Am întâlnit în cartea “Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu o metaforă genială: “[…] lumea este o frază muzicală.” Lumea se aseamănă, astfel, unei orchestre uriaşe, în care sufletele interpretează la unison, cu ale lor instrumente irepetabile, opera vieţii. Totul este cântec şi fiecare om participă cu propria melodie la armonia sonoră a lumii, în acordurile emoţiilor. Frumos, nu?