Văzut-am ieri, azi, cândva o fotografie pe net în care protagoniştii erau doi cunoscuţi ai blogosferei şi un altul al tuturora, respectiv un scaun. M-am uitat lung la ea, am înţeles cum că-i ideea să râd dar n-am reuşit să schiţez nici măcar un zâmbet şi-am luat-o la goană cu scroll-ul. Pentru că îmi mirosea a publicitate mirositoare, a haz…