Viața e scurtă și plină de căcaturi. Haideți să fim prieteni, să fim ok unii cu alții, să fie bine. Poate sună naiv, poate sună patetic, ce știu e că se poate. Eu am să încerc. Iertați-mă dacă v-am supărat, vă rog eu, îmi sunteți dragi.
Spre exemplu, Simon. Ce-i pasă lui de referendum? Ce-i pasă lui de societate, morală, politică, corupție, religie și alte asemenea? Ne ignoră indiferent de toate astea. 🙂
91 Comments
Suntem prieteni. Chiar şi atunci când nu stăm de vorbă.
Şi-avem şi noi morala noastră. E imoral când am strachina goală!
Şi nu admit să mi se schimbe numele fără referendum! Că azi am auzit pe cineva (cineva căruia îi fac onoarea să-i stau uneori în braţe) spunând că am ochii oliv, deci ar trebui să mă cheme Olivia!
Avem şi corupţie! Cum nu sunt atentă, cum îl mângâie careva pe grasu’ cu care sunt în poză. Cred că mituieşte pe toată lumea!
Şamd.
Chițurina, bucură-te că îl ai pe Grișka, care-i după chipul și asemănarea ta. Îi aud vorbind pe ăștia de-mi agită casa, minionii mei, de un Terra Nova, nu știu ce o fi ăla, da’ cică are blană, multă blană. Nu-mi sună bine deloc.
Nu contează câtă blană are, dacă te lasă să te joci cu coada lui,. Grişka nu mă lasă!
Se vede steagul alb de la mine?
Se vede, Klaus. E de apreciat că-l arborezi și-n direcția unora pe care-i bagi sub masă cu două pahare de vișinată. Tu ești om bun, Klaus, atâta doar că nu te înțeleg întotdeauna. Mai ales când vii cu chestii mai profunde. Un exercițiu bun să realizez cât de aiurea am alunecat pe panta palpabilului.
Câteodată nici n-ai ce să înțelegi. Mă iau degetele pe dinainte și parcă rup bucăți din mine în loc să tastez.. ce dracu’ se poate înțelege de acolo?
Poate că ăia cu “ochiul” format, văd. Nu te supăra pe mine când nu înțeleg, când nu văd. Ce urmează e un compliment, atenție! Tu ești Morometele nostru. Țăranul nostru filosof. E ceva în tine, ceva ce unii dintre noi am pierdut. Ceva-ul tău indică spre golul nostru, spre ce am pierdut noi.
Moromete? Comparația îți aparține în exclusivitate. Chiar dacă-mi oferă satisfacție trecătoare, wow-urile sunt ca vremea.
Iosif, știi care-i treaba? Tocmai pentru aberațuiile alea am dat în tine. Și știi de ce? Pentru că așa mi se păreau. Nu pentru crezurile tale, le exprimi oarecum la fel ca mine, ca alții. Uneori e atât de simplu.
pentru tine, klaus, un Avramescu Lucian -- Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine
“da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine“
Pe scurt, Cudi, vorba Emin-ului…
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Neverending, și tu ai chestia asta în comun cu Klaus, de a spune uneori niște chestii la citirea cărora eu să mă frământ, să-mi storc creierii să scot și eu un răspuns la obiect și coerent, ceva de doamne-ajută, pe-acolo. Pot? Nu pot, nu-mi iese! Știi ce-am făcut înainte să scriu răspunsul ăsta? Poți să râzi și cu curul de mine: am căutat pe google “poezii despre prietenie”. Am găsit? N-am găsit! Adică am găsit niște tâmpenii. Apoi m-am gândit c-ar merge melodia aia a lui Zoia Alecu, aia cu “Vino aici, prietene”. Fuck! Nici asta nu-i bună, e prea… nu știu. Măcar chinuiala asta a mea să exprime ceva, cu tot ridicolul ei. În sensul bunelor intenții și aprecierii ce ți-o port.
Cum e aia să râzi cu curul de cineva?
Mie curul îmi aduce aminte de altă metaforă. Dar mai întâi, pentru că tot a fost vorba de comentariul nesfârșitului (sau nesfârșitei), Glossa eminesciană spune că toate lucrurile în care uneori ne cramponăm sunt superficiale și trecătoare. Nimic nu-i cu adevărat nou, totul e o reeditare a unor lucruri ce au existat și în trecut (poate cu alte personaje și costumații dar având același substrat), și, la fel ca cele din trecut, și cele din prezent se vor stinge la un moment dat, nefiind decât valuri de spumă pe oceanul infinit al timpului. Prin urmare, soluția la o situație ce ne poate părea dramatică și insurmontabilă sau care ne macină și ne frământă este, uneori, pur și simplu schimbarea perspectivei din care o privim, fapt ce ne poate ajuta să ne detașăm de ea.
Și acum, ca să închid cercul: am avut o colegă în liceu, a cărei bunică obișnuia să-i spună, când colega mea era supărată sau trecea printr-un necaz: „Știi unde să pui toate ăstea?”, și apoi se lovea cu palma peste posterior. E drept că nu folosea chiar versurile lui Eminescu, dar eu cred că mesajul e același: dacă cineva sau ceva te-a supărat, să nu-ți mai pese, să nu mai pui la suflet, să te doară drept în cur.
Subscriu.
PS: Deși, dacă ne gândim mai bine, poate că Eminescu n-o fi avut niciodată hemoroizi…
Aldus, ai un like de la mine.
Bipedul meu n-are hemoroizi, dar, având în vedere experienţele dureroase ale altora, zice că expresia corectă este “să te doară la 5 metri în spatele curului”. Sau, în fine, nu neapărat la 5 m; în principiu, la distanţa necesară pentru evitarea oricărui pericol (cum scrie prin regulamentele de circulaţie rutieră).
Poate că Eminescu s-o fi gândit tot la o distanţă de-asta, că nu zice nimic explicit despre cur în poezie. (Asta e din ciclul: “Ce-a vrut să spună autorul?”)
Io cred că atunci când râzi cu curul faci pârţ-părţ-pârţ.
Păi mai fi el poet al neamului dacă zicea explicit de cur? 🙂
Dar zice așa:
„De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”
Și mai zice, tot aici:
„Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.”
și, în continuare:
„Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.”
Întreaga Glossă e despre detașarea de fluctuațiile acestei vremelnice lumi și obținerea unei perspective mai corecte asupra ei, despre găsirea unui punct fix în care să te ancorezi, ca să nu mai fii în bătaia vânturilor, valurilor.
Acum, făcând o paranteză, sigur că fix același lucru îl spune și budismul când afirmă că totul e deșertăciune iar atașamentele pentru lumea asta îți vor aduce invariabil multă suferință, după cum conceptul hindus de Maya ca iluzie cosmică seamănă izbitor cu scena glossiană („privitor ca la teatru…”). Dar când poetul o spune e pro-fund -- într-atât încât nu ne mai găsim cuvintele pentru o eventuală replică -, în timp ce când religia o spune e fie absurdă, fie manipulatoare. 🙂
În esență, toate religiile spun să te doar fix în cur de lumea asta, chiar dacă aproape niciuna nu menționează explicit respectivul organ.
Aldus, acum ti-am dat dislike :), ca n-are nimic de-a face sula cu prefectura.
S-auzim de bine!
Aldus, în exemplele aduse în discuţie (minus cel cu bunica) nimeni nu spune clar că trebuie să te doară fix în cur, nu la o oarece distanţă în spatele curului. Adică absolut deloc. Asta era ideea.
Că io cred că, de exemplu, pe ăia traşi în ţeapă i-a durut în cur, dar n-a fost vorba de detaşare, ci de ataşarea la mai sus-numitul obiect ascuţit. 😛
Ăăă… da!
“Ia te dă cu curu-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămaşă, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală.”
https://hyperliteratura.ro/10-poezii-porno-de-mihai-eminescu/
@neverending
Care-i sula și care-i prefectura?
Dacă te referi la ce-ai vrut tu să zici și ce-am extras eu, partea care te vizează e în primul meu comentariu. Cel la care mi-ai dat like. Și, de vreme ce mi-ai dat like, presupun că te-am „citit” corect, nu? Adică am înțeles scopul în care i-ai citat lui Cudi acea poezie. Partea care urmează după aceea e altceva, aia e o discuție dintre mine și Chițurina, nu mai are legătură directă cu tine, n-am zis că tu ai zis chestiile respective legate de religii. Chițurina a ridicat o obiecție iar eu am încercat să-i răspund la ce am înțeles eu că ar fi obiecție ei. Nu mai are legătură directă cu comentariul tău.
Dacă pe de altă parte prin sulă și prefectură te referi la paralela trasă de mine între poezia eminesciană și religii, să știi că Eminescu s-a inspirat din hinduism (de exemplu din Vede în Scrisoarea I) și din Schopenhauer (a cărui operă are influențe budiste). Faptul că există o strânsă legătură între sistemul filozofic al poetului nostru, care transpare din scrierile sale, și cele două religii mai-sus menționate ține deja de cultura generală. Ai citit Sărmanul Dionis? Acolo de exemplu se abordează tema reîncarnării. Care e problema cu faptul că am arătat că există aceste corelații între Glossă și sistemele filozofice orientale?
În concluzie, habar n-am de ce mi-ai dat dislike. Dar nu mă supăr, pentru că eu rămân la toate rece. 🙂
@Chițurina
„A te durea în cur” are, firește, un sens figurat. Că doar nu vorbim de afecțiuni ale tractului digestiv, chestia cu hemoroizii erau o glumă. A te durea în cur (cu variantele: în cot, în paișpe’, undeva etc) are sensul de a nu te atașa de un anumit lucru, de a fi nepăsător, de a adopta o atitudine imperturbabilă. Sens pe care îl regăsim atât în Glossă (de la cap la coadă) cât și în toate religiile, cu privire la falsele valori sau efemerele evenimente ale acestei lumi, cum să nu? Ca și cu privire la eventualele situații neplăcute sau „încercări” la care vei fi supus. Până și în Creștinism găsim îndemnul de a nu da doi bani pe lumea asta, de a nu-ți păsa de ea („voi strângeți comori în ceruri, nu pe pământ” etc). Așa încât, fiind aceste observații de domeniul evidenței, nu mi-e clar ce obiecție ai.
Cudi, pentru cei ca tine, atunci când fac o glumă sau când sunt ironic, există acel emoticon la sfârșit, care arată cam așa: 🙂
Înseamnă că nu trebuie să iei de bun sau de serios ceea ce am scris, scopul principal al afirmației mele fiind acela de a descreți frunțile. 😛
Aldus, mea culpa, n-am fost limpede.
Pentru Emin si Glossa e clar ca suntem de acord amandoi.
Am dat dislike pentru legaturile date in comentariu, cele cu absurda si manipulatoarea.
Iosif, ai testat cum e sa fii nevoit sa ai anus contra naturii ca sa ai unde si cum evacua? E ingrozitor.
Eu stiu. Nu de la mine, ci de la cineva drag si aproiat mie, care se chinuie cu asta in fiecare zi, cu orele. Nu poti mânca pentru ca nu poti evacua.
Asa ca mai vorbim cand n-o sa mai ai gaura fundului.
Neverule, da’ di ce nu-s bune legăturile respective? Acele afirmații au fost făcute de Cudi, am pus link spre fiecare în parte.
Pentru mine este uimitor cum Cudi și alții nu văd într-un text religios decât manipulare, în timp ce dacă același text e formulat în alte cuvinte, sau eventual în versuri, având un nume cunoscut la semnătură, atunci e foarte profund. Când, dacă le-ai citi cu ochii deschiși, ai descoperi o mulțime de adevăruri profunde și în textele religioase. Sau ai afla că o mulțime de poeți și prozatori s-au inspirat din ele.
Într-un fel e bine că există opere literare de inspirație religioasă, deoarece poate că reușesc să facă mai accesibile adevărurile respective celor care au alergie la religie. Pe de altă parte, de ce să te complaci într-o situație alergică lipsită de fundament?
Să înțeleg că și tu faci parte din cei care consideră că n-avem nimic de învățat dintr-un text filozofic sau religios? Uite câte se pot învăța doar din primul verset al genezei, dacă ai curiozitatea să-l citești cu niște ochi de copil: https://opozitie.eu/2018/dumnezeu-si-creatia/
Altfel, constat că articolul s-a transformat, ușor-ușor, într-o dispută pe tema anusului! 😀
Nu-i adevărat. Spre exemplu, urmăresc cu drag blogul acestui preot -- https://ioanflorin.wordpress.com/.
Aldus , finalul comentariului tau e generator de zambet :)))
Dacă tot veni vorba, chiar se spune pe undeva (prin evanghelia dupa Matei) ca e important ce scoti (pe gură), nu ce bagi (în gură), cu alte cuvinte chiar religia spune ca evacuarea e mai importanta decat admisia
Asa că, iată, aici pe pagina lui Cudi & Keth, a aparut astazi o superbă conexiune intre religii, fund si ganduri de împaciuire ce ies pe gură, cu putin condiment artistic din poezie, intr-o stare de nirvana internaută.
Si eu rămân rece.
La toate 🙂
@neveru
Da’ tot nu mi-ai răspuns dacă ești femeie sau dacă ești căsătorită. 😀
Aldusule, eu am glumit, pornind de la gluma ta cu hemoroizii. (Cel puţin io am luat-o drept glumă.) Am şi zis că e din ciclul “ce-a vrut să spună autorul”, adică nu se ştie ce expresie legată de cur ar fi folosit Eminescu pentru nepăsare, sau dacă n-ar fi preferat o expresie fără cur.
