentru ca ii permiti copilului de 12 ani sa foloseasca cutitul. Asta nu inseamna ca face diferente intre copii.
        Iar fata de copiii mai mici, ascunzi informatii, ori le codezi, pentru ca e mai bine pentru ei sa nu stie la acel moment.
        A nu se intelege ca sunt religioasa, ori ca crestinism ori bla-bla : no way !

        • bunicul 2018-04-28 Reply

          In dorința de a fi mereu Geta Contra ( că nu merge Gică), îmi atribuiți alte conotații celor afirmate de mine. Trebuie analizat și textul și contextul.

          • Fire 2018-04-28 Reply

            Bine bunicule, mai incerc o data, poate merge ! Cind un copil de 3 ani vrea sa se joace cu cutitul, pentru ca asa crede el ca poate si ca e pregatit pentru asta, parintele ii da un cutit de lemn, un fake care sa ii dea impresia ca a obtinut ce a cerut si care sa il tina ocupat. Adica i se serveste religia , pop-occultism, fake esoterism, etc. ( care sunt un fake, o maimutareala dupa soul science aia originala ).
            Cind un copil e suficient de matur si de pregatit pentru a minui cutiul, parintele ii da cutitul cu tot cu instructiuni de folosire si il asista practic in procesul de invatare a minuirii cutitului . Adica i se da acces la socul science, aia tinuta la foarte mare secret de cind exista omenirea pe aici.

            Tu pleci de la premisa eronata din punctul meu de vedere ca tpoti oamenii suntem trasi la xerox, avind acelasi nivel de dezvoltare intelectuala-emotionala-psihica. Nu suntem chiar deloc, uite-te in jurul tau !

            Cit despre aia ca D-zeu a dictat Biblia, istoria ne arata ca nu prea e asa. Chiar deloc.

            • bunicul 2018-04-28 Reply

              A greși e omenește, a persevera în greșeală e diabolic.
              Diferențierea din comentariul către Iosif se referea la faptul că deși Dumnezeu ne-a creat pe toți la fel, funcție de dragostea noastră necondiționată către el unii, ca Iosif, se vor duce în rai, iar alții, ca mine, ne vom duce în iad, la fratele Său.
              Premisa eronată de care mă acuzi este din Geneză si in acest scop am pus acele ghilimele, adică e un citat nu o concluzie personală. Istoria este ca și Biblia, o interpretare de cel mai multe ori subiectivă sau manipulatoare a unei realități.

              • Fire 2018-04-28 Reply

                Am inteles acum. Asa zice religia crestina, cele spuse de tine mai sus. In opinia mea, religiile sunt o facatura, nimic mai departe de adevar, niste instrumente de control si spalat creierii maselor. Aia cu oamenii sunt creati la fel, mergem in Rai si Iad … minciuni evreiesti de adormit gentilii.

                But … se stie si e dovedit demult ca cele 3 religii abrahamice sunt create-raspindite de evrei ( crestinismul included, impus cu rugul si sabia ). Numa zic, daca e asa adevarata Biblia si religia crestina, cum se face ca evreii nu au aderat la ele, in ciuda faptului ca ei le-au inventat ?

    • Vladimir 2018-04-29 Reply

      Eh Iosif, nah, ce sa fac, e clar ca ascunzisurile si misterele bibliei imi vor ramane mereu necunoscute, ca zau ca mi se pare groaznic de plicticoasa. Cum insa mi se pare buna religia pentru manipulat mai usor prostimea n-am nimic impotriva implementarii ei in randul maselor. Ca-i zici iubire neconditionata, ca-i spui Isus, Ra, Svarog sau Odin, in opinia mea e fix acelasi lucru si e utila pentru manevrat mase mari de oameni. Oameni care vor sa li se spuna ce sa faca, ca treaba cu responasbilitatea e grea si nu pentru toata lumea.
      Si, ca sa nu mor de curiozitate: cine ziceti ‘mneavoastra ca sunt “siretii” aia? Reptilienii, masonii, extraterestrii, “aia cu vaccinurile”, psihiatrii? Nu de alta dar sa stiu in care din teoriile conspiratiei ne aflam aici 🙂

      • Iosif 2018-04-29 Reply

        @Vladimir
        Ironiile ieftine de acest gen, le-am ‘fumat’ înca din anii de liceu, dragul meu, iar aroganta si mândria “‘mneavoastra”, (cei ce prin religia “‘mneavoastra” ateista va considerati mai inteligenti si mai evoluati decât religiosii iudeo-crestini, musulmani, budisti etc.) frustranta si plina de veninul urii, este asemanatoare cu a copilasilor strazii (homeless) lipsiti de educatia de ‘acasa’ de la care banuesc ati lipsit, ori v-au lipsit parintii.
        O duminica linistita va doresc “‘mneavoastra” ! 🙂 )))

        • Iosif 2018-04-29 Reply

          P.S. În alta ordine de idei, (fara sa generalizez) nici nu ma asteptam de la o perceptie comunisto-sovietica, la o profunzime în gândire, limita fiint submediocra în contextul comentariului ce mi-l adresezi. No offence !

        • Vladimir 2018-04-29 Reply

          Nu-s ironii, e fix ceea ce cred. Dar imi da speranta faptul ca le-ati mai auzit inainte, m-ar fi ingrijorat sa nu.
          Iar la asocierea dintre rus si comunist sau sovietic (fie ca ati generalizat, fie ca v-ati referit strict la mine) v-ati dat cu firma in cap atat de scurt si cuprinzator ca n-are rost sa intervin. V-ati definit singur, intr-o fraza, ca prostanac.

          • Iosif 2018-04-29 Reply

            Esti mic si vrednic de compasiune, dragul meu,
            Cu toate acestea, te iubeste si te iarta Dumnezeu.
            Tu nu-ti cunosti originea si nici identitatea,
            Esti sclav al propriei gândiri, si nu cunosti IUBIREA, LIBERTATEA…

            • Fire 2018-04-29 Reply

              Ma jur ca am citit ” te iubeste si te latra Dumnezeu ” !

              • LadNACS 2018-04-29 Reply

                :))))) Oh, my God! :)))))

                • Fire 2018-04-29

                  Ups, freudian slip in regarding la “d-zeul” biblic !

            • Vladimir 2018-04-29 Reply

              Eh, daca sunteti la fel de priceput la propavaduit iubirea pe cat sunteti la “ars poetica”, inteleg de ce ati ajuns sa latrati pe bloguri 😀 .

  • Iosif 2018-04-28 Reply

    @bunicul & Marian
    A FI religios iudeu-crestin, ori musulman sau chiar ateu,
    E doar o optiune de principii si de perceptie primara.
    Doar când IUBESTI cu-adevarat devii copilul SAU
    Caci ura, urâteste omul, tinându-l în obscuritatea de-afara…

    • LadNACS 2018-04-28 Reply

      “Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată…doar o dată în viaţa lui.”

      Haios e că recidivează, zelos, cine n-ar trebui. :)))))

    • bunicul 2018-04-28 Reply

      Ești greu de înțeles în proză, când nu ai nici un argument,
      Zadarnic tot postezi citate, în lipsă de raționament.
      Dar când o dai pe poezie, s-avem rezon, cred că și El,
      Văzând cum siluiești cuvinte se leapădă de așa miel!

      • Iosif 2018-04-28 Reply

        Bunicule, esti genial ! 🙂
        Chiar nu pot exprima- cuvinte,
        Maretul dar, si mare har
        Ce iese din adânci morminte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *