Prea frumos e exercițiul lui Klaus ca să-l postez doar ca un simplu comentariu. Îți mulțumim, prietene.
Prea frumos e exercițiul lui Klaus ca să-l postez doar ca un simplu comentariu. Îți mulțumim, prietene.
| Cookie | Duration | Description |
|---|---|---|
| cookielawinfo-checkbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
| cookielawinfo-checkbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
| cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
| cookielawinfo-checkbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
| cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
| viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
50 Comments
Frumoasa poezie, Cudi & klaus, iar chestia cu scrisul de mana are ceva aparte…total diferit de ariditatea unui simplu link.
In fapt, e un gest frumos, personal, asa ca mi se pare aiurea (ca mersul unui elefant printre portelanuri) sa scriu eu mai multe.
Doar las un semn in subsolul acesta.
Uite, cu dedicație pentru tine, neverending:
Nichita…
Tu m’as touché, Cudi.
En plein coeur! 🙂
Încearcă cu stiloul, Cudi! 🙂
Neverending, nu trebuie neapărat să umpli goluri.
klaus, nu am umplut niciun gol, doar am pus un semn…
De carte!
Cudi, în primul moment inițiativa asta mi s-a părut emoționantă. Să lași o pagină scrisă de mână în eternitatea virtuală e aproape romantic. Să alegi un text literar cu autor consacrat e deja un act de cultură.
Mă pregăteam să fac și eu acest exercițiu, după ce l-am văzut pe al tău. Între timp, l-ai publicat pe al lui klaus și m-am oprit.
Scrisul de mână e ca amprenta digitală -- unic pentru fiecare individ. Cineva cu minime cunoștințe de grafologie ( nu mai zic de un expert) te „citește” ca pe-o spovedanie. Mai rău: ca pe-o spovedanie a subconștientului. Îți află de-acolo toate trăsăturile de personalitate, chiar și pe cele mai ascunse, chiar și pe cele de care nici tu nu ești conștient.
Cu exercițiul ăsta cultural „te dezbraci de caracter” fără voia ta. Devii vulnerabil pentru cei care știu să cunoască omul după scrisul de mână.
Nu cred că asta a fost intenția celui care a pornit această leapșă, dar nu se știe niciodată cui folosește o informație aruncată în virtual.
p.s.: nu mă supăr dacă mă faci paranoică, măcar în sinea ta. 🙂
Eu astept cu interes sa vad o mostra din aldus, exact pe considerentele de mai sus :). Nu stiu de ce ma aia grija daca e de fapt femeie (ca de fapt nu conteaza catusi de putin, in afara de necesara politete in relatia cu orice doamna). E un dimorfism clar la scris. Dar ce-i drept daca-i fata isi poate pune vreun mascul din familie sa scrie desi si asta e usor de determinat daca e cel mai mic gap de generatie :D.
Exact pe considerentele de mai sus, n-o să vezi.
Nu e bai, ma lamuresc eu pana la urma :D. Si daca nu, tot aia e. Cum ziceam, de fapt nu conteaza.
Cu ce rost efortul unui grafolog, când e mai simplu să citești articolele? Cred că astea sunt mai revelatoare. Deci nu e nici un pericol.
pai Cudi e chestia cu dovada irefutabila. Uite, eu, citind comentariile si blogul lui Aldus, cred ca e femeie. O analiza grafologica (presupunand ca ar fi chiar scrisul lui Aldus) mi-ar confirma sau nu presupunerea. Din nou, cu exceptia faptului ca m-as comporta mai cu manusi si i-as da ignore pe anumite subiecte sau as lua-o mai in serios pe altele, n-ar schimba radical interactia cu ea/el. Deocamdata nu pot face asta fiindca e doar o presupunere. O chestie scrisa ar reprezenta o dovada independenta si clara ca am sau n-am dreptate.
Vladimir, indiferent de concluzia la care ajungi după analiza sexului lui Aldus, să știi că e ok, noi nu vă judecăm.
😀
Mă gândeam la ce spune renata. După ce isprăvisem de scris, am produs vreo zece rebuturi, nu de caligrafie ci cu greșeli, exact asta mi-a tunat în cap. Că cineva m-ar putea dezbrăca de caracter. Cred că mi-am zâmbit ironic, în principiu n-aș vrea să ascund nimic. Mi-am amintit și câte enorm de multe caligrafii am avut pe măsură ce creșteam. M-am suspectat de personalități multiple. Mi-am revenit la umbra aceluiași zâmbet, parcă mă tem că nu știu ce caut. Și cred că asta-i cea mai mare teamă.
Am mai avut senzația că uit să scriu. O senzație copleșitoare.
Dar, pentru deliciul grafologilor, mai am câte ceva mai vechi, pe câte un blog sau
” rel=”nofollow”>altul.
Cineva cu cel puţin minime cunoştinţe de grafologie s-a uitat o dată (cu muuulţi ani în urmă) cu ochii cât cepele la scrisul meu şi mi-a spus doar: “Să treci neapărat pe la mine cu băiatul cu care-o să te măriţi, trebuie să vorbesc cu el.” Dar pe vremea aia încă nu-l cunoşteam pe băiatul în cauză, aşa că… n-am trecut. Şi, tot pe vremea aia, încă nici nu-mi amestecasem definitiv scrisul de mână cu scrierea stas pentru desen tehnic.
OMG! Faci “t”-ul mic la fel ca mine -- cu liniuța jos sau la mijloc (în funcție de cum tre’ legat de următoarea literă).
În altă ordine de idei, nu știu cum de ai ajuns în spam; abia acum am dat o privire pe acolo și te-am observat.
Am pus prea multe linkuri. E drept că mă aşteptam s-ajung la moderare, nu în spam. 🙂
Şi nici nu mă aşteptam să apară aici a doua imagine, aia imensă. O pusesem ca link pe cuvântul “altul” -- da’ poate n-o fi mergând când linkul e adresa unei imagini (deşi am făcut o probă pe un blog de-al meu, şi-acolo a mers, a ieşit cum am vrut).
Vero, cu atât de puține rânduri scrise (în prima imagine), nici Richelieu nu ți-ar putea face nimic.
“Give me six lines written by the most honest man in the world, and I will find enough in them to hang him.”
Apoi vine a doua imagine, să le-ajungă grafologilor.
Pitica îți înțelege scrisul, avantaj litere de tipar. Toată admirația pentru constanța, claritatea și uniformitatea scrisului tău. Și pentru încadrarea perfectă între linii, fără s-atingi pe cea de la bază, nici pe cea de sus. Dacă liniile alea ar fi barele unei celule din pușcărie, scrisul tău ar fi evadatul perfect. 😀
Mulţumesc, Cudi. Cu menţiunea că ăla din a doua imagine e scrisul meu de acum 30 şi ceva de ani. Acum scriu ca în prima imagine -- înainte de a mă plictisi să-mi controlez scrisul. 🙂
Pentru scrisul meu aproximativ de tipar e “de vină” scrierea aia stas de care spuneam. Mi-am scris aşa tot proiectul de diplomă. Unii plăteau un desenator ca să li-l scrie, dar părinţii mei nu erau adepţii unor astfel de practici -- şi nici eu voiam să le toc pensiile. Nu pentru aşa ceva! 😀
Vero, superb scrisul tău tehnic! :)) am trecut și eu prin faza asta. Am devenit nostalgic :).
Eu am rămas în faza asta, după aproape 27 de ani de inginerie, la “Compartimentul Tehnic”.
Oricum, n-am scris niciodată frumos. (Dar m-am bucurat că pot să scriu citeţ.) Mi-ar fi plăcut la şcoală, dacă n-ar fi fost orele de caligrafie, de desen (artistic,nu tehnic) şi de muzică; le-am detestat în ordine inversă celei în care le-am scris aici.
Și eu am caligrafii multiple, în funcție de starea de spirit și de motivul pentru care trebuie să scriu de mână. Totuși cunosc persoane care păstrează aceleași caracteristici caligrafice, indiferent de conjunctură: scriu la fel de frumos o listă de cumpărături sau o scrisoare de dragoste. Pentru un specialist, aceste variații de moment nu au importanță.
Probabil că nu au importanță, ideea era că în principiu nu vreau să ascund nimic.
Dacă cineva vrea să te “scaneze” o poate face mai eficient analizând texte scrise de tine. Rezultatul e mai aproape de realitate dacă ai fost prolific.
“Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Va spun ca, în ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi socotit fara vina si din cuvintele tale vei fi osândit.” -- Isus Hristos --
Let’s rock, Iosive!!!!
Omenirea întreaga inconstienta, este sub controlul robotilor, manipulata subtil, devine din ce în ce mai lipsita de valorile autentice absolute, naturale, pierzând din vedere Sufletul, sentimentele nobletii IUBIRII NECONDITIONATE, devenind sclava a propriei inconstiente, pierzându-si IDENTITATEA REALA, acceptând o identitate FALSA în care fiecare individ devine un numar par sau impar utilizat de “papusarii” acestui sistem “Antichrist” (Matrix) ,care în curând vor arunca la pamânt definitiv, tot Adevarul Absolut Atemporal, (CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU) interzicând exprimarea LUI în comunicarea virtuala, apoi …THE END WORLD ! 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=mFC7LiitHFs
“Ziua Domnului însa va veni ca un hot. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de marea caldura si pamântul, cu tot ce este pe el, va arde.” -- 2Petru 3 --
Bine v-am găsit. M-ați provocat cu scrisul vostru și vă atașez o imagine a scrisului meu de-a-ndoaselea. De pe blog. Din 2012.
Il foloseam în studenție pe cărțile poștale. Se citea cu ajutorul unei oglinzi.
Acum există paint și flip orizontal 🙂
(Sper ca am reușit inserarea imaginii 🙁 )
Bine ai venit, Vax-albina! Din păcate, nu apare imaginea și chiar ne-ai făcut curioși. Ar fi prima dată când aș vedea un scris pe de-a-ndoaselea, pe hârtie. M-am mai jucat și eu, amatorește, pe ușa aburită a cabinei de duș. 🙂
Ultima incercare. Sau scriu alt text :
Trăiască Flip-ul din Paint!
Întrebările rămân de o tristă actualitate, indiferent în ce plan temporal le pui.
Eu mi-am amintit de clasa a cincea:
Mihai, știi bine că nu înțeleg nimic din ce-ai scris acolo, dar pare complex. Și arată frumos! :p
E un mic eseu despre importanța, utilitatea și versatilitatea acelui mic obiect casnic numit “perie”.
Beton! :)) keth, mai ții minte și că b-ul între două vocale se citea v? 😀
Sincer, nu îmi amintesc. Știu că, la pantofi, b-ul este de bază: обувь.
Semnul moale 🙂
Totuși, cred că despre g era vorba, nu de b. Senil, ce mai…
Am fost îndrăgostit de i-ul scurt. La cât m-am scremut să-l citesc artistic.
Nu mai știu nimic de domnul Pop, profesorul meu de rusă din gimnaziu. E printre puținii de care îmi mai aduc aminte.
Profuleeeeee, ia de aici, un gând bun de la un puști care te-a făcut nemuritor!
Cu flip-ul nu știu, dar eu când eram mic eram fascinat de scrisul codificat și cu sare de lămâie.
N-am idee despre ce vorbești -- “scrisul codificat și cu sare de lămâie”. Poți să explici?
Și mai sunt metode: praf de copt, lapte etc.
https://www.wikihow.com/Make-an-Invisible-Ink-Message
Nu știam de tehnicile astea.
Mai există și alte variante, vizibile la lumină în spectrul ultraviolet: https://www.telegraph.co.uk/news/uknews/8015180/MI6-used-bodily-fluids-as-invisible-ink.html
Well, avantaj băieți. 😀
Cerneală simpatică.
Pui apă cu sare de lămâie (cât mai concentrată) în stilou, pe post de cerneală. După care scrii ceva. Nu se vede nimic, până când apropii hârtia de o flacără, moment în care textul tău începe să se materializeze, de culoare maronie.
Am văzut asta în ceva roman polițist citit în copilărie.
Scrisul codificat era scris cifrat. De exemplu, inventam un cifru (cum ar fi înlocuind fiecare literă cu un număr) și scriam ceva într-un fel de jurnal, astfel încât alții să nu poată citi.
… și tu mă tot întrebi de ce mi-am tras pseudonim.
Și în timpul ăsta, omul de la care-o plecat ideea nu știe nimic, așa-i?
Eu am pus link spre el la articolul precedent.
Dacă scrii cu zeamă de lămâie, scrisul este transparent (aproape invizibil) și se colorează (roșu, parcă), dacă încălzești foaia pe care ai scris (la lumânare, cu fierul de călcat etc.).