Pe urmă tu te-ai apucat să ţii o prelegere despre mesajul glossei (care cred că e mai mult decât clar pentru toată lumea), aşa că am făcut şi io un ghiveci din gluma mea plus prelegerea ta. Scuze dacă n-a ieşit destul de savuros; n-am avut reţetă. 🙁
Una peste alta, dragilor, io vă miaulţumesc tuturor pentru atenţie şi vă las, că se-apropie ora alergării de seară şi prin casă mai sunt destule obiecte pe care încă n-am reuşit nici măcar să le trântesc, darămite să le şi sparg! E musai să perseverez, aşa că nu-mi văd capul de treabă!
(Poate vreţi să analizaţi şi expresia asta, cu capul nevăzut! Ca să ia curul o pauză! 😀 )
@Cudi
Nu știu ce scrie respectivul preot, dar dacă ești deschisă, așa cum pretinzi, de ce ori de câte ori vine vorba de vreun pasaj sau text religios, ori chiar despre o religie oarecare la modul general, cum a fost budismul, tu strâmbi din nas?
Cum poți spune, spre exemplu, că pupatul moaștelor e un lucru absurd în timp ce homosexualitatea e ceva natural? Afirmația asta nu denotă doar superficialitate cruntă, ci este chiar insultătoare pentru o largă categorie de oameni.
Nu, nu am pupat niciodată moaște. Dar nici la Mecca sau la muntele Athos n-am fost, și n-o să mă vezi vreodată spunând că pelerinajul e un lucru absurd. Pentru că nu-i. Cum poți călca un picioare cu nonșalanță cele mai intime și profunde convingeri, credințe și trăiri a milioane de oameni? De secole întregi omul și-a pus întrebarea asta, dacă e singur sau nu, dacă are un creator sau nu, dacă viața lui are un sens sau este un joc aleator al firelor de praf în lumina Soarelui. Unii și-au regăsit acel sens în religie. Pe lângă setul de reguli de conduită morală și etică desprinse direct din textul religios, pentru aceștia religia se constituie în cel mai înalt sistem de valori și de referințe. Și vii tu și spui că pupatul moaștelor e un lucru absurd. Cine ești tu ca să poți emite o asemenea judecată de valoare, în condițiile în care nici măcar nu poți demonstra inexistența lui Dumnezeu?
Păi uite, îmbrăcatul în zombie și colindatul de Halloween e o practică absurdă. Dar o practici orișicum, pentru că e fun. Face parte din normele de conviețuire socială la care aderi. Pupatul moaștelor e mai mult, e un ritual religios, are valoarea ritualică a oricărui act similar din orice religie. Cum poți să fii adepta libertății de conștiință, după care să afirmi cu seninătate că un ritual religios e un lucru absurd? Și apoi, în aceeași propoziție, să spui că homosexualitatea e ceva natural?
Câteodată te manifești într-o totală contradicție cu spiritul principiilor pe care spui că le îmbrățișezi. Plus că e foarte superficial, foarte simplist să privești lucrurile în modul ăsta. Ce rol are floarea pe care ți-o aduce soțul, în semn de împăcare după ce v-ați certat, când oricum amândoi știți că vă iubiți și că o să treceți peste? Doar nu sunteți copii, nu aveți nevoie de flori pentru așa ceva. Dar uite că este un gest simbolic care totuși poate face minuni. Chiar și printre atei.
Orice act ritualic are valoarea pe care i-o dă sistemul de credințe pe care se bazează, iar a nesocoti cele mai profunde credințe ale unui om constituie o mare greșeală. Dacă nu înțelegi de ce, atunci din păcate încă nu ești calificată să te lansezi în discuții despre religie.
Am zis să iau o pastilă de cap înainte să-ți răspund.
Absurdul, prin definiție, contrazice gândirea logică, rațională. Orice ține de religios poate fi numit absurd, fără a jigni pe nimeni. Există atâtea alte chestii absurde pe care le facem în viața de zi cu zi, religioși ori ba, plecând de la superstiții, spre exemplu. Deci nu văd unde e insulta.
Homosexualitatea – adevărata homosexualitate -- este dovedită științific, nu este o teorie, nu e filosofie, există, se întâmplă, sunt oameni printre noi astfel. E naturală pentru că e de natură biologică, se găsește în natură, e produsă de natură, fără intervenția omului.
Repet, nu văd nu e insulta.
În rest, blabla după obiceiul tău.
@Chiţurina
Păi când ai zis „ce-a vrut să spună autorul”, eu am crezut că obiectezi cu privire la semnificațiile pe care i le-am atribuit Glossei. Tocmai de aceea le-am detaliat și întărit.
Aldus, am spus:
“Poate că Eminescu s-o fi gândit tot la o distanţă de-asta, că nu zice nimic explicit despre cur în poezie. (Asta e din ciclul: “Ce-a vrut să spună autorul?”)”
Şi am crezut că e clar că mă refer doar la expresia în care apare curul, nu la mesajul poeziei. (Scrisesem “masajul” 😀 , da’ m-am prins în timp util.)
Şi acum chiar plec, mi-am amintit că trebuie, printre altele, să pun pe blog ultimul scurt metraj în care deţin rolul principal.
Cudi, sigur că orice ține de religios poate fi numit absurd, dar este o stupizenie să o faci. La fel cum orice ține de iubire poate fi numit absurd -- în fond, ce-i aia iubirea? O chestie care-ți întunecă judecata și te face să iei decizii complet imprevizibile și iraționale, și totuși, este o prostie să judeci iubirea în termenii rațiunii. O prostie pe care numai cine n-a iubit o poate face.
Homosexualitatea nu e chiar naturală. Sigur că apare în natură, că homosexualii nu-s produși în laborator, dar se manifestă ca o pervertire a legilor naturii, nu ca un acord cu ele: https://opozitie.eu/2018/tipuri-de-anormalitate/
Altfel, ți-am mai zis, și crima e naturală, că apare în natură. Și atunci termenul de „natural” își pierde orice conotație valorică, dacă îl definești așa, prin „apare în natură”. Și genocidul apare în natură, afară de cazul că Hitler a fost conceput in vitro. Aproape tot ce există e natural, dar unele lucruri țin de un firesc al unor armonii intuite sau subînțelese, în timp ce altele îl încalcă flagrant. Un cântăreț mediocru într-o orchestră altfel impecabilă e „natural”, că nu-i importat de pe Marte, dar tot fals vor suna notele lui și tot nașpa va fi rezultatul final.
Suntem pe lungimi de undă diferite, tu citești blabla-uri în ce scriu eu, deci degeaba am scris. Nu e nevoie să iei pastile, ci doar să vezi rațiunea unor argumente de bun simț. Este că nici măcar nu realizezi, după tot ce-am scris, unde greșești când spui că pupatul de moaște (ba mai mult, că orice practică religioasă) poate fi numită absurdă? Nu-i așa că tu în continuare crezi, cu sinceritate, că este absolut ok să gândești așa?
Minusurile nu sunt de la mine.
E a câta oară când asociezi homosexualitatea cu crima, în comentariile tale? E o eroare atât de stridentă aici, că nu mai știu de unde să o iau. Crima este o faptă, homosexualitatea e o stare.
Dar dă-i înainte, pe orice n-am cădea de acord, o ții pe-a ta, trebuie să ai ultimul cuvânt. Suntem unii pe care nu-i amețești cu vracuri de analogii trase de păr.
Eu pot depăși diferențele, că eu cred într-un fel și tu într-altul. Nu sunt de acord cu tine și basta, ce atâta frecăuș! Dar tu, nu, nu și nu, trebuie să ai tu ultimul cuvânt, să arăți cât ești tu de deștept, să numeri minusuri și plusuri, jesusfuckingchrist! Gata, am lămurit-o cu subiectul ăsta, fiecare a rămas cu ideea lui și basta, nu mai insista. Trecem mai departe.
Văd că tot faci trimiteri la tine de parcă ai fi Academia Română. Trimiterile alea sunt nule și ridicole, realizezi?
Orice ține de sport poate fi numit absurd. Orice ține de educație poate fi numit absurd. Orice ține de școală poate fi numit absurd.
Desigur, e o prostie să le numesc absurdități, mai ales atunci când nu aduc niciun argument în favoarea afirmațiilor mele, dar o pot face, că doar am gură cu care să vorbesc sau blog pe care să scriu. După care, când sunt luat la rost, pot spune că orice poate fi numit absurd.
În baza cărei rațiuni tot ce ține de religie poate fi numit absurd? Și cu ce-i asta mai rezonabil decât a numi tot ce ține de școală sau de sport la fel de absurd?
Dacă ăsta e argumentul tău forte, dacă asta îmi servești, mai am câteva:
-- tot ce ține de drepturile femeilor poate fi numit absurd;
-- tot ce ține de bun simț poate fi numit absurd;
-- tot ce ține de igiena personală poate fi numit absurd
etc. Toate pot fi numite absurde, uite, le numesc eu acum, nu mă doare mâna, nu sunt în imposibilitate de a scrie, le pot deci numi pe toate absurde. Tot ce ține de tot poate fi numit absurd. Beton argument!
@Cudi
Dacă spui că o analogie e trasă de păr, îți revine a arăta și de ce, întrebată fiind. Eu am explicat de ce e nu tras de păr ce-ai zis tu, ci chiar greșit. Tu doar ai aruncat verdicte -- ăla-i absurd, aialaltă-i naturală, eu sunt nu-știu-cum. Fără vreo justificare. Verdicte și eu pot arunca.
A pune sub semnul întrebării justețea unor argumente nu înseamnă asociere. N-am asociat nicăieri homosexualitatea cu crima. Am explicat de ce „a fi natural” nu înseamnă nimic în contextul în care definești naturalul prin apariția în natură. Asta nu-i o asociere între homosexualitate și crimă. te trimit la logica de clasa a noua. 😉
Tu, în schimb, ai asociat religia cu absurditatea -- fără vreo minimă justificare. La început referindu-te doar la practica pupării moaștelor, apoi la tot ce ține de religie. Chiar aș fi fost curios cu ce-i mai rațional să te coafezi decât să te rogi sau să mergi la școală decât să pupi moaște. Pe viitor, ferește-te din a te lansa în afirmații nefondate, cum au fost cele cu religia, dacă nu ești și pregătită să le aperi cu argumente.
Faptul că eu sunt Aldus și țin să am ultimul cuvânt nu-i un argument.
@Ketherius.
Care trimiteri (la plural)?
Hai să vorbim la concret, nu la general. De ce trimiterea de mai sus e nulă și ridicolă? Am argumentat acolo ceea ce n-am mai vrut să scriu aici pe lung, de aceea am făcut trimiterea. Cu care argument din cele enunțate de mine nu ești de acord și de ce?
O trimitere la o argumentație nu poate fi nulă decât dacă argumentația este greșită.
Ceea ce totuși este absurd, Ketherius, e ca eu să-mi răspund mie însumi. Pentru că voi, ca administratori, aveți posibilitatea de a intercala un răspuns al vostru între două comentarii de-ale mele, răspuns la care eu nu mai pot replica decât sub un alt comentariu de-al meu. Posibilitate de care uzați.
Sau mai bine zis ridicol, nu absurd.
Mihai, treci peste, cu Aldus e cam așa:
No ending, just loop&glitch.
Chițu, like pentru filozofia sanatoasa
(evacuarea e importanta! )
Eu as zice ca admisia este esenta ! Fara admisie, nu e posibila “evacuarea”!
Iosif, nu, zău? Flămand mai rezisti o zi -- două, însă la ”evacuare” nu rezista nimeni atât de mult.
p.s. Asta pe lângă faptul ca am spus ”e importanta”, nu că e ”esența”.
Ai testat sa nu manânci si sa nu bei apa cinci zile, sa vezi daca-ti mai functioneaza tranzitia de la admisie la evacuare ? Nu vreau sa par lipsit de modestie însa eu vorbesc din proprie experienta nu romane, poezii si povesti de adormit copii !
Weekend fain !
Și de la mine.
Cudi, poate că merg astea două strofe (tocmai a dat bipeda mea de ele când şi-a făcut turul pe facebook):
“Și-mi pare-așa ciudat ca se mai poate
găsi atâta vreme pentru ura,
când viața e de-abia o picătura
între minutu-acesta care bate
și celălalt -- și-mi pare nențeles
și trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu iubim,
noi, care-așa de repede murim.”
(Magda Isanoş)
Frumos, Chițu! Foarte!
Chițurina, sunt frumoase versurile găsite de bipeda ta, merg de minune în context. Dar țin să fac o precizare: așa cum tu îl fugărești uneori pe Grișka, vă războiți, vă vânați și vă “atacați” unul pe altul, la fel și nouă, bipezilor, ne place să ne mai ciondănim, să ne mai contrăm, să ne mai înțepăm unii pe alții, să ne jucăm, să nu ne plictisim. Esența e ca la sfârșitul zilei, spre exemplu, să privim cu pace și drag la celălalt, să zicem, cu satisfacție: “ce joacă am mai tras noi azi!”. Nu suntem noi, bipezii la taste, tocmai genul flower power, cu privit la cer și cules de flori, dar ne adaptăm oricărui mediu (chiar și unui câmp de flori):
😀
https://biblia.resursecrestine.ro/ioel/2
Adorabile pisicutele voastre …
https://www.youtube.com/watch?v=1Vy4Q_XLOCM
…si acest “bonsai” uman … 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=QprXlfVkpH4
No, Mihai, după ce am văzut clipurile lui Iosif mi-a venit în minte un nume, Balu. Crezi că se potrivește?
Mănușă!
https://www.youtube.com/watch?v=AeQ2dIxH4GU
Keth & Cudi & Pitica & Pisica, sunteti pentru mine, cei mai minunati prieteni (virtuali) adevarati. Va admir si va pretuiesc onestitatea si iubirea neprefacuta, sincera, deschisa, cu bune si rele, si mai cu seama faptul ca v-o expriati în vazul tuturor fara frica de “pietrele” ce va sunt aruncate din pricina mea, un nimeni agramat, neînsemnat, care v-am cauzat multe lovituri din partea celor ce nu-mi suporta ideile aberante si comentariile agramate si care, m-ar elimina din virtual si chiar din real, (daca ar putea). Nu meritati atâta ura înversunata din partea lor, a celor frustati de prezenta mea pe bogul vostru, si m-am gândit în absenta mea i-ar readuce la vechile sentimente de prietenie virtuala, eu continuând sa plutesc pe “pluta” mea imaginara, visând la o viata ideala. Îmi cer sincer scuze pentru mizeria sufleteasca provocata de aberantele comentariilor mele.
Sa auzim numai de bine, sa traiti în armonie, multa pace, bucurie si sanatate, voua si tuturor celor dragi ! 🙂
Iosif, nu îți cere scuze, nu ai pentru ce.
Și ca să zâmbim puțin, vreau să-ți amintesc niște momente din trecutul nostru virtual:
Mai e valabilă invitația la pizza? Spuneai, cândva,
Cum ziceam, venim!
Pai, invitatia este atemporala, valabila în orice dimensiune, virtuala sau reala ! 🙂
Dintotdeauna mi-a placut diversitatea de culori, cu toate ca predominant ma îmbracam în alb-negru si combinatiile dintre aceste extreme.
Merci, Cudi ! Va astept cu drag. în orice vreme ! Ramâne cum am stabilit, dar nu vreau sa va mai creez probleme !
Iosif, nu creezi probleme și ești binevenit aici.
Iosif, io am o problemă! Plătești doar pizza? :))
@klaus, intentionezi sa vii si tu ? 🙂
Te-ai îndoit vreodată?
Încă ceva, Iosife! Ia aminte la tăcerea asta, binele tace mereu.
Da klaus, sunt un sceptic, cinic optimist, idealist, iar linistea prea multa ma plictiseste si ascult muzica…
Steluță?
dacă dragoste nu e…
nimic nu e!
So… wish you were here!
https://www.youtube.com/watch?v=CFsDMRHcT0E
Steluță, îmi acorzi acest dans?
@Aldus
Vezi ca vorbesti cu aceeasi persoana cu multiple IP-uri, si da, în spate este o “femeie însurata” cum sunt majoritatea asemenea pe Terra ! Am fost si eu “maritat” cu o astfel de femeie, careia i se spune ‘femeie tip barbat’ timp de 7 ani ! No offence !
Iosif
Minciuna-ți este pâine iar gura-ți este dos
Si-n lipsă de-argumente, cobori din jos, mai jos!
Crezi că, purtând ițarii, îți cresc si tie ”două”,
Când doar de la nevastă ai tu, în casă, ouă!
Mai bine pune-ți fusta si poart-o la paradă
Nu o mai tine-ascunsa de 7 ani în ladă.
Pe-aici multi te sustinem, suntem pro-gay destui,
Si stim cu totii asta, ca tine altul nu-i,
Că-n tine se sufocă suava Iozefină
Lasă prejudecata si scoate-o la lumină!
🙂 ))) Geniale versuri ! Felicitari ! Ai un bonus pentru ele, ca sa fie la “vedere” !
Iosif, zi-ne, te rog, la ce minut apari tu.
Eu nu apar deloc! Sunt în umbra ! 🙂 “Fratii” mei însa apar la min 1:24:25. V-am prezentat acest videoclip doar pentru “a mi-o scoate la lumina”… originea ! 🙂
Of, m-am bucurat degeaba.
Nu înteleg despre ce bucurie vorbesti ! Nu-ti place de “Fratii si surorile lui Iosif” din Simisna ? Îmi pare sincer rau daca te-am dezamagit, draga Cudi, însa poti sa fii încredintata ca va iubesc sincer pe toti, si chiar mi-ar place sa ne cunoastem, sa ne întâlnim cândva aici în Strasbourg sau în România, sa facem o reuniune asemeni celei din videoclip, însa as prefera ca loc de întâlnire Poiana Brasov, Castelul Bran, Sichisoara sau de ce nu, Maramuresul lui Pintea unde m-as simti ‘acasa’! 🙂
Iosif, m-am entuziasmat la gândul că apari pe înregistrarea aia, că o să te vedem la strigarea catalogului sau la masă, pe acolo. Asta ar fi fost bucuria. E simplu.
Cudi draga, aparentele virtuale sunt extrem de înselatoare,iar toate aceste ‘lumini si umbre’ nu oglindesc ADEVARUL ABSOLUT, ci dimpotriva, creaza o imagine a celei mai mari falsitati mondiale, de la existenta omului rational-sentimental pe aceasta planeta albastra numita Terra, iar mie nu-mi plac umbrele si imitatiile, aparentele publice si expunerea în scris a IQ-ului fie genial, elevat, mediu sau submediocru. Îmi scriu comentariile din dragoste sincera pentru ADEVARUL UNIC, ABSOLUT, ATEMPORAL, nu “adevaruri relative, efemere, trecatoare,imprevizibile personale”, si o fac cu placere pasionala si implicare empatico-sentimentala incontrolabila si inconturnabila, influentat de IUBIREA NECONDITIONATA, SACRIFICATOARE, FARA PREJUDECATI, aratata si prezentata în CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, întrupat în FIUL OMULUI, omorât în trup si înviat în SPIRIT, si care de doua milenii este batjocorit si suspendat pe crucea simbolistica a crestinismului, nimeni necutezând sa-I coboare trupul, sa-L îmbalsameze si sa-L aseze în “mormântul sapat în stânca” asa cum a facut-o în urma cu doua milenii Iosif din Arimateea ! Cine citeste sa înteleaga !
“El s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit sa i-l dea. Iosif a luat trupul, L-a înfasutat într-o pânza curata de in si L-a pus într-un mormânt nou a lui însusi,pe care-l sapase în stânca, apoi a pravalit o piatra mare la usa mormântului si a plecat.” -- Matei 27: 58-60 --
‘mnezeule mare :)). Nu pare prea plin de succes indemnul din post, ala cu pacea si intelegerea :D.
Voiam doar sa zic ca am fotografiat dovlecii genevezi (desi aia peste care am dat in magazinul unde m-am dus sa-mi iau vinul erau varianta mititica, ca pare-se ca sunt la moda acum legumele pitice). In Bergen nu-mi amintesc sa fi vazut din astia rosii (aia de tot vreau sa-ti arat), am sa duc doamna azi sa dam un ochi (ne-am intors aseara), daca vad fac poza (ba si iau ca tot vorbind cu tine mi s-a facut pofta si de ciorba aia si de dovleacul copt de-l face doamna). Am sa pun pozele in vreun post viitor, dar probabil nu chiar azi ca, dupa cum probabil se vede si din comentariu, am o zi din aia in care nu sunt intr-o foarte buna relatie cu limba romana (desi naiba stie ce se poate intampla dupa ce deschid sticla de vin 😛 ).
Cu îndemnul din post, sângele latin o fi de vină (și tu ești pe jumate, nu?), suntem așa, mai pasionali, pe cât de iute ne aprindem pe atât de repede ne liniștim… Aștept postarea ta, oricând va fi să fie, între timp a mai luat Mihai vreo doi, el visând la plăcinte.
Nu-s latin deloc :). Genetic sunt slav si nordic. Dar jumatatea e latina (oltenii sunt latini? 😛 ). Probabil maine ma loveste creatia 😀
Ah, asta explică multe. 😀
Normal că oltenii sunt latini, pe acolo au intrat romanii, mai latini ca ei nu găsești… :p
Am sa-i zic, sunt convins ca o sa injure scurt, focos si latin :D.
Eu la placinta trag linia. Doamnei (jumatatea latina in chestiune) ii place si mai face, dar nu pun gura.
No comment !
https://www.youtube.com/watch?v=r4JAHxEgXYQ
https://www.youtube.com/watch?v=sb8xknjlLWU
Am așteptat să treacă valul discuțiilor ca să vin și să mă aflu în treabă. Știați că există numere prietene? Doar două câte două. Cele mai mici numere prietene sunt 220 și 284. Proprietatea pe care o au? suma divizorilor unui număr este egală cu cel de-al doilea număr. Și invers. Rar și deosebit. Poate extindeți noțiunea la blogurile voastre ori la persoane. Să fiți prieteni. 🙂
Vax-albina, e prima dată când aud de numere prietene. Altfel, în ciuda aparențelor, pe noi ne unesc chiar și divizorii.
Nu ”în ciuda”. Divizorii vă unesc. O seară frumoasă.
Wow, un divizor mă scapă de imaginea obsesivă de purtător de trene? Vreau mai mult!
Puteți apela la ideea de numere perfecte. Tot cu divizori. Un număr perfect este egal cu suma divizorilor. Fără asocieri cu alte numere. Ca exemplu: cel mai mic număr perfect este 6 =1+2+3. Interpretarea vă aparține.
Numerele perfecte sunt un ideal măreț. Eu sper să ajungem măcar la numere raționale, că acum iraționalitatea este starea de fapt